„Sfântul și Marele Sinod” Între providență și eșec (Creta 2016)- O carte document

 

Aici puteti citi varianta electronica a cartii:

https://www.scribd.com/document/332477313/Sfantul-Si-Marele-Sinod-Creta-2016-Intre-Providenta-Si-Esec

Varianta electronica poate fi gasita aici: http://mirem.ro/pdf/SinodCreta.pdf  (format PDF)

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.gr/2016/11/carte-document-dezbateri-teologice-pe.html

 

 

Publicitate

Biserica Greciei la ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta (III) de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos

Comunicare depusă spre studiu la Actele întrunirii plenare
a Sinodului Bisericii Greciei, din 23-24 noiembrie 2016.

a) Teoria neortodoxă despre ”Bisericile eterodoxe”
Merită remarcat că după depunerea noii propuneri de către Delegația Bisericii Greciei, fără însă ca delegația să aibă vreo împuternicire din partea Sinodului Bisericii Greciei de a face modificări în deciziile acestuia, și după acceptarea hotărârii de către celelalte Biserici Ortodoxe, în esență nu au mai fost susținute următoarele hotărâri eclesiologice ale Sinodului nostru, cu excepția câtorva detalii, așa cum am prezentat acest lucru în alt text.
Propunerea finală a Bisericii Greciei la paragraful 6 a fost următoarea:
”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele…”.

Biserica Greciei la ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta (II)de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos

de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos

 Comunicare depusă spre studiu la Actele întrunirii plenare

a Sinodului Bisericii Greciei, din 23-24 noiembrie 2016.

2. Noua propunere a Bisericii noastre pentru textul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”
   

Biserica Greciei la ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos ( I )

de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos

Sinodul care s-a întrunit în Creta în intervalul 19-26 iunie a.c., deși inițial era caracterizat ca ”Sinod Ecumenic”, în cele din urmă s-a intitulat ”Sfânt și Mare Sinod”. Cele patru Biserici care nu au fost prezente la Sinod, în mod direct sau indirect au respins titlul de ”Sfânt și Mare Sinod”, și sunt încă așteptate deciziile lor asupra acestui Sinod. Astfel, adevărata denumire a acestui Sinod o va acorda conștiința Bisericii, care este exprimată prin Sfinții acesteia, cei ce alcătuiesc ceata văzătorilor de Dumnezeu în Biserică, după cuvântul Sfântului Dionisie Areopagitul. Vom vedea pe parcurs cum se va numi acest Sinod în cele din urmă – ”Sinod al Întâi-stătătorilor”, ”Sfânt și Mare Sinod”, ”Sinod Ecumenic”, ”Presinod” etc.
În continuare îl voi numi ”Sinodul din Creta”, așa cum procedăm și cu alte Sinoade, pe care le denumim după numele orașului în care au fost convocate, cum ar fi: Sinodul de la Niceea, Sinodul de la Constantinopol, din Efes, de la Calcedon etc.
Am participat la acest Sinod, reprezentând, dimpreună cu alți frați arhierei și mireni, Biserica Greciei, în urma deciziei Sinodului Bisericii Greciei din martie 2016, și am acceptat în mod definitiv această misiune, abia după ce au fost luate hotărârile Sinodului Bisericii noastre cu privire la textele Sinodului din Creta, în mai 2016. Potrivit acestor hotărâri, trebuia să facem efortul și să ne luptăm pentru corectarea textelor pe care le-am avut la dispoziție. Prin această participare a mea la Sinodul din Creta am dobândit o mare experiență, dar în același timp am plecat de acolo cu cea mai profundă neliniște.
Voi sublinia câteva aspecte care au legătură cu noua propunere pe care a depus-o Delegația noastră la acest Sinod.

1. Pregătirea Bisericii noastre pentru Sinod

Pot să spun dintru început că pregătirea Bisericii noastre pentru participarea la acest Sinod nu a fost cea cuvenită.

Sinodul Bisericii Ortodoxe a Bulgariei hotărăște că „Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” (Kolimbari 2016) nu este nici Mare, nici Sfânt, nici Panortodox

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a emis hotărârea ei finală referitoare la Sinodul din Creta și la textul cu titlul: „Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine”. Prin hotărârea ei unanimă, cu toți episcopii prezenți la ședința Sinodului, care a avut loc la 15 noiembrie 2016, Sfântul Sinod:

1. A amintit că la 1 Iunie a cerut amânarea Sinodului și că același lucru l-au făcut în continuare și alte trei Biserici Ortodoxe Locale Autocefale (Patriarhia Antiohiei, a Georgiei și a Rusiei).
2. A observat că au fost chemați să urmărească Sinodul reprezentanți ai mass mediei și ai diferitelor grupări religioase eterodoxe, dar nu au fost chemați, nici măcar ca observatori, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe a Americii, care este recunoscută ca Biserică Autocefală de către Patriarhia Bulgară.
3. A observat de asemenea că textul cu titlul: „Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine” nu a fost semnat de o mare parte de ierarhi care au participat la Sinod, dintre care unii sunt teologi ortodocși proeminenți.

În continuare hotărârea Sfântului Sinod s-a referit, mai în detaliu, la diferite puncte problematice ale textului sinodal. Mai concret:

• În ceea ce privește paragraful 4 al textului, Sfântul Sinod explică că rugăciunea Bisericii pentru „unirea tuturor” nu înseamnă restabilirea unității cu alți creștini, ca și cum unitatea este ceva care s-ar fi pierdut de către Biserică, ci se referă la întoarcerea în sânul Bisericii prin Botez, Mirungere și Dumnezeiasca Euharistie a celor care au căzut. Mai mult, Sfântul Sinod face cunoscut că Biserica Ortodoxă nu poate accepta diferitele teorii despre această unitate, teorii care persistă la eterodocși, cum ar fi „teoria Bisericii nevăzute”, „teoria ramurilor” și „teoria egalității dogmelor”, precum și teoria de curând formulată a „teologiei baptismale”, potrivit căreia există o unitate primitivă într-un „botez comun”. Sfântul Sinod a făcut cunoscut că toate aceste teorii au legătură cu doctrina despre „harul creat” al Sfântului Duh, care a fost condamnată de către Biserică. Și încheind, Sfântul Sinod face cunoscut, de asemenea, că respinge doctrina care se află în Decretul privind Ecumenismul a Conciliului Vatican II, ca expresie a aceluiași concept eclesiologic greșit menționat mai sus.
• În ceea ce privește paragraful 5 al textului, mai concret, declarația că Biserica Ortodoxă participă la inițiativele ecumeniste „cu scopul căutării unității” pierdute „a tuturor creștinilor”, Sfântul Sinod o consideră inacceptabilă și de neîngăduit, datorită faptului că Biserica Ortodoxă nu și-a pierdut niciodată unitatea ei. Dimpotrivă, ceea ce s-a întâmplat este că ereziile care au apărut și schismele care s-au făcut au căzut din Biserică, fără ca aceasta să însemne că Trupul lui Hristos va putea vreodată să piardă integritatea ontologică originală – o unitate indisolubilă, care rezultă din ipostasul ontologic indisolubil a lui Hristos.
• În ceea ce privește mult-discutatul paragraf 6, Sfântul Sinod consideră că fraza: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte biserici și comunități eterodoxe care nu se află în comuniune cu ea”, este de fapt în opoziție cu paragraful 1 al aceluiași text, care menționează că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una. Dogmele și Canoanele Bisericii fac imposibilă acceptarea existenței mai multor biserici. În același chip, această frază se vede că este în opoziție și cu paragraful 2 al textului, care menționează că „Biserica Ortodoxă fundamentează unitatea Bisericii pe faptul întemeierii ei de către Domnului nostru Iisus Hristos și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și prin tradiția patristică și este trăită până astăzi în ea”. Sfântul Sinod nu consideră că prin adaosul acceptării „denumirii istorice” și prin explicarea că bisericile și comunitățile eterodoxe nu se află în comuniune cu Biserica Ortodoxă, textul ar fi păzit în felul acesta de primejdia înșelării. Dimpotrivă, acceptarea denumirii istorice implică în mod necesar și acceptarea realității exprimată de această denumire. Dacă cei care au semnat textul au înțeles că referirea la acceptarea „denumirii istorice” nu s-a făcut cu scopul de a corespunde cu o realitate istorică, adică nu intenționa să se refere la biserici, textul ar fi trebuit să menționeze aceasta. Altfel, acceptarea „denumirii istorice” face să se subînțeleagă existența altor biserici în afară de Biserica Ortodoxă cea Una, fapt care se află în evidentă contradicție cu paragraful 1 și cu cuvintele cu care începe paragraful 6 (care fac cunoscut că Biserica este Una și Ortodoxă).
• În ceea ce privește paragraful 12, Sfântul Sinod consideră că afirmația că „în timpul desfășurărilor dialogurilor teologice scopul comun al tuturor este restabilirea finală a unității în dreapta credință și în dragoste” este foarte naivă și nu reflectă natura multidimensională a procedurii. Unitatea implică unitatea în credință, în modul de gândire și în făptuire, cu privire la definițiile dogmatice și la Canoanele care au fost aprobate de Sinoadele ecumenice, precum și la tradiția liturgică și viața duhovnicească în Sfântul Duh. Calea pentru atingerea unității trece prin pocăință și prin mărturisirea Credinței Ortodoxe și a Botezului ortodox.
• În ceea ce privește paragraful 12 (care de fapt este paragraful 20), Sfântul Sinod propune ca la fraza: „Perspectivele dialogurilor teologice… sunt determinate totdeauna în baza… criteriilor canonice ale tradiției bisericești deja formulate”, propoziția „ale tradiției bisericești deja formulate”, va trebui înlocuită cu propoziția „ale tradiției Bisericii Ortodoxe”.
• În ceea ce privește impresia de ansamblu generată de textul referitor la „Relațiile…”, Sfântul Sinod consideră că există multe expresii și termeni neclari și multe inconsecvențe referitoare la eclesiologie. Mai mult, Sfântul Sinod consideră că textul nu formulează clar scopul principal și principiile constitutive ale diferitelor dialoguri și ale participării la mișcarea ecumenică, și anume întoarcerea eterodocșilor în sânurile Bisericii Ortodoxe. Dimpotrivă, textul – și mai ales paragraful 16 – legalizează Consiliul Mondial al Bisericilor, la care, din fericire, menționează Sfântul Sinod, Biserica Ortodoxă Bulgară a hotărât de multă vreme să întrerupă participarea.
• De asemenea, Sfântul Sinod nu este de acord cu modul concis și foarte scolastic prin care se reglementează cum va trebui să se desfășoare diferitele dialoguri, o abordare scolastică care cuprinde tot textul (paragrafele 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 15).
• În sfârșit, în ceea ce privește paragraful 22, care afirmă că „păstrarea Credinței Ortodoxe curate este asigurată numai prin sistemul sinodal”, Sfântul Sinod spune că, dimpotrivă, criteriul final al acceptării Sinoadelor bisericești este conștiința dogmatică trează a întregii plinătăți ortodoxe (a plinătății Trupului). El afirmă că Sinodul ecumenic nu asigură în mod automat sau mecanic corectitudinea credinței pe care o practică creștinii ortodocși.

În concluzie, Sfântul Sinod rezumă hotărârea sa, declarând că Sinodul de la Creta nu este nici Mare, nici Sfânt, nici Panortodox și dând următoarele motive și explicații:

1. Datorită neparticipării unor Bisericii Autocefale și din pricina unor diversiuni organizatorice și greșeli teologice. Cu toate acestea, Sfântul Sinod prețuiește strădaniile care au fost depuse de organizatori și participanți în vederea înfăptuirii Sinodului.
2. În urma unui studiu atent al textelor adoptate de Sinodul de la Creta, Sfântul Sinod a ajuns la concluzia că ele conțin abateri de la Tradiția Ortodoxă, de la tradiția dogmatică și canonică a Bisericii și de la duhul și litera Sinoadelor Ecumenice și Locale.
3. Sfântul Sinod consideră că textele care au fost adoptate de către Sinodul de la Creta vor trebui supuse în continuare unei cercetări și discuții teologice, în scopul îmbunătățirii, editării, corectării și/sau înlocuirii lor cu alte documente noi care se află în duhul și tradiția Bisericii.

Biserica Ortodoxă Bulgară constituie un mădular indisolubil și viu al Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Ca mădular al Trupului lui Hristos, Biserica Ortodoxă Bulgară va continua să se afle în comuniune frățească, euharistică, duhovnicească, dogmatică și canonică cu toate celelalte Biserici Ortodoxe Locale, atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât și cu cele care nu au participat. Biserica nu este un organism lumesc, ci unul divino-uman. În călătoria și viața ei, Biserica nu este influențată și nu trebuie să fie influențată de interese politice și sociale și de disensiunile care decurg din ele. Capul ei este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Care este: „Calea, Adevărul și Viața”.

În sfârșit, principiile autocefaliei și a sobornicității în viața Bisericii nu numai că nu sunt contradictorii, ci dimpotrivă, se completează reciproc, una decurgând din cealaltă, fiind într-o deplină unitate.

http://orthodoxie.com/le-saint-synode-de-leglise-orthodoxe-de-bulgarie-a-pris-position-sur-le-concile-de-crete-et-le-texte-les-relations-de-leglise-orthodoxe-avec-le-reste-du-monde-chretien/

sursa  http://www.bg-patriarshia.bg/news.php?id=220554

traducerea preluata de pe http://corortodox.blogspot.gr/2016/12/comunicatul-integral-al-sfantului-sinod.html

Sinodul Bisericii Ortodoxe a Antiohiei nu recunoaște „Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe”

Prima Biserică Autocefală ce declară sinodal faptul că așa zisul Sinod din Creta nu e un Sinod ci o întâlnire largită a unor întaistatatori, iar in cel mai bun caz o simplă conferință ce se pretinde a fi pregătitoare pentru un viitor Sinod Panortodox.

Odata cu incheierea celei de a 7-a sesiuni extraordinare proprii, Sfântul Sinod al Antiohiei a emis un comunicat oficial, a carui traducere, efectuata de Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, va este prezentata in randurile de mai jos, in premiera.

Sinodul a fost prezidat de Preafericitul Părinte Patriarh Ioan X, cu participarea episcopilor Sfântului Scaun al Antiohiei.

„Parintii i-au felicitat pe fiii lor duhovnicesti, cu ocazia Sărbătorii Sfinților Petru și Pavel, conducatori sfinți, slăviti și întru tot lăudati Apostoli, și intemeietori ai Sfântului Scaun al Antiohiei. Acest lucru se vede, acolo unde Ucenicii au format primii crestini, acolo unde fiii lor continuă să-L marturiseasca pe Hristos Cel Inviat, in mod special în iubita noastra Antiohie și în Siria martira, în Libanul suferind si in Irakul ranit și în toate tarile Golfului și Arhiepiscopiile din străinătate, în cele două Americi, Australia și Europa. Părinții le-au reamintit fratilor lor, de Mitropolitul Paul (Yazigi), Arhiepiscop de Alep, care a fost răpit de peste 3 ani, în toiul unei orbiri intenționate a tuturor (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). IPS Mitropolit Pavel, împreună cu fratele său Mitropolit Youhanna (Ibrahim) și cu toți cei răpiți, trebuie să rămână permament prezenti în rugăciunile credincioșilor și, în fiecare zi, in mărturisirea Bisericii. Parintii inalta rugaciuni, pentru odihna sufletelor tuturor celor martirizati doar pentru ca erau crestini, și cer, in rugaciune, inaintea tronului divin, ca Dumnezeu să întărească Biserica Sa și să le dea fiilor Săi puterea și înțelepciunea de a-L marturisi cu fidelitate, aici și acum, pe Hristos Cel Inviat din morți.

Parintii au discutat problema Marelui Sinod Ortodox, pe care Biserica Ortodoxă l-a pregătit pentru convocare de mai mult de 50 de ani. Biserica Antiohiană a cerut să fie amânata convocarea acestui Sinod (Vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), în scopul consolidarii unitatii pan-ortodoxe, asigurarii unanimitatii ortodoxe cu privire la chestiunile discutabile ale agendei sale, și a asigurarii condițiilor eclesiologice necesare participarii tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe.

Întrucât solicitarea antiohiana de amanare a Sinodulului, alaturi de cererile Bisericilor din Rusia, Bulgaria și Georgia, nu au fost acceptate;

Intrucat fusese prevăzut, inițial, ca Sinodul să fie un Sinod pan-ortodox, dar a fost convocat în absența a 4 Biserici autocefale care reprezinta mai mult de jumătate din credincioșii ortodocși din lume;

Întrucât această întâlnire a ignorat necesitatea stabilirii sinodalitatii ortodoxe, bazata pe comuniunea euharistica totala între Biserici – care este baza formarii acestei sinodalității – în special prin ignorarea căutarii unei soluții la agresiunea pornita de Patriarhia Ierusalimului asupra competenţelor canonice ale Scaunului Antiohiei înainte de convocarea Sinodului (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), printr-o decizie luată de către Patriarhia Ecumenică de a amâna negocierile până după Consiliu;

Întrucât declarațiile si deciziile emise de către participanți au invinuit pe nedrept Bisericile absente, absolvind de vina partile care au condus etapa pregătitoare, și după ce au luat la cunostinta declarațiile din timpul intrunirii, pozițiile adoptate în cadrul întâlnirii de pe insula Creta, și toate aberatiile care au circulat recent, Părinții au de făcut următoarele observații:

Mai întâi: Părinții afirmă, că lucrarea ortodoxă comună se bazează pe participarea și unanimitatea tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe. Vor să reamintească, faptul că acest principiu nu este o nouă poziție antiohiana, ci este un principiu ortodox fix, stabilit de Patriarhul Ecumenic Athenagoras, vrednicul de pomenire, la lansarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului. El a fost urmat de succesorul său Patriarhul Dimitrie, vrednic de pomenire, in timpul caruia au fost formulate regulamentele pentru ședințele pregătitoare pre-sinodale. Articolele acestor reglementări arată, în mod clar, că o orice convocare a unei lucrari sinodale, chiar dacă aceasta are nivelul unei reuniuni pregătitoare, se face de către Patriarhul Ecumenic, doar după aprobarea Primatilor tuturor Bisericilor, și că toate deciziile sunt luate în unanimitate, de către toate Bisericile autocefale, înainte ca acestea să fie prezentate Marelui Sinod.

În al doilea rând: Părinții reamintesc că Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a subliniat, de asemenea, acest principiu, în cadrul reuniunilor pregătitoare pre-sinodale. În mod special, acesta a decis să suspende lucrările comisiei pregătitoare din 1999, din cauza retragerii unei Biserici de la întâlnirea menționată. Acest fapt a avut ca rezultat renuntarea la lucrările pregătitoare pentru Marele Sinod, pentru o perioadă de 10 ani. Parintii se intreaba, astfel, cum poate fi posibil ca absența unei Biserici sa duca la suspendarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului, iar unii sa considere, acum, că este permisa convocarea si intrunirea ‘Marelui Sinod’, în absența celor 4 Biserici Ortodoxe autocefale?

Textul comisiei Sfantului Munte referitor la pseudosinodul din Creta

Am subliniat cu rosu in acest text argumentele parintilor din Comisia Athonita care invalideaza cu totul „Sinodul din Creta” Dupa cum se vede, acceptarea Documentului de la Toronto este acceptarea unei noi eclesiologii care nu mai este ortodoxa. De asemenea, in textele sinodului din Creta se regasesc exprimari ambigue si pareri care nu apartin Bisericii, iar orice parere care contrazice parerea Bisericii este o erezie (erezia = opinie diferita fata de Biserica) . In momentul in care aceasta intrunire de la Kolimbari este recunoscuta ca fiind Sinod, adica textele ei sunt ratificate, sunt considerate „ale Bisericii”, din clipa aceea cred ca este justificata si intreruperea pomenirii. Daca acesta intrunire e considerata numai o intrunire presinodala, o discutie, un exercitiu, fara a avea consecinte in viata Bisericii, atunci, intr-adevar, intreruperea pomenirii nu are sens. Dar unii episcopi si unele Biserici Locale impun credinta cum ca acesta chiar este Sinod si are valabilitate ca si profesiune de credinta in legatura cu intelegerea relatiilor cu non-ortodocsii (relatii de tipul Toronto, de tipul „unitate pe baza minimalismului dogmatic”), si in acelasi timp actioneaza impotriva celor care vor sa pastreze puritatea credintei ortodoxe. A adopta drept credinta a Bisericii o opinie care e diferita de invatatura Bisericii referitor la cine sunt eterodocsii si ce relatii trebuie sa avem cu ei, reprezinta un abuz si o cadere de la Ortodoxie.  De aceea nu sunt de acord cu ideea care apare la un mod foarte general in textul Sfintei Chinotite, cum ca „intreruperea pomenirii nu are sens acum”. Depinde de la caz la caz. Cred, spre exemplu, ca in Sfantul Munte – si in general acolo unde e pomenit Patriarhul Bartolomeu – se poate intrerupe pomenirea lui (cf Canonului 15, I-II Ct, care da acest drept, dar nu obliga) , acest patriarh exprimandu-se clar cu capul descoperit in nenumarate randuri si facand gesturi neortodoxe si antiortodoxe (a se vedea textul „Noua Eclesiologie a Patriarhului Bartolomeu”) . Cred ca trebuie mult discernamant spiritual pentru a nu gresi, pentru a nu cadea in schisma cu Biserica lui Hristos, multa rugaciune si despatimire.  Fiecare trebuie sa-si asume personal gesturile de credinta intrerupand pomenirea sau nu in functie de situatia in care se afla Biserica lui locala.

preot Matei Vulcanescu

Traducerea este preluata de pe siteul Basilica a Patriarhiei Romane

sursa: http://basilica.ro/sinodul-din-creta-sfanta-chinotita-tendintele-de-intrerupere-a-pomenirii-ierarhilor-nu-sunt-justificate/

„La cea de a 203-a Sinaxă Extraordinară a Sfintelor Mănăstiri, din data de 23.09.2016, s-a considerat că „documentele finale oficiale ale Sinodului trebuie studiate cu prudență; evaluate aspectele pozitive și notate eventualele neclarități pe care le conțin și care necesită lămuriri”. Nouă ni s-a încredințat studiul și evaluarea documentelor finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta (16-27 iunie 2016) în vederea întocmirii unui raport cu privire la acestea.

Simțind neputința noastră, dificultatea lucrării încredințate nouă, dar și povara responsabilității noastre înaintea tradiției aghioritice mărturisită de peste un mileniu, dar și recentă, chemăm cu dinadinsul mijlocirile Ocrotitoarei cinstitului nostru loc, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și ale Cuvioșilor Părinți Athoniţi, cunoscând că fundamentul oricărei poziții teologice trebuie să izvorască din viețuirea sfântă duhovnicească a Tradiției apostolice a Bisericii, pe care au avut-o sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți și la care ne nevoim să fim părtași și noi cu harul lui Dumnezeu.

Legătura indisolubilă dintre sfințenie și expresia autentică a Tradiției Bisericii, care există doar la Sfinții Părinți, este singura garanție pentru călătoria în Duhul Sfânt a Bisericii Ortodoxe luptătoare în lume, dar și pentru mântuirea în Hristos a fiecărui membru al ei. Așadar, în prezentul raport nu am putut să nu avem în vedere cele care s-au spus și scris de Athoniţi şi de cei dinafara Sfântului Munte, de mai curând sau din trecut, de sfinţii recunoscuţi și de unele chipuri sfințite ale Bisericii Ortodoxe.