Arhive pe etichete: erezie

Cine mărturisește, acela se mântuiește! Să ne salvam sufletele prin MĂRTURISIREA ÎMPOTRIVA EREZIEI- Cuvânt înainte al Mitropolitului Ieremia al Gortinei

Citeste parintele  Matei Vulcanescu

Protoprezbiter al Sfintei Mitropolii a Pireului

Comunitatea ortodoxa romanească din Pireu, Atena

Anunțuri

17 comentarii

Din categoria Uncategorized

Conferinta la Tomis: parintele Gheorghe Metallinos si domnul Dimitrie Tselenghidis

http://www.radiodobrogea.ro/5787-pr-prof-gheorghios-metallinos-si-prof-dimitrios-tselenghidis-la-constanta/

„Orice om se mantuieste prin marturisirea exacta a credintei”

Preot Profesor Gheorghios Metallinos – “Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana”

Profesor Dimitrios Tselenghidis – “Importanţa dogmei în dialogurile cu eterodocşii pentru unitatea în Hristos”

Intrebari si raspunsuri.

6 comentarii

Din categoria Uncategorized

Ecumenistii „ortodocsi”nu au parte de mantuirea in Hristos. IPS Serafim de Pireu: „Sa rupem lanturile ecumeniste!”

Omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ecumenismului

De la minutul 7:50 este omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ereziei ecumeniste.

Sfantul Iustin Popovici, mare luptator impotriva ecumenisului.
Sursa ecumenismului este masoneria si sionismul.
Ecumensmul interscrestin si interreligios.
Minimalismul dogmatic, unirea elementelor pozitive din toate religiile.
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu-eretic – promotor al ereziei ecumeniste
Consiliul Mondial al „Bisericilor”, care este un consiliu al ereziilor.
Impreuna rugaciune cu ereticii.
Ecumenismul ataca Dogma Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.
Ecumenismul: cea mai mare erezie a tuturor veacurilor.
Ecumenismul a prins cu lanturi grele aproape toate Patriarhiile Ortodoxe, inafara de Patriarhia Georgiei si a Bulgariei.
Pana si Sfantul Munte Athos a fost influentat de erezia ecumenista. Facultatile de Teologie sunt influentata de erezia ecumenista.

Predica impotriva ereziei ecumeniste a Mitropolitului Serafim de Pireu

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Când apare o erezie nouă, care creează confuzie în cele ale credinței, păstorii fiecărei epoci, confirmând ceea ce au promis în cadrul hirotoniei lor, trec la înfruntarea acestei erezii, pentru a fortifica și delimita credința ortodoxă, astfel încât ea să se deosebească de rătăcirea ereticilor și în acest fel să îi apere pe credincioși de infectarea de întinarea kakodoxiei. În zilele noastre a apărut ca unul dintre semnele vremurilor din urmă și ca ”un lup înverșunat, care nu va cruța turma”13, panerezia ecumenismului sincretist intercreștin și interreligios. Ecumenismul, așa precum se știe, a fost condamnat ca panerezie de Sfântul Părinte contemporan al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori a Sfântului Sava, de profesorul de dogmatică și învățător a toată lumea, Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în lucrarea sa excepțională ”Biserica Ortodoxă și
ecumenismul” notează: ”Ecumenismul este un nume comun pentru falșii creștini, pentru falsele biserici ale
Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene, în frunte cu papismul. Toți acești creștini falși, toate aceste false biserici nu sunt altceva decât o erezie alături de altă erezie. Numele evanghelic comun al lor este panerezie”.14
Sursă și izvorâtoare a ecumenismului este masoneria, care promovează prin acesta religia mondială a
luciferismului, iar sursa și izvorul masoneriei este groaznicul sionism internațional15, care a transformat religia dumnezeiască a Vechiului Testament și a profeților în cel mai infam luciferism prin Kabala cea demonică și prin hidosul Talmud, lucrări ale rabinilor rămași ai iudaismului rătăcit și ale obsesiei lor despre conducerea și guvernarea lor mondială prin cel așteptat, adică prin falsul mesia (antihristul). Continuă lectura

25 comentarii

Din categoria Uncategorized

Intervenția Mitropolitului Serafim de Pireu în Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe a Eladei in problema declarațiilor de la întrunirea „Consiliului Mondial al Bisericilor” de la Busan (noiembrie 2013) unde se referă în mod expres la declarațiile eretice ale Mitropolitului Nifon al Târgoviștei

10 februarie 2014

Preafericite Parinte Arhiepiscop al Atenei si al intregii Elade, domnule Ieronim, Presedinte al Sfantului Sinod,
Iubiti frati arhierei ai Bisericii Ortodoxe a Eladei,
––––––––––––––––––––––––––––––––

Cuvântarea Arhiepiscopului Târgoviștei, domnul Nifon,

Dureroasă a fost și prezența ortodoxă la Adunarea de la Busan prin cuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop al Târgoviștei, domnul Nifon, reprezentant al Bisericii Romaniei, care a constatat ca unitatea Bisericii a fost pierdutâ și ca Biserica existenta, fiind divizată, este si sacramental incompletă, și că nu știm care grupare crestină este urmașă a Bisericii Vechi de la Ierusalim, si că toți oamenii sunt frati in Hristos, și ca Botezul creștin nu este altceva decat un grad sacramental mai înalt, in familia spirituală a umanitații.
Inaltpreasfințitul domn Nifon a tăcut si a tăinuit faptul că se alterează eclesiologia ortodoxă in „Consiliul Mondial al Bisericilor” pretextând ca in CMB „se apară valorile noastre morale tradiționale” cum ar fi „valorile familiei creștine”.

–––––––––––––––––––––––
Sfantul Ciprian (sec III ) subliniaza Unitatea Bisericii in episcopi, in Sfanta Euharistie si in ortodoxia credintei. Spune Sfantul Parinte: „Dumnezeu, Unul Este, Hristos unul este si Biserica Una este, credinta una este, si turma de credinciosi, una este, lipita prin conglasuire in puternica unire a Trupului”Liber de Unitate Ecclesiæ 23, PL 4, 517B: «Deus unus est, et Christus unus, et una Ecclesia ejus, et fides una, et plebs una in solidam corporis unitatem concordiæ glutino copulata».
Eclesiologia Sfantului Ciprian este, asa cum spune ssi profesorul Fidas, acceptata de constiinta Bisericii,ortodoxa.

–––––––––––––––––––––––

Cel mai mic frate in Hristos,

+ Serafim
Mitropolitul Pireului

fragment din Scrisoarea Oficiala catre Sfantul Sinod al Bisericii Greciei, originalul il puteti prelua de la pagina oficiala a Mitropoliei Pireului:
http://imp.gr/2012-03-27-20-22-23/735-%CE%B5%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%B1%CF%83%CE%BC%CF%8C%CF%82-%CE%B8-%CE%BF%CE%B9%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B5%CE%BD%CE%B9%CE%BA%CE%AE%CF%82-%CF%83%CF%85%CE%BD%CF%8C%CE%B4%CE%BF%CF%85-%CE%BA%CE%B1%CE%B9-%CE%B2%CF%81%CE%AC%CE%B2%CE%B5%CF%85%CF%83%CE%B7-%CE%BF%CE%B9%CE%BA%CE%BF%CE%B3%CE%AD%CE%BD%CE%B5%CE%B9%CE%B1%CF%82-%CE%BC%CE%B1%CF%81%CF%84%CE%AF%CE%BD%CE%BF%CF%85.html
sursa 2: http://aktines.blogspot.gr/2014/03/2013-busan_7559.html
traducere preot Matei Vulcanescu

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/03/31/ips-serafim-pireu-ips-nifon-busan-cmb/#more-74015

vedeti si: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/03/raspuns-pentru-cei-care-afirma-ca-biserica-ar-fi-divizata-biserica-este-una-si-se-numeste-biserica-ortodoxa/

https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/11/16/mitropolitul-nifon-al-targovistei-se-roaga-impreuna-cu-ereticii-la-intrunirea-consiliului-mondial-al-bisericilor-si-marturiseste-alt-crez-decat-crezul-ortodox-in-4-noiembrie-in-busan-republica-ko/

https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/11/15/marturia-ortodoxa-de-la-a-zecea-adunare-generala-a-consiliului-mondial-al-bisericilor-din-busan-2013-declaratia-de-unitate-si-discursul-rostit-de-mitropolitul-nifon-al-targoviste/

https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/21/mesajul-preafericitului-parinte-patriarh-daniel-adresat-cu-ocazia-saptamanii-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestinilor-18-25-ianuarie-2014-nu-explica-un-lucru-fundamental-si-anume-faptul-ca-biserica/

11 comentarii

Din categoria Uncategorized

interviu cu Mitropolitul Serafim de Pireu de preot Matei Vulcanescu-urmeaza a fi tradus si in limba romana)

urmeaza ca interviul sa fie tradus si pus la dispozitia cititorilor siteului ortodoxiacatholica, interviul a fost preluat si de siteul oficial al Mitropoliei Pireului.
Multumim Inaltpreasfintitului Serafim al Pireului pentru interviul dat.
preot Matei Vulcanescu
Συνέντευξη του Σεβασμιωτάτου Μητροπολίτη κ.κ. ΣΕΡΑΦΕΙΜ στο ιστολόγιο ortodoxiacatholica

Δείτε ακολούθως βίντεο από την συνέντευξη που ο Σεβασμιώτατος Μητροπολίτης κ.κ. ΣΕΡΑΦΕΙΜ παρεχώρησε στο ιστολόγιο ortodoxiacatholica.wordpress.com και στο π. Ματθαίο Βουλκανέσκου.

http://www.imp.gr

http://www.imp.gr/2012-03-27-20-22-23/722-%CF%83%CF%85%CE%BD%CE%AD%CE%BD%CF%84%CE%B5%CF%85%CE%BE%CE%B7-%CF%84%CE%BF%CF%85-%CF%83%CE%B5%CE%B2%CE%B1%CF%83%CE%BC%CE%B9%CF%89%CF%84%CE%AC%CF%84%CE%BF%CF%85-%CE%BC%CE%B7%CF%84%CF%81%CE%BF%CF%80%CE%BF%CE%BB%CE%AF%CF%84%CE%B7-%CE%BC%CE%B1%CF%82-%CF%83%CF%84%CE%BF-%CE%B9%CF%83%CF%84%CE%BF%CE%BB%CF%8C%CE%B3%CE%B9%CE%BF-ortodoxiacatholica.html

11 comentarii

Din categoria Uncategorized

Are the Copts orthodox? Sunt Coptii ortodocsi?

Interview with father Athanasios Henein, former coptic monophysite priest converted to Orthodoxy. Father Athanasios was also the head of the Coptic Monophysite Community of Athens and all Greece and was close to the Coptic Patriarch Shenouda the 3rd. Currently, father Athanasios is an Archpriest in the Orthodox Metropolitanate of Piraeus.

Interviu cu parintele Athanasios Henein, fost preot copt monofisit convertit la Ortodoxie.
Parintele Athanasie a fost seful Comunitatii Monofisite Copte din Atena si din toata Grecia, apropiat al Patriarhului Copt Senuda al III-lea. In prezent, parintele Athanasie este Protoprezbiter in Mitropolia Ortodoxa a Pireului.

The heretical doctrines in the Coptic cult are not limited to Pope Shenouda. They date from Dioscorus, Severus and their early followers.
A good source for this matter is the book Εἶναι οἱ Ἀντιχαλκηδόνιοι ὀρθόδοξοι (Are the Anti-Chalcedonians Orthodox?) published by the Holy Monastery of Grigoriou, in the Holy Mountain Athos, in 1995, and containing various texts, either of the whole Community of the Holy Mountain, or of other Holy Mountain monks, regarding the Anti-Chalcedonians, their doctrine and the Orthodox position regarding them and the ecumenist “dialogue”. This book was written and originally published in Greek (it was translated in Romanian, in 2007, and published by the Evanghelismos Publishing House, the edition that I am using; I am unaware of translations in other languages).
The book lists numerous dogmatical mistakes of Severus of Antioch, e.g. in the chapter “A contribution to the inter-orthodox dialogue on the „orthodoxy” of the Anti-Chalcedonians”, point C: Dogmatical differences, pp. 69-100. Among numerous other heresies present in the miaphysite doctrine (they fill 31 pages…), Severus (quoted after Kahali Alemu, The Christology of Ethiopian anaphorals compared to the Chalcedon dogma, Thessaloniki, 1977, p. 105) says: „When we anathematize those that teach about the two natures of Emmanuel after the union, as well as about their actions (works) and properties, we do not condemn such people because they speak about natures or actions or properties, but because they say two natures after union and attribute actions and properties to each of them, dividing them between the two natures”.
Clearly here Severus teaches a non-orthodox view of not accepting “two natures after union” (i.e. not accepting the Orthodox dogma as upheld by Chalcedon), and teaches monothelitism and monoenergism (which are condemned by the VIth Ecumenical Council) as well.
Also, as observed by Saint Anastasios of Sinai and Saint John of Damascus, and confirmed by the Holy Mountanin fathers after analyzing the work of the Anti-Chalcedonian theologian V. C. Samuel, Severus follows the doctrine of partial essences (by which persons are partial essences, and which is also followed by Arius) – thus, in his acceptance as described by St. Anastasios of Sinai, “the one nature of Christ is composed of two partial essences and two halved hypostases” – a “composite nature” doctrine which is totally against Orthodoxy.
As discussed further in the book (pp. 109-117), the Christology of Severus, as it claims the two natures of Christ as somehow (imaginarily, say the Holy Mountain monks) distinct but yet at the same time united in a composite one, and is avowedly monothelitist and monoenergist, indeed does not appear to upheld the non-mingling of the natures of Christ when under logical scrutiny.
Thus, miaphysitism is explicitly monothelitist and monoenergist and (through the “composite nature” statements and the systematic rejection of the Chalcedonian formulation) implicitly monophysite despite the denial of “hard” Eutychian monophysitism.
Also, the position of the Anti-Chalcedonians in the ecumenist „dialogue” is that “one united divine-human nature in Christ” is an acceptable formulation, as mentioned in the First Common Statement at Anba Bishoy, 1989. In the Second Common Statement, at Chambesy, 1990, the Anti-Chalcedonians do not explicitly adopt the Fourth Ecumenical Council and all subsequent Ecumenical Councils, but make use of a devious formulation to make the Orthodox accept their rejection of these Councils. This shows that the “miaphysite” doctrine is heretical and opposes Orthodoxy, and the two Common Statements quoted above are not proofs of the Orthodoxy of the miaphysites but unacceptable dogmatic concessions by the participating Orthodox. It is not the Ecumenical Councils that had a terminological misunderstanding, it is the modern ecumenist “Orthodox” that do not understand or do not consider the implications of the terminology they adopt.
Copts wishing to express “an Orthodox phronema” should indeed explicitly reject all the doctrine of Dioscorus and Severus, and fully embrace the Orthodox teaching, that of all Ecumenical Councils.

Doctrinele eretice ale cultului copt nu sunt limitate la papa Shenouda. Ele datează de la Dioscor, Sever şi adepţii lor de la acea vreme.
O sursă bună în această privinţă este cartea Εἶναι οἱ Ἀντιχαλκηδόνιοι ὀρθόδοξοι (Sunt anticalcedonienii ortodocşi?) publicată de Sf. Mănăstire athonită Grigoriu în 1995, şi conţinând diverse texte ale Sfintei Comunităţi a Sfântului Munte şi ale altor părinţi athoniţi despre anticalcedonieni, doctrinal lor şi poziţia ortodoxă privindu-i pe aceştia şi „dialogul” ecumenist. Această carte, scrisă şi publicată original în greacă, a fost tradusă în română în 2007 şi publicată la editura Evanghelismos, ediţia pe care o folosesc; nu am cunoştinţă să fi fost tradusă în alte limbi.
Cartea listează numeroase erori dogmatice ale lui Sever de Antiohia, d. ex. în capitolul „O contribuţie la dialogul inter-ortodox asupra „ortodoxiei” anticalcedonienilor”, punctul C: Diferenţe dogmatice, pp. 69-100. Între multe alte erezii prezente în doctrina miafizită (ocupă 31 pagini…), Sever (citat după Kahali Alemu, The Christology of Ethiopian anaphorals compared to the Chalcedon dogma, Thessaloniki, 1977, p. 105) spune: „Atunci când anatematizăm pe cei care învaţă despre două firi ale lui Emanuel după unire, precum şi despre lucrările lor şi însuşirile lor, nu-i condamnăm pe unii ca aceştia pentru că vorbesc despre firi sau lucrări sau însuşiri, ci pentru că zic două firi după unire şi atribuie lucrările şi însuşirile fiecăreia dintre ele, împărţindu-le între cele două firi”.
În mod clar, aici Sever învaţă o perspectivă ne-ortodoxă, ce nu acceptă „două firi după unire” (adică nu acceptă dogma ortodoxă aşa cum e susţinută de Chalcedon), şi învaţă de asemenea monotelismul şi monoenergismul (ambele condamnate de al VIlea Sinod Ecumenicl).
De asemenea, după cum observă Sfinţii Anastasie Sinaitul şi Ioan Damaschinul, şi părinţii aghioriţi confirmă după analiza lucrării teologului anticalcedonian V. C. Samuel, Sever urmează doctrina esenţelor parţiale (după are persoanele sunt esenţe parţiale, urmată şi de Arie) – astfel, în accepţiunea lui, după cum o descrie Sf. Anastasie Sinaitul, „firea cea una a lui Hristos este alcătuită din două esenţe parţiale şi două ipostasuri înjumătăţite”, învăţătură ce ajunge la o „fire compusă” şi este total împotriva Ortodoxiei.
După cum se discută mai apoi în carte (pp. 109-117), hristologia lui Sever, ce susţine că cele două firi ale lui Hristos sunt cumva distincte (distincţia fiind imaginară, spun părinţii atoniţi) şi în acelaşi timp unite într-una compusă, şi este pe faţă monotelită şi monoenergistă, într-adevăr, la o analiză logică, nu apare ca susţinând neamestecarea firilor lui Hristos.
Astfel, miafizitismul este în mod explicit monotelit şi monoenergist şi (prin afirmaţiile despre „firea compusă” şi respingerea sistematică a formulării de la Chalcedon) în mod implicit monofizit, în pofida negării monofizitismului „pur” al lui Eutihie.
De asemenea, poziţia anticalcedonienilor în „dialogul” ecumenist este că „o natură divino-umană unită” este o formulare acceptabilă, după cum se menţionează în Prima Declaraţie Comună de la Anba Bishoy, 1989. În cea de-a doua Declaraţie Comună, de la Chambesy, 1990, anticalcedonienii nu adoptă în mod explicit Al IV-lea Sinod Ecumenic şi Sinoadele Ecumenice ulterioare, ci folosesc o formulare evazivă pentru a face pe ortodocşi să le accepte refuzul acestor Sinoade. Aceasta arată că doctrina „miafizită” este eretică şi se opune Ortodoxiei, iar cele două Declaraţii Comune citate mai sus nu dovedesc ortodoxia miafiziţilor ci concesiile dogmatice inacceptabile făcute de ortodocşii participanţi. Nu la Sinoadele Ecumenice a existat o problemă de neînţelegere terminologică, ci „ortodocşii” ecumenişti moderni nu înţeleg sau nu iau în considerare implicaţiile terminologiei pe care o adoptă.
Copţii care doresc să exprime „o înţelegere [phronema] ortodoxă” ar trebui, într-adevăr, să se lepede explicit de toate învăţăturile lui Dioscor şi Sever, şi să îmbrăţişeze deplin învăţătura ortodoxă, cea a tuturor Sinoadelor Ecumenice.
Alexandru Iftime

54 comentarii

Din categoria Uncategorized

A intrat in istorie pomenirea Sfintilor Parinti de la Sinodul al VIII-lea Ecumenic (Sinodul ce a condamnat erezia papistasa Filioque), eveniment sarbatorit in Mitropolia Pireului de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si IPS Serafim Mitropolitul Pireului

DSC_5285DSC_5188DSC_5299DSC_5289http://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/22297-8

Prăznuirea Sinodului VIII Ecumenic, rânduită în prima Duminică după Sf. Fotie cel Mare, 9 februarie 2014, instituită local în Mitropolia Pireului cu participarea Arhiepiscopului Teodosie al Tomisului

Prăznuirea Sinodului al VIII-lea Ecumenic în sfânta Mitropolie a Pireului

Înaltpreasfințitul Teodosie a arătat în predica Sa faptul că Sinodul de pe timpul Sfântului Fotie cel Mare a subliniat un adevăr dogmatic receptat de întreaga Biserică Dreptslăvitoare, ce a rămas în conștiința poporului dreptcredincios, la acest Sinod participând atât Răsăritul cât și Apusul, ceea ce dovedește că nu a fost doar un sinod local, ci a fost Ecumenic.
Înaltpreasfintitul Teodosie a mai spus că la vechile anateme au fost adăugate noile anateme ale Sinodului VIII Ecumenic împotriva adaosului Filioque și că la acest Sinod a fost recunoscut Sinodul din anul 787 împotriva iconomahilor ca al VII-lea Sinod Ecumenic (Sinodul biruinței Sfintelor Icoane).

DSC_5254

Bucurându-se de excepționala și binecuvântata împreună-slujire a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop de Tomis Teodosie, din cadrul Patriarhiei României, Profesor de Noul Testament și Decan al Facultății de Teologie a Universității de Stat din Constanța, Sfânta Mitropolie a Pireului a prăznuit strălucit – după pomenirea sărbătorească a Sfântului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, care este și protectorul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei – cinstita pomenire a celor 383 de Părinți de-Dumnezeu-purtători care au întrunit la Constantinopol, în anii 879-880 și sub președinția acestui sfânt întocmai cu Apostolii, Sfântul Sinod, care a fost caracterizat de distinși teologi, oameni cu viață sfântă, ca al VIII-lea Sinod Ecumenic.

Mai multe informatii despre acest subiect citiți mai jos

Traducere Tatiana Petrache(G.O.), Sursa: http://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/22297-8

http://www.imp.gr/2012-03-27-20-22-23/705-%CE%B5%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%B1%CF%83%CF%84%CE%B9%CE%BA%CF%8C%CF%82-%CF%80%CE%B1%CE%BD%CE%B7%CE%B3%CF%85%CF%81%CE%B9%CF%83%CE%BC%CF%8C%CF%82-8%CE%B7%CF%82-%CE%BF%CE%B9%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B5%CE%BD%CE%B9%CE%BA%CE%AE%CF%82-%CF%83%CF%85%CE%BD%CF%8C%CE%B4%CE%BF%CF%85.html

Temele pe care le-a abordat Sinodul VIII Ecumenic

Sinodul Ecumenic din 879-880 considerat al VIII-lea Sinod Ecumenic, a abordat temele ivite în intervalul de timp imediat anterior: confirmarea lui Fotie pe tronul Patriarhal şi ridicarea anatemelor Sinodului din 869-870, recunoaşterea cutumelor şi tradiţiilor bisericeşti ale fiecărei Biserici Locale, printre care era şi hirotonia „din rândul poporului” a Episcopilor, valabilitatea deciziilor fiecărei Biserici Locale, poziţia Episcopului în Biserică şi relaţia dintre Episcop şi monah, după cum se arată în Sfintele Canoane pe care le-a redactat acest Sinod Ecumenic, jurisdicţia canonică în eparhia Bulgariei şi condamnarea ereziei Filioque.

Sinodul VIII Ecumenic
Sinodul al VIII-lea ecumenic a avut loc la Constantinopol în 879-880, pe timpul împăratului Vasile I Macedoneanul. La acest sinod s-a hotărât reabilitarea patriarhului Fotie cel Mare (care fusese depus şi excomunicat la Sinodul tâlhăresc din 869-870) şi restaurarea lui în scaunul patriarhal de la Constantinopol. De asemenea, au fost anatematizaţi toţi cei care modificaseră Crezul Niceo-Constantinopolitan, condamnându-se astfel, în mod implicit, Filioque.
Acest sinod a fost iniţial acceptat şi pe deplin aprobat de către papalitatea de la Roma (ai cărei delegaţi au fost prezenţi la sinod, la iniţiativa Papei Ioan al VIII-lea), dar a fost ulterior repudiat de Biserica Romano-Catolică, în secolul al XI-lea, care a considerat că acest sinod nu a fost unul ecumenic, ci unul tâlhăresc.[1]
Cuprins [ascunde]
1 Desfăşurarea sinodului
2 Controversa cu privire la ecumenicitatea sinodului
3 A se vedea şi
4 Note
5 Surse
6 Legături externe
Desfăşurarea sinodului

În anul 869, împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul, de comun acord cu Papa Adrian al II-lea, convocase un sinod la Constantinopol, sinod cunoscut ulterior ca Sinodul tâlhăresc din 869-870. În cadrul lucrărilor acestui sinod, a fost depus şi excomunicat Patriarhul Constantinopolului Fotie cel Mare, acuzat (pe nedrept) de erezie. Motivele reale erau însă altele, de natură politică (împăratul Vasile I Macedoneanul dorea să se alieze cu papa de la Roma şi cu împăratul francilor Ludovic al II-lea cel Tânăr), subiectivă (Vasile Macedoneanul nu uitase că Fotie fusese protejatul lui Mihail al III-lea, pe care el îl detronase şi îl ucisese) şi religioasă (Fotie se opunea expansiunii culturale şi religioase a „latinilor” în Bulgaria şi era de asemenea un opozant ferm al doctrinei Filioque).[2]
De asemenea, acel sinod confirmase plasarea Patriarhiei Constantinopolului pe primul loc ca cinstire între cele patru patriarhii răsăritene tradiţionale (deci înaintea Patriarhiei Alexandriei, a Antiohiei şi a Ierusalimului).
Cel care l-a înlocuit pe Fotie cel Mare în scaunul patriarhal de la Constantinopol, Ignatie I, şi care mai fusese patriarh şi între anii 847-858, a continuat în linii mari direcţiile de acţiune urmate de Fotie. Astfel, Ignatie a refuzat să cedeze în faţa papalităţii şi i-a readus pe bulgari în sfera de influenţă a Constantinopolului după anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au mai potolit, Fotie a fost rechemat la Constantinopol (în 876), împăratul Vasile I încredinţându-i chiar educaţia fiilor săi; mai mult, el devine totodată sfetnic al lui Ignatie, care avea să-l recomande drept succesor al său. După adormirea lui Ignatie pe 23 octombrie 877, Fotie a fost reaşezat pe tronul patriarhal, el având şi recomandarea lui Ignatie în acest sens.
La cererea insistentă a celor patru patriarhii răsăritene tradiţionale, împăratul Vasile I Macedoneanul a convocat în anul 879 un nou sinod, tot la Constantinopol, care, printre altele, să repare nedreptatea care i se făcuse Sf. Fotie cel Mare la sinodul tâlhăresc din 869-870. La sinod au venit reprezentanţii tuturor celor cinci patriarhii din acea vreme (inclusiv cei ai Bisericii de la Roma, trimişi de către Papa Ioan al VIII-lea) – în total un număr de 383 episcopi.
În cadrul lucrărilor sinodului a fost confirmată reînscăunarea lui Fotie ca Patriarh al Constantinopolului.
Fapt foarte important, acum apare momentul care va duce la schisma definitivă dintre catolici si ortodocşi. În fraza din Crezul niceo-constantinopolitan „… Sfântul Duh… care din Tatăl purcede”, catolicii au adăugat „… şi de la Fiul” (în latineşte „Filioque”). Una dintre cauzele pentru care această adăugare a fost facută poate fi aceea că textele originale greceşti, traduse imperfect în limbile occidentale, puteau să nu arate exact Sfânta Treime şi egalitatea celor trei: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. O altă cauză mai veche poate fi afirmarea, în lupta împotriva arianismului din Spania secolului VII, a divinităţii Fiului şi a Sfântului Duh.
În final, sinodul a condamnat, de asemenea, orice modificare a Crezului Niceo-Constantinopolitan original, condamnând astfel adăugarea expresiei „Filioque” în conţinutul Crezului, ca fiind o erezie. Se dădea astfel câştig de cauză punctului de vedere ortodox, puternic susţinut de Fotie cel Mare în polemica sa împotriva Romei.
Controversa cu privire la ecumenicitatea sinodului

Până în prezent, Biserica Ortodoxă nu a enunțat încă oficial o definiție universal acceptabilă asupra modului în care se poate stabili caracterul ecumenic al unui Sinod. Părerea acceptată aproape în unanimitate este că un Sinod poate fi considerat ecumenic și infailibil atunci când, și în măsura în care, acesta mărturisește Adevărul așa cum a fost lăsat, prin Sfânta Tradiţie, de către Sfinții Părinți ai Bisericii.
Pentru unii ortodocși, nu a mai existat nici un Sinod de o amploare sau semnificație comparabilă cu primele șapte Sinoade Ecumenice. Unele întruniri ale ierarhilor unor Biserici locale au fost numite „pan-ortodoxe”, dar acestea au fost mai degrabă simple reuniuni ale ierarhilor din diferite jurisdicții Ortodoxe Răsăritene care erau părți interesate în rezolvarea unor chestiuni specifice. Din acest punct de vedere, nu a mai existat nici un Sinod într-adevăr Ecumenic după anul 787.
Din punctul de vedere al altora, inclusiv teologi ai secolului XX, ca Pr. John S. Romanides și Pr. Georgios Metallinos (ambii vorbesc despre „Sinodul al VIII-lea” și al „IX-lea Ecumenic”), Pr. Georgios Dragas și Mitropolitul Hierotheos (Vlachos) de Nafpaktos, există și alte sinoade cu caracter ecumenic după primele șapte. De asemenea, Enciclica Patriarhilor Ortodocși din 1848 (care a fost semnată de patriarhii de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia și Alexandria, și a fost aprobată de Sfintele Sinoade ale primelor trei Biserici amintite) se referă în mod explicit la „Al VIII-lea Sinod Ecumenic”
Cei care consideră aceste sinoade ulterioare (al VIII-lea, din 879-880, și al IX-lea, din 1341-1351) drept Sinoade Ecumenice vorbesc și despre limitarea numărului de Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe la numai șapte ca despre un efect al influenței Ordinului catolic al iezuiților în Rusia (parte din așa numita „captivitate occidentală a Ortodoxiei”).
A se vedea şi

Sinod
Sinoade ecumenice
Note

↑ John Meyendorff, „Rome and Orthodoxy: Is Authority Still the Issue?”, Living Tradition, St. Vladimir’s Seminary Press, 1978, pp. 63-80
↑ The Life of Patriarch Photios of Constantinople, by Despina Stratoudaki White
Surse

Legături externe

The Eighth Ecumenical Council: Constantinople IV (879/880) and the Condemnation of the Filioque Addition and Doctrine, by Protopresbyter George Dion Dragas
The Eighth and Ninth Ecumenical Councils

36 comentarii

Din categoria Uncategorized