Conform episcotului Ilarion Alfeev, diferentele intre Papism si Ortodoxie nu sunt fundamentale recunoscand in mod blasfemic “Tainele” papistase.

Iata pozitia unei parti a Bisericii Ruse exprimata de episcotul Ilarion Alfeev, si anume ca ar exista Succesiune Apostolica la papistasi si ca Tainele lor ar fi valide, contrazicand astfel pe Sfantul Vasile cel Mare care spune ca la schismatici si la eretici nu exista Succesiune Apostolica si nici Taine. Poate exista doar o succesiune istorica, exterioara, dar in nici un caz nu poate exista Succesiune Apostolica in senul transmiterii Harului Duhului Sfant pentru mantuirea oamenilor, deoarece in clipa in care papa si supusii lui au cazut in erezie, ei au pierdut si Harul Duhului Sfant (care se scarbeste de minciuna si nu ramane in ea, pentru ca este Duhul Adevarului) si Succesiunea Apostolica si Scaunul Vechii Rome.
La ora actuala episcop al Romei este episcopul roman Siluan, pentru ca e singurul episcop ortodox cu sediul la Roma.
Iata erezia expusa de episcotul Ilarion Alfeev: ” Bisericile Ortodoxe si Catholica au cateva diferente in Teologie si in modelul de organizare religioasa. Noi nu recunoastem autoritatea suprema a papilor asupra Bisericilor. Oricum, diferentele dintre Ortodoxie si Catolicism nu sunt fundamentale(???poftim??? nota mea). Noi (poate tu ca episcot si ceilalti eretici ecumenisti ce se mai gasesc inca in Biserica Ortodoxa – nota mea) recunoastem Tainele Bisericii Catolice. Daca un preot catolic vrea sa devina ortodox noi il acceptam ca preot.” (nu il rehirotonim, il consideram hirotonit valid la papistasi – nota mea).
Vezi cazul nemonahului, nepreotului si neortodoxului Gabriel Bunghe care a fost “primit” in Biserica Ortodoxa prin schimbarea vesmintelor, din haine catolice in haine ortodoxe.
Deci Biserica Rusa are “convertiti” neconvertiti, preoti ortodocsi nepreoti,etc care savarsesc Taine invalide, acestia nici botezati fiind, nici preoti, nici episcopi. Ei sunt “calul Troian” in Biserica Ortodoxa, pentru ca acesti oameni raman in afara Bisericii pacaliti fiind ei insisi si pacalind si pe altii care cred ca merg la preot ortodox, dar de fapt merg la un papistas nehirotonit sau pseudohirotonit la eretici.

“Le frère bénedictin Gabriel (Bunge) reçu dans l’Eglise orthodoxe F. Gabriel Bunge was received in the Orthodox Church by confession, as monk and priest (without any reordination).

On 27.08, in Moscow, Mgr Hilarion received in Orthodoxy Fr. Gabriel Bunge, a well-known benedictine swiss monk-ermit, author of writings about early Fathers. On same day, Fr. Gabriel concelebrated with Mgr Hilarion and Mgr Kallistos Ware, who is in Moscow now, with a group of “Friends of Mount Athos”. “

Ideile lui Ilarion de Volocolamsk nu sunt noi, ele sunt preluate de la Mitropolitul Filaret de Minsk, care propune un statut al Bisericii Ruse in care vorbeste de “legaturi invizibile” intre Biserica cea Una, cea Ortodoxa si “Bisericile” cazute in erezie, care datorita simplului fapt ca au o Succesiune de la Apostoli neintrerupta, istorica, ar pastra si Harul Duhului Sfant. Lucru contrazis de Sfintii Parinti si de toate Sinoadele Ecumenice si locale. Aceasta idee este folosita si de episcotul Ioanis Ziziulas care vorbeste de “grade de imbisericire” ca si cum poti fi mai putin in Biserica sau mai mult.
Toate aceste teorii care dogmatizeaza iconomia Bisericii de la un moment dat (Sinodul Trulan care primea atunci pe cei botezati in numele Sfintei Treimi cu Taina Mirungerii, ramane o iconomie folosita atunci de Biserica, in schimb credinta Bisericii este exprimata de Sfantul Ciprian de Cartagina care spune in acelasi glas cu Sfantul Vasile cel Mare cum ca nu pot exista Taine in afara Bisericii, iar granitele Bisericii le cunoastem prin anateme, care le delimiteaza de erezie.

” ( Look in content at page 17: Relations avec l’Église catholique romaine Department for External Church Relations of the Moscow Patriarchate
‘Le dialogue avec l’Église catholique romaine est fondé et doit rester fondé à l’avenir sur le maintien de la succession apostolique des ordinations.’ Principes fondamentaux régissant les relations de l’Eglise orthodoxe russe avec l’hétérodoxie” (lien ci-dessous). Ce document a été approuvé par le Concile épiscopal de 2000 et le Concile local de 2009, ce qui lui donne une valeur normative certaine pour le patriarcat de Moscou et Mgr Hilarion de Volokolamsk l’applique. Je le trouve pour ma part assez précis quand il dit: „Le dialogue avec l’Église catholique romaine est fondé et doit rester fondé à l’avenir sur le maintien de la succession apostolique des ordinations” il me semble bien valider l’ensemble des sacrements, à commencer par le baptême, administrés par les évêques ainsi ordonnés dans la la succession apostolique. ” Adica Biserica Rusa recunoaste hirotoniile ereticilor impotriva invataturii Sfintilor Parinti.

preot Matei Vulcanescu

Archbishop Hilarion’s answers questions from Der Spiegel
14.12.2009 • Analitics, DECR Chairman, Inter-Christian relations, Inter-Orthodox relations, New documents, The Far Abroad
Archbishop Hilarion of Volokolamsk, chairman of the Moscow Patriarchate department for external church relations, answered questions from Der Spiegel magazine. Below is the text of the talk His Eminence Hilarion had with the magazine’s correspondents.
The interview is published in Der Spiegel’s issue No. 51, 2009.

– How would you explain the difference between the Orthodox, the Catholic and the Protestant Churches?

– The Orthodox and the Catholic Churches have only some differences in theology and models of church order. Thus, we do not recognize the supreme authority of the Pope of Rome over other Churches. However, the differences between Orthodoxy and Catholicism are not fundamental. We recognize the Sacraments of the Catholic Church. If a Catholic priest moves over to Orthodoxy we accept him as priest. As for Protestant churches, we do not recognize them as Churches, seeing in them only communities of Christians. We have fundamental differences in theology and ethics.

– What are they exactly?
– Many Protestant churches have liberalized their notions of ethics, giving a theological justification to homosexuality and blessing same-sex couples. Some refuse to consider abortion to be a sin. We do not share the understanding of the Church and church order, especially as the Protestants, unlike the Orthodox and Catholic Churches, ordain women.
– Because the Council of the Evangelical Church in Germany elected a woman as chairperson in the person of Margot Kaessmann, you have broken off your dialogue…
– It was the way in which some mass media presented the situation, whereas I only said that we cannot continue theological dialogue in the former forms.

– Which boils down to the same thing after all. You do not want to have talks with Ms Kaessmann?
– So far we have had meetings between Heads of our Churches, that is to say, between the Patriarch and the chairman of the Council of the Evangelical Church in Germany. Now such a meeting has become impossible.
– In Germany and in the Western society it has provoked a considerable incomprehension. Your Church appears to represent ultra-conservative forces.
– We will face it. The election of a chairperson is an internal affair of the Evangelical Church in Germany. We respect the right of choice for those who gave their votes to Ms Kaessmann. But we also have our own rights, particularly to define the format of our participation in dialogue when the circumstances have changed. The Patriarch cannot meet with a woman-‘bishop’.

– Is the matter of gender so important?

– This is not a matter of gender but a matter of attitude to the Christian tradition. We believe a woman cannot continue the line of apostolic succession as Orthodox and Catholic bishops do. Besides, a meeting between Patriarch Kirill and Ms Kaessmann would look like the recognition of female priesthood by our Church. Our faithful will not understand it, as in our understanding it is the church people who are the guardian of Orthodox faith.

– Ms Kaessmann has stated that the meaning of ecumenical dialogue lies precisely in recognizing differences, in understanding the church order and the mission of the clergy. But you want to remove women from participation in the dialogue?

– No, women did participate earlier in the dialogue between our two Churches, but as priests, not as bishops. In November and December we were to celebrate the 50th anniversary of our dialogue in Moscow and in Berlin. After the election of Ms Kaessmann happened, I proposed that the celebrations in Moscow be held in the planned format so that Bishop Wolfgang Huber could come to Moscow. But as it was difficult for me personally to come to Berlin in this situation I suggested that the celebrations in Berlin be led by my vice-chairman. In response to that the Evangelical Church in Germany, failing even to contact me personally, declared all the celebrations cancelled. I regret that and I do not think one should react in this way.

– Apparently your proposal to send a vice-chairman was considered an offense?

– May be. But such an impulsive reaction does not correspond to the level on which our relations have existed so far. I am ready to meet with representatives of the Evangelical Church in Germany, either in Germany or in Moscow.

– And with Ms Kaessmann?

– I think, with my counterpart in the Evangelical Church in Germany.

– Is it a man?

– Fortunately, it is. Bishop Martin Schindenhutte.

– Mr Margot Kaessmann and Bishop Martin Schindenhutte sent the Patriarch a letter asking to clarify his position. Is there already any answer to it?

– The authors of the letter will receive an answer signed by either the Patriarch or me.
– Relations with the Catholic Church are developing more harmoniously, though in the past there were a lot of differences between you.
– Not only there were but there are remaining differences. After the disintegration of the Soviet Union, the Greek Catholics in western Ukraine seized hundreds of churches, driving out thousands of Orthodox faithful. We are told that the Greek-Catholic Church is autonomous. But since the Greek-Catholic Church is part of the Catholic Church, we believe Rome should find a possibility for influencing the situation there.
I do not even doubt that your next question will be about a possible meeting between Pope Benedict XVI of Rome and Patriarch Kirill of Moscow.
– And when the ‘summit’ of the heads of the two Churches will take place?
– We do not exclude the possibility of such a meeting and hope very much that it will take place. Pope Benedict XVI is well aware of the existing difficulties and for this reason does not speed up the question of his meeting with the Patriarch, much less the question of his visit to Russia, as was done under his predecessor. We are grateful to him for this. Besides, we closely follow his statements and support him whenever his defends traditional Christian moral values. But a mere protocol meetings and handshaking before cameras is of no interest to us.

¬- What is then the interest?

– We want a breakthrough in our relationships. When the situation in western Ukraine radically improves, when we – Orthodox and Catholics agree once for all that we are not rivals who lure away believers from each others, then a meeting between the Pope of Rome and the Patriarch of Moscow will become possible. We are allies; we face the same challenge – the challenge of militant secularism.

– This militant secularism is localized, in your view, primarily in Russia or in the West?

– In the West. In Russia it is not an official ideology. It is present but our faithful oppose its manifestations, standing out for traditional values, such as family, childbearing and the value of human life.
– In what way the situation in the West is different?
– In particular, the European Court of Human Rights in Strasbourg intends to ban Crucifixes in Italian schools. And this is a violation of traditional Christian values.
-But then Muslim schoolgirls should be also allowed to come to school in headscarves.
– And why not? But there is another factor, which is the religion of a majority. For Saudi Arabia it is Islam, for Russia it is Orthodox Christianity. In Kursk, the miracle-working Icon of Our Lady the Sign, the main shrine of the Russian Orthodox diaspora, was met by over 60 000 people. On November 4, the Day of the People’s Unity in Russia, we together with representatives of other religions organized a march in Red Square. The Patriarch walked in the first row, Muslim, Jewish and Buddhist leaders in the second. It was a sort of visible symbol: our society is multi-confessional but the Patriarch is the head of ‘the majority Church’. He unites our faithful and helps the mechanism of interreligious cooperation to function effectively. The Patriarch should be in some sense the spiritual leader of all the people, not only Orthodox believers.
– Today the new Patriarch Kirill of Moscow and All Russia, along with President Dmitry Medvedev and Prime Minister Vladimir Putin are the most influential people in Russia. Doesn’t it threaten the separation of church and state?
– Not at all. We do not interfere into politics, nor do we give recommendations as to whom to vote for. The Church is open for people of different political convictions.
– What is our attitude to today’s internal Russian discussion on Stalin’s personality?
– We should face the historical truth. There is irrefutable evidence that under Stalin there were mass repressions. We may not ever know the exact number of those repressed but it is a matter of millions of those who were executed by shooting, deprived of their property, driven away from their native land. It was a repressive system which eliminated its own people for several decades.

– But today there are voices in Russia saying that Stalin also has merits.

– The crimes I mentioned cannot be justified either by these merits or the victory in World War II. The victory was gained by the people, not Stalin.

– Your Eminence, thank you for the talk.

Questions were asked by Martin Derry, deputy editor-in-chief, Christian Neef and Matthias Schepp

Cartea Sfântului Nectarie, făcătorul de Minuni: ” De ce Papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos ” (editura Evanghelismos)

In aceasta carte, Sfantul Nectarie expune intr-un mod foarte sistematic, pornind chiar de la originile Bisericii, cum a ajuns Papa si supusii lui sa se desparta incet dar sigur de Biserica lui Hristos. Este un studiu foarte minutios care porneste de la fondarea Bisericii Romei, (demonstrandu-se ca nu a fost fondata de Sfantul Apostol Petru), pana la aparitia barbatului luminat de Har, Sfantul Fotie cel Mare, „atunci cand Biserica era in pericol de a se transforma din cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, in „Biserica” Romana, sau mai bine zis papala si de a nu mai propovadui invatatura Sfintilor Apostoli, ci dogmele papilor” (pg 20, Biserica Apuseana, primatul papilor).

Capitolele cartii sunt:
„Biserica Apuseana, primatul papei”, in care se demonstreaza ca acest primat era unul de onoare,in nici un caz unul de putere.

„Apostolul Petru, intemeietor, in viziunea apusenilor, a Bisericii Apusese” in care autorul sfant ne demonstreaza cu argumente greu de combatut cum ca Apostolul Petru nu este intemeietor al Bisericii Romane.
Biserica Antiohiei, a Alexandriei, a Cezareei Palestinei, Tripolisului, Laodiceei si Corintului se pot lauda cu adevarat ca sunt intemeiate de Sfantul Apostol Petru, pe cand cea Romana nu are dovezi in acest sens. Iar toate aceste Biserici nu au ridicat vreodata vreo pretentie de intaietate doar pentru ca au fost intemeiate de Sf Petru, primul dintre Apostoli. In prima sa epistola Soborniceasca Apostolul Petru scrie:
” Petru, apostol al lui Iisus Hristos, catre cei care traiesc imprastiati printre straini, in Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia, alesi dupa cea mai inainte stiinta a lui Dumnezeu Tatal, ….Har voua si Pacea sa se inmulteasca” (I Petru, 1, 1-2) Cu toate ca este numita Soborniceasca (Universala), in aceasta Epistola numele Romei nu este pomenit, iar locul scrierii epistolei era Babilonul (Babilonul Egiptean saul cel de la Helipoli, numit si micul Babilon, in nici un caz Roma)(pg 28)

Nu exista nici o marturie istorica a muceniciei lui Petru la Roma. (pg 30)
Sfantul Clement Episcopul Romei spune ca Petru a fost propovaduitor doar in Rasarit, ceea ce ne face sa credem ca Sf Petru nu a respirat aerul Romei.

Primul episcop al Romei ete Linos, ucenic al Apostolului Pavel.

„Dovezi despre nedeplasarea lui Petru la Roma de la anul 41 pana la anul 66, perioada de timp in care teologii apuseni sustin ca Petru a slujit ca episcop la Roma, adica 25 de ani.” (pg38)
La anul 45 Petru se afla tot in Iudeea, dupa cum spune Sf Pavel in Epistola sa catre Galateni(2, 1), si dupa 14 ani de la prima intalnire cu Sf Pavel, Sf Petru tot in Ierusalim se afla.
Daca Sfintele Moaste ale Apostolului Petru au fost mutate la Roma, sau daca Petru a fost adus si a mucenicit la Roma nu se cunoaste, iar din fragmentul lui Clement nu reiese ca a mucenicit la Roma, dar chiar daca a mucenicit la Roma, a fost adus pentru a mucenici, nu s-a deplasat ca propovaduitor al cuvantului dumnezeiesc, nici nu a fost intemeietor al Bisericii Romei. (pg 42)

„Despre actiunile papilor Romei pentru dobandirea hegemoniei in Biserica si reactia Bisericii la actiunile papilor din primele veacuri pana la schisma.”

Episcopii Romei isi exercitau drepturile mitropolitane in Italia de Centru si de Sud, cel al Alexandriei asupra intregului Egipt, cel al Antiohiei asupra Siriei, dar cel mai insemnat dintre ei era al Romei ca unul ce sedea in cetatea imparateasca. Bisericile recunoasteau drept Cap si conducator pe Hristos si pe nimeni altul, episcopii avand autonomie ai guvernare deplina.

„Evenimentele secolului I-III ”
Sfantul Ciprian de Cartagina condamna recursul catre papa si nu il considera pe acesta judecator superior, asa cum il considera prelatii din apus astazi pe papa.
Expresia „Extra Ecclesiam nulla salus” a fost falsificata cu „Extra Ecclesiam Romanam nulla salus” dupa exitia Manatius si Pamelius unde sunt interpolari si adaugiri la textul original al Sfantului Ciprian.
„Nimeni dintre noi nu a fost asezat episcop peste episcopi, nici a sili pe unul sa se supuna celuilalt” spune Sf Ciprian. (pg77)

„Epistola lui Firmilian catre Ciprian”

” Eu nu pot rabda nesabuinta lui Stefan (papa Romei), caci el mandrindu-se cu episcopia sa si sustinand ca este urmas al lui Petru, piatra pe care sunt asezate temeliile Bisericii, aduce pe din dos multe alte pietre de temelie. Caci graind el pe fata ca botezul are aceeasi putere in bisericile cele eretice, el le aseaza pe acestea pe temelii comune cu celelalte. Primind botezul acelora, el adevereste ca existand acolo Biserica cea formata din cei botezati; si nici nu se gandeste ca tradandu-l(botezul) se pune in situatia de a intuneca unicitatea Bisericii si de a sterge cu totul adevarul de pe piatra crestina… Stefan nu arata nici o ravna in a se ridica impotriva ereticilor, daruindu-le acelora nu o putere masurata, ci o foarte mare putere a harului” De aici se vede ca episcopii ii stateau impotriva papei si nu il considerau infailibil, mai ales ca acest papa Stefan primea la Biserica Ortodoxa pe cei botezati la eretici fara a fi botezati in Biserica Ortodoxa. (nota mea) (pg 80)

„Titlul arhieresc pagan Pontifex Maximus” care il transforma pe papa intr-un faraon, preluand in Biserica exact modelul pagan. (pg 82)

„Biserica cea Una si Roma”

„Cum era posibil ca Apostolii sa depinda de Petru care a fost trimis deopotriva cu ceilalti apostoli la propovaduire, avand in vedere ca fiecare isi indeplinea lucrarea independent de ceilalti? ” se intreaba Sfantul Nectarie. „Daca insusirile lui Petru erau cele sustinute de papistasi, atunci duhul Evangheliei ar fi devenit foarte problematic si de neinteles, ar fi dus la o confuzie a principiilor: principiul egalitatii duse pana la smerenie si principiul inegalitatii duse pana la hegemonie si dispret. (pg 87)

„Unitatea Bisericilor”
Unitatea Bisericilor sta in unitatea membrilor Ei cu Hristos. Unirea este tainica, launtrica, directa, dumnezeiasca, desavarsita, implinita prin bunavoita si dragoste si nimeni nu se leaga prin legatura exterioara pentru a constitui unitatea.
Cei care au crezut, au primit Harul si Adevarul si s-au facut prin dumnezeiasca Impartasanie partasi Trupului si Sangelui Domnului, ramanand in Hristos si Hristos in ei.

„Marturii din Faptele Apostolilior” unde nu se vede nicaieri, nici macar nu se intrezareste primatul lui Petru, la Sinodul Apostolic cel care a prezidat Sinodul a fost Sfantul Iacov, Apostolul Ierusalimului.

„Marturii din Epistolele Sfintilor Apostoli” unde se spune ca Biserica e zidita pe temelia Apostolilor si a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Hristos (Epistola catre Efeseni, 2, 20-22)

„Marturii din scrierile Dascalilor si Parintilor Apostolici despre legatura de unitate a Bisericilor”

„Despre libertatea episcopilor in Sfintele Sinoade”

„Despre Sinoadele Ecumenice”
Sinoadele Ecumenice au fost intrunite numai la porunca imparatului, nu a vreunui papa al Romei, ele avand autoritatea de a formula dogmele si de a discuta problemele credintei. Toate cele dogmatizate de un sinod Ecumenic trebuie sa fie ortodoxe, sa fie conform Sfintelor Scripturisi in acord cu hotararile celorlalte Sinoade Ecumenice de pana la el. Sf Maxim Marturisituorul spune: „Sinoadele se judeca dupa dreptatea dogmelor”. Ultima conditie ca un Sinod sa fie Ecumenic este acceptarea intr-un glas de catre toate Bisericile a corectitudinii celor dogmatizate, atat cler cat si popor. Daca un sinod nu indeplineste ultima conditie, el ramane un sinod local, asa cum a fost sinodul Trulan(5-6) ce s-a vrut a fi ecumenic. Si reversul, Sinoade Locale care au fost receptate ca ecumenice prin primirea de catre toti a invataturii lor, a canoanelor lor, cum e cazul Sinodului de la Cartagina, Gangra si Laodiceea a caror canoane au fost acceptate in Sinodul V Ecumenic care le-a dat autoritate ecumenica si tarie de Sinod Ecumenic. (pg 114)

Gresesc cei care considera ca intrunirea soborniceasca la un loc a episcopilor este semnul caracteristic al Sinoadelor Ecumenice, fiindca rangul este dat nu de multimea persoanelor, ci de unanimitatea tuturor asupra corectitudinii dogmelor. Astfel, un Sinod Ecumenic nu poate contrazice un alt Sinod Ecumenic precedent. Prezenta Duhului Sfant intr-un Sinod Ecumenic face ca dogmele formulate sa aiba autoritate vesnica, fiind lipsite de greseala (infailibile).

Sinoadele Ecumenice ne demonstreaza ca pretentiile papale sunt total lipsite de fundament.
In Dogme papii sunt supusi greselii.

Despre asa zisa donatie a lui Constantin cel Mare catre papa Silvestru al Romei. Combaterea d.p.d.v. istoric a acestor afirmatii.(pg 227)

Despre Sfantul Fotie cel Mare

Despre erezia Filioque, adica minciuno-purcederea Duhului Sfant si de la Fiul.

Despre al VIII-lea Sinod Ecumenic

Sinod intrunit in Sfanta Sofia in 879 avand in componenta 383 de Parinti. La acest Sinod au participat cei trei legati ai papei si reprezentanti ai tuturor patriarhiilor. La acest Sinod este anatematizat adaosul Filioque in Crez.

Umilirea trufiei papale

Prin Sinodul VIII s-a produs o rana de moarte ereziei si trufiei papale. Cei care invata Filioque au parte cu Iuda.

A doua izgonire a Sf Fotie, surghiunul si moartea lui.

Motivul principal pentru care papistasii sunt foc si para impotriva Sfantului Fotie este ca el, prin atitudinea lui, a respins navala ereziei apusenilor asupra Rasaritului Ortodox, salvandu-l de sub inselarea si asuprirea papala, iar in al doilea rand pentru ca a condamnat prin hotarare sinodala adaosul Filioque, pe care papistasii il introdusesera in Crez, supunandu-i afurisaniei. De aceea (papistasii) se simt impovarati de anatema acestui Sinod, a carui autoritate se lupta in zadar sa o doboare. Daca nu se intrunea Sinodul VIII Ecumenic tot rasaritul ar fi fost supus papei…..Sfantul Fotie i se datoreaza faptul ca bulgarii si-au pastrat Dreapta Credinta.

Daca Sfantul Fotie nu ar fi existat, nu ar fi existat nici schisma (nu s-ar fi delimitat granitele dreptei credinte in raport cu erezia papista), si prin urmare nu ar fi existat ortodoxie azi, nici popoare ortodoxe…

Cartea poate fi COMANADATĂ cu doar 10,9 RON de aici: http://www.evanghelismos.ro/carte/118/de_ce_papa_si_supusii_lui_sau_despartit_de_biserica_lui_hristos

Sfântul Nicodim Aghioritul: „Nu judecați ca să nu fiți judecați se referă la viață (păcatele personale morale) și nu la dogmele credinței”

„Dar îmi răspundeţi: dacă acela este rău si nu ne supunem, ce se întâmplă? Si în ce spui că este rău întâistătătorul tău? Dacă este greşit în credinţă, fugi de dânsul şi-l părăseşte, nu numai dacă este om, ci si înger din cer dacă ar fi; iar dacă este greşit în viaţa şi faptele lui, nu lua aminte. Această pildă nu o spun dela mine, ci din Sfânta Scriptură. Ci ascultă pe Hristos, care zice: Pe scaunul de învăţătură a Legii au şezut cărturarii şi fariseii; după ce a zis mai înainte multe rele despre ci, atunci a zis: Pe scaunul Legii au şezut. Aşa dar, câte vă vor zice din Lege să faceţi, faceţi-le, dar lucrurile lor rele să nu le faceţi. Ca şi cum ar zice: au vrednicia ca să înveţe, dar au şi viaţă necurată. Voi însă care auziţi, nu luaţi aminte la viaţa lor, ci la cuvintele lor, căci din viaţa lor nimeni nu se poate vătăma. Din ce pricină? Fiindcă sunt cunoscute tuturor şi fiindcă nici acesta care învaţă, oricât de viclean şi păcătos ar fi, nu poate niciodată să înveţe pe oameni să facă cele rele.

Iar credinţa şi învăţăturile cele rele pe care le are, nici nu sunt cunoscute de toţi şi nici nu încetează a le face. De aceea şi porunca pe care a dat-o Domnul: nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, se referă la viaţă şi nu la dogmele credinţei.
Si iarăşi îmi spui în altă parte: dar cutare şi cutare om, blândul acela, sfinţitul acela, prea înţeleptul acela face aşa şi aşa. Omule, nu-mi spune mie despre acest prea blând, prea înţelept, evlavios sau sfinţit, ci dacă vrei spune că este Petru sau Pavel sau înger din cer. Chiar dacă sunt aşa de mari sfinţi, eu nu mă grijesc de vrednicia feţelor; deoarece eu nu citesc lege şi poruncă de rob, ci lege împărătească. Iar când se citesc scrisori împărăteşti, toată vrednicia robilor să înceteze. De ce îmi aduci de faţă pe cutare şi pe cutare? Dumnezeu nu te va judeca după lenea slugilor celor împreună cu tine, ci după porunca dumnezeieştilor sale legi. Am poruncit, îţi va zice în ziua Judecăţii; trebuia să te supui poruncii Mele şi nu să pui înainte pe unul sau pe altul şi să cercetezi răutăţile altora.

Dacă şi marele împărat David a căzut într’un păcat, oare tu nu te temi ca să nu cazi? Cu adevărat este mare primejdie. De aceea se cuvine să luăm aminte. Si nu numai virtuţile sfinţilor să le imităm, ci dacă şi lor, ca nişte oameni, li s-a întâmplat vreo nepăsare sau călcare a legii, noi trebue să ne ferim de ele, deoarece nu vom fi judecaţi de cei împreună cu noi slujitori, ci de Stăpânul şi Dumnezeul nostru, Căruia îi vom da seamă pentru toate cuvintele şi faptele noastre.

Si sfinţii la fel grăesc. Ci noi, fraţilor, fiindcă la pace ne-a chemat pe noi Domnul, trebuie să ne supunem şi arhiereilor şi duhovnicilor şi dascălilor noştri, pentru vrednicia pe care o au dela Dumnezeu. Iar dacă cineva dintr’înşii ar face ceva fără dreaptă judecată sau ne-ar împiedeca de a face vreun lucru plăcut lui Dumnezeu, noi să nu încetăm a-i cere şi a-l ruga, până-când îl vom convinge ca să se facă voia lui Dumnezeu, pentru-ca să domnească pacea între noi să stăpânească unirea şi înţelegerea, ca să fie dragoste între păstori şi oi, între arhierei şi creştini, între clerici şi mireni, între întâistătători şi supuşi; ca să fie departe de noi smintelele, turburările, schismele, despărţirile. Deoarece acestea sunt stricătoare a sufletelor noastre, a caselor, a bisericilor şi a toată obşteasca petrecere. In scurt ca să fim toţi un trup şi un duh, toţi cu o singură nădejde, cum am şi fost chiemaţi, ca şi Dumnezeul păcii să fie cu noi.”

Legături:

Din cartea DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Sf. Nicodim Aghioritul): CUVÂNT ÎNAINTE
Sf. Nicodim Aghioritul: Deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine (Partea I: ÎMPĂRTĂŞIREA DEASA ESTE DE MARE FOLOS, Capitolul 1)
Din cartea: DEASA IMPARTASIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Sf. Nicodim Aghioritul): 2. Că deasa împărtăşire cu Sfintele Taine este de folos şi mântuitoare.
Sfântul Nicodim Aghioritul: DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Capitolul III)
Sfântul Nicodim Aghioritul: DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Partea a II-a, Cuvântul 1)
Sfântul Nicodim Aghioritul: DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Partea a II-a, Cuvântul 2)
fragment preluat via http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2013/04/17/pana-unde-merge-ascultarea-de-mai-mari-conform-sf-nicodim-aghioritul/

Sfântul Nicodim Aghioritul: DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Partea a II-a, Cuvântul 12)

Ereticii sunt nebuni. Erezia e numita necredinta si ateism, iar ereticii necredinciosi si atei conform Sfintilor Parinti.

” Multi crestini ortodocsi ne aratam a crede dupa credinta rasaritului dar ne comportam si traim apusean. De aceea in vremea noastra se schimba adevaruri inradacinate de secole.

Felul apusen este arogant si plin de mandrie si are ca rezultat nasterea panereziei ecumenismului(minimalismul dogmatic, teoria bisericilor surori, rugaciunile in comun cu eterodocsii, etc) Erezia este invatatura demonilor. Diavolul insus a adus in lume toate credintele gresite si ereziile.

Ereticii sunt nebuni. Erezia e numita necredinta si ateism iar pe eretici necredinciosi si atei. Erezia este strans legata de inselare. Erezia este mult mai grava decat orice pacat moral pentru ca il desparte prin excelenta pe om de Dumnezeu. Biserica uneste iar erezia dezbina. Viata lor(a ereticilor: Romano-Catolicii si protestantii) este caracterizata de violenta, calomnie si atrocitati.

Credinciosii se arata ca aparatori ai Dogmei Credintei. Erezia are ca rezultat contrazicerea vietii in Duhul Sfant a Bisercii. Credinciosii se arata in acest caz ca razboinici – apologeti ai credintei, prin lupta de aparare. Exista un pericol real din partea ecumenistilor. Lupta nu este indreptata impotriva ereticilor ci impotriva ereziei. Nu foloseste niciodata violenta ci foloseste apologetica cu argumente corecte.

Sfintii Parinti nu simt ura niciodata fata de eretici. Dialogul cu ereticii trebuie sa se limiteze numai pana la sfatul intoarcerii lor la Dreapta Credinta. ”

Despre ecumenism. Profesor Dimitrie Telenghidis: “Credinta Ortodoxa si Viata Bisericeasca” Biserica este pusa in pericol astazi din partea ecumenistilor. (partea a IV-)

Traducere preot Matei Vulcanescu. Acest articol a fost facut pentru conferinta de la Iasi cu binecuvantarea Mitropolitului Teofan al Moldovei

Nota mea:

Eretici sunt toti eterodocsii crestini, adica toti care se gasesc inafara Bisericii Ortodoxe numindu-se pe sine crestini(nascuti sau deveniti romano-catolici, preotestanti, monofiziti, neoprotestanti, etc)

Ereziarhi sunt incepatorii de erezie, capii ereziilor (crestine), spre exemplu papa de la Roma este un ereziarh, capul ereziei papistase.

Conform Noului Testament cine e fricos, las nu se mantuieste! Dictatura fricii.

„Noi nu facem nici razvratire, nici nu suntem tupeisti! Sa nu confundam frica cu smerenia si nici slugarnicia cu jertfa! Sa nu confundam ascultarea cu delatiunea aproapelui”
Conferinta parintelui Mihai Valica

Ca sa marturisesti trebuie sa fii crestin ortodox, nimic mai mult.

Am fost intrebat de un prieten: Stii ce trebuie sa fii ca sa scrii astfel de scrisori Sfantului Sinod al BOR si Patriarhului Alexandriei? Nedumerit fiind de intrebare, raspunsul meu a fost: Nu stiu, ce ar trebui sa fii?
Raspunsul prietenului a fost: Trebuie sa fii crestin ortodox! Ca sa scrii impotriva ereziei nu trebuie sa fi nici sfant mare, nici mare marturisitor, nici ascet, nici patriarh sau preot, nici nu trebuie sa fii plin de virtuti. Virtutea si sfintenia si marturisirea se lucreaza tocmai prin marturisirea Adevarului, tocmai prin tragerea unui semnal de alarma. Este de bun simt sa dai telefon la politie atunci cand vezi ca in casa vecinului au intrat hotii. Daca cititi Vietile Sfintilor (Sfantul Ioan Hrisostom, Sf Maxim Marturisitorul, Sf Teodor Studitul, Sf Marcu Eugenicul si toti sfintii) o sa observati ca atunci cand aparea o erezie ei reactionau, protestau si chiar rupeau comuniunea daca erezia continua si ereticii nu se pocaiau. De obligatia de a marturisi nu este scutit nici un crestin ortodox. Sfantul nu s-a nascut sfant, el a devenit sfant tocmai prin marturisire, prin faptul ca s-a ridicat impotriva ereziei. Sfantul nu stia despre sine ca e sfant, sfintenia fiind dar de la Dumnezeu. Noi sa facem ceea ce suntem datori sa facem, adica sa tragem semnalul de alarma pentru pericolul panereziei ecumeniste si apoi sa spunem: Slugi netrebnice ce suntem, caci ceea ce eram datori sa facem am facut, nimic mai mult.
Inchei cu aceasta idee minunata: Ca sa marturisesti trebuie sa fii doar crestin ortodox, nimic altceva. „Dogmele Drepte sfintesc pe cei credinciosi.” Sf Ioan Hrisostom. „Virtutile lipsite de Dreapta Credinta nu duc la mantuire” Sf Ioan Hrisostom. ” Viata necurata stramba si Dogmele „(Sf Ioan Hr) adica cel care duce o viata de pacat, chiar daca este ortodox, pana la sfarsit viata intinata il va duce la eterodoxie, va stamba in mintea lui Adevarul si il va purta in erezie. De aceea cele doua (Viata curata si Dogma Dreapta) merg impreuna.
Atitudinea de a reacctiona la erezie este o atitudine fireasca, normala, de bun simt. Nu este suficient sa ne aratam Ortodoxia, trebuie sa infieram si erezia. Daca aratam ortodoxia fara sa infieram erezia facem jumate de marturisire. Parintii au infierat erezia si pe eretici numindu-i „nebuni” „demonizati” „iude” etc. Dar cu toate acestea nu simteau ura fata de ei, ci pe de o parte fereau pe credinciosi de erezie iar pe de alta era posibil ca si constiinta ereticilor sa inceapa sa lucreze si sa ajunga la Adevar, renuntand la minciuna ereziei.
preot Matei Vulcanescu

„Atitudinea parintelui Matei deranjeaza pe multi, deoarece (cred eu) pe undeva le rascoleste constiinta. Ecumenistii mai „scuturati” stiu ca nu e in regula deloc ceea ce fac si atunci isi inventeaza un intreg sistem care sa ii disculpe, o intreaga sofistica a intorsaturilor de cuvinte prin care ajung sa sustina ca pe noi de despart de eretici doar neintelgeri de limbaj. Astfel ei relativizeaza dogmatica si implicit sustin ca Sfintii Parinti ai Sinoadelor Ecumenice nu intelegeau ce spun – ceea ce-i o hula majora…
Bineinteles, cine nu e de acord cu ei e tratat ca „nu intelege” profunzimea sofisticariei dumnealor – si de aici printre teologi un intreg complex foarte asemanator cu ce se intampla in povestea lui Andersen „Hainele noi ale imparatului”.
Insa daca unii pretind ca „alb” poate insemna si „negru” cand le convine lor nu inseamna ca intr-adevar a disparut diferenta intre alb si negru. Inseamna doar ca au pierdut ei busola.
Foarte bun exemplul cu Hristos si fariseii. Hristos ne-a invatat nu doar smerenia si blandetea, ci si marturisirea vie si mustrarea greselii, chiar daca aceasta deranjeaza.
Iar artificiile de limbaj ale ecumenistilor nu pacalesc pe nimeni – nici macar pe unii eretici care au, in erezia lor, mai multa verticalitate dogmatica decat „ortodocsii” ecumenisti de azi.
Rau am ajuns.”

Alexandru Iftime

Mustrare din partea Sfantului Teodor Studitul preotilor „ortodocsi” care „sfatuiesc” pe credinciosi ca daca nu exista Biserica Ortodoxa in apropiere pot merge si la Romano-Catolici sa se impartaseasca.

„Asadar, dupa cum Dumnezeiasca Paine cu care se impartasesc Ortodocsii ii face pe toti care se impartasesc de Ea un singur Trup, tot asa si painea ereticilor(azima, ostia) ii face partasi unii cu altii pe cei ce se impartasesc de ea si ii infatiseaza un singur trup potrivnic lui Hristos. Iar daca mintea celui ce sa impartasit(cu impartasanie eterodoxa) nu a fost deacord cu fapta, aceasta este o lepadare si mai mare, pacatuind intru cunostinta, netemandu-se de Dumnezeu. Cum poate sa ii cheme apoi in ajutor pe sfinti care sunt impotriva lui? Daca numai acordul sau dezacordul launtric fata de erezie(vezi Filioque, infaibilitatea papala, etc) este osandit de Dumnezeu, ca si cum ai fi infaptuit impartasirea, cum poti spune ca ai te-ai impartasit, dar nu crezi in impartasania aceea?

Oare nu tot cel care se impartaseste de painea otravitoare(ostia,azima Romao Catolica, anglica,painea monofizita, etc) se leapada de Hristos? Daca impartasirea cu ereticii nu ecadere, ce folos a avut lupta acelora(a Parintilor-Sf Grigorie Palama, Sf Marcu al Efesului, Sf Fotie cel Mare, etc) cu eresul? ”
Scrisoarea 452, „Lui Nichita Egumenul” Sfantul teodor Studitul. (Dreapta Credinta in scrierile Sfintilor Parinti, Vol I, Ed Sofia, pg 131-134)

Sfantul Nicodim Aghioritul spune ca cine se impartaseste la Romano Catolici se demonizeaza, pentru ca nu se impartaseste doar cu o simpla azima ci si cu tatal minciunii care a inspirat erezia papistasa.
Sfantul Grigorie Palama spune ca romanocatolicismul este ca un elefant cazut sub propria-i greutate, ce nu se poate ridica, datorita ereziei.

Preot Matei Vulcanescu

Va recomand sa cititi cartea: Persoana si Natura, Sfanta Treime-Hristos-Omul, aparuta la editura Basilica cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel

Va recomand cu caldura aceasta carte scrisa de teologul Jean Claude Larchet, pe care eu am citit-o in franceza. Cartea aceasta ne arata foarte clar faptul ca anticalcedonienii au ramas monofiziti, deci acordul de la Chambesy este lovit de nulitate.
Il felicit pe Preafericitul Parinte Patriarh Daniel pentru ca a avut curajul sa tipareasca aceasta carte.
Publicarea acestei carti este un pas important catre anularea acordului cu monofizitii de la Chambesy care a fost rezultatul entuziasmului adogmatic a partii ortodoxe, entuziasm sustinut din pacate si de Patriarhia Ecumenica. Aceasta carte este de folos oricarui student teolog si nu numai.
Va readuc aminte scrisoarea mea adresata Preafericitului Parinte Patriarh Daniel si Sfantului Sinod in problema monofizita:

Scrisoare deschisa catre Sfantul Sinod al BOR si Preafericitul Daniel in problema monofizita.
Posted on ianuarie 31, 2013

În atenția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel si a Sfantului Sinod al BOR, în problema acceptării oficiale de către BOR în 1994 a celor două texte de la Chambesy în dialogul cu necalcedonienii (textul de la Chambesy adoptat in 1994 fiind public si scrisoarea aceasta ce critica cele scrise in siteul oficial al Patriarhiei Romane este publica, si are scopul indreptarii pozitiei BOR fata de monofiziti-miafiziti)

Preafericite Părinte Patriarh Daniel,

Sfântul Apostol Pavel ne spune că fiecare dintre noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, de aceea atunci cand un mădular suferă sau este în oarece pericol, este normal ca celelalte mădulare ale Trupului lui Hristos să reacționeze, ca într-un singur organism viu. Din același motiv, ca unul ce sunt mădular al Bisercii Ortodoxe îmi exprim îngrijorarea referitor la ceea ce a semnat Biserica Ortodoxă Română ca ipostas local al Bisericii Ortodoxe Sobornicești, în Sfântul Sinod din 8-9 decembrie 1994, prin care se recunosc “Bisericile necalcedoniene” ca Ortodoxe.