Arhive pe etichete: misiune

5 decembrie: CUVIOSUL MUCENIC COSMA, PROTOSUL SFÂNTULUI MUNTE, CARE PRIN SPÂNZURARE S-A SĂVÂRŞIT, DE MÂINILE CATOLICILOR ŞI ECUMENIŞTILOR VEACULUI XIII (pe atunci numiţi latinocugetători sau unionişti)

Fragmente din Cuvânt rostit de către Prea Cuviosul Arhimandrit Gheorghe Kapsanis, egumenul Mănăstirii Grigoriu, în prea sfânta Biserică a Protatului din Sfântul Munte, în Duminica Ortodoxiei (1981), la porunca Sfintei Kinotite, cu prilejul aflării sfintelor moaşte a nou-arătatului Sfinţit Mucenic Cosma, Protosul Sfântului Munte, care a fost spânzurat de latinocugetători.

Harul Sfântului Duh ne-a adunat astăzi din Sfintele Mănăstiri, din Schituri şi din sihăstriile Sfântului Munte, ca să mulţumim şi să slavoslovim pe Atotsfânta şi de viaţă începătoare Treime, pentru aflarea în aceste vremuri de pe urmă a sfintelor moaşte ale Sfinţitului Mucenic Cosma, Protosul Sfântului Munte.
Ne-a adunat şi pentru a prăznui biruinţa Sfintei noastre Credinţe Ortodoxe împotriva tuturor iconomahilor şi a tuturor prigonitorilor ei de peste veacuri, cu mare mulţumire faţă de Domnul pentru preţioasa comoară pe care o avem în această viaţă, credinţa noastră ortodoxă, în care ne-am născut, în care ne-am botezat, în care trăim şi în care nădăjduim cu harul lui Dumnezeu să şi murim.

„Mult sânge s-a vărsat, multe lupte şi jertfe s-au făcut pentru a se păzi Adevărul de falsificările diferiţilor Lui vrăjmaşi.
Minciuna apare de obicei ca ceva legal, progresiv, justificat filozofic şi logic, cu chip de adevăr.
Aduce confuzie în pleroma Bisericii şi îi atrage pe mulţi. Atunci Duhul Adevărului care supraveghează în Biserică arată mărturisitorii, teologii şi adevăraţii martiri ai Domnului Iisus Hristos.
Acest Duh i-a luminat pe Sfinţii Părinţi şi mărturisitori să se lupte împotriva iconomahilor care strâmbau credinţa. Iconomahia nu este o luptă împotriva tipolatriei, după cum o prezintă occidentalii şi istoricii şi intelectualii greci occidentalizanţi. Este o luptă împotriva Persoanei lui Iisus Hristos şi de aceea împotriva persoanei omului. Iconomahii neagă în esenţă plinătatea naturii umane a Cuvântului şi, deci, putinţa îndumnezeirii omului. Cum ar fi putut aşadar să reprezinte firea omenească a Cuvântului şi persoanele îndumnezeite ale Născătoarei de Dumnezeu şi Sfinţilor?

Participăm însă nu fără durere în suflet şi la înfricoşătoarele anateme împotriva acelor oameni nepocăiţi şi trufaşi care, închipuindu-se întocmai cu Dumnezeu au vrut să strice veşnica ei feciorie.
Cel ce seamănă zâzaniile în ogorul Bisericii a ridicat noi războaie împotriva adevărului. De data aceasta prin catolicii papistaşi.
Iarăşi persoana Domnului Iisus Hristos şi îndumnezeirea oamenilor sunt atacate. Este atacată chiar şi învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime. Nu este vorba despre o diferenţă de obiceiuri sau despre o interpretare occidentală juridică a Evangheliei. Este vorba despre răstălmăcirea Evangheliei, de Filioque şi eclesiologia papocentrică, care falsifică taina Sfintei Treimi şi eclesiologia treimică cu consecinţa ca Hristos să fie îndepărtat din centrul Bisericii, Sfântul Duh subestimat, harul să se propovăduiască a fi creat, mântuirea să fie mărginită la o justificare juridică, iar asceza morală a omului să fie scoasă în afara perspectivei îndumnezeirii.
Acestea au fost înţelese de către de Dumnezeu purtătorii noştri Părinţi: Sfântul Fotie, Sfântul aghiorit Grigorie Palama, Dumnezeiescul Marcu al Efesului Evgenikos şi ceilalţi, care s-au împotrivit cu vitejie pretenţiilor şi rătăcirilor papale.
Iarăşi se ridică un mare război împotriva ortodocşilor şi a Ortodoxiei. Mulţi cedează, devin latino-cugetători. Cei care stăruie să rămână ortodocşi trebuie să se lupte cu latinii şi cu latino-cugetătorii. Latinocugetătorilor au aparţinut împăraţi, patriarhi, arhierei, conducători politici cu autoritate şi putere lumească. Credincioşii ortodocşi se împotrivesc pretutindeni şi aici în Sfântul Munte. Vine, desigur, timpul în care latinocugetătorii îi silesc pe părinţii aghioriţi să se închine papei. Majoritatea preferă însă moartea, care este viaţă şi nu viaţa, care este moarte. Se săvârşesc muceniceşte mulţi aghioriţi în Sfintele Mănăstiri Iviron, Vatopedi, Zografu, dar şi aici în Kareea, după Sfântul Nicodim „aflăm şi cuvioşi mucenici, pe protosul Sfântului Munte şi pe cei ce locuiau în jur la chilii; pentru că au mustrat pe latinocugetători, adică pe împăratul Mihail şi pe patriarhul Vekkos, protosul a fost spânzurat, iar celorlalţi li s-a tăiat capul”.
Aici se săvârşeşte muceniceşte Mărturisitorul Protos al Sfântului Munte, Sfinţitul Mucenic Cosma, ale cărui cinstite, înmiresmate, de har izvorâtoare şi muceniceşti moaşte s-au descoperit prin grija Respectabilei Sfinte Kinotite, în nartika prea sfintei ei biserici.
A primit moarte mucenicească fericitul din dragoste faţă de Hristos. Martiriul este tot ce are omul mai înalt a-I oferi lui Dumnezeu.
Fericite şi cinstite Protos al Sfântului Munte, Sfinţite Mucenice al lui Hristos Cosma, întâiul (protos) ai fost şi în sfânta ascultare de Protos al Sfintei Kinotite, întâiul (protos) şi în mucenicia şi mărturisirea lui Hristos.
Întâiul în scaunul Protatului, întâiul şi în spânzurătoare, în moarte şi în mormânt.
Trupul tău cel mult nevoitor şi mucenicesc ca pe o comoară de mult preţ l-a ascuns şi l-a păzit acest sfânt pământ.
Acum, cu dumnezeiasca suflare, ca o stea de dimineaţă răsari iarăşi în acest munte cu nume sfânt şi în Biserica lui Dumnezeu de pretutindeni ca să luminezi şi să povăţuieşti sufletele noastre la neclintita mărturisire a Dumnezeului – Om Hristos.
Pecetluiască-se astăzi gurile celor care au vrut să pună la îndoială mărturisirea aghioriţilor şi mucenicescul lor sfârşit primit din partea latinocugetătorilor.
Mulţumită jertfei tale, Biserica Ortododoxă şi Sfântul Munte pot să zică omului contemporan: „Vino şi vezi!” pe adevăratul Hristos, Capul şi Trupul Lui. Glasul tău ca un glas de ape multe se aude astăzi.
Din mormântul tău, un izvor tainic izvorăşte, ale cărui valuri veselesc Cetatea lui Dumnezeu, Sfânta Biserică Ortodoxă Universală, a toată lumea.
Binecuvântată fie nevoinţa ta!
Binecuvântată fie mărturisirea ta!
Binecuvântată fie moartea ta mucenicească!
Binecuvântată fie însămânţarea ta în pământul aghiorit timp de 700 de ani!
Binecuvântată fie şi arătarea ta în vremurile noastre grele pentru lume şi Biserică!
Sfântul Munte în persoana ta şi în persoanele celorlalţi sfinţi aghioriţi cuvioşi şi mărturisitori care au mustrat pe latinocugetători nu s-a compromis, nici se compromite.
Spânzurarea ta ne obligă şi pe noi să reînnoim astăzi mărturisirea ta şi a celorlalţi cuvioşi mucenici, fiind succesori ai voştri şi continuatori ai Predaniei voastre.
Mărturisim, aşadar, precum au scris aghioriţii către împăratul latinocugetător Mihail al VIII-lea Paleologul, la sfârşitul veacului al XIII-lea: „Toată turma lui Hristos şi Dumnezeului nostru este un singur trup condus de un singur Cap care este Hristos Iisus”.
Mărturisim şi că latinii (romano-catolicii), nelăsând „neschimbate” şi „neprihănite” cele mai de seamă ale Credinţei, „se taie de la trupul lui Hristos cel pretutindeni la fel de frumos şi cu bun chip”.
Aşadar Unica, Sfânta, Universala şi Apostolica Biserică a Simbolului de Credinţă este, după noi, Ortodoxia, pentru că doar ea păstrează neschimbată credinţa Apostolilor.
Prăznuind anul trecut 1600 de ani de la convocarea celui de-al doilea Sinod Ecumenic, la iniţiativa întâiului tron şi Bisericii-mame a Constantinopolului, nu trebuie să uităm a sublinia faptul că acel Sfânt Sinod a pus bazele nu numai pnevmatologiei ortodoxe, ci şi eclesiologiei ortodoxe. Iar baza eclesiologiei ortodoxe este credinţa că Biserica este Una, cea care posedă Adevărul. Doar ea are adevăratul Botez, adevăratele Taine, plinătatea harului şi succesiunea apostolică.
Teoria ramurilor, direct sau indirect formulată şi de către ortodocşi, nu îşi are suport în articolele Simbolului Credinţei şi în Ortodoxia Bisericii primită de la Părinţi şi constituie un sincretism eclesiologic.
Latinocugetătorii căutau şi în timpul Sfântului Cosma o unire după principiul iconomiei (pogorământ) cu latinii căzuţi de la credinţa ortodoxă. Dar Sfântul Cosma si cuvioşii mucenici împreună cu el nevoitori nu au primit această poziţie, deoarece ştiau că ar trăda credinţa. Credeau neclintit că doar Ortodoxia constituie adevărata Biserică a lui Hristos, adevăratul trup al lui Hristos şi că nu se poate face o unire între adevăr şi minciună.
Desigur că astăzi Roma şi-a schimbat tactica. Nu mai foloseşte sabia, ci diplomaţia. Fără să ne îndoim de bunele intenţii ale unor occidentali, suntem datori să nu ascundem faptul că politicoasele gesturi ale Romei nu ne conving, pentru că sunt însoţite de acte vrăjmăşeşti faţă de Ortodoxie (angajarea în relaţii diplomatice cu statul grec, păstrarea uniaţiei, participarea uniţilor la dialog şi, recent, hirotonia solemnă de către Papă a unui episcop unit român).
Ne doare din pricina dezbinării. Ne rugăm pentru unirea tuturor în Hristos. Dorim unirea. Unire nu „ambalată” după cum se exprimă Sfântul Ghenadie Scholarios, ci autentică şi adevărată în Unica Credinţă a Bisericii.
Descoperirea sfintelor moaşte ale Sfântului Cosma are loc într-o epocă în care nu lipsesc nici constrângerile latinilor pentru unire, fără un acord dogmatic deplin, nici graba unora dintre noi pentru unirea pregătită de latini.
Acum, aici, de câţiva ani încoace, în ţara noastră, de când a început, continuă încercarea de a fi împărţit Dumnezeul-Om Hristos, iar Biserica să fie marginalizată .
În ambele cazuri umanismul, religios şi politic, declară război împotriva theantropocentrismului ortodox.
Încercarea de a înstrăina poporul nostru de tradiţia lui bisericească, ortodoxă, theantropocentrică, şi de a o occidentaliza a început mult mai devreme, de la 1821 până acum, cu binecuvântările şi constrângerile „prietenilor” şi „apărătorilor” noştri străini.
Oamenii noştri culţi şi politici, ca de obicei, nu s-au aplecat cu smerenie să studieze şi să dea expresie tradiţiei şi sufletului poporului nostru în numele căruia lucrau. Din contră, prin ridicarea omului educat, au voit să impună în poporul nostru teoriile lor despre lume de inspiraţie occidentală şi străine de morala lui. Teoriile despre lume de toate nuanţele, în esenţă, se întâlnesc în occidentalismul lor, în hăul care le desparte de sufletul ortodox.
Chiar şi în viaţa şi în învăţământul religios şi-a făcut loc umanismul occidental, pietismul, având ca urmare măsluirea vinului tare şi autentic al Ortodoxiei.
În poporul nostru ortodox Ortodoxia este ignorată, marginalizată, războită, răstălmăcită, măsluită.
Suntem datori cu toţii să recăutăm cu mai multă smerenie deasupra norilor patimilor noastre şi a teoriilor noastre despre lume pe Soarele care ne-a luminat şi ne-a încălzit neamul în ceasurile lui de încercare.

Venit-a vremea să conştientizăm toţi nu numai nevoia dăinuirii Ortodoxiei, ci şi nevoia luptei pentru păzirea ei de către cei ce luptă împotriva ei astăzi, metodic şi sistematic, cu directive şi cu protecţie din exterior. Instituţii ca familia, şcoala şi limba spre aceasta se îndreaptă, iar în câţiva ani se va ajunge la părăsirea Predaniei ortodoxe.
Când spunem tradiţie ortodoxă nu ne gândim la vreun sistem de creştinism mic-burghez, ci la adevărul Ortodoxiei care izvorăşte din sufletul poporului luminat.

„După cum Proorocii au văzut, Apostolii au învăţat, Biserica a primit, Dascălii au dogmatizat, lumea împreună a judecat, Harul a strălucit, Adevărul a adeverit, minciuna s-a nimicit, înţelepciunea a îndrăznit, Hristos a întărit, noi aşa grăim, aşa propovăduim: pe Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, şi pe Sfinţii Lui, cinstindu-i în cuvinte, în scrieri, în înţelesuri, în jertfe, în Biserici, în Icoane; pe de o parte, ca lui Dumnezeu şi Stăpânului închinându-ne şi cinstindu-L, iar, pe de altă parte, pe învederaţii slujitori ai Stăpânului de obşte cinstindu-i şi închinare relativă acordându-le.
Aceasta este Credinţa Apostolilor, aceasta este Credinţa Părinţilor, aceasta este Credinţa ortodocşilor, această Credinţă a întărit lumea!”

articol preluat de pe http://acvila30.ro/18-noiembrie-aflarea-moastelor-cuviosului-mucenic-cosma-protosul-sfantului-munte-care-prin-spanzurare-s-a-savarsit-de-mainile-catolicilor-si-ecumenistilor-veacului-xiii-pe-atunci-numiti-latinocug/#more-36320

Reclame

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Mustrare din partea Sfantului Teodor Studitul preotilor „ortodocsi” care „sfatuiesc” pe credinciosi ca daca nu exista Biserica Ortodoxa in apropiere pot merge si la Romano-Catolici sa se impartaseasca.

„Asadar, dupa cum Dumnezeiasca Paine cu care se impartasesc Ortodocsii ii face pe toti care se impartasesc de Ea un singur Trup, tot asa si painea ereticilor(azima, ostia) ii face partasi unii cu altii pe cei ce se impartasesc de ea si ii infatiseaza un singur trup potrivnic lui Hristos. Iar daca mintea celui ce sa impartasit(cu impartasanie eterodoxa) nu a fost deacord cu fapta, aceasta este o lepadare si mai mare, pacatuind intru cunostinta, netemandu-se de Dumnezeu. Cum poate sa ii cheme apoi in ajutor pe sfinti care sunt impotriva lui? Daca numai acordul sau dezacordul launtric fata de erezie(vezi Filioque, infaibilitatea papala, etc) este osandit de Dumnezeu, ca si cum ai fi infaptuit impartasirea, cum poti spune ca ai te-ai impartasit, dar nu crezi in impartasania aceea?

Oare nu tot cel care se impartaseste de painea otravitoare(ostia,azima Romao Catolica, anglica,painea monofizita, etc) se leapada de Hristos? Daca impartasirea cu ereticii nu ecadere, ce folos a avut lupta acelora(a Parintilor-Sf Grigorie Palama, Sf Marcu al Efesului, Sf Fotie cel Mare, etc) cu eresul? ”
Scrisoarea 452, „Lui Nichita Egumenul” Sfantul teodor Studitul. (Dreapta Credinta in scrierile Sfintilor Parinti, Vol I, Ed Sofia, pg 131-134)

Sfantul Nicodim Aghioritul spune ca cine se impartaseste la Romano Catolici se demonizeaza, pentru ca nu se impartaseste doar cu o simpla azima ci si cu tatal minciunii care a inspirat erezia papistasa.
Sfantul Grigorie Palama spune ca romanocatolicismul este ca un elefant cazut sub propria-i greutate, ce nu se poate ridica, datorita ereziei.

Preot Matei Vulcanescu

9 comentarii

Din categoria Uncategorized

Acatistul Sfantului Nou Mucenic Daniil Sisoyev (+2009) Apostol Ortodox in modernitate!

Sf Mc Daniel Sisoev
Acatistul Sfântului Mucenic Daniel Sâsoev
Condacul 1
Ai urmat Sfinte Sfințite Mucenice Daniel, lui Hristos în toate, cuvântul Lui răspândind la toate popoarele și învățătura Lui curată păstrând-o spre dăruire tuturor, și de moartea mucenicească, pe care o lăudai, te-ai învrednicit, iar acum, odihnă în rai pentru ostenelile tale de la Dumnezeu căpătând, nu încetezi a te ruga lui pentru noi cei ce cântăm Domnului: Aliluia!
Icosul 1
Cel ce în viață Evanghelia lui Hristos neîncetat ai propovăduit și harul preoției ai făcut să lucreze, și de cei ce trupul pot să-l ucidă nu te-ai temut, mărturisind pe Hristos până la moarte, roagă-te pentru noi cei ce mărturia ta cinstim și-ți cântăm ție așa:
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule,
Bucură-te, neostenit propovăduitorule,
Bucură-te, cel ce pe Hristos ai iubit mai presus de orice;
Bucură-te, cel ce iubind pe oameni la El i-ai adus;
Bucură-te, cel ce împotriva rătăcirii ai lucrat;
Bucură-te, că nădejdea ta la Dumnezeu a fost;
Bucură-te, că lucrarea potrivnicilor Ortodoxiei ai surpat;
Bucură-te, că precum Apostolul Toma, rob lui Hristos te-ai făcut;
Bucură-te, că precum Proorocul Daniel, pe Dumnezeu ai mărturisit;
Bucură-te, că la Biserica lui Hristos sute de oameni ai adus;
Bucură-te, că întru Hristos bucurie ai aflat;
Bucură-te, că pentru El, cu viața ta ai mărturisit;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Daniele!
Condacul 2
Din copilărie pe Dumnezeu ai dorit și afară de cuvântul Lui, alt rost vieții nu ai căutat, ascultând de Scriptură înaintea tuturora și totdeauna pe Hristos dorind a-L sluji; harul preoției dorindu-l tu din tot sufletul, Hristos ți l-a dăruit, bun păstor arătându-te turmei sale, pentru care viața ți-ai pus, slăvind pe Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Cugetul ți l-ai păzit, sfinte, în tinerețe, neatins de reaua învățătură a ateilor comuniști, și între oameni ai lucrat neîncetat, sfinte, cuvântul lui Dumnezeu răspândind și ajutând pe toți, pe străzi, în școli și în biserici, însetat fiind de mântuirea fraților tăi; pentru aceea toți cei pe care i-ai adus sau întors către Hristos acum îți cântă ție:
Bucură-te, că bucurie întru Hristos ai aflat;
Bucură-te, că lumina Lui sub obroc nu o ai ținut;
Bucură-te, că adevărat cetățean al cerului ai fost;
Bucură-te, că ai propovăduit în lungul și în latul pământului;
Bucură-te, că pe copii să vină la Hristos i-ai chemat;
Bucură-te, că între oameni neîncetat ai lucrat;
Bucură-te, că, după pilda Mântuitorului, de păcătoși nu te-ai scârbit;
Bucură-te, că iubirea ta de oameni la aceștia a rodit;
Bucură-te, că înaintea lui Dumnezeu ai umblat;
Bucură-te, că Dumnezeu calea ți-a arătat;
Bucură-te, că de la îndrumarea Lui nu te-ai abătut;
Bucură-te, că pentru dragostea ta, harul Lui ai primit;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Daniele!
Condacul 3
Sfântului Vasile cel Mare urmând, ai înțeles, Sfințite Mucenice Daniele, că adevărata filozofie este gândirea la moarte; și cu gândul acesta, sfârșit bun înaintea lui Hristos căutând, și pe copii ai învățat că tinerețea nu înseamnă uitarea de sfârșitul vieții și de judecata lui Dumnezeu, neîncetat cântând: Aliluia!
Icosul 3
Dascăl bun ai fost, Sfinte, copiilor și tuturor celor lipsiți de cuvântul lui Dumnezeu, cu drag propovăduind Evanghelia lui Hristos prin cuvânt și prin scris, din toate eresurile și din schisme ajutând pe oameni să se întoarcă în cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică; pentru aceasta mulțumind lui Dumnezeu creștinii îți cântă ție, Sfințite Mucenice:
Bucură-te, bunule păstor;
Bucură-te, dascăle;
Bucură-te, propovăduitorul Adevărului;
Bucură-te, că întru Hristos pe oameni ai adunat;
Bucură-te, că împotriva eresurilor ai luptat;
Bucură-te, că pe cei rătăciți, la Biserică i-ai înturnat;
Bucură-te, că filozofiile mincinoase le-ai stricat;
Bucură-te, că în cer comoara ta ți-ai strâns;
Bucură-te, că pe pământ lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, în dulcea lui Hristos iubire;
Bucură-te, pentru oameni în adevărată dăruire;
Bucură-te, neobosit căutător de cele duhovnicești,
Bucură-te, Sfințite Mucenice Daniele!
Condacul 4
Ai înțeles, Sfinte, că Biserica lui Hristos se înnoiește prin propovăduire la neamurile păgâne, și cu dragoste și cu cuvânt viu, de Dumnezeu insuflat, ai predicat între cei lipsiți de Adevăr, pe mulți dintre ei aducând la înnoirea prin baia Botezului; pentru aceea împreună cu cei de tine luminați cântăm Domnului: Aliluia!
Icosul 4
Învățăturii celei rele a falsului profet Mahomed te-ai împotrivit neîncetat, sfinte, și rătăcirii păgâne a budiștilor, și pe cei alunecați în capcana diavolească a ocultismului ai sprijinit, pe toate neamurile întru Hristos iubind și dorind ca toți la cunoștința adevărului să vină; pentru aceea de pretutindeni acum auzi cântări:
Bucură-te, că la multe popoare ai propovăduit;
Bucură-te, că Evanghelia lui Hristos o ai răspândit;
Bucură-te, că tătarilor în limba lor ai slujit;
Bucură-te, că dintre kirghizi sute ai convertit;
Bucură-te, că în Asia Centrală cuvântul Domnului ai purtat;
Bucură-te, că spre caucazieni cu drag te-ai întors;
Bucură-te, că pe fanaticii wahhabiți, la Hristos i-ai adus;
Bucură-te, că pe mollahi înfruntându-i i-ai biruit;
Bucură-te, că pentru Africa ai dăruit;
Bucură-te, că spre Thailanda râvna ta te ducea;
Bucură-te, că pe mulți, din închinarea satanei ai scăpat;
Bucură-te, că mulți necredincioși ai botezat;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Daniele!
Condacul 5
Ai slujit lui Hristos din tot sufletul, și la durerile trupului tău nu te-ai plecat, Sfinte, că neținând cont de a ta suferință, întotdeauna sfintele slujbe ai împlinit cu dragoste, cu ceilalți oameni adunându-te în numele Mântuitorului, pe Care întotdeauna în suflet L-ai purtat, cântând Lui: Aliluia!
Continuă lectura

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

Scrisoarea tulburatoare si mustratoare a unei convertite taiwaneze la ortodoxie

Aş fi vrut să fi fost grecoaică…

 

(Scrisoare a primei misionare din Taiwan, Pelaghia Yu)

 

Sunt chinezoaică, m-am născut în Taiwan şi numele meu de creştină este Pelaghia. Am fost protestantă şi mi-au trebuit cinci ani ca să devin ortodoxă. Îmi place să citesc Sfânta Scriptură şi am toate versiunile ei în chineză. Am vizitat Grecia şi am constatat că este un loc foarte special.
Călătorind prin ţara dumneavoastră, încă înainte de a ajunge, în avion, am constatat cât de diferiţi sunt grecii, cât de liniştit vorbesc, cum râd şi îl aplaudă pe pilot la aterizare, lucru incredibil pentru noi, asiaticii, care suntem introvertiţi şi nu ne manifestăm sentimentele. Acum ştiu că libertatea are în ea puţină pasiune şi puţină intensitate a vocii.

În Grecia am vizitat multe biserici, am participat la Dumnezeiasca Liturghie şi când m-am împărtăşit cu Preasfintele Taine am plâns, cu toate că nu înţelegeam limba elină, pentru că Credinţa Ortodoxă este aceeaşi.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, să mă fi născut ortodoxă, să fi primit Sfânta Împărtăşanie şi să fi sărutat Sfintele Icoane de la o vârstă fragedă până la moarte.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, deoarece, în loc de Sfânta Împărtăşanie, mâncăm şi bem hrana idolilor.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să-mi umplu urechile cu Sfintele Imne.

Plâng pentru mine şi pentru compatrioţii mei, că avem urechile noastre pline de sunetele sutrelor şi răcnetelor idolilor.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să miros dulcea mireasmă a tămâii.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, pentru că mirosul nostru este plin de fumul jertfelor aduse idolilor.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca mâinile mele să atingă icoanele, Sfintele Moaşte şi să îmbrăţişeze iubirea lui Hristos.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, că mâinile noastre ating idolii şi pe cei ce jertfesc idolilor şi îmbrăţişează nimicul.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să aprind candele lui Hristos şi nu ca aici, unde ardem bani pentru năluciri.

Am căutat adevărul, folosind mai mult de 30 de versiuni diferite ale Sfintei Scripturi, care din păcate toate sunt pline de greşeli (traduse de cei de alte credinţe).

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să pot să citesc Noul Testament în original!

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, deoarece avem ochi şi cu toate acestea suntem orbi.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să pot vedea peste tot harul lui Dumnezeu.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, deoarece pretutindeni vedem temple ale idolilor.

Da, sunt ortodoxă, dar ca taiwaneză, experienţele mele ortodoxe sunt sărace.

Plâng pentru mine, deoarece nu am posibilitatea să le arăt compatrioţilor mei măreţia credinţei noastre… Oamenii aici vor să vadă semne şi minuni…

Plâng pentru mine şi pentru compatrioţii mei, deoarece nu avem harul să vedem şi să auzim atâtea minuni, atâtea cuvinte sfinte pe care le-aţi văzut şi auzit timp de 2000 de ani în Grecia şi pe care încă le vedeţi… Taiwan-ul nu este o ţară ortodoxă, sărbătorile noastre nu seamănă deloc cu cele ale dumneavoastră.

Îmi pare rău că în Grecia aveţi munţi aşa de frumoşi, cărora le daţi foc şi de care nu vă îngrijiţi, dar admir faptul că pe aproape fiecare munte este şi câte o mănăstire. Noi avem munţi aşa de frumoşi, dar plini de temple, mănăstiri şi de idoli budişti.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să pot merge cu uşurinţă să mă rog într-o mănăstire.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei. Prima dată am mers într-o mănăstire, în Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător, în Pelio. Am călătorit din Taiwan până în Grecia 16 ore cu avionul, câteva ore cu trenul până la Larisa şi încă o oră cu maşina mănăstirii, pe care a condus-o o soră…

Am văzut vechile ruine ale sfintei mănăstiri, am văzut atât de multe alte locuri părăsite în Grecia şi mi-a sângerat inima. În Taiwan nu avem aşa de multe locuri sfinte şi frumoase, dar dumneavoastră nu le apreciaţi (pe cele pe care le aveţi).

Plâng că nu avem aici icoane frumoase. Plâng pentru că Îl simt pe Hristos slab, gol.

Grecilor, credeţi că sunteţi săraci cu criza pe care o traversaţi, dar nu ştiţi cât sunteţi de bogaţi!

Taiwan-ul este o ţară cu o mare dezvoltare (economică – n.tr.), dar se găseşte în întunericul satanei şi viaţa noastră spirituală este goală.

În Grecia am văzut mulţi greci, mai ales duminica, distrându-se, bând şi nemergând la biserică. Dar aici, în Taiwan, concetăţenii mei, mai ales tinerii, chiar dacă vor să vină la biserica noastră, este aproape imposibil, deoarece singura biserică ortodoxă existentă constă dintr-o cameră la etajul al patrulea al unui bloc de la periferia oraşului Taipei şi, de multe ori, multă lume rămâne afară din biserică, deoarece spaţiul este mic.

Fraţii şi surorile mele din Grecia, deşi sunt invalidă duhovniceşte, am încă picioarele mele vii, ca să îngenunchez înaintea voastră şi să cerşesc.

Vă rog să mă consideraţi ca pe săracul Lazăr, să ne hrăniţi cu rămăşiţele bogăţiei duhovniceşti pe care o aveţi, să ne aruncaţi câteva firimituri din resturile de la mesele voastre, din darurile pe care le aduceţi în bisericile voastre, din multele bisericuţe pe care le aveţi în fiecare colţ al ţării voastre.

Turma noastră ortodoxă să ştiţi ca este mică, suntem mai puţin de o sută de suflete. Nu suntem bogaţi. Nu avem puterea să cumpărăm o sală frumoasă în oraş, ca să ne îndeplinim nevoile noastre cultice, catehezele, lecţiile pe care le predă părintele Iona şi să-i atragem pe cei tineri, care doresc să ne cunoască îndeaproape. Aceştia au fost informaţi până acum de existenţa Bisericii Ortodoxe în Taiwan prin intermediul internetului.

Nu vă cer să construim o biserică. Ar costa milioane. Ajutaţi-ne doar să cumpărăm un spaţiu mai mare în centrul capitalei, pe care să-l transformăm într-o biserică pentru conaţionalii mei, pentru fraţii mei, care nu au auzit şi nu L-au cunoscut niciodată pe Hristosul nostru.Suntem 23.000.000 de oameni! Şi totuşi avem nevoie de voi…

Fraţii mei, dacă trebuie să lucrez pentru voi, pentru a răsplăti puţin dragostea voastră, o voi face din toată inima şi întreaga mea viaţă.

Vă mulţumesc şi mă iertaţi.
Pelaghia Yu.

 

ŞI ROMÂNII POT PUNE O CĂRĂMIDĂ  LA ZIDIREA PRIMEI BISERICI ORTODOXE DIN TAIWAN, CONTRIBUIND FINANCIAR  DIRECT ÎN CONT: ALPHA BANK 779-002101-053244 SAU PE INTERNET http://asian-aroma.com/?page_id=149

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Taiwanese Orthodox Missionary’s Letter to the Greek People

A letter from the first Taiwanese Orthodox missionary Pelagia Yu to the Greek people

I am Chinese, born in Taiwan and my Christian name is Pelagia. I was a Protestant Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Stiati ca Biserica Ortodoxa Romana a acceptat oficial(in 1994) ca ereticii miafiziti necalcedonieni sunt ortodocsi? Egiptenii-copti, armenii si siroiacobitii vorbesc de o singura Fire in Hristos, respingand Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Oare au gresit Sfintii Parinti purtatori de Duh Sfant? Sau gresesc comisiile de dialog dintre ortodocsi si necalcedonieni?

Conform site-ului oficial al Patriarhiei Romane:

“Biserica Ortodoxa Romana a dovedit o mare deschidere fata de acest dialog. A fost prezenta la aproape toate intrunirile neoficiale si oficiale (fara a IV-a neoficiala si a II-a si a III-a oficiala), prin prof. dr. Nicolae Chitescu, pr.prof.dr. Dumitru Radu, I.P.S. dr. Antonie Plamadeala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae si pr. prof. dr. Nicolae Necula.

In sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 8-9 decembrie 1994, s-au acceptat in mod oficial textele celor doua declaratii comune. Astfel, Biserica Ortodoxa Romana a fost prima Biserica, care a aprobat oficial acest dialog dupa 1993.”

Se pare ca cei care au adoptat aceste concluzii ale dialogului cu necalcedonienii,  nu au fost deloc atenti la ceea ce au semnat:

“„Atunci cand vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos, nu vrem sa spunem ca in el se unesc un ipostas divin cu unul uman. Vrem sa spunem ca unul si vesnicul ipostas al celei de-a doua Persoane a Treimii si-a asumat omenitatea noastra, a naturii create, printr-un act care-l uneste cu propria sa natura dumnezeiasca necreata, pentru a forma o adevarata fiinta divino-umana, unita in mod nedespartit si neamestecat, naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare”. „Acest ipostas al Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, nascut mai inainte de toti vecii, din Tatal, este acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana si s-a nascut din Prea Sfanta Fecioara Maria”.”http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Prima formulare: “vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos”nu este deloc clara, iar explicitatarea care urmeaza este si mai ambigua.

Formularea “naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare” ar putea insemna ca firile (naturile) in Hristos sunt doar teoretice.

In formularea pentru a forma oadevarata fiintadivino-umanase confunda notiunea „fiinta divino-umana” cu notiunea „fire divino-umana”, exact ca in formula ereticului Sever de Antiohia, anume fire compusa divino-umana.

Formularea “este Acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana“  este iarasi impotriva invataturii Sinodului IV Ecumenic, pentru ca ipostasul Fiului nu “a devenit o fiinta umana” ci  “si-a impropriat firea umana”. In Simbolul Niceo Constantinopolitan se spune ca Fiul ” S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om” – termenul grecesc “ενανθρωπησαντα”, care s-ar traduce mai exact cu “S-a inomenit” adica “a luat firea umana“.

Patriarhul Senuda al III-lea,  in cartea sa “Firea lui Hristos“,  vorbeste despre o fire a lui Hristos, mergand pe linia ereziei lui Sever.In aceasta nuanta consta erezia miafizita.  Conform lui Senuda, Hristos are o singura fire divino-umana, interpretand eronat ceea ce spune Sfantul Chiril al Alexandriei: “o fire a Cuvantului intrupat“. Formulare care, desi apartine unui mare Sfant al Bisericii, a fost evitata a se folosi de catre Sinodul IV Ecumenic, tocmai ca sa nu existe ambiguitati.
Conform invataturii ortodoxe exprimate de Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, Capitolul XVI,(Catre cei ce spun:Daca omul are doua firi si doua activitati, este necesar ca Hristos sa aiba trei firi si tot atatea activitati):  „Tot ceea ce este comun si se observa in multi, fara ca sa fie in unul mai mult, iar in altul mai putin, se numeste fiinta. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singura fire a oamenilor, pentru ca orice om este compus din suflet si corp. Despre ipostasa Domnului insa, nu putem spune o singura fire, caci fiecare din firi pastreaza, si dupa unire, insusirea fireasca si nu este cu putinta sa gasim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire si omenire, acelasi si Dumnezeu si om.”

In cheia Sinodului de la Calcedon, fraza Sfantului Chiril poate fi inteleasa astfel:o fire dumnezeiasca unita cu natura umana, adica  doua firiSfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, III, capitolul 8  spune: Deoarece (firile) sunt unite dupa ipostas si au intrepatruderea reciproca, sunt unite fara amestecare, pastradu-si fiecare propria sa deosebire naturala.” iar in capitolul 3 spune: “Daca Hristos ar fi dintr-o singura fire compusa, si daca este deofiinta cu Tatal, atunci va fi si Tatal compus si deofiinta cu trupul, lucru absurd si plin de toata blasfemia“. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul spune: “nu este ingaduit a se spune ca Hristos e o fire compusa, pentru ca ar insemna ca si Trupul lui Hristos e de o varsta cu dumnezeirea” (Sf Maxim Marturisitorul, Epistola catre Ioan Cubicularul…Impotriva lui Sever, PSB81, p85-86).

In Minei la  Slujba Sfintilor Parinti celor din Calcedon, la Utrenie, cantarea 6 scrie: Chiril pe Hristos propovaduieste in doua firi, si in doua lucrari, eresul lui Sever celui fara de minte biruind”.

Impotriva Sinodului IV Calcedon au fost “ridicate anatemele”

Ridicarea anatemei in contextul dialogului dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Orientala Ortodoxa este bazata pe Declaratia hristologica comuna de la Chambésy si urmareste inlaturarea obstacolelor in vederea comuniunii eclesiale depline”. http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Intrebarea sincera este: De ce coptii, siroiacobitii si armenii nu accepta formularea Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon?

Raspunsul il gasim in cartea “Firea lui Hristos” a patriarhului copt Senuda al IIIlea, in care se spune negru pe alb ca ca noi ortodcsii suntem eretici nestorieni!

“Odata acceptat acordul comun privind hristologia, urmeaza acordul comun liturgic.  Desi acum nu exista o separatie dogmatica, realizarea deplinei comuniuni ramane un ideal. Se pare ca Bisericile Orientale Ortodoxe nu au suficient curaj in a recunoaste categoric si deplin hotararile Sinodului al IV-lea ecumenic, probabil si imprejurarilor istorice date, iar celelalte Biserici Ortodoxe intarzie ratificarea oficiala a dialogului. In subcomisia liturgica este numit din partea Bisericii Ortodoxe Romane pr.prof.dr. Nicolae Necula.” http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Ce usor au trecut comisiile ortodoxe peste Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon! Observam totodata ca partea miafizita (coptii, armenii si sirienii) a fost mult mai serioasa in a abordarea ei eretica, si chiar de admirat, pentru ca, desi partea ortodoxa s-a grabit sa “ridice anatemele” de pe ereticii condamnati de Calcedon, coptii au spus ca nu poate fi valabila si reciproca, anume ca miafizitii nu vor ridica anatemele asupra Sfintilor Parinti  de la Calcedon! Chiar daca miafizitii ar vrea sa “ridice anatema” problema ramane, pentru ca este o anatema invalida, iesirea de sub anatema se face prin primirea invataturii ortodoxe, nu prin ridicarea magica a anatemelor, fara suport dogmatic.

Cartea  patriarhului  miafizit Senuda ramane ca reper pentru noi ortodocsii, ca sa intelegem ca nu avem nimic in comun cu miafizitii, si nu e vorba de nici o neintelegere terminologica.

Sinodul Bisericii Locale Sarbe a adoptat ca act oficial cartea domnului Jean-Claude Larchet, “Personne et Nature”, text foarte bine documentat in care se demonstreaza patristc faptul ca necalcedonienii sunt in continuare eretici.

In urma celor expuse mai sus cred ca ar fi cazul ca Biserica Ortodoxa Romana sa respinga documentul acceptat oficial in 8-9 decembrie1994, prin care se pune intr-o anumita masura sub anatema Sinodului IV Calcedon si a urmatoarelor Sinoade Ecumenice.

Personal resping ceea ce a semnat Sinodul BOR prin care ii recunoaste pe necalcedonieni ca ortodocsi, pentru ca simpla acceptare tacita a acestui fapt imi pericliteaza mantuirea.

preot Matei Vulcanescu

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

Scrisoare celor ce cred ca papistasii nu ar fi eretici pentru ca: „nu au fost condamanti de nici un Sinod Ecumenic” Papo-Filioquistii(romano-catolcii) au fost condamanti de un Sinod receptat ca Ecumenic si anume Sinodul VIII Ecumenic.

PAPISTASII SUNT ERETICI CONFORM SINODULUI VIII ECUMENIC:

                                      Este foarte important pentru teologii si credinciosii din Romania sa stie ca Biserica Ortodoxa a considerat si considera, de fapt, ca al 8 lea Sinod Ecumenic a avut loc in 879-880.

Este vorba de sinodul la care a pariticipat nu numai Rasaritul, ci si papalitatea, si a fost recunoscut ca sinod ecumenic si de Roma.

Asta pana dupa Marea Schisma, cand, intrucat papii primisera erezia lui Filioque (care a si provocat schisma) care era condamnata de scrierile Sfantului Fotie cel Mare Patriarhul (de ex.: Mystagogia Sfantului Duh) Constantinopolului si de Sinodul al 8-lea Ecumenic, papalitatea a incercat sa dea uitare acestui sinod ecumenic si sa declare ca al 8-lea Sinod Ecumenic un sinod care avusese loc cu 10 ani inainte de Sinodul 8 Ecumenic, si care, plecand urechea unor calomnii, il condamnase pe Sf. Fotie cel Mare.
       Insa chiar si insusi Papa Ioan al 8-lea (cel care a fost pe vremea Sinodului 8 Ecumenic) a si condamnat oficial pe dusmanii Sfantului Fotie si a primit reinstalarea in scaunul patriarhal a Sfantului. Desigur, nu este o noutate ca papalitatea eretica, desi se crede infailibila, astazi zice una si maine alta…
Papistasii s-au luptat foarte mult pentru a scoate acest Sf Sinod Ecumenic din constiinta Bisericii. Se pare ca, in parte, mai ales in tarile in care teologia in ultimele sute de ani s-a facut dupa programe si manuale preluat de la romano-catolici (si de la cei care s-au rupt de ai, dar au pastrat erezia Filioque, adica de la protestanti), papistasii au reusit sa puna intr-un con de umbra si uitare Sinodul 8 Ecumenic. Desi ei insisi recunosc in cartile lor ca Ortodocsii tin acest sinod ecumenic ca fiind al 8-lea Sinod Ecumenic (asa cum veti vedea mai jos, citat din Catholic Encyclopedia).

              Va spun ca am dat de „ortodocsi” care spun ca nu e nicio problema sa te rogi sau sa slujesti/impartasesti cu ereticii filioqvisti (adica romano-catolicii si protestantii) pentru ca nu i-a condamnat niciun sinod ecumenic si pentru ca acea condamnare data de Patriarhul Ecumenic in 1054 a fost ridiata de patriarhul (mason, dupa cum marturisesc chiar articole din revistele masonice din Grecia) Athenagoras in anii ’60 ani sec XX.

       Continuă lectura

8 comentarii

Din categoria Uncategorized