Preoți si Stareți din Republica Moldova au încetat pomenirea la toate slujbele Bisericii a Patriarhului Chiril și a Mitropolitului și a Sinodului BOM

Atoniti vin in sprijinul preotilor si staretilor moldoveni

In urma multiplelor interventii si rugaminti din partea cititorilor, redactia Aparatorul Ortodox a adresat un sir de intrebari preotilor care se afla la moment in nepomenirea arhiereului locului. Iata raspunsurile primite:

Intrebare: În data de 23 februarie 2016, pe site-ul oficial al Mitropoliei Moldovei a fost publicat un articol cu denumirea „Adresarea Sinodului BOM către clerul şi poporul drept-măritor din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove”[1], care reprezintă răspunsul la declaraţia adresată ÎPS Vladimir din partea subsemnaţilor clerici ai Mitropoliei Moldovei, care au întrerupt pomenirea la sfintele slujbe a episcopului locului Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove și a Preafericitului Chiril, patriarh al Moscovei și al întregii Rusii din motivul ultimelor evenimente bisericeşti, legate de pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod pan-ortodox, dar și de întâlnirea și textul declarației comune semnată de papa Romei, Francisc și patriarhul Rusiei, Kiril în Cuba. Care este atitudinea sfințiilor voastre asupra acestui apel al Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova?

Raspuns: Noi abia așteptăm să pomenim din nou pe ierarhul nostru și pe Patriarh, nu suntem niște răzvrătiți sau doritori de schismă, suntem pentru Biserică și în Biserică, dar întreruperea pomenirii este protestul firesc la sfâșierea Bisericii de către eresurile păgubitoare de suflet și prevenirea schismei prin defăimare acestor învățături. Nu ridicăm „sinoade paralele”, ci doar aplicăm întocmai Canonul 15, tocmai pentru că dorim să fim în comuniune deplină de credință cu ortodoxia în primul rînd. Și de aceea ne rugăm cu lacrimi ca și erarhii noștri să fie în deplină comuniune cu credința ortodoxă.

Noi, subsemnaţii clerici vizaţi în acest articol, respingem toate acuzaţiile care ni s-au adus, în special cele de pricinuire a schismei, deoarece nu au nici un temei canonic. Acţiunea noastră este bazată strict pe învăţătura Bisericii Ortodoxe despre schismă şi erezie, exprimată în canoanele 13, 14, 15 ale Sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861. Partea a doua a Canonului 15, conform tâlcuirii Sf. Sfinţit Mărturisitor Nicodim (Milaş)[2], reprezinta o împlinire a celor 3 canoane amintite, descriind hotarele canonice de aplicare a lor şi definind unica circumstanţă admisibilă pentru întreruperea pomenirii ierarhului locului, şi anume propovăduirea deschisă a ereziei de către acesta. După cum ne învață Sfântul Ioan Hrisostom, ascultarea și supunerea față de preot, ierarh sau Sinod merge până la erezie: ” Dacă preotul are o credinţă stricată (greşită), chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar dacă învaţă drept, nu te uita la viaţă, ci la cuvintele lui.” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).

Aceste hotare canonice au fost descrise îndeosebi în tâlcuirea Sf. Nicodim (Milaş) la Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic: „Emiţând această prescripţie, Soborul din Efes are în vedere acea normă juridico-bisericească în baza căreia conducerea ierarhică bisericească deţine puterea legitimă deplină doar atunci când acţionează în limitele descrise de lege şi atunci când chivernisitorii acestei puteri se supun cu stricteţe legilor şi învăţăturii Bisericii Ortodoxe; şi dimpotrivă, în momentul în care ei se depărtează de aceste legi şi încalcă hotarele legale strict-definite, această putere pierde toate drepturile ce îi aparţin. Tâlcuind în continuare canoanele soborului întrunit la Constantinopol în anul 861, vom vedea ce putere a avut mereu în Biserică această normă”[3]. Prin urmare, acţionând în limitele stricte ale dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe, noi declarăm că unicul motiv al întreruperii pomenirii ierarhului locului și Preafericitului Chiril Patriarh al Moscovei și întregii Rusii, este propovăduirea publică şi deschisă a ereziei de către aceștia.

Declarația încetării pomenirii Patriarhului Chiril la toate slujbele Bisericii de catre Episcopul Longhin Jar de Banceni

Episcopul Longhin de Banceni, ce a primit titlul de Erou al Ucrainei, tata a 400 de copii, a intrerupt pomenirea Patriarhului Chiril al Moscovei si al intregii Rusii pentru ca acesta a adoptat (sinodal) proiectele de documente de la a V-a intalnire presinodala de la Chambesy ca fiind intru totul ortodoxe si datorita faptului ca Patriarhul Chiril s-a intalnit cu Papa Francisc I la Havana si au dat declaratie comuna, recunoscandu-se implicit ca Biseirci si binecuvantand in scris poporul. Dupa cum se stie textul Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine lauda Consiliul Mondial al asa ziselor Biserici si folosteste termenul de Biserica inafara Bisericii Ortodoxe, recunaoste casatoriile mixte, institutionalizand ecumenismul la nivel Panortodox.

Minutul 53:50

„Noi ne rugăm pentru PF Patriarh Kirill şi fraţii noştri se roagă şi voi trebuie să vă rugaţi. Dar să-l pomenesc la liturghie… să-l pomenesc nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic, cine e eretic. Adoptând acest document, despre care ştiţi, cele 30 de puncte, vi-l voi citi mai târziu… Ei spun „documentul a fost adoptat ca urmare a întâlniri Preafericitului Papă al Romei…” – asta spune patriarhul nostru, asta e erezie, fraţilor. E o erezie adevărată. Ce fel de Preafericit este acela dacă toţi Părinţii noştri, toţi Sfinţii noştri Părinţi ai Bisericii Ortodoxe îi numesc eretici pe latini. Noi astfel îi pierdem, nu îi lăsăm să se ridice, să se pocăiască. Iată el este acum Papa Romei cel drept, căci chiar patriarhul a toată Rusia a spus că el este Preafericit. Pentru noi el este eretic.

În al doilea rând. Cuvântul din sfânta liturghie: „Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” – să fie cu ei duhul lor, cu noi va fi Duhul lui Dumnezeu, nouă nu ne trebuie binecuvântarea papei Romei. […]

Tot aici este erezie, cele 30 de puncte. Dar eu nu-l pomenesc pe patriarhul Kirill la sfânta liturghie îndeosebi pentru punctul 5, să înţelegeţi corect aceste cuvinte: „În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie” – şi ce vrea el, să ne împărtăşim cu papa Romei? Fără pocăinţă, fără îndreptare? „Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri” – aşa îi numesc ei pe toţi Sfinţii Bisericii Ortodoxe, străbunii, că ei sunt vinovaţi pentru tot, că încă mai sunt deschise acele răni. „…în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului” – înseamnă că toţii sfinţii erau slabi şi păcătoşi?! Ce drept au ei să-i pângărească sfinţenia noastră, Biserica noastră, pe Sfinţii noştri Părinţi?! Să-i acuze că sunt păcătoşi?https://graiulortodox.wordpress.com/2016/03/29/11705/

Episcopul Longhin Jar, tată a 400 de copii, la Simpozionul de la Pireu cu tema”Sfântul si Marele Sinod, Pregatire mare, fără așteptări”

„textul Episcopului Longhin transcris de pe reportofon

Inalt Preasfintiile Voastre,

Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Cuvioase Maicute,

Va imbratisam cu toata dragostea in Hristos Domnul nostru si dupa dumnezeescul psalmist care zice ce bine e ca fratii sa fie impreuna, dar nu in dragoste fatarnica cu ereticii, ci cu fratii nostri in credinta noastra buna, canonica si dreapta si unde dragostea se bucura de adevarul pe care-l traim in Biserica noastra. Astazi ne-a adunat durerea sufletului si framantarile poporului ortodox de pretutindeni datorita marelui pericol care a aparut in fata noastra de a deveni tradatori ai sfintei noastre credinte ortodoxe ori de a marturisi adevarul sfant care ne este dat de cea mai scumpa comoara. Noi stim numai o Biserica pe care ne-a lasat-o Iisus Hristos , Domnul nostru si aceasta este una sfanta Biserica, apostoliceasca si soborniceasca si drept maritoarea credinta cu care vrem sa ne intoarcem la scumpul nostru Mantuitor in vesnicie. Aceasta este biserica pe care nici portile iadului nu o pot sfarama , al carui cap este Hristos.

Nu recunoastem alte zise biserici surori, identice si nici relatiile Bisericii ortodoxe cu cealalta lume crestina. Da, iubim pe toti si pe toata lumea de pe pamant, pentru ca toti suntem faptura lui Dumnezeu si de aceea iubim si ii chemam pe toti sa se intoarca la adevarata credinta mantuitoare ortodoxa pe care a lasat-o Domnul Iisus Hristos si care este una si el a rascumparat-o cu sfant sangele sau si nu cu ecumenismul blestemat , care este inainte mergator antihristului si doreste sa distruga din temelii pe una sfanta, soborniceasca si apostolesca Biserica a lui Hristos…….” preluat de pe GraiOrtodox

 

PS Longin Jar a întrerupt pomenirea Patriarhului Chiril al Moscovei din cauza adoptarii ca ortodoxe de către Sinodul moscovit a documentelor propuse pentru asa zisul Mare Sinod din Creta. De asemenea, din cauza continutului declarației comune a Patriarhului Moscovei si Papei Francisc conf. http://katanixis.blogspot.gr/2016/03/blog-post_98.html?m=1

 

 

 

 

 

Anatema! Blestem sau dovadă de iubire nemarginită a lui Dumenzeu pentru cei care-L hulesc?

 

Aceasta duminca este denumita „Duminica biruintei ortodoxiei(dreptei-corectei- slaviri a lui Dumnezu)asupra tuturor ereziilor, adica a opiniilor gresite de inspiratie demonica in colaborare cu mandria si parerea de sine a unor crestini (chiar patriarhi, papi, sinoade, preoti, calugari sau credinciosi) care au strambat, alterat, intelesurile credintei asa cum a descoperit-o Dumnezeu prin profeti si minuni si mai ales prin venirea in lume a Fiului Sau, Iisus Hristos Dumnezeu si a Duhului Sfant ce a intemeiat Biserica Sa. Scopul descoperirilor din partea lui Dumenzeu este acela ca omul sa intelega de unde vine, unde pleaca, ce anume trebuie sa creada si ce are de facut pentru a-si mantui sufletul. In momentul in care sensurile corecte descoperite de Dumnezeu se schimba atunci omul incepe sa mearga pe un drum gresit, care nu-l mai duce la mantuirea sufletului ci la piederea lui.

       Mintea omului se infesteaza de patimi si de orbire, lipsa de claritate si viziune corecta a lucrurilor, a vietii si mai ales a vietii spirituale. Omul se imbolnaveste sufleteste datorita conceptiilor gresite despre viata si lume, care nu provin din descoperirea dumnezeiasca, sau care provin dintr-o descoperire prost trasmisa, sau alterata. Erezia este hula impotriva lui Dumenzeu.Multi isi pun intrebarea legitima, de unde stim noi ca descoperirea dumnezeiasca se pastreaza in Biserica Ortodoxa?

Dumnezeu a descoperit calea catre El incepand de la primii oameni, apoi lui Noe, lui Avraam, lui Isaak, Iacov, celor 12 Parinti ai poporului evreu, apoi Dumnezeu s-a descoperit lui Moise in acel tufis cu spini din desertul Sinai care ardea si nu se mistuia. Iar aceste descoperiri dumnezeiesti au avut mesaje intodeauna in contradictie cu „dumnezeii neamurilor” (denumiti draci de psalmistul David) care erau numiti dumenzei falsi, mincinosi, idoli, si de care poporul lui Israel era ferit prin despartirea ferma de orice nu era revelat de Dumnezeu. Vechiul Testament este plin de descoperiri dumnezeiesti care confirma Noul Testament, ca o continuitate fireasca, Noul Testament confirma Biserica si e confirmat de Biserica, de profeti si de Sfintii Parinti, care au avut aceeas iluminare ca si profetii, ca si apostolii pentru ca au aceeas invatatura.

Biserica lui Hristos, adica Duhul Sfant in Biserica a folosit aceas metoda ca si in Vechiul Testament, si anume a separat pe idolatri, si pe cei cu opinii eretice, de Biseirica, pentru a nu se infesta intregul corp al Bisericii de credinte gresite.Duhul Sfant a taiat prin ANATEME pe acestia din Trupul Bisericii, ca un semnal de alarma ca se gasesc inafara descoperirii dumnezeiesti si a mantuirii si trebuie sa se intoarca la Adevar.

Anatema este cea mai mare dovada de iubire a lui Dumenzeu pentru oamenii eretici, pentru ca ii avertizeaza, este ca si nervul in organizmul uman, durerea avand rol de semnal de alarma. Cuvantul ANATEMA nu insemna blestem ci insemna „inafara granitei Adevarului, a Bisericii” Rostirea anatemelor de catre preot si credinciosi asupra ereticilor si ereziilor vindeca mintea de relativism si reface puterile sulfetesti ale ortodocsilor si in acelas timp trezeste constiinta ereticilor ca sunt in gresala si se vor pierde daca raman acolo. Ereticii care constientizeaza erezia lor datorita Anatemelor se intorc la Biserica si prin anatematizarea ereziei respective se vindeca de aceasta boala a mintii. Sfantul Apostol Pavel numeste erezia „mutarea Adevarului lui Dumnezeu intru minciuna”. Anatema nu reprezinta nici ura, nici blestem, nici injurie sau dispret, nici defaimare ci este medicamentul lui Dumenzeu pentru umanitatea cazuta in pacatul schimbarii Adevarului Revelat. Anatema insemna ca respectivele idei si persoane sunt in afara granitelor Bisericii, anatema are rol pedagogic, ca sa se poata deosebi de catre crestinii ortodocsi Adevarul Revelat de Dumnezeu de minciuna ideilor omenesti numite erezii-opinii nerevelate. 

 Spicuim dintre anatemele rostite in Mitropolia Pireului:

• Origenistilor si celor din ceata lor, Anatema!
• Celor ce neaga Sfintele Sinoade Ecumenice, al IV-lea, al V-lea, al VI-lea, al VII-lea, al VIII-lea de pe timpul Sfantului Fotie cel Mare si al IX-lea de pe timpul Sfantului Grigorie Palama, monotelitilor, monoenegistilor, monofizitilor si papoFilioqvistilor, Anatema!
• Celor care nu se inchina Domnului nostru Iisus Hristos in icoana descris dupa firea omeneasca, Anatema!

– Celor care predica si invata panerezia ecumenist intercrestina si interreligioasa, Anatema!

– Cel dupa Canoane cazut si fara temelie ereziarh Papa  al Romei celei Vechi, Francisc I si celor ce sunt in comuniune cu el Anatema!

– Cazutilor si anticanonicilor ereziarhi Patriarhi ce neaga Sinodul IV Ecumenic:

Karekin al II-lea al Armeniei,

Teodor al II-lea al Egiptului(Patriarhul Coptilor),

Părintele Mihai-Andrei Aldea despre așa zisul Sfânt si Mare Siond, defapt „Adunarea din Creta”

Mă tot întreabă fii şi fiice duhovniceşti, precum şi alţii, care este părerea mea despre numitul „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox” ce ar urma să se adune în Creta în acest an.

Părerea mea este prea puţin importantă, fiind eu neînsemnat şi cel din urmă dintre clericii Bisericii lui Dumnezeu.

Dar, chiar şi aşa fiind, am datoria să răspund la întrebare, mai ales că este stăruitoare, spre a nu fi numărat cu cei care tac atunci când li se cere să mărturisească.

Nu există în toată Istoria Bisericii lui Dumnezeu vreo adunare a clericilor de orice fel care să se numească „sinod panortodox”. Un asemenea organ al Bisericii nu a existat niciodată.

Scrisoarea Mitropolitului Athanasie de Limassol adresata Sfantului Sinod din Cipru cu privire la documentul propus pentru asa zisul Sinod Panortodox, si intitulat „Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu întreaga lume creștină”

Preafericite, Sfințiti Părinți,

Am primit textele care au fost aprobate ca decizii în diferitele Conferințe Presinodale, care au avut loc într-un timp  sau altul, pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, și care susțin în mod oficial subiectele textelor ce urmează să fie prezentate Sfântului și Marelui Sinod, pentru a fi adoptate. Vă mulțumesc foarte mult pentru trimiterea lor.

În conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care a fost trimis, și în special cu privire la articolul 12, alineatele 2 și 3, unde se menționează că ne putem exprima punctele de vedere față de Sinodul Local, în primul rând, trimit cu smerenie Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici, după cum îmi cere conștiința, opiniile și convingerile mele cu privire la subiectul problemelor de mai jos.

În ceea ce privește textul celei de-a V-a Conferințe Presinodală Ortodoxă, care a avut loc în perioada 10-17 octombrie 2015, la Geneva, Chambésy, și care este intitulată „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine„, trebuie să declare următoarele:

Sunt absolut de acord cu primele trei articole ale textului. Cu toate acestea, în ceea ce privește articolele 4 și următoarele, trebuie să observăm că: atunci când Biserica Ortodoxă se roagă – cum face întotdeauna – „pentru unirea tuturor”, cred că are în vedere întoarcerea, în unire cu Ea, a tuturor celor care s-au despărțit și s-au îndepărtat, precum ereticii și schismaticii. Această revenire are loc după ce au renegat erezia sau schisma lor. După ce au părăsit acestea, ei sunt încorporați în Biserica Ortodoxă și se alătură Ei – se unesc cu Ea – prin pocăință și cerințele stabilite de sfintele canoane.

Biserica Ortodoxă a lui Hristos nu a pierdut niciodată „unitatea de credință și de împărtășire în Sfântul Duh” și nu acceptă teoria restaurării unității a „celor care cred în Hristos”, deoarece Ea crede că deja există unitatea respectivă, între cei care sunt copiii Săi botezați. Această unitate există între ei și cu Hristos, în credința cea dreaptă [a Bisericii], care nu există în rândul ereticilor și a schismaticilor. Acesta este motivul pentru care Biserica vrea ca ei să se întoarcă în sânul Ortodoxiei prin pocăință.

IPS Ierotheos Vlachos către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei referitor la textele asa zisului Sinod Panortodox

 

 

Sfânta Mitropolie a Nafpaktosului şi Sfântului Vlasie

Nafpaktos, 18 ianuarie 2016
Către Sfântul Sinod
al Bisericii Greciei
Ioannou Gennadiou 14
115 21 Athena

Preafericirea voastră, preşedinte al Sinodului,

În urma sesiunii din luna ianuarie a Sfântului Sinod, ne-au fost înmânate textele ce au fost pregătite pentru viitorul Sfânt şi Mare Sinod şi pregătesc viitoarea întrunire a Sfântului şi Marelui Sinod în ziua Cincizecimii în acest an (2016), în absenţa unor evenimente neprevăzute.

Printre acestea se află şi textele pregătite de cea de-a 5-a Întâlnire pre-sinodală pan-ortodoxă care a avut loc la Geneva între 10 şi 17 octombrie ale anului trecut (2015), în aceeaşi perioadă de timp cu propriul nostru Sinod.

Textele-decizii au fost: 1. “Autonomia şi modalitatea în care este acordată”; 2. “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”; 3. “Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea modernă”; 4. “Importanţa postului şi aplicarea lui astăzi”.

În scrisoarea către Preafericirea voastră care însoţeşte aceste documente, semnată de Mitropolitul Ieremia al Elveţiei, Secretar al Pregătirilor pentru Sfântul şi Marele Sinod, şi datată 5.11.2015, se afirmă: “Pentru adeverirea deciziilor reprezentanţilor dumneavoastră, care au fost transmise personal, textele propuse au fost ataşate astfel încât Biserica dumneavoastră sa fie informată, să le ia în consideraţie aşa cum se cuvine şi să ia deciziile pertinente”.

Astfel, pe lângă ratificarea deciziilor de către reprezentanţii Bisericii noastre si informarea acesteia, aceste texte au fost trimise şi pentru a obţine puncte de vedere şi decizii relevante din partea Bisericii noastre, adică de la Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi ai ierarhiei Bisericii Greciei. Se înţelege, atunci, că aceste texte-decizii trebuie date membrilor ierarhiei noastre pentru a fi discutate, pentru că Biserica va lua decizii pentru acceptarea şi votarea acestora, cu votul pe care-l deţine, la Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe.