Arhive pe etichete: teologie

Mesa „Romano-catolica” – erezia papistasa

Catholic and Orthodox Liturgy Compared:

Reclame

15 comentarii

Din categoria Uncategorized

Cui îi foloseşte unitatea in minciuna a creştinilor?

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

Orice crestin ortodox este dator sa impiedice desfasurarea „saptamanii de rugaciune ecumenica”

Matei 10:28 ”Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai de graba de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena”

https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/01/31/scrisoare-deschisa-catre-sfantul-sinod-al-bor-si-preafericitului-daniel-in-problema-monofizita/

In perioada 18 ianuarie si 25 ianuarie va avea loc saptamana de uraciune ecumenica. Conform canoanelor Bisericii, impreuna-rugaciunea cu ereticii este un mare pacat. Acest pacat este mai mare decat a ucide un om. (iar a ucide un om e un pacat abominabil) Daca a ucide un om e un pacat atat de mare, cu atat mai mare este pacatul calcarii in picioare a invataturii Bisericii inspirate de Duhul Sfant.

Este necesar sa facem diferenta intre iubirea crestina, care trebuie sa se manifeste fata de orice om, indiferent de religia lui, rasa sau statutul lui social, dupa modelul samarineanului milostiv care a ajutat pe aproapele sau, si compromisul dogmatic si calcarea cu buna stiinta a canoanelor Bisericii.
Putem fi buni prieteni cu eterodocsii, trebuie sa ii iubim, dar asta nu insemna ca putem sa ne si rugam impreuna cu ei, ci trebuie sa facem deosebirea intre iubire si compromis dogmatic. Nu poate fi folosita iubirea ca argument pentru compromisul dogmatic, atata timp cat Dumnezeu, care este iubire, a descoperit Dogmele, care sunt rodul iubirii Lui fata de oameni.

Impreuna-rugaciunea cu eterodocsii duce la pierderea mantuirii.

Acest pacat este pacat impotriva Duhului Sfant, Cel care a inspirat canoanele Bisericii.

Canonul 10 al Sfintilor Apostoli spune: „Daca cineva s-ar ruga chiar si in casa cu cel oprit de la Sfanta Impartasanie (afurisit), acela sa se excomunice.”

Canonul Canonul 65 al Sfintilor Apostoli: ” Daca vreun cleric sau mirean va intra in adunarea iudeilor sau a ereticilor spre a se ruga, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”

Canonul 6 al Sinodului de la Laodiceea confirmat de Sinodul VI Ecumenic prin canonul 2 spune: Sa nu fie ingaduit ereticilor sa intre in Casa lui Dumnezeu, daca staruie in eres.

Nu numai impartasirea din „Potirul comun” este oprita de canoanele Bisericii, ci si simpla rugaciune in casa, in biserica, etc.

Vecerniile cu participarea eterodocsilor sunt vatamatoare si se opun canoanelor Bisericii, participarea la ele de catre ortodocsi ducand la pierderea mantuirii, pentru ca aici nu este vorba de o simpla participare, ci de o saptamana de rugaciune organizata cu un scop precis: unitatea crestina, dar nu in ortodoxie, ci dupa modele straine invataturii Bisericii.

Prezenta episcopilor ortodocsi la aceste intalniri de impreuna-rugaciune atrage urgia lui Dumnezeu asupra poporului ortodox.

Saptamana de rugaciune ecumenica este o caricaturizare a a randuelilor Bisericii si are consecinte dezastruoase. Este un tribut platit diavolului, pe care unii din ierarhii nostri il platesc in fiecare an.
Sa cerem ierarhilor ortodocsi sa nu organizeze o astfel de saptamana de uraciune ecumenica, sa nu le permitem eterodocsilor accesul in bisericile ortodoxe cu scopul acestei rugaciuni!

Parintele Paisie Aghioritul a primit la chilia sa, cu multa dragoste, un grup de preoti papistasi. Acestia au ramas impresionati de dragostea parintelui fata de ei si i-au spus: Parinte, hai sa spunem „Tatal nostru” impreuna! Parintele Paisie insa le-a raspuns ca nu este posibil. Atunci ei au spus: Parinte, dar nu suntem si noi copiii lui Dumnezeu?
Parintele Paisie le-a raspuns: Da, sunteti copiii lui Dumnezeu, dar sunteti afara din Casa Lui, sunteti fiii risipitori!

Preot Matei Vulcanescu
Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei

“Cand ajungi sa spui ca a te ruga impreuna cu persoane de nu stiu ce alta confesiune e mai grav decat a ucide un om, adica mai degraba ai lua viata cuiva decat sa te rogi impreuna cu alt crestin, atunci amice, ”
uite explicatia ti’o da Sf Ioan Gura de Aur
De ce se distrug copiii. Parintii – ucigasi de copii

De nicaieri de altundeva nu vine distrugerea copiilor decât dintr-un interes exagerat al parintilor pentru cele ale traiului. Ei se straduiesc sa le asigure un trai fericit si atât. De aceea, vrând nevrând, îsi neglijeaza atât propriul suflet cât si pe cel al copiilor. Pe parintii acestia – si sa nu creada cineva ca vorbesc la mânie – i-as socoti mai rai chiar decât ucigasii de copii. Acestia din urma, ucigând, desfac sufletul de trup, dar cei de care vorbesc eu, parintii neglijenti, le arunca si trupul si sufletul în focul iadului.

Oricum toti oamenii mor, este o lege a firii ca trupul sa moara, dar copiii care au parinti nepasatori ar fi putut evita moartea sufletului spre care i-a dus tocmai nepasarea si neglijenta parintilor lor. Oricum moartea trupului va disparea definitiv la înviere, dar de moartea sufletului nimeni nu va putea scapa, niciodata. Pentru ca un suflet mort nu se va mântui niciodata, ci e condamnat sa ispaseasca o pedeapsa vesnica.

Pe buna dreptate îi putem socoti pe acesti parinti mai rai decât ucigasii de copii. Nu este acelasi lucru sa-ti ascuti sabia si s-o pui la gâtul unui copil cu a distruge sufletul unui copil si a-l duce la pierzanie, ceea ce e mult mai cumplit. Pentru ca nimic nu e mai pretios pentru noi decât sufletul.

erezie = moarte sufleteasca ,adica MAI REA ca moartea trupeasca,asa ca daca eu nu imi invat copilu Ortodoxia si ma ocup doar de cele ale traiului ptr copilu meu sa ii dau averi si atat deci sunt un UCIGAS mai mare ca ucigasii/criminalii in serie de trupuri,ca moartea trupului va disparea cu Invierea tuturor, dar cel ce isi omoara sufletul său sau al altuia cu eREZIE/cu rugaciuni in comun eretice la Inviere merge in muncile iadului
http://www.ioanguradeaur.ro/223/de-ce-se-distrug-copiii-parintii-ucigasi-de-copii/

128 comentarii

Din categoria Uncategorized

Mustrare din partea Sfantului Teodor Studitul preotilor „ortodocsi” care „sfatuiesc” pe credinciosi ca daca nu exista Biserica Ortodoxa in apropiere pot merge si la Romano-Catolici sa se impartaseasca.

„Asadar, dupa cum Dumnezeiasca Paine cu care se impartasesc Ortodocsii ii face pe toti care se impartasesc de Ea un singur Trup, tot asa si painea ereticilor(azima, ostia) ii face partasi unii cu altii pe cei ce se impartasesc de ea si ii infatiseaza un singur trup potrivnic lui Hristos. Iar daca mintea celui ce sa impartasit(cu impartasanie eterodoxa) nu a fost deacord cu fapta, aceasta este o lepadare si mai mare, pacatuind intru cunostinta, netemandu-se de Dumnezeu. Cum poate sa ii cheme apoi in ajutor pe sfinti care sunt impotriva lui? Daca numai acordul sau dezacordul launtric fata de erezie(vezi Filioque, infaibilitatea papala, etc) este osandit de Dumnezeu, ca si cum ai fi infaptuit impartasirea, cum poti spune ca ai te-ai impartasit, dar nu crezi in impartasania aceea?

Oare nu tot cel care se impartaseste de painea otravitoare(ostia,azima Romao Catolica, anglica,painea monofizita, etc) se leapada de Hristos? Daca impartasirea cu ereticii nu ecadere, ce folos a avut lupta acelora(a Parintilor-Sf Grigorie Palama, Sf Marcu al Efesului, Sf Fotie cel Mare, etc) cu eresul? ”
Scrisoarea 452, „Lui Nichita Egumenul” Sfantul teodor Studitul. (Dreapta Credinta in scrierile Sfintilor Parinti, Vol I, Ed Sofia, pg 131-134)

Sfantul Nicodim Aghioritul spune ca cine se impartaseste la Romano Catolici se demonizeaza, pentru ca nu se impartaseste doar cu o simpla azima ci si cu tatal minciunii care a inspirat erezia papistasa.
Sfantul Grigorie Palama spune ca romanocatolicismul este ca un elefant cazut sub propria-i greutate, ce nu se poate ridica, datorita ereziei.

Preot Matei Vulcanescu

9 comentarii

Din categoria Uncategorized

Stiati ca Biserica Ortodoxa Romana a acceptat oficial(in 1994) ca ereticii miafiziti necalcedonieni sunt ortodocsi? Egiptenii-copti, armenii si siroiacobitii vorbesc de o singura Fire in Hristos, respingand Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Oare au gresit Sfintii Parinti purtatori de Duh Sfant? Sau gresesc comisiile de dialog dintre ortodocsi si necalcedonieni?

Conform site-ului oficial al Patriarhiei Romane:

“Biserica Ortodoxa Romana a dovedit o mare deschidere fata de acest dialog. A fost prezenta la aproape toate intrunirile neoficiale si oficiale (fara a IV-a neoficiala si a II-a si a III-a oficiala), prin prof. dr. Nicolae Chitescu, pr.prof.dr. Dumitru Radu, I.P.S. dr. Antonie Plamadeala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae si pr. prof. dr. Nicolae Necula.

In sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 8-9 decembrie 1994, s-au acceptat in mod oficial textele celor doua declaratii comune. Astfel, Biserica Ortodoxa Romana a fost prima Biserica, care a aprobat oficial acest dialog dupa 1993.”

Se pare ca cei care au adoptat aceste concluzii ale dialogului cu necalcedonienii,  nu au fost deloc atenti la ceea ce au semnat:

“„Atunci cand vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos, nu vrem sa spunem ca in el se unesc un ipostas divin cu unul uman. Vrem sa spunem ca unul si vesnicul ipostas al celei de-a doua Persoane a Treimii si-a asumat omenitatea noastra, a naturii create, printr-un act care-l uneste cu propria sa natura dumnezeiasca necreata, pentru a forma o adevarata fiinta divino-umana, unita in mod nedespartit si neamestecat, naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare”. „Acest ipostas al Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, nascut mai inainte de toti vecii, din Tatal, este acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana si s-a nascut din Prea Sfanta Fecioara Maria”.”http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Prima formulare: “vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos”nu este deloc clara, iar explicitatarea care urmeaza este si mai ambigua.

Formularea “naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare” ar putea insemna ca firile (naturile) in Hristos sunt doar teoretice.

In formularea pentru a forma oadevarata fiintadivino-umanase confunda notiunea „fiinta divino-umana” cu notiunea „fire divino-umana”, exact ca in formula ereticului Sever de Antiohia, anume fire compusa divino-umana.

Formularea “este Acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana“  este iarasi impotriva invataturii Sinodului IV Ecumenic, pentru ca ipostasul Fiului nu “a devenit o fiinta umana” ci  “si-a impropriat firea umana”. In Simbolul Niceo Constantinopolitan se spune ca Fiul ” S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om” – termenul grecesc “ενανθρωπησαντα”, care s-ar traduce mai exact cu “S-a inomenit” adica “a luat firea umana“.

Patriarhul Senuda al III-lea,  in cartea sa “Firea lui Hristos“,  vorbeste despre o fire a lui Hristos, mergand pe linia ereziei lui Sever.In aceasta nuanta consta erezia miafizita.  Conform lui Senuda, Hristos are o singura fire divino-umana, interpretand eronat ceea ce spune Sfantul Chiril al Alexandriei: “o fire a Cuvantului intrupat“. Formulare care, desi apartine unui mare Sfant al Bisericii, a fost evitata a se folosi de catre Sinodul IV Ecumenic, tocmai ca sa nu existe ambiguitati.
Conform invataturii ortodoxe exprimate de Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, Capitolul XVI,(Catre cei ce spun:Daca omul are doua firi si doua activitati, este necesar ca Hristos sa aiba trei firi si tot atatea activitati):  „Tot ceea ce este comun si se observa in multi, fara ca sa fie in unul mai mult, iar in altul mai putin, se numeste fiinta. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singura fire a oamenilor, pentru ca orice om este compus din suflet si corp. Despre ipostasa Domnului insa, nu putem spune o singura fire, caci fiecare din firi pastreaza, si dupa unire, insusirea fireasca si nu este cu putinta sa gasim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire si omenire, acelasi si Dumnezeu si om.”

In cheia Sinodului de la Calcedon, fraza Sfantului Chiril poate fi inteleasa astfel:o fire dumnezeiasca unita cu natura umana, adica  doua firiSfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, III, capitolul 8  spune: Deoarece (firile) sunt unite dupa ipostas si au intrepatruderea reciproca, sunt unite fara amestecare, pastradu-si fiecare propria sa deosebire naturala.” iar in capitolul 3 spune: “Daca Hristos ar fi dintr-o singura fire compusa, si daca este deofiinta cu Tatal, atunci va fi si Tatal compus si deofiinta cu trupul, lucru absurd si plin de toata blasfemia“. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul spune: “nu este ingaduit a se spune ca Hristos e o fire compusa, pentru ca ar insemna ca si Trupul lui Hristos e de o varsta cu dumnezeirea” (Sf Maxim Marturisitorul, Epistola catre Ioan Cubicularul…Impotriva lui Sever, PSB81, p85-86).

In Minei la  Slujba Sfintilor Parinti celor din Calcedon, la Utrenie, cantarea 6 scrie: Chiril pe Hristos propovaduieste in doua firi, si in doua lucrari, eresul lui Sever celui fara de minte biruind”.

Impotriva Sinodului IV Calcedon au fost “ridicate anatemele”

Ridicarea anatemei in contextul dialogului dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Orientala Ortodoxa este bazata pe Declaratia hristologica comuna de la Chambésy si urmareste inlaturarea obstacolelor in vederea comuniunii eclesiale depline”. http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Intrebarea sincera este: De ce coptii, siroiacobitii si armenii nu accepta formularea Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon?

Raspunsul il gasim in cartea “Firea lui Hristos” a patriarhului copt Senuda al IIIlea, in care se spune negru pe alb ca ca noi ortodcsii suntem eretici nestorieni!

“Odata acceptat acordul comun privind hristologia, urmeaza acordul comun liturgic.  Desi acum nu exista o separatie dogmatica, realizarea deplinei comuniuni ramane un ideal. Se pare ca Bisericile Orientale Ortodoxe nu au suficient curaj in a recunoaste categoric si deplin hotararile Sinodului al IV-lea ecumenic, probabil si imprejurarilor istorice date, iar celelalte Biserici Ortodoxe intarzie ratificarea oficiala a dialogului. In subcomisia liturgica este numit din partea Bisericii Ortodoxe Romane pr.prof.dr. Nicolae Necula.” http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

Ce usor au trecut comisiile ortodoxe peste Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon! Observam totodata ca partea miafizita (coptii, armenii si sirienii) a fost mult mai serioasa in a abordarea ei eretica, si chiar de admirat, pentru ca, desi partea ortodoxa s-a grabit sa “ridice anatemele” de pe ereticii condamnati de Calcedon, coptii au spus ca nu poate fi valabila si reciproca, anume ca miafizitii nu vor ridica anatemele asupra Sfintilor Parinti  de la Calcedon! Chiar daca miafizitii ar vrea sa “ridice anatema” problema ramane, pentru ca este o anatema invalida, iesirea de sub anatema se face prin primirea invataturii ortodoxe, nu prin ridicarea magica a anatemelor, fara suport dogmatic.

Cartea  patriarhului  miafizit Senuda ramane ca reper pentru noi ortodocsii, ca sa intelegem ca nu avem nimic in comun cu miafizitii, si nu e vorba de nici o neintelegere terminologica.

Sinodul Bisericii Locale Sarbe a adoptat ca act oficial cartea domnului Jean-Claude Larchet, “Personne et Nature”, text foarte bine documentat in care se demonstreaza patristc faptul ca necalcedonienii sunt in continuare eretici.

In urma celor expuse mai sus cred ca ar fi cazul ca Biserica Ortodoxa Romana sa respinga documentul acceptat oficial in 8-9 decembrie1994, prin care se pune intr-o anumita masura sub anatema Sinodului IV Calcedon si a urmatoarelor Sinoade Ecumenice.

Personal resping ceea ce a semnat Sinodul BOR prin care ii recunoaste pe necalcedonieni ca ortodocsi, pentru ca simpla acceptare tacita a acestui fapt imi pericliteaza mantuirea.

preot Matei Vulcanescu

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

Scrisoare celor ce cred ca papistasii nu ar fi eretici pentru ca: „nu au fost condamanti de nici un Sinod Ecumenic” Papo-Filioquistii(romano-catolcii) au fost condamanti de un Sinod receptat ca Ecumenic si anume Sinodul VIII Ecumenic.

PAPISTASII SUNT ERETICI CONFORM SINODULUI VIII ECUMENIC:

                                      Este foarte important pentru teologii si credinciosii din Romania sa stie ca Biserica Ortodoxa a considerat si considera, de fapt, ca al 8 lea Sinod Ecumenic a avut loc in 879-880.

Este vorba de sinodul la care a pariticipat nu numai Rasaritul, ci si papalitatea, si a fost recunoscut ca sinod ecumenic si de Roma.

Asta pana dupa Marea Schisma, cand, intrucat papii primisera erezia lui Filioque (care a si provocat schisma) care era condamnata de scrierile Sfantului Fotie cel Mare Patriarhul (de ex.: Mystagogia Sfantului Duh) Constantinopolului si de Sinodul al 8-lea Ecumenic, papalitatea a incercat sa dea uitare acestui sinod ecumenic si sa declare ca al 8-lea Sinod Ecumenic un sinod care avusese loc cu 10 ani inainte de Sinodul 8 Ecumenic, si care, plecand urechea unor calomnii, il condamnase pe Sf. Fotie cel Mare.
       Insa chiar si insusi Papa Ioan al 8-lea (cel care a fost pe vremea Sinodului 8 Ecumenic) a si condamnat oficial pe dusmanii Sfantului Fotie si a primit reinstalarea in scaunul patriarhal a Sfantului. Desigur, nu este o noutate ca papalitatea eretica, desi se crede infailibila, astazi zice una si maine alta…
Papistasii s-au luptat foarte mult pentru a scoate acest Sf Sinod Ecumenic din constiinta Bisericii. Se pare ca, in parte, mai ales in tarile in care teologia in ultimele sute de ani s-a facut dupa programe si manuale preluat de la romano-catolici (si de la cei care s-au rupt de ai, dar au pastrat erezia Filioque, adica de la protestanti), papistasii au reusit sa puna intr-un con de umbra si uitare Sinodul 8 Ecumenic. Desi ei insisi recunosc in cartile lor ca Ortodocsii tin acest sinod ecumenic ca fiind al 8-lea Sinod Ecumenic (asa cum veti vedea mai jos, citat din Catholic Encyclopedia).

              Va spun ca am dat de „ortodocsi” care spun ca nu e nicio problema sa te rogi sau sa slujesti/impartasesti cu ereticii filioqvisti (adica romano-catolicii si protestantii) pentru ca nu i-a condamnat niciun sinod ecumenic si pentru ca acea condamnare data de Patriarhul Ecumenic in 1054 a fost ridiata de patriarhul (mason, dupa cum marturisesc chiar articole din revistele masonice din Grecia) Athenagoras in anii ’60 ani sec XX.

       Continuă lectura

8 comentarii

Din categoria Uncategorized

Ce inseamna ecumenism?

„Ecumenism” este un termen care provine din limba greaca si este opus cuvantului „ecumenic”.

„Ecumenic” provine de la cuvantul IKOS ce insemna casa, adica toti cei care sunt in Casa lui Dumnezeu Biserica si au aceeas invatatura de credinta, fiind ortodocsi.

Termenul „ecumenism” insemna a aduna pe toti in aceeas casa indiferent de ceea ce cred, de ce religie sau denominatiune crestina apartin.

Sub termenul „ecumenism” se intelege si dialogul dintre religii, dar si dialogul dintre Biserica Ortodoxa si celelalte culte, care daca este facut pe baze ortodoxe, dupa invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii nu poate fi rau, poate fi benefic pentru eretici, dar numai atunci cand e facut de pe pozitii autentice ortodoxe.

Prin „erezia ecumenista”  se intelege trecerea peste barierele dogmatice si ajungerea la un numitor comun cu toate celelalte culte. Aceasta erezie considera pe toti ereticii si schizmaticii deopotriva cu Biserica, sau ca facand parte din Biserica. De aici este cunoscuta „teoria ramurilor” care afirma ca Biserica cuprinde pe toti care cred ca Hristos este Dumnezeu, sau pe toti care boteaza in numele Sfintei Treimi. Acesta se numeste minimalismul dogmatic.

O erezie mai noua cuprinsa in ceea ce numim „ecumenism” este teoria conform careia daca o erezie are succeciune apostolica are Har, deci se afla in Biserica. Iar cea mai dezvoltata este ideea cum ca fiecare erezie crestina se afla intr-un anume fel in Biserica, intr-u grad mai mare sau mai mic, in functie de gradul de departare de la adevarul ortodox.

Nici una din aceste invataturi nu stau in picioare la o simpla analiza teologica.

Sfintii Partinti prin anateme au taiat din trupul Bisericii pe cei care au schimbat o singura litera din Invatatura de credinta. Biserica a fost vazut intodeauna doar acolo unde este Ortodoxie, adica Dreapta Slavire a lui Dumnezeu.

Este prima conditie pentru existenta Bisericii si anume pastrarea nealterata a invataturii de credinta asa cum au primit-o apostolii de la Hristos.

Nu poate exista Biserica acolo unde este erezie, de aceea nici un schizmatic-eretic nu este in Biserica ci inafara ei.

Celebra fraza: „Stim unde este Biserica dar nu stim unde nu este ea” spusa de un celebru teolog este falsa, pentru ca noi stim exact unde este si stim si unde nu este. Ea nu este inafara Ortodoxiei.

Preot Matei Vulcanescu (inspirat din prof Dimitrie Tselenghidis si pr.prof Theodoros Zisis)

3 comentarii

Din categoria Uncategorized