Arhive lunare: Ianuarie 2013

Scrisoare deschisa catre Sfantul Sinod al BOR si Preafericitul Daniel in problema monofizita.

Scrisoare deschisă către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane și Preafericitul Daniel în problema monofizită

În atenția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în problema acceptării oficiale de către Biserica Ortodoxă Română (1994) a celor două declarații comune de la Chambesy (1990 și 1993) în cadrul dialogului cu necalcedonienii.

Preafericite Părinte Patriarh Daniel,

Sfântul Apostol Pavel ne spune că fiecare dintre noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, de aceea atunci cand un mădular suferă sau este în oarece pericol, este normal ca celelalte mădulare ale Trupului lui Hristos să reacționeze, ca într-un singur organism viu. Din același motiv, ca unul ce sunt mădular al Bisercii Ortodoxe îmi exprim îngrijorarea referitor la ceea ce a semnat Biserica Ortodoxă Română ca ipostas local al Bisericii Ortodoxe Sobornicești, în Sfântul Sinod din 8-9 decembrie 1994, prin care se recunosc “Bisericile necalcedoniene” ca Ortodoxe.
Cred că acest act adoptat în Sinod ar trebui reanalizat. In nici un caz nu sunt impotriva dialogului teolgic cu eterodocsii .
Am văzut publicate pe site-ul oficial al Patriarhiei Române declarațiile de mai jos și mă gândesc la faptul că poate nu au fost verificate de teologi avizați. De aceea, cu smerenie vă atrag atenția :
Conform site-ului oficial al Patriarhiei Române:
“Biserica Ortodoxă Română a dovedit o mare deschidere față de acest dialog. A fost prezenta la aproape toate intrunirile neoficiale si oficiale (fara a IV-a neoficiala si a II-a si a III-a oficiala), prin prof. dr. Nicolae Chitescu, pr.prof.dr. Dumitru Radu, I.P.S. dr. Antonie Plamadeala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae si pr. prof. dr. Nicolae Necula.[1]
In sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 8-9 decembrie 1994, s-au acceptat in mod oficial textele celor doua declaratii comune. Astfel, Biserica Ortodoxa Romana a fost prima Biserica, care a aprobat oficial acest dialog dupa 1993.”
Se pare ca cei care au adoptat aceste concluzii ale dialogului cu necalcedonienii, nu au fost deloc atenți la ceea ce au semnat:
„Atunci cand vorbim despre ipostasul unic și compus al Domnului nostru Iisus Hristos, nu vrem să spunem ca în el se unesc un ipostas divin cu unul uman. Vrem să spunem că unul și veșnicul ipostas al celei de-a doua Persoane a Treimii și-a asumat omenitatea noastră, a naturii create, printr-un act[2] care-l uneste cu propria sa natura dumnezeiască necreată, pentru a forma o adevarată ființă divino-umană[3], unită în mod nedespărțit și neamestecat, naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare”[4]. „Acest ipostas al Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, născut mai inainte de toți vecii, din Tatăl, este acela care în zilele de pe urmă a devenit o ființă umană[5] și s-a născut din Prea Sfânta Fecioara Maria.[6]” http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.htm

Prima formulare: “vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos” nu este deloc clara, iar explicitatarea care urmeaza este si mai ambigua.
Formularea “naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare” ar putea insemna ca firile (naturile) in Hristos sunt doar teoretice.
In formularea “pentru a forma o adevarata fiinta divino-umana” se confunda notiunea “fiinta divino-umana” cu notiunea “fire divino-umana”, exact ca in formula ereticului Sever de Antiohia, anume fire compusa divino-umana.
Formularea “este Acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana“ este iarasi impotriva invataturii Sinodului IV Ecumenic, pentru ca ipostasul Fiului nu “a devenit o fiinta umana” ci “si-a impropriat firea umana”. In Simbolul Niceo Constantinopolitan se spune ca Fiul ” S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om” – termenul grecesc “ενανθρωπησαντα”, care s-ar traduce mai exact cu “S-a inomenit” adica “a luat firea umana“.
Senuda al III-lea, in cartea sa “Firea lui Hristos“, vorbeste despre o fire a lui Hristos, mergand pe linia ereziei lui Sever. In aceasta nuanta consta erezia miafizita. [7]Conform lui Senuda, Hristos are o singura fire divino-umană[8], interpretand eronat ceea ce spune Sfantul Chiril al Alexandriei: “o fire a Cuvantului întrupată[9]”[10]. Formulare care, desi apartine unui mare Sfant al Bisericii, a fost evitată a se folosi de catre Sinodul IV Ecumenic, tocmai ca sa nu existe ambiguitati.
Conform invataturii ortodoxe exprimate de Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, Capitolul XVI (Catre cei ce spun:Daca omul are doua firi si doua activitati, este necesar ca Hristos sa aiba trei firi si tot atatea activitati[11]): “Tot ceea ce este comun si se observa in multi, fara ca sa fie in unul mai mult, iar in altul mai putin, se numeste fiinta. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singura fire a oamenilor, pentru ca orice om este compus din suflet si corp. Despre ipostasa Domnului insa, nu putem spune o singura fire, caci fiecare din firi pastreaza, si dupa unire, insusirea fireasca si nu este cu putinta sa gasim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire si omenire, acelasi si Dumnezeu si om.”[12]
Firea umana este enipostaziata in Persoana Fiului lui Dumnezeu, deci nu se poate vorbi de un ipostas propriu al firii umane.
In cheia Sinodului de la Calcedon, fraza Sfantului Chiril poate fi inteleasa astfel:o fire dumnezeiasca unita cu natura umana, adica doua firi. Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, III, capitolul 8 spune[13]: Deoarece (firile) sunt unite dupa ipostas si au intrepatruderea reciproca, sunt unite fara amestecare, pastradu-si fiecare propria sa deosebire naturala.” iar in capitolul 3 spune: “Daca Hristos ar fi dintr-o singura fire compusa, si daca este deofiinta cu Tatal, atunci va fi si Tatal compus si deofiinta cu trupul, lucru absurd si plin de toata blasfemia“[14]. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul spune: “nu este ingaduit a se spune ca Hristos e o fire compusa, pentru ca ar insemna ca si Trupul lui Hristos e de o varsta cu dumnezeirea” (Sf Maxim Marturisitorul, Epistola catre Ioan Cubicularul…Impotriva lui Sever, PSB81, p85-86)[15].
In Minei, la Slujba Sfintilor Parinti celor din Calcedon, la Utrenie, cantarea 6 scrie: Chiril pe Hristos propovaduieste in doua firi, si in doua lucrari, eresul lui Sever celui fara de minte biruind”.
Impotriva Sinodului IV Calcedon au fost “ridicate anatemele”
„Ridicarea anatemei in contextul dialogului dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Orientala Ortodoxa este bazata pe Declaratia hristologica comuna de la Chambésy si urmareste inlaturarea obstacolelor in vederea comuniunii eclesiale depline”.[16]Intrebarea sincera este: De ce coptii, siroiacobitii si armenii nu accepta formularea Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon?
Raspunsul il gasim in cartea “Firea lui Hristos” a patriarhului copt Senuda al III-lea, in care se spune negru pe alb ca ca noi ortodcsii suntem eretici nestorieni![17]
“Odata acceptat acordul comun privind hristologia, urmeaza acordul comun liturgic. Desi acum nu exista o separatie dogmatica, realizarea deplinei comuniuni ramane un ideal. Se pare ca Bisericile Orientale Ortodoxe nu au suficient curaj in a recunoaste categoric si deplin hotararile Sinodului al IV-lea ecumenic, probabil si imprejurarilor istorice date, iar celelalte Biserici Ortodoxe intarzie ratificarea oficiala a dialogului. In subcomisia liturgica este numit din partea Bisericii Ortodoxe Romane pr.prof.dr. Nicolae Necula.” [18]

Ce usor au trecut comisiile ortodoxe peste Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon! Observăm totodată ca partea miafizita (coptii, armenii si sirienii) a fost mult mai serioasa în abordarea ei eretică, si chiar de admirat, pentru ca, desi partea ortodoxa s-a grabit sa “ridice anatemele” de pe ereticii condamnati de Calcedon, coptii au spus ca nu poate fi valabila si reciprocă, anume ca miafizitii nu vor ridica anatemele asupra Sfintilor Parinti de la Calcedon! Chiar daca miafizitii ar vrea să “ridice anatema” problema ramane, pentru ca anatema emisa de ei impotriva ortodocsilor este o anatema invalida (ea nu face decat sa confirme, din partea miafizitilor, ca avem alta hristologie decat ei). Insa si ridicarea anatemei contra miafizitilor de catre ortodocsi este invalida. Iesirea eventuala a miafizitilor sau a altor eterodocsi de sub anatema Sinoadelor Ecumenice se face prin primirea invataturii ortodoxe, nu prin ridicarea magica a anatemelor, fara suport dogmatic.”Cartea patriarhului miafizit Senuda rămâne ca reper pentru noi ortodocșii, ca să înțelegem că nu avem nimic în comun cu miafiziții, și nu e vorba de nici o neînțelegere terminologică.
Sinodul Bisericii Ortodoxe a Serbiei a adoptat ca act oficial cartea domnului Jean-Claude Larchet, “Personne et Nature”, text foarte bine documentat în care se demonstrează patristc faptul că necalcedonienii sunt în continuare eterodocși.
În urma celor expuse mai sus cred ca ar fi cazul ca Biserica Ortodoxă Română să reanalizeze documentul acceptat oficial în 8-9 decembrie 1994, prin care se pune într-o anumită măsură sub anatema Sinodului IV Calcedon și a următoarelor Sinoade Ecumenice.
Pentru că știu că vă anima dragostea si ravna pentru credinta ortodoxa îndrăznesc să vă cer cu smerenie binecuvântarea patriarhală și rugaciunea.

Cu fiască supunere, preot Matei Vulcănescu
Cleric in Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei
Surse: în limba greacă Orthódoxos Týpos, februarie 2013.
Theodromia ianuarie-martie 2013

Traducere pr.Matei Vulcănescu

[1] Biserica Ortodoxă Română fost reprezentată la întrunirile neoficiale de IPS Antonie Plămădeală și Nicolae Chițescu in anii 1964-1970, Parintele Dumitru Staniloae in intalnirile neoficiale din 1971-1079, Parintele Dumitru Radu in prima intalnire oficiala din 1985 si parintele Nicolae Necula.

[2] dans un acte http://eocf.free.fr/dialogl.htm, http://orthodial.com/textes.html

[3] un réel être divino-humain http://eocf.free.fr/dialogl.htm, http://orthodial.com/textes.html

[4] uniquement dans la contemplation (theoria). http://eocf.free.fr/dialogl.htm, http://orthodial.com/textes.html

[5] devint un être humain. http://eocf.free.fr/dialogl.htm, http://orthodial.com/textes.html

[6] http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

[7] Miafizismul este monofizism.

[8] Thus He was able to say to the Jews while speaking to them, “Before Abraham was, I am. ” (John. 8:58). He did not say, “My Divine nature existed even before Abraham”, but He said, “I am”, which proves the unity and Oneness of His Nature. (H. H. Pope Shenouda III, Nature of Christ, 1997, σελ. 25).

[9] Κύριλλος Αλεξανδρείας, Περὶ τῆς παναγίας Τριάδος ἐν κεφαλαίοις κη’, P.G. 77:19:1160:Α:13.

[10] Shenouda înțelege greșit această frază ca o fire a Cuvântului intrupat („μίαν φύσιν τοῦ Θεοῦ Λόγου σεσαρκωμένου” or “One Nature of God, the Incarnate Logos”) – (H. H. Pope Shenouda III, Nature of Christ, 1997, p. 19). The One Nature of the incarnate Logos (p. 27)

[11] Ιωάννης Δαμασκηνός, Ἔκδοσις ἀκριβὴς τῆς ορθοδόξου πίστεως. P.G. 94:Βιβλίον Γ:(16)60:1064:A. ΕΠΕ 1:Βιβλίον Γ:(16)60:376.

[12] Ιωάννης Δαμασκηνός, Ἔκδοσις ἀκριβὴς τῆς ορθοδόξου πίστεως. P.G. 94:Βιβλίον Γ:(16)60:1064:C-1065:A. ΕΠΕ 1:Βιβλίον Γ:(16)60:378:9.

[13] Ιωάννης Δαμασκηνός, Ἔκδοσις ἀκριβὴς τῆς ορθοδόξου πίστεως. P.G. 94:Βιβλίον Γ:(8)52:1013:B. ΕΠΕ 1:Βιβλίον Γ:(8)52:318:6.

[14] Ιωάννης Δαμασκηνός, Ἔκδοσις ἀκριβὴς τῆς ορθοδόξου πίστεως. P.G. 94:Βιβλίον Γ:(3)47:989:B. ΕΠΕ 1:Βιβλίον Γ:(3)47:290:2.

[15] Μάξιμος Ομολογητής, Ἐπιστολὴ (ΙΒ’) πρὸς Ἰωάννην Κουβικουλάριον, περὶ τῶν ὀρθῶν τῆς Ἐκκλησίας τοῦ Θεοῦ δογμάτων καὶ κατὰ Σεβήρου τοῦ αἱρετικοῦ. P.G. 91:489:A-B. ΕΠΕ:Φ:15:Β:198:1.

[16]http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

[17] In spite of the fact that the Council of Ephesus had excommunicated Nestorus, the Nestorian roots extended to influence the council of Chalcedon where the trend to separate the two natures became so apparent that it was said that Christ is two persons, a God and a human being; (H. H. Pope Shenouda III, Nature of Christ, 1997, σελ. 15).

[18] http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

85 comentarii

Din categoria Uncategorized

Masonii sunt in afara Bisericii Ortodoxe si sunt reprimiti prin Taina Mirungerii daca se leapada de masonerie.

Biserica Ortodoxă are milă de toți,
și de romano-catolic, și de protestant și de mason.
De aceea, dacă un mason dorește să revină la ortodoxie,
el trebuie să se lepede de masonerie în mod public în biserică,
și apoi este uns, este miruns din nou cu sfântul și marele mir pentru ca el a pierdut harul Duhului Sfânt.
Așa este reprimit in Biserică.
La fel și yoghinul, și catolicul.
Catolicul este primit prin taina botezului dacă el nu este ortodox, dacă el nu a fost botezat,
Pentru că nu există botez în afara Bisericii Lui Hristos.(Biserica Ortodoxă).
Vă mulțumesc foarte mult pentru aceste precizări,
Întăresc precizarea dumneavoastră că toate aceste afirmații, și despre masonerie,
și despre biserica romano-catolică sunt facute din dragostea omului
care vrea să îi vadă pe oameni mântuiți.
Bineînțeles!

7 comentarii

Din categoria Uncategorized

What if the Apostols were Ecumenists? Cum ar fi fost ca Apostolii sa fi fost ecumenisti?

Dar ia, gândiți-vă numai la un lucru:
Dacă apostolii ar fi spus:
„Aaaa, oricum se mântuiește și păgânul, de ce să mă mai duc la el să-i propăvăduiesc pe Hristos?”,
vă dați seama că ortodoxia astăzi nu ar mai fi existat?
și Dumnezeu s-ar fi întrupat degeaba, și lumea s-ar fi pierdut?
Deci același lucru lucrează și atunci ca și acum,  nu „ne-am modernizat”, nu suntem „mai deștepți”,
mai „nu știu cum”, „nu mai merge cu gânduirea aia veche”.
E vorba de gândirea lui Hristos, de gândirea Lui Dumnezeu, care este veșnică,
este și astăzi, și mâine, și peste 1000 de ani, este aceeași, nu se schimbă,
pentru că e de la Dumnezeu către om, nu de la om
către Dumnezeu, nu este o invenție omenească, și asta se vede prin minuni și prin profeții
și prin ceea ce înseamnă Biserica astăzi.

24 comentarii

Din categoria Uncategorized

Sf. Marcu Eugenicul: Despre papă şi statutul romano-catolicilor

Sf. Marcu Evghenicul: Despre papă şi statutul romano-catolicilor si un filmulet interesant:   http://vimeo.com/5908561

sf-marcu-evghenicul-la-sinodul-de-la-ferrara-florenta„Şi noi îl socotim pe papă ca pe unul dintre patriarhi, dar şi aceasta, dacă este ortodox” (347 – Epistola către ortodocşii de pretutindeni, PO 17, p. 320).
Aşa binevesteşte dumnezeiescul Părinte tuturor ortodocşilor de pretutindeni. Şi afirmă răspicat: „Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel ce-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit” (348 – Către Teofan din Euripos, p. 343).
Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale sinoadelor ecumenice. „Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie” (349 – Despre adăugirea din Simbolul de credinţă, PO 17, p. 282).
Pentru a nu crede că Sfântul era prea dur în afirmaţiile sale şi că atitudinea lui era dictată de resentimente etnice sau de stereotipuri monahale şi zelotiste, iată ce spune despre patriarhul unionist al Constantinopolului: „Nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtăşia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut şi dogmele latineşti pe care şi el le-a primit, şi cei ce sunt cu el, şi pentru apărarea cărora [dogmelor latine] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu preţul distrugerii dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt încredinţat cu deamănuntul că pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii. Şi de aceea zic: după cum în toată viaţa mea am fost despărţit de ei, aşa şi în vremea ieşirii mele, şi încă şi după plecarea din viaţă mă lepăd de părtăşia şi de unirea cu ei şi, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, fie la înmormântarea mea, fie la parastasele pentru mine, însă nici la [înmormântarea sau pomenirile] făcute pentru vreun altul din ai noştri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noştri” (352 – Ultimele cuvinte ale lui Marcu Eugenicu al Efesului, PO17, p. 349).
St Mark of Ephesus trampling pope_1Motivaţia care stabilea comuniunea lui cu alţii era dreapta credinţă.
Din cuvântarea către papa Eugeniu se vede că nu avea, precum poate majoritatea bizantinilor din acea epocă, nici o pornire preconcepută şi mizantropă faţă de pontiful roman.
De ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat la iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, afară numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că cugetă lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei.
Par cuvinte dure şi foarte tăioase, dar aşa cum am spus această atitudine împotriva ereticilor este comună întregii patristici, pentru Sfinţii Părinţi aveau foarte clar în minte faptul că fără dreapta credinţă nu există nici dreaptă vieţuire şi deci nici mântuire.
Cine i-a făcut aşa de uşor ortodocşi? Aurul, dacă vrei să spunem cele adevărate, şi câştigurile tale. Ba mai degrabă nu i-a făcut aurul pe aceia ortodocşi, ci, făcându-te pe tine asemenea lor, te-a aruncat în partea ereticilor (359 – Epistola către ortodocşii de pretutindeni, p.315-315).

din opera Sfântului Marcu Eugenicul,
lucrare tradusă de pr. Cristian Chivu

preluat de pe http://apologeticum.wordpress.com/2013/01/24/sf-marcu-evghenicul-despre-papa-si-statutul-catolicilor/#more-18307

5 comentarii

Din categoria Uncategorized

Despre ecumenism. Profesor Dimitrie Telenghidis: “Credinta Ortodoxa si Viata Bisericeasca” Biserica este pusa in pericol astazi din partea ecumenistilor. (partea a IV-)

Traducere si citire- preot Matei Vulcanescu. Acest articol a fost facut pentru conferinta de la Iasi cu binecuvantarea Mitropolitului Teofan al  Moldovei

Multi crestini ortodocsi ne aratam a crede dupa credinta rasaritului dar ne comportam si traim apusean. De aceea in vremea noastra se schimba adevaruri inradacinate de secole.

Felul apusen este arogant si plin de mandrie si are ca rezultat nasterea panereziei ecumenismului(minimalismul dogmatic, teoria bisericilor surori, rugaciunile in comun cu eterodocsii, etc)   Erezia este invatatura demonilor. Diavolul insus a adus in lume toate credintele gresite si ereziile.

Ereticii sunt nebuni. Erezia e numita necredinta si ateism iar pe eretici necredinciosi si atei. Erezia este strans legata de inselare.  Erezia este mult mai grava decat orice pacat moral pentru ca il desparte prin excelenta pe om de Dumnezeu. Biserica uneste iar erezia dezbina. Viata lor(a ereticilor: Romano-Catolicii si protestantii) este caracterizata de violenta, calomnie si atrocitati.

Credinciosii se arata ca aparatori ai Dogmei Credintei. Erezia are ca rezultat contrazicerea vietii in Duhul Sfant a Bisercii.  Credinciosii se arata in acest caz ca razboinici – apologeti ai credintei, prin lupta de aparare. Exista un pericol real din partea ecumenistilor.  Lupta nu este indreptata impotriva ereticilor ci impotriva ereziei. Nu foloseste niciodata violenta ci foloseste apologetica cu argumente corecte.

Sfintii Parinti nu simt ura niciodata fata de eretici. Dialogul cu ereticii trebuie sa se limiteze numai pana la sfatul intoarcerii lor la Dreapta Credinta.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Despre ecumenism. Profesor Dimitrie Telenghidis: „Credinta Ortodoxa si Viata Bisericeasca”partea I, partea II, partea a III-a si partea a IV. Citeste preot Matei Vulcanescu.

motivul pentru care am citit conferinta pe You Toube este faptul ca nu cred ca in sine conferinta live a avut efectul scontat.  Fiind si destul de greoaie pentru publicul larg, era nevoie de o astfel de abordare, in care am citit pe parti si am extras idei principale. Nu e nimic gresit in asta, tine de didactica. Am fost profesor la liceu cativa ani si stiu care este atentia si interesul si cum se pot capta acestea chiar pentru cei mai putin interesati.
Cu drag,               pr matei vulcanescu

Prima parte a textului conferintei domnului profesor Dimitrie Telenghidis de la Facultatea de Teologie din Salonic, tinut la Mitropolia Iasilor, cu binecuvantarea Mitropolitului Teofan, tradus si citit de preot Matei Vulcanescu:

Cand credinta ortodoxa se desparte si devine autonoma de viata credinciosului, nu mai are caracter mantuitor.  Fara ca noi sa credem ortodox, nici o Sfanta Taina nu ne poate mantui.   Cunoasterea este cauzata de traire, de participarea la Adevar. Faptele bune care nu sunt insotite de Dogmele Ortodoxe nu sunt primite de Dumnezeu. Omul se sfinteste prin marturisirea exacta a credintei (Sf Maxim Marturisitorul)

Este imposibil ca ereticul sa fie evlavios. Ereticii se caracterizeaza ca necredinciosi si erezia lor ca blasfemie.  Cand se anuleaza Dogma Ortodoxa se anuleaza si viata curata. Nici un folos nu are viata curata cand credinta este gresita, si nici credinta ortodoxa fara viata curata.

Unirea dintre viata si credinta se face prin lucrarea Duhului Sfant, care este asigurata prin curatenia vietuirii. Este imposibil sa nu se clatine credinta aceluia ce are viata necurata. Dogmele se stramba in mintea lui prin viata necurata. IN schimb, cineva care este in inselare, in erezie, dar are smerenie, moralitate, virtute, viata curata, nu poate sa ramana pana intr-un final in erezie, ci este adus de Dumnezeu la Adevar, la  Biserica Ortodoxa. Daca insa ramane in inselarea sa, insemna ca are cu siguranta o alta patima care nu il lasa sa ajunga la Adevar.

Multi crestini ortodocsi ne aratam a crede dupa credinta rasaritului dar ne comportam si traim apusean. De aceea in vremea noastra se schimba adevaruri inradacinate de secole.

Felul apusen este arogant si plin de mandrie si are ca rezultat nasterea panereziei ecumenismului(minimalismul dogmatic, teoria bisericilor surori, rugaciunile in comun cu eterodocsii, etc)   Erezia este invatatura demonilor. Diavolul insus a adus in lume toate credintele gresite si ereziile.

Ereticii sunt nebuni. Erezia e numita necredinta si ateism iar pe eretici necredinciosi si atei. Erezia este strans legata de inselare.  Erezia este mult mai grava decat orice pacat moral pentru ca il desparte prin excelenta pe om de Dumnezeu. Biserica uneste iar erezia dezbina. Viata lor(a ereticilor: Romano-Catolicii si protestantii) este caracterizata de violenta, calomnie si atrocitati.

Credinciosii se arata ca aparatori ai Dogmei Credintei. Erezia are ca rezultat contrazicerea vietii in Duhul Sfant a Bisercii.  Credinciosii se arata in acest caz ca razboinici – apologeti ai credintei, prin lupta de aparare. Exista un pericol real din partea ecumenistilor.  Lupta nu este indreptata impotriva ereticilor ci impotriva ereziei. Nu foloseste niciodata violenta ci foloseste apologetica cu argumente corecte.

Sfintii Parinti nu simt ura niciodata fata de eretici. Dialogul cu ereticii trebuie sa se limiteze numai pana la sfatul intoarcerii lor la Dreapta Credinta.

9 comentarii

Din categoria Uncategorized

Saptamana Ecumenica Internationala de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor. Hristos a fost primul „taliban” sau „extremist” sau antiecumenist si toti sfintii L-au urmat.

AM RUGAMINTEA SA TRIMITETI PRIN E-MAIL LINK-UL  CU BLOGUL MEU LA PRIETENI SI CUNOSCUTI CA SA FIE INFORMATI CAT MAI MULTI. ESTE IMPORTANT SA STIE CAT MAI MULTI CREDINCIOSI!

Aceasta saptamana este numita Saptamana de Rugaciune Ecumenica, dar noi putem sa o numim si „Saptamana de Uraciune Ecumenica”. Nici un Crestin Ortodox nu poate participa la aceasta rugaciune in comun cu eterodocsii. Cerem in Ectenie „Unitatea Credintei”, dar nu unitate in diversitate, ci Unitate in Adevar, adica toti „sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu Adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17,3). Adica toti eterodocsii trebuie sa revina la Credinta in Duh si in Adevar, la Biserica cea Una, Sfanta, Catholica si Apostolica si anume Biserica Ortodoxa.

A participa la o astfel de „rugaciune ecumenica” este o blasfemie si un pacat, indiferent ca o face un patriarh, un episcop, un teolog, un sinod, etc. Cine are constiinta ortodoxa nu poate participa la acest eveniment, pentru ca acest eveniment este impotriva constiintei Bisericii. Daca acest eveniment ar insemna dialog fara rugaciuni in comun, cu toata dragostea, eu as fi primul care as participa, dar avand in vedere ca sunt implicate rugaciuni in comun cu eterodocsii, constiinta imi spune sa nu particip ca sa nu blasfemiez pe Hristos, care a lasat un Singur Adevar. „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6) „Cine nu va crede si nu se va boteza se va osandi”(Marcu, 16, 15-16). Iata ca Hristos a fost primul „taliban” sau „extremist” si toti sfintii L-au urmat. Nu exista in ortodoxie sfant ecumenist, toti sfintii de la inceputul crestininsumul pana astazi au fost antiecumenisti, dupa cum demonstreaza sinaxarele lor. Iubirea se manifesta fata de persoane, dar nu si fata de credintele strambe ale persoanelor. Aceasta a fost gandirea Sfintilor Parinti si continua sa fie pana la sfarsitul veacurilor.

Iata o „uraciune ecumenica” :

Iubitor și milostiv Dumnezeu, învață-ne bucuria de a împărtăși pacea Ta. Umple-ne cu Duhul tău Sfânt, astfel încât să putem sparge zidul de ostilitate dintre noi. Domnul înviat, care este pacea noastră, să ne ajute să depășim fiecare diviziune și să ne unească în calitate de membri ai familiei sale. Cerem acest lucru în numele lui Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tine și cu Duhul Sfânt, să fie toată cinstea și slava fără sfârșit. Amin.”

„invata-ne bucuria de a impartasi pacea Ta” – daca aceasta pace este cu adevarat Pacea lui Hristos, ea este intodeauna in Adevar, adica vazand Pacea lui Hristos a celor din Biserica sa se minuneze si sa revina si ei, eterodocsii, la Biserica. Se confunda Pacea lui Hristos cu Pax Romana!

„încât să putem sparge zidul de ostilitate dintre noi”  – noi ortodocsii nu suntem ostili nimanui, pentru ca Domnul Hristos sa rastignit pentru toti oamenii, inclusiv pentru eretici; din contra, ii iubim pe eterodocsi si dorim sa revina la Adevar.

„să ne ajute să depășim fiecare diviziune și să ne unească în calitate de membri ai familiei sale” – nu ne poate uni Dumnezeu in afara Adevarului Sau, Biserica nu este divizata, ea este Una, iar eterodocsii trebuie sa se reintoarca la Biserica cea Una.

Vedeti cata viclenie se ascunde in cuvintele acestor „pseudo-rugaciuni”??

preot Matei Vulcanescu

Veria 2013

Doamne ajuta
Maine, 19 ianuarie, este pomenit cel despre care sinaxarul din Minei spune ca a fost singurul aparator al Ortodoxiei din sec XV.
In Ortodoxia greaca se stiu foarte multe despre Sf Marcu Eugenicul, ca singurul ierarh ortodox care nu a acceptat sa semneze unirea mincinoasa cu papistasii de la Sinodul de la Ferrara-Florenta (1437-1438). Pe la noi se știu mai puține, de aceea ecumeniștii își fac de cap, de la patriarh în jos.
Sunt in faza finala a unei teze de doctorat in teologie ortodoxa, sub indrumarea pr prof dr Theodoros Zisis de la Tesalonic. Lucrarea se numeste Teze ecleziologice ale Sf. Marcu Eugenicul, mitropolitul Efesului. De aceea, in cunostinta de cauza fata de subiectul – cum s-a raportat Sf Marcu la ecumenismul sec XV, pot spune urmatoarele
– s-a dus la Sinod, alaturi de ceilalti ierarhi ortodocsi, cu operele Sfintilor Parinti alaturi si cu nadejdea ca va fi o discutie sincera si ca latinii isi vor recunoaste greselile dogmatice.
– s-a adresat papei cu respectul omenesc cuvenit intre doi oameni, insa nu l-a tratat ca pe un episcop al Bisericii, ci ca pe un inselat si lipsit de har. insa aceasta a spus-o pe față ortodocșilor doar atunci cand si-a dat seama ca latinii nu aveau de gand sa se pocaiasca de erorile lor, ci doar sa mituiasca si sa distruga Ortodoxia. Atunci a spus ca latinii sunt eretici, considerati de mult timp eretici, de pe vremea Sf Fotie al Constantinopolului si ca a venit vremea sa spunem ca mai degraba sa ne ferim de latinii eretici, hulitori ai Sfintei Treimi decat chiar de serpi.
– cand a vazut că nu are ce discuta cu ereticii, s-a închis în chilie, a atârnat pe ușă o hârtie cu mărturisirea lui de credință și a mai refuzat să mai participle la Sinodul apostat.
– cu toate ca a fost lingușit, amenințat de papă, de episcopii ortodocși și de alții, cu toate că după întoarcerea la Constantinopol a suferit prigoană și a fost și întemnițat, deși bolnav, în insula Limnos, vreme de câțiva ani, totuși niciodată, sub nici o formă, Sf. Macu nu a acceptat unirea cu ereticii, coliturghisirea sau simpla rugăciune cu ei.
Ceea ce se întâmplă între 18-25 ianuarie anual chiar și pe la noi este o blasfemie a lui Hristos însuși. Ce putem noi, preoți și mireni, alături și cu binecuvântarea celor câtorva ierarhi cu adevărat ortodocși din Sinodul BOR ?
Să ne aducem aminte mai ales de ce spunea Sf. Grigorie Palama: există 3 tipuri de ateism: cel al ateilor, cel al ereticilor și, cel mai grav, cel al ortodocșilor care nu își mărturisesc și apără credința.
În Ortodoxie cea mai mare putere în a schimba lucrurile o are conștiința dogmatică a poporului. Pe aceasta o exprimă Sinodul Ecumenic și de către aceasta este validat ca Ecumenic sau nu un sinod. Dovada istorică: s-au întors apostații de la Sinodul unionist de la Ferrara-Florența și i-a întâmpinat poporul cu cuvintele: am câștigat, i-am întors pe latini la dreapta credință ? Aflând că nu, oamenii s-au lepădat de proprii lor ierarhi, nu s-au mai dus la slujbele făcute de ei.
Să ținem cont că, înainte de căderea Constantinopolului, în 29 mai 1453, au acceptat ortodocșii să slujească cu latinii. De aceea au reușit turcii să cucerească orașul Sfântului Constantin, datorită trădării exprese sau implicite sau tacite a celor aflați între zidurile lui.
Așadar, cu responsabilitatea de doctor în teologie (Sibiu, 2008), cu sufletul curat prin Sfânta Spovedanie și lipsit de altă frică decât de cea de Dumnezeu – toate acestea nu datorate unei vrednicii ale mele, ci milei lui Dumnezeu cel adevărat, vă îndemn să vă lepădați expres de toți cei care se roagă împreună cu ereticii, să le spuneți că nu fac bine. Dar să rămâneți fii ai Bisericii Ortodoxe, lupta ducându-o din interiorul ei. Să spunem, acolo unde suntem, mici și mari, că este blasfemie a face așa ceva, căci dacă oamenii buni nu spun adevărul este deja biruința celor răi sau amăgiți.
Am tradus o carte din limba greacă, numită Rugăciunea împreună cu ereticii, care urmează să apară curând. Autorul, părintele Anastasie Goțopoulos din Patras, într-o lucrare de drept canonic, face praf toate argumentele ecumeniste, mai ales prin argumente luate din cele scrise, în trecut, chiar de marii ecumeniști de astăzi, care pe atunci erau ortodocși, dar apoi s-au vândut papei.
Dracul este foarte viclean. Să nu ne trăim viața degeaba, căci nu știm dacă mai apucăm ziua de mâine. Să nu murim ecumeniști vânduți, căci ajungem poate chiar mai rău cu Iuda. Să nu tăcem, să spunem celor care susțin cu rugăciunea cu ereticii este bună că Hristos nu la asta s-a referit când s-a rugat ca toti să fie una. Nicidecum, căci întunericul și lumina nu au nimic în comun. A fi una în Hristos înseamnă a te împărtăși de slava Lui, a te îndumnezei prin har. Ori ereticii, ca cei ce sfâșie permanent, din știință sau din neștiință, cămașa lui Hristos, nu se vor împărtăși de slava cea veșnică și de harul cel necreat al lui Dumnezeu. Papistașii nici nu recunosc că un astfel de har necreat ar exista.
Multe ar fi de spus, dar nu vi le voi spune eu aici. Măcar dacă nu apuc ziua de mâine, cele scrise aici poate mă vor ajuta la întâlnirea cu Hristos, la judecată. Sfântul Marcu să ne lumineze și să ne rugăm ca Dumnezeu să surpe toate uneltirile diavolului și să ne ferească de comuniunea fățarnică și antihristică cu partizanii antihristici.
Blagosloviti si iertati
 
Pr dr. Ciprian-Ioan Staicu
Consilier cultural al Episcopiei Covasnei și Harghitei
Președintele Asociației ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

12 comentarii

Din categoria Uncategorized