Există o legătură între Sinodul Panortodox și Conciliul II Vatican?(Interviu la emisiunea Universul Credintei TVR1)

Asupra proiectelor de documente propuse spre aprobare catre Sfantul si Marele Sinod din Creta s-au facut o serie de critici din partea multor teologi si ierarhi din aproape toate Bisericile Locale. La Pireu in Grecia s-a desfasurat un Simpozion organizat de 5 Mitropolii numit « Sfantul si Marele Sinod, Pregatire mare, fara asteptari » care a strans teologi de marca ce au criticat dur atat organizarea cat mai ales un anumit proiect de document, si anume « Relatia Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine ».
Acest text este foarte problematic din punct de vedere dogmatic, desi chiar in text se afirma ca acest Sinod nu se ocupa de Dogme, totusi se face referire la insusirile Bisericii de a fi Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, dar si faptul ca Biserica Ortodoxa recunoaste existenta altor Biserici, care nu se afla in comuniune cu Ea. Acest text este un text eclesiologic, adica prin excelenta un text dogmatic, atata timp cat defineste Biserica in relatie cu alte numite « Biserici ». Textul pregatitor a fost amendat de mai multe Biserici Locale, printre care Bisericile Locale din Georgia, Bulgaria, Grecia si Rusia.
In lucrarea monumentala a parintelui american Peter Heers numita foarte sugestiv : “De la Conciliul II Vatican la Sinodul Panortodox” se fac foarte multe conexiuni intre teologia Conciliului II Vatican si Sinodul Panortodox, mai ales in privinta textului « Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul(ansamblul) lumii crestine » care poate fi interpretat usor in sensul pe care il da Conciliul II Vatican ce a dezvoltat o noua eclesiologie, care de acum nu se mai considera unica pastratoare a Adevarului sau « Extra Ekklesia nulla Salus » (Inafara Bisericii nu exista mantuire), ci considera ca exista elemente harice si mantuitoare si in afara granitelor vazute ale Bisericii Depline (cea Romano-Catolica).
Noua eclesiologie defineste Biserica Deplina(in cazul ortodocsilor, Biserica Ortodoxa) in raport cu Bisericile nedepline (Anticalcedonieni, Neoprotestanti, Protestanti, necrestini si chiar atei), dar care cauta sa ajunga la deplinatate prin Miscarea Ecumenica, prin asa-numitul Consiliu Mondial al Bisericilor.
Bazele acestei noi eclesiologii au fost puse de doi iezuiti – Congar si Rahner – iar apoi aceasta teorie a fost ratificata in Romano-Catolicism prin Conciliul II Vatican.
Aceasta teorie sau noua eclesiologie a fost preluata de Patriarhia Ecumenica prin profesorul mitropolit Ioanis Ziziulas, de aceea unii teologi au putut vorbi de o incercare de preluare in oglinda a acestei teorii Romano-Catolice si in Biserica Ortodoxa, incercandu-se a se influenta in acest sens Sinodul Panortodox, dupa cum au tras semnal de alarma multi teologi ortodocsi.
Pericolul schimbarii eclesiologiei ortodoxe (eclesiologie ce afirma ca nu poate exista Har, Energie necreata mantuitoare si sfintitoare, Taine, in afara granitelor Ei, delimitate clar prin Anatemele de la Sinoadele Ecumenice si Locale) este semnalat de multe voci care pretind ca se doreste a se acorda sau a se recunoaste existenta Harului Mantuitor-Sfintitor si a Tainelor in afara granitelor Bisericii, considerata pana acum doar Biserica Ortodoxa. Insa aceasta teorie nu are nici un temei in Traditia Bisericii, la Sfintii Parinti sau la Sinoadele Ecumenice de pana acum. Semnalul de alarma a fost tras de catre teologii Tselenghidis, Metallinos, Zisis, dar si de multi ierarhi ai Bisericii Greciei care au inaintat un memoriu semnal de alarma Patriarhiei de Constantinopol numit :
« Noua eclesiologie a Patriarhului Bartolomeu » care arata folosirea unei terminologii ne-ortodoxe in formularile oficiale ale Patriarhului care duc la o noua intelegere asupra Bisericii, care nu are legatura cu Evanglelia si Sfintii Parinti, care au arata o singura Cale, un Adevar Unic, un unic Botez intr-o Biserica Unica intemeiata de Hristos cel Unic Dumnezeu si Om.

preot Matei Vulcanescu

Publicitate

Scrisoarea lui Gheron Sava și Gheron Gavriil din Sfântul Munte către Preasfințitul Longhin, Episcop de Bănceni

 

Preasfinţitului Longhin, Episcop de Bănceni si vicar de Cernauţi  13 iunie 2016

                                                       Preasfinţite Părinte,

           În numele multor ieromonahi, monahi şi pusnici mărturisitori ai Sfântului Munte dorim să ne exprimăm toată dragostea, admiraţia, recunoştinţa şi mulţumirea pentru poziţia fermă pe care o aveţi faţă de panerezia ecumenistă, aşa cum o numeşte Sfântul Iustin Popovici, mare mărturisitor al epocii noastre.

         Cunoaştem faptul ca imediat ce aţi aflat despre declaraţia comună dintre Patriarhul Chiril şi căzutul Papă Francisc aţi întrerupt pomenirea Patriarhului Chiril la toate sfintele slujbe în Eparhia Preasfinţiei Voastre, ceea ce arată o dragoste neînfricată către Dumnezeul cel Atotputernic.

Cât de des trebuie să ne împărtășim ?

Holy and Great Council of the Orthodox Church: Things You Need to Know

What will be the effect of the „Holy and Great Council” to be held in Crete on the Orthodox Christians everywhere (if the Council approves the preliminary texts adopted by the Synaxis of the Primates of the Orthodox Autocephalous Churches at Chambésy in January 2016)?

First of all, the effect will be the distortion of the Church teaching in the mind of the Orthodox Christians, or better said the sealing of this already existing distortion. The Orthodox Christians are influenced today by a variety of relativist ideas; for the most part they ignore their own faith. Orthodoxy is not a relativist faith, but confesses that there are no truths other than Christ, Who said: “I am the Way, the Truth, and the Life”, and that no one can acquire the eternal Life without uniting with Christ in the One Church, His Body.
In spite of this, today many believe that the Roman Catholics are also a Church (Sister Churches, “the two lungs of the Church”), even more believe that those who are not Orthodox will be saved too, and many more of them see nothing wrong in praying and worshipping together with the non-Orthodox or in appropriating various Protestant and pagan ideas. Some of these ideas will be sealed by this Council, showing a state of fact. By trampling the teaching of the Church, the Orthodox identity will be lost and in the Holy Sanctuaries the Orthodox teaching will no longer be asserted by the priests who preach the new relativist faith.

Care va fi efectul „Sfântului şi Marelui Sinod” ce se va ţine în Creta asupra creștinilor ortodocși de pretutindeni (dacă se vor aproba la Sinod textele pregătitoare adoptate la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la Chambésy din ianuarie 2016)?

Care va fi efectul „Sfântului şi Marelui Sinod” ce se va ţine în Creta asupra creștinilor ortodocși de pretutindeni (dacă se vor aproba la Sinod textele pregătitoare adoptate la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la Chambésy din ianuarie 2016)?

În primul rând, efectul va fi distorsionarea învăţăturii Bisericii în mintea ortodocșilor, sau mai bine zis pecetluirea acestei distorsionări, deja existente. Creștinii Ortodocși sunt astăzi influențați de diferite idei relativiste, nu îşi cunosc în mare parte propria credință. Ortodoxia nu este o credinţă relativistă, ci mărturiseşte că nu există alte adevăruri în afară de Hristos, care a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, şi că nimeni nu poate dobândi Viaţa veşnică fără a se uni cu Hristos în Biserica cea Una, Trupul Lui.
Cu toate acestea, astăzi mulți cred că şi Romano-Catolicii sunt Biserică (Biserici Surori, „cei doi plămâni ai Bisericii”), şi mai mulți cred că se mântuiesc şi cei care nu sunt ortodocși, şi chiar şi mai mulţi nu au nimic împotriva rugăciunii împreună cu cei de alte credinţe şi a preluării diferitelor idei protestante şi păgâne.

Scrisoare deschisă către Înaltpreasfinţitul Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei

Vă îndemn să luptați pentru credința dată Sfinților, odată pentru totdeauna!(Iuda 1,3)

În calitate de fii credincioși și mădulare vii ale Sfintei Biserici Ortodoxe Sobornicești, vă adresăm cu smerenie neliniștea noastră și îngrijorarea, cu privire la „textul presinodal” ce va fi dezbătut în cadrul „Sfântului și Marelui Sinod Panortodox” ce va avea loc în data de 16-27 iunie la Academia Teologică din Creta.

„Participarea clerului și a poporului. Un Sinod Panortodx fără pliroma ortodoxă” de Arhimandritul Athanasios Anastasiou, Proegumenul Sfintei Mănăstiri a Marelui Meteor

Comunicare susținută la Conferința ”Sfântul și Marele Sinod. Mare pregătire, nici o așteptare”, organizată de Sfânta Mitropolie a Pireului în colaborare cu următoarele Mitropolii: a Gortinei și Megalopolei, a Glifadei și a Kithirelor, la Stadionul ”Pace și prietenie”,  Sala „Melina Mercuri”, Pireu. Miercuri, 23 martie 2016, orele 9-22.

 

 

Înaltpreasfințiți, Sfințiți Egumeni, Rămășiță aghiorită a bunei mărturisiri, Preacinstiți Părinți, Preacuvioși Monahi Preacuvioase Starețe și monahii, Stimați Domni Profesori, Iubiți frați în Hristos,

 

 

Dacă studiază cineva istoria Sinoadelor Ecumenice, constată că acestea erau convocate de fiecare dată când vreo erezie amenința experiența în Duhul Sfânt a adevărului eclesial și exprimarea acestuia de către trupul Eclesial.

La antipozii acestei tradiții a Sfinților Părinți, Sfântul și Marele Sinod care urmează a se întruni nu delimitează credința de erezie. Dimpotrivă, chiar, contestă conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe, ca Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, în timp ce recunoaște ca ”Biserici” și pe eretici, papistași și protestanți. Certifică, altfel spus, și recunoaște instituțional erezia.

Tocmai din acest motiv, nu numai că nu se sprijină pe experiența trupului eclesial, ci, dimpotrivă îl subestimează, îl devalorizează, îl marginalizează și îl desconsideră. Subestimează, devalorizează și încalcă conștiința dogmatică și eclesiologică a poporului credincios, pe care îl și exclude cu totul. Așa cum foarte inspirat observă Preasfințitul Mitropolit al Pireului, Serafim: ”Nu ar fi deloc exagerat să se spună că iminentul Sinod va fi un Sinod Panortodox fără ortodocși”[1].

Cu alte cuvinte, acest Sinod devalorizeză și desconsideră întreaga noastră istorie bisericească[2], care ne învață că în problemele credinței era totdeauna activă participarea poporului lui Dumnezeu[3]. Era, cu alte cuvinte, totdeauna activă participarea clericilor, a monahilor și a mirenilor. Sfântul Teodor Studitul subliniază categoric că: ”Atunci când Credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credintă, nimeni nu are dreptul să zică: «Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câștigă existența?… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta». Dacă voi veți tăcea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și dezinteresat?”[4].

Poporul credincios al lui Dumnezeu este ultimul judecător al corectitudinii și valabilității hotărârilor oricărui Sinod: este cel care prin conștiința sa bisericească și dogmatică validează sau respinge cele pe care le hotărăsc Sinoadele. Așa cum subliniază Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nafpaktosului, Ierothei: ”… și mirenii sunt martori ai adevărului, sunt păstori (în mod indirect) ai poporului lui Dumnezeu, sunt împreună-lucrători cu Păstorii, participă și ca sfătuitori la Sinoadele Ecumenice și în plus acceptă sau resping hotărârile Sinoadelor Ecumenice. Poporul (deopotrivă cler și mireni) nu a primit unirea ”Bisericilor”, care a avut loc la Ferrara-Florența[5].