Arhive lunare: Decembrie 2012

De cine ne este frica, de Hristos sau de oameni? De cine sa ascultam, de Hristos sau de oameni? Despre sfanta si binecuvantata neascultare!

Daca ne este frica de oameni atunci sa nu strigam la arhierei atunci cand spun erezii in public. Sa nu scriem nimic,sa stam ascunsi in cochiliile noastre asteptand moartea sufleteasca si trupeasca. Hristos insa ne va intreba: De ce ai tacut? Esti responsabil prin tacerea ta de raspandirea ecumenismului, de secularizarea societatii, etc.

Suntem fiecare dintre noi responsabili pentru Biserica de maine! Daca noi vom fi lasi, indiferenti si fricosi, generatia de dupa noi va pierde Biserica locala.

Cineva spunea: „Cum sa vorbim, ca imediat suntem taiati!” Daca sunteti taiati de oameni ce predica erezia, bucurati-va, veti lua Cununa!  Daca apostrofezi pe drept, si constiinta iti este curata, atunci poti fi anatematizat de toate Sinoadele, tu primesti binecuvantare de la Dumnezeu. Sa nu uitam ca Sfantul Ioan Damaschin a primit doua anateme din partea sinodului iconoclast. Una din anateme era: „Anatema lui Mansur(Ioan Damaschin)inchinatorul lemnului”

Exista o sfanta si binecuvantata neascultare: neascultarea de erezie. Atunci cand episcopul te invata erezii, esti obligat sa nu il asculti! Aceasta e spre binecuvantarea ta. Chiar daca te afuriseste, bucura-te! Nu esti afurisit de Dumnezeu, ci de oameni! Multi sfinti au fost afurisiti de Sinoade intregi, de Biserici intregi, si acele Biserici au cazut, iar sfintii au ramas!

Daca un episcop ar aduce pe papa sau pe papistas in biserica, sau ti-ar da ascultare sa aduci pe unii ca acestia in biserica pentru a te ruga impreuna cu ei,  mai faci ascultare? Nu! In acest caz avem tot dreptul sa protestam, sa nu participam, sa scriem si sa denuntam erezia! Aceasta insemna marturisire! Nu sa stam sa asistam la toate neroziile adogmatice si anticanonice! Cand e vorba de erezie, crestinii ortodocsi devin din oameni blanzi – luptatori, pentru ca se pune in pericol mostenirea data de Hristos!

Sfantul Ioan Hrisostom spune ca „atunci cand este in pericol credinta nu ai voie sa spui in sine: Cine sunt eu sa ridic glasul? Eu sunt un biet cioban, olar, tapiter” Esti madular al Bisericii lui Hristos si ai tot dreptul si obligatia de a ridica glasul!

preot Matei Vulcanescu

ps. sa nu creada cineva ca sunt impotriva dialogului cu eterodocsii, atata timp cat acesta este facut pe baze ortodoxe.  Slava Domnului ca Sinodalii greci nu sunt ecumenisti decat in foarte mica masura. Majoritatea lor se spovedesc la parinti Atoniti.

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria Uncategorized

Bisericile Ortodoxe locale nu au ce cauta in „Consiliul Mondial al Bisericilor”

Prezenta unor Biserici Ortodoxe locale in „Consiliul Mondial al Bisericilor” este total lipsita de sens, atata timp cat Biserica este Una, anume cea ortodoxa.

Nu exista „Biserici”, ci o singura Biserica. In clipa in care o Biserica Ortodoxa locala este membra a „Consiliului Mondial al Bisericilor” inseamna ca se incalca tocmai dogma Bisericii, si anume Unitatea, Sfintenia, Catolicitatea si Apostolicitatea ei! Adica Biserica se neaga pe sine.

Nu poti face parte dintr-un organism care pretinde inca din titlul lui ca ar exista mai multe „Biserici”. Este un nonsens teologic. Daca Biserica nu ar fi Una, continuitoare a Traditiei Apostolice si Patristice, ci ar fi impartita in zeci de „bisericute” cu dogme diferite atunci inseamna ca Simbolul Credintei si Dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice nu mai au nici o valoare. Unitatea Bisericii pentru care Sfintii Parinti au luptat atat de mult, unitate in dogma si in traire, nu mai este bagata in seama si se doreste o unitate mincinoasa, superficiala, cu o dragoste falsa (la nivel verbal adica, pentru ca in cazul in care nu esti de acord cu cei din miscarea CMB, vor avea ei grija sa te „incondeieze” si sa te aduca la acelasi simtamant cu ei sau sa te reduca la tacere).

Romano-catolicii nu fac parte din „Consiliul Mondial al Bisericilor” aratand in felul acesta demnitate (in erezia lor). Ei se considera „Biserica cea Una”, ceea ce ne arata mai multa seriozitate teologica din partea lor. Avem de invatat de la ei, chiar daca sunt eretici.

Nu judec pe nimeni si cu smerenie spun aceste lucruri.  Nu am intentia de a ofensa pe nimeni, iar daca cineva se simte ofensat imi cer iertare.

Din cele expuse mai sus se intelege ca statutul „Consiliului Mondial al Bisericilor” este total incompatibil cu statutul Bisericii Ortodoxe, care este Una, Sfanta, Catholica si Apostolica.

preot Matei Vulcanescu

8 comentarii

Din categoria Uncategorized

Ce poate face un credincios laic atunci cand preotul paroh invata public erezia, sau aduce papistasi sau alti eretici in Sfantul Altar?

Raspunsul la aceasta intrebare este pe cat se poate de simplu: paraseste biserica si pe preotul care face astfel de lucrare, nu inaite de a da marturia cea buna, adica,  trebuie spus preotului cum ca greseste, conform canoanelor nu are dreptul sa aduca papistasi sau protenstanti sau alti eretici in Biserica, si mai ales sa predice, sau sa boteze prin stropire, sau sa predice de la amvon ecumenismul!!!
Trebuie mustrat preotul si  aceast lucru se poate face si in scris, publicat pe internet sau unde se poate.

Daca preotul nu ne asculta, atunci sa mai aducem marturia ortodoxa a unui preot sau doi conform Sfintei Scripturi si daca nici de acestia nu asculta sa faci o scrisoare de plagere episcopului locului, iar daca nici de episcop nu asculta (bineinteles in cazul in care episcopul este ortodox si nu ecumenist si atunci il va lauda) atunci sa iti fie tie ca un pagan si ca un vames si sa nu primesti binecuvantare, nici aghiasma, nici Sfanta Impartasanie din mana lui, nici sa te spovedeti, nici sa primesti vreo Sfanta Taina din mana lui, nu pentru ca Tainele savarsite de el nu ar fi valabile, dar ca protest impotriva ereziei.

Comunitatea parohiala trebuie sa fie anuntata si ea, astfel incat sa se stie ca preotul are o problema serioasa, si nu il parasiti doar dintr-un capriciu.   Comunitatea poate fi anuntata prin tiparirea unei scrisori inmanate fiecarui credincios in Biserica, ca sa stie toti care sunt motivele plecarii dvs.

Asa au procedat intodeauna Sfintii Bisericii. E suficient sa citim viata Sfantului Maxim Marturisitorul, sau Santul  Nicolae, sau Sfantul Ioan Hrisostom, si sa ne lamurim ca acesta a fost  modul de manifestare in fata ereziei. Noi urmam sfintilor.

preot Matei Vulcanescu

adaugire ref la Botezul prin stropire:

conditia de baza a Botezului este ca cel care boteaza sa fie crestin ortodox(preot sau mirean), apoi ca botezul sa fie facut in numele Sfintei Treimi (prin tripla afundare).
Dar daca nu se indeplinesc conditiile pentru tripla afundare, si se face prin turnare, botezul este perfect valabil. Acest lucru se intampla prin iconomie.
Nu putem privi botezul in chip magic, de aceea nu atat forma e importanta(dar are totus importanta ei) cat Dreapta Credinta a celui care o savarseste si marturisirea celui care o primeste! (Crezul ortodox). Adica Botezul sa fie savarsit in Biserica Ortodoxa de catre preot ortodox sau daca nu este preot de catre un mirean ortodox.

23 comentarii

Din categoria Uncategorized

SFANTUL PATAPIE, praznuit pe 8 Decembrie: CUM TU, O ERETICĂ, TE APROPII DE MINE? Dogmatica empirica, adica minunile sfintilor si insasi experienta heterodocsilor care vin la Ortodoxie, ne arata ca botezul heterodox (in cazul de fata „catolic”/filioqpapist) nu este valid/lucrator

Câteva minuni contemporane ale Cuviosului Patapie

 

Sf. Cuv. PatapieSf. Cuv. Patapie

1. O mare minune: întoarcerea femeii „catolice” (monahul Nicodim Bilalis, „Slujba Cuviosului Părintelui nostru Patapie, făcătorul de minuni, o scurtă biografie şi o scurtă istorisire a minunilor”, pp. 19-20, ediţia a II-a, Atena, 1986)
Anul acesta de Paşte (1986), în Sfântul Munte, am vorbit cu evlaviosul stareţ vecin, pe nume Martinian (de la Coliba „Toţi Sfinţii”, în Kapsala, Sfânta Mănăstire Pantocrator) şi cuvântul a ajuns la tema despre minunile contemporane. Prilejul a fost continua minune a credinţei noastre ortodoxe a Sfintei Lumini de la Preasfântul şi Izvorâtorul de viaţă Mormânt. Atunci, stareţul Martinian ne-a povestit şi următoarea minune recentă a Cuviosului Patapie, pe care o expunem după istorisirea lui.

Stareţul avea o rudă emigrantă în Germania de Vest, de unde cu câţiva în urmă s-a întors pensionar. Ruda sa se numeşte Gheorghios Z. (Însuşi stareţul preferă ca numele să fie anonim). Şi în Germania s-a căsătorit cu o nemţoaică „catolică”, fără ca ea să se fi botezat înainte cu Botezul Ortodox. Au făcut, desigur, nunta într-o biserică ortodoxă şi cei doi copii ai lor i-au botezat cu Botezul ortodox, dar soţia a rămas „catolică”, chiar dacă mergeau la slujbe în bisericile ortodoxe.
După ce s-au întors în Grecia (sunt locuitori în Nea Smyrna, parohia „Sfântul Sostene”), în vara anului 1985 s-au dus pentru petrecerea vacanţei de vară în Loutraki (Corint) şi acolo s-au dus într-o zi la Mănăstirea Cuviosului Patapie, ca să se închine Cuviosului.
În Sfânta Peşteră a intrat primul soţul, care s-a şi închinat Sfintelor Moaşte. Dar, în timp ce intra şi soţia „catolică” şi se apropia să se închine, a căzut jos leşinată. Soţul a prins-o imediat în braţe şi, cu ajutorul altor închinători, a scos-o afară şi a ajutat-o să-şi revină. După ce şi-a revenit, au întrebat-o ce i s-a întâmplat de a leşinat. Şi ea a răspuns cu uimire:
– „Bine, nu aţi văzut, nu aţi auzit? Sfântul m-a împins şi mi-a zis: Cum tu, o eretică, te apropii de mine?”.
Şi din acel moment, ea singură a cerut să se boteze ortodoxă, după cum s-a şi botezat în urma catehizării ei în propria parohie.
De acum, ca ortodoxă, vizitează cu evlavie Sfânta Peşteră a Cuviosului şi se închină Sfintelor Moaşte cu dragoste şi recunoştinţă. Pentru că, după ce a primit Botezul ortodox, se simte alt om! „Când mă rog”, ne-a spus într-o convorbire telefonică, „Îl simt pe Dumnezeu ca al meu, Tatăl meu, pe cînd înainte nu simţeam nimic. Acum aprind candela la iconostas, fac prescuri, mă împărtăşesc, citesc Vieţile Sfinţilor şi sufletul meu Îl simte pe Dumnezeu aproape de el.
Iată, cum să v-o spun? E ceva foarte diferit de cum era înainte, o siguranţă că sunt lângă Dumnezeu. Şi lucrul acesta îl datorez Sfântului Patapie, căruia îi mulţumesc.”

SURSA: http://acvila30.ro/sfantul-patapie-cum-tu-o-eretica-te-apropii-de-mine/

articol preluat de pe dogmaticaempirica.wordpress.com

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Stiati ca Biserica Ortodoxa Romana a acceptat oficial(in 1994) ca ereticii miafiziti necalcedonieni sunt ortodocsi? Egiptenii-copti, armenii si siroiacobitii vorbesc de o singura Fire in Hristos, respingand Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Oare au gresit Sfintii Parinti purtatori de Duh Sfant? Sau gresesc comisiile de dialog dintre ortodocsi si necalcedonieni?

Conform site-ului oficial al Patriarhiei Romane:

“Biserica Ortodoxa Romana a dovedit o mare deschidere fata de acest dialog. A fost prezenta la aproape toate intrunirile neoficiale si oficiale (fara a IV-a neoficiala si a II-a si a III-a oficiala), prin prof. dr. Nicolae Chitescu, pr.prof.dr. Dumitru Radu, I.P.S. dr. Antonie Plamadeala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae si pr. prof. dr. Nicolae Necula.

In sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 8-9 decembrie 1994, s-au acceptat in mod oficial textele celor doua declaratii comune. Astfel, Biserica Ortodoxa Romana a fost prima Biserica, care a aprobat oficial acest dialog dupa 1993.”

Se pare ca cei care au adoptat aceste concluzii ale dialogului cu necalcedonienii,  nu au fost deloc atenti la ceea ce au semnat:

“„Atunci cand vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos, nu vrem sa spunem ca in el se unesc un ipostas divin cu unul uman. Vrem sa spunem ca unul si vesnicul ipostas al celei de-a doua Persoane a Treimii si-a asumat omenitatea noastra, a naturii create, printr-un act care-l uneste cu propria sa natura dumnezeiasca necreata, pentru a forma o adevarata fiinta divino-umana, unita in mod nedespartit si neamestecat, naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare”. „Acest ipostas al Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, nascut mai inainte de toti vecii, din Tatal, este acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana si s-a nascut din Prea Sfanta Fecioara Maria”.”http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Prima formulare: “vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos”nu este deloc clara, iar explicitatarea care urmeaza este si mai ambigua.

Formularea “naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare” ar putea insemna ca firile (naturile) in Hristos sunt doar teoretice.

In formularea pentru a forma oadevarata fiintadivino-umanase confunda notiunea „fiinta divino-umana” cu notiunea „fire divino-umana”, exact ca in formula ereticului Sever de Antiohia, anume fire compusa divino-umana.

Formularea “este Acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana“  este iarasi impotriva invataturii Sinodului IV Ecumenic, pentru ca ipostasul Fiului nu “a devenit o fiinta umana” ci  “si-a impropriat firea umana”. In Simbolul Niceo Constantinopolitan se spune ca Fiul ” S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om” – termenul grecesc “ενανθρωπησαντα”, care s-ar traduce mai exact cu “S-a inomenit” adica “a luat firea umana“.

Patriarhul Senuda al III-lea,  in cartea sa “Firea lui Hristos“,  vorbeste despre o fire a lui Hristos, mergand pe linia ereziei lui Sever.In aceasta nuanta consta erezia miafizita.  Conform lui Senuda, Hristos are o singura fire divino-umana, interpretand eronat ceea ce spune Sfantul Chiril al Alexandriei: “o fire a Cuvantului intrupat“. Formulare care, desi apartine unui mare Sfant al Bisericii, a fost evitata a se folosi de catre Sinodul IV Ecumenic, tocmai ca sa nu existe ambiguitati.
Conform invataturii ortodoxe exprimate de Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, Capitolul XVI,(Catre cei ce spun:Daca omul are doua firi si doua activitati, este necesar ca Hristos sa aiba trei firi si tot atatea activitati):  „Tot ceea ce este comun si se observa in multi, fara ca sa fie in unul mai mult, iar in altul mai putin, se numeste fiinta. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singura fire a oamenilor, pentru ca orice om este compus din suflet si corp. Despre ipostasa Domnului insa, nu putem spune o singura fire, caci fiecare din firi pastreaza, si dupa unire, insusirea fireasca si nu este cu putinta sa gasim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire si omenire, acelasi si Dumnezeu si om.”

In cheia Sinodului de la Calcedon, fraza Sfantului Chiril poate fi inteleasa astfel:o fire dumnezeiasca unita cu natura umana, adica  doua firiSfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, III, capitolul 8  spune: Deoarece (firile) sunt unite dupa ipostas si au intrepatruderea reciproca, sunt unite fara amestecare, pastradu-si fiecare propria sa deosebire naturala.” iar in capitolul 3 spune: “Daca Hristos ar fi dintr-o singura fire compusa, si daca este deofiinta cu Tatal, atunci va fi si Tatal compus si deofiinta cu trupul, lucru absurd si plin de toata blasfemia“. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul spune: “nu este ingaduit a se spune ca Hristos e o fire compusa, pentru ca ar insemna ca si Trupul lui Hristos e de o varsta cu dumnezeirea” (Sf Maxim Marturisitorul, Epistola catre Ioan Cubicularul…Impotriva lui Sever, PSB81, p85-86).

In Minei la  Slujba Sfintilor Parinti celor din Calcedon, la Utrenie, cantarea 6 scrie: Chiril pe Hristos propovaduieste in doua firi, si in doua lucrari, eresul lui Sever celui fara de minte biruind”.

Impotriva Sinodului IV Calcedon au fost “ridicate anatemele”

Ridicarea anatemei in contextul dialogului dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Orientala Ortodoxa este bazata pe Declaratia hristologica comuna de la Chambésy si urmareste inlaturarea obstacolelor in vederea comuniunii eclesiale depline”. http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Intrebarea sincera este: De ce coptii, siroiacobitii si armenii nu accepta formularea Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon?

Raspunsul il gasim in cartea “Firea lui Hristos” a patriarhului copt Senuda al IIIlea, in care se spune negru pe alb ca ca noi ortodcsii suntem eretici nestorieni!

“Odata acceptat acordul comun privind hristologia, urmeaza acordul comun liturgic.  Desi acum nu exista o separatie dogmatica, realizarea deplinei comuniuni ramane un ideal. Se pare ca Bisericile Orientale Ortodoxe nu au suficient curaj in a recunoaste categoric si deplin hotararile Sinodului al IV-lea ecumenic, probabil si imprejurarilor istorice date, iar celelalte Biserici Ortodoxe intarzie ratificarea oficiala a dialogului. In subcomisia liturgica este numit din partea Bisericii Ortodoxe Romane pr.prof.dr. Nicolae Necula.” http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Ce usor au trecut comisiile ortodoxe peste Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon! Observam totodata ca partea miafizita (coptii, armenii si sirienii) a fost mult mai serioasa in a abordarea ei eretica, si chiar de admirat, pentru ca, desi partea ortodoxa s-a grabit sa “ridice anatemele” de pe ereticii condamnati de Calcedon, coptii au spus ca nu poate fi valabila si reciproca, anume ca miafizitii nu vor ridica anatemele asupra Sfintilor Parinti  de la Calcedon! Chiar daca miafizitii ar vrea sa “ridice anatema” problema ramane, pentru ca este o anatema invalida, iesirea de sub anatema se face prin primirea invataturii ortodoxe, nu prin ridicarea magica a anatemelor, fara suport dogmatic.

Cartea  patriarhului  miafizit Senuda ramane ca reper pentru noi ortodocsii, ca sa intelegem ca nu avem nimic in comun cu miafizitii, si nu e vorba de nici o neintelegere terminologica.

Sinodul Bisericii Locale Sarbe a adoptat ca act oficial cartea domnului Jean-Claude Larchet, “Personne et Nature”, text foarte bine documentat in care se demonstreaza patristc faptul ca necalcedonienii sunt in continuare eretici.

In urma celor expuse mai sus cred ca ar fi cazul ca Biserica Ortodoxa Romana sa respinga documentul acceptat oficial in 8-9 decembrie1994, prin care se pune intr-o anumita masura sub anatema Sinodului IV Calcedon si a urmatoarelor Sinoade Ecumenice.

Personal resping ceea ce a semnat Sinodul BOR prin care ii recunoaste pe necalcedonieni ca ortodocsi, pentru ca simpla acceptare tacita a acestui fapt imi pericliteaza mantuirea.

preot Matei Vulcanescu

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

Biserica vazuta ca firma (companie nationala). Biserici „surori”, „nepoate”, „verisoare” si „mame”

Biserica este vazuta de unii episcopi(in nici un caz de toti, vezi nota de la subsol)ca firma nationala, nu ca Trup Unitar al lui Hristos, iar ei sunt directori in firma, si nu parinti duhovnicesti care sa poarte poverile tuturor. Aceasta viziune duce la diferentieri nepermise si anti-bisericesti.  „Din ce firma, scuzati, Biserica faci parte?” A! Esti sub rusi! A! Esti sub greci! A! Esti sub romani! Ca si cum Biserica nu ar fi Una, ci ar fi multe companii, fara legatura intre ele, si chiar in competitie- care sa fie in frunte, care are autoritate mai mare? In loc ca episcopii nostri sa se gandeasca la cateheza ortodoxa a turmei incredintate de Hristos, la secularizarea profunda pe care o sufera turma duhovniceasca, la misiunea in lume pe care trebuie sa o aiba, la aducerea la Hristos a eterodocsilor si paganilor, ei se preocupa cu o problema „foarte importanta”, anume: Cine sa fie primul in diptice? Toti sunt de acord cu ecumenismul desantat si neteologic, dar cu dipticele…(vedeti pregatirea Mareului Sinod Ecumenic la Chambesy)

Altii te acuza ca te bagi in „problemele altei Biserici”, ca si cum Biserica nu e Una, ca si cum am fi firme, companii comerciale in competitie, directa sau indirecta.

Invatatura dogmatica despre Biserica ne spune ca Ea este Trupul lui Hristos iar fiecare dintre noi suntem madulare, parti ale Trupului lui Hristos.

Biserica fiind Trup, inseamna ca daca un madular este bolnav, de exemplu, un picior, atunci durerea este resimtita in tot trupul, nu numai in picior. Toate celelalte madulare sufera atunci cand un madular oricat de neinsemnat ar suferi.

Suntem Una in Hristos si atunci ne pasa de orice madular-membru al Bisericii, indiferent ca e un om, Muntele Athos, Patriarhul Ecumenic, un pacatos, un sinod, o Biserica Locala, etc.

Nu putem fi acuzati ca ne amestecam in treburi straine, pentru ca oriunde e Biserica Ortodoxa este casa noastra si problema noastra personala, pentru ca problema Bisericii e si problema mea, pentru ca sunt in Trupul Ei. Se accentueaza nationalismul in detrimentul catolicitatii. Sfantul Apostol Pavel ne spune ca in Biserica nu mai este nici iudeu, nici elin, nici rob, nici slobod, nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, ci toti sunt una in Hristos Iisus. (Epistola catre Galateni, 3, 28). Si iarasi „Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte” (I Corinteni 12, 27).
Nicaieri in Sfanta Scriptura  nu se vorbeste despre Biserici surori, fiice, mame, etc. Se vorbeste  despre Sion ca maica a Bisericii, in sens simbolic in alte texte.  Nimeni nu contesta o ordine a Bisericilor Locale si dipticele, dar este o ordine simbolica, nu de putere si influenta ca in papism.

De aceea faptul ca un madular al Bisericii reactioneaza la erezie, inseamna ca este un madular sanatos, daca nu ar reactiona atunci ar fi un madular bolnav, autist.

Reactia impotriva microbului ecumenist din organismul Bisericii este perfect normala. Protestul, marturisirea si chiar ruperea comuniunii cu madularul bolnav (eretic) ce s-a cangrenat si se poate extinde sunt iarasi firesti. Vezi anatemele Sinoadelor Ecumenice si locale, viata Sfantului Maxim Marturisitorul, Teodor Studitul, etc.

Vedeti si http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2012/12/05/stiati-ca-biserica-ortodoxa-romana-prin-ips-antonie-plamadeala-si-pr-dumitru-radureprezentati-bor-a-semnat-acordul-de-la-balamant-in-care-biserica-ortodoxa-este-considerata-sora-a-bisericii-rom/

parintele Matei Vulcanescu

nota. Referinta mea este ca  fenomen general, nu ma refer la cineva anume sau din vreun sinod anume, e observabil in toata ortodoxia.

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

Father Daniel Sisoyev’s Posthumous Mission: Three Stories (cum lucreaza Sfantul Mucenic Daniil Sisoyev dupa trecerea sa din aceasta lume prin mucenicia pentru Hristos)

On November 19, 2009, priest Daniel Sisoyev was killed. He was a missionary, a preacher, and a talented orator, whose word both spoken and written roused people from their spiritual torpor and led them to Christ. Fr. Daniel’s followers speak different languages, live in various countries, and have varying experience in preaching, but they are all united by one thing—they know that it is their duty to spread to as many people as possible the truth of these words: “there is no salvation outside the Church”.

Aviv Saliu-Diallo (Switzerland): How a total stranger changed my life

Aviv Saliu-Diallo.
Aviv Saliu-Diallo.

Sometimes my friends ask me, “Didn’t you know Fr. Daniel before he died?” I answer, “No.” I did not know him personally; in fact, when I saw a video of his sermon on the internet just once, I thought, “Well, that is really too much. Why start off immediately with hell and eternal torments? After all, you could scare people off with such words.” And as I always did in such cases, I turned off what I found disagreeable and went back to my business.

Although I considered myself to be among the saved, I had neither zeal for salvation nor real love of neighbor. I had somehow forgotten the Savior’s words (or maybe I just never really thought about them): So then because thou art lukewarm, and neither cold nor hot, I will spue thee out of my mouth (Rev. 3:16).

About a half-year later I left Russia. I was living and studying in Switzerland where my family is from. I was living alone—my wife had stayed on in Russia for another year. I missed my beloved Russia and my friends. I was now surrounded by the Swiss, who I no longer understood; I had grown unaccustomed to them, and was more used to the lively Russian people and the unpredictability of Russian daily life. My spiritual father, who I wasn’t even obeying anymore, was back in Petersburg and here I didn’t even have anyone to disobey. I studied hard. I pined for God of course, and went regularly to Liturgy—something I didn’t always do in Russia, prayed and read the Lives of the Saints. I especially loved the Lives of the martyrs and fools-for-Christ. But despite my lukewarmness I still nurtured the hope of coming to God. During rare moments I dreamed of sainthood, about the power of grace that enabled the martyrs to endure torments and death, and the fools-for-Christ to endure mockery and difficulties.

Then, I received a brief note from a friend: “Yesterday in Moscow the well-known priest Daniel Sisoyev was shot right in his church. Perhaps you have heard of him?” He further related this event, and how Fr. Daniel Sisoyev baptized Muslims. He not only Baptized them but also catechized them.

I immediately opened the news sites and saw with horror the church, the police, and the mourning Orthodox people at night in the cold Moscow bedroom community.

Then I turned to the Orthodox internet and gradually learned who this famous priest was, and I tried to understand who would want him dead. I began to acquaint myself with a new term coined by Fr. Daniel: “uranopolitan”—not at all a cosmopolitan, or “citizen of the world”, but an uranopolitan, or citizen of heaven. I listened to his sermons and read the commentary to them. An Islamic threat could be heard. It is true, however, that much later when I read Fr. Daniel’s Live Journal I mostly saw angry commentary from nationalists.

To me it was all very clear: he was a martyr for his faith in Christ. I wanted to find out as much as possible about him; it was all unbelievable that there could be a martyr, a saint in our days! It only would have taken one quiet night in a train from St. Petersburg to Moscow for some negligible 500 rubles and I could have heard the voice of a future martyr, received a blessing from a faithful servant of Christ, and kissed the hand of a saint. But even more importantly I could have learned from him and helped him in his good work. In our days, in our pious Church, a missionary was selflessly laboring. And not at rock concerts or in the Orthodox press, but amongst Muslims, sectarians, and occultists. He was a missionary who was worthy of a martyric death.

A few hours passed and my brother Rashid came to visit. I had to tell him somehow, “Dear brother, your brother Muslims killed our priest…” No. He would not understand. Or should I start off by telling him about hell and eternal torments? “Rashid, we now have hard proof. A martyr for the Christian faith has died, consciously given his life, because he was convinced, he knew that you, Muslims, will go to hell.” Will he understand? He will probably take offense… “You cannot be saved without Christ. So repent, brother, because Mohamed is a false prophet.” Apparently, I am still too full of rage. I have to begin with prayer; I have to find an appropriate moment and appropriate words… I am still looking for them.

Now I have work to do. Missionary work. It was probably a whole week I listened to all of Fr. Daniels’ talks on mission and Islam that were in the internet. His voice is infectious and strong. I listen to them over again regularly, especially when my spirit falls. His expression is always joyful, radiant, and, please excuse the expression, but it is no accident that saints are depicted and described as “similar”—they express that Light which radiates from the Trinity one in essence.

During that week I made the decision: it’s time to act, time to serve God, and not simply pretend to be a Christian. I want to serve God as a missionary and I want to carry out that service according to the image that the priest Fr. Daniel who was slain for Christ left us. I tried to take my first steps, but nothing turned out right. I made contact with Fr. Daniel’s students and co-workers, who sent me a detailed answer to my letter, gave me wise instruction, and most importantly, moral support. I want to take this opportunity to thank them. They are true continuers of Fr. Daniel’s work, and he is a continuer of the plan of the Holy Trinity, for “the Church’s mission is a continuation of Christ’s mission. Christ is the First Apostle,” as it says in the documents of our Church.

Priest Daniel Sisoyev.
Priest Daniel Sisoyev.

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Uncategorized