MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și credem ortodox suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii. Citește în continuare

119 comentarii

Filed under Uncategorized

Marturisirea Mitropolitului Serafim al Pireului în fața Arhiepiscopului și a Ierarhiei Bisericii Greciei împotriva pseudo Sinodului din Creta

MEMORIU adresat Sfântului Sinod al Greciei, cu ocazia sesiunii extraordinare din 23-24 noiembrie 2016

Preafericirea Voastră, Preasfinţiile Voastre,
Preafericite, vă mulţumesc în mod deosebit că în interviul dvs acordat ziaristului Papahelas de la canalul TV Sky, aţi declarat cu curaj şi sinceritate că în Sfântul nostru Sinod nu există „fundamentalişti” şi „talibani”, ci fraţi care-şi păstrează fiecare libertatea conştiinţei lui dăruită de Dumnezeu.
Consider ca o necuviinţă şi o blasfemie foarte mare adoptarea părerilor sau convingerilor că în Sfântul nostru Sinod se disting „susţinători” ai credinţei şi ”mitraliori” ai credinţei, prin urmare observaţiile mele nu izvorăsc dintr-un idealism „megaloman” bolnăvicios (nesănătos), sau dintr-o predispoziţie zilotistă, ci numai din conştientizarea responsabilităţii arhiereşti în faţa Întemeietorului Bisericii şi a turmei încredinţate de către Acesta.
Cu mult respect, dragoste şi cinste faţă de persoanele tuturor celor de faţă, Preafericite şi Preasfinţiile Voastre, îngăduiţi-mi să menţionez că potrivit părerii mele, delegaţia Bisericii noastre la aşa numitul „Sfânt şi Mare Sinod” din Colimbari, Creta a depăşit limitele admise ale misiunii ei deosebite şi a înşelat aşteptările mandatului pe care l-a primit de la Sfântul nostru Sinod. Mă iertaţi pentru acest termen juridic (se referă la mandat – n.trad.), însă cred că redă pe deplin realitatea.
Delegaţia noastră a fost purtătoarea mandatului Sfântului Sinod şi era datoare să păstreze până la sfârşit porunca pe care a primit-o, fără nici o abatere de la „mintea lui Hristos”. Nu a avut nici o împuternicire să schimbe conţinutul mandatului şi, iertaţi-mă că spun, motivaţiile care s-au făcut auzite că pare-se cei prezenţi la Sinod au votat şi ceea ce trebuia să se alcătuiască prin acordul celorlalte biserici este întru totul neverosimil, pentru că pe de o parte cu siguranţă delegaţia noastră a votat, însă era datoare să voteze numai ceea ce se încadra în porunca pe care o primise, iar pe de altă parte pentru că, aşa cum a interpretat Patriarhul ecumenic Bartolomeu sensul omofoniei (al acordului), o Biserică putea să facă propunerea pentru corectarea textelor votate de către întâi-stătători, chiar dacă nu se accepta ca să fie menţionată în Actele Sinodului ca fiind o propunere considerată drept diferită de părerea comună.
Sfântul nostru Sinod nu a admis în textul inacceptabil (condamnabil) „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” termenul „Biserici eterodoxe”, desigur nu dintr-o dispoziţie fundamentalistă, ci pentru că acest termen este contradictoriu şi inacceptabil, pentru că dacă vorbim despre Biserică, aceasta nu poate să fie eterodoxă, iar dacă vorbim despre termenul „eterodox”, acesta nu poate să fie Biserică (nu poate să facă parte din Biserică), în sensul teologic al termenului.
Definirea Bisericii ne este dată de Întemeietorul ei Însuşi prin gura Lui cea plină de adevăr (Sf. Ap. Pavel – omul cel ceresc, cel îndumnezeit), care ne descoperă în epistola către Efeseni 1, 17-23 că: „Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei ce credem. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri, mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.”
Prin urmare este cu neputinţă existenţa unei biserici eterodoxe aşa cum este imposibilă existenţa unui Hristos eterodox. Este absurd să conţină adevărul în acelaşi timp şi credinţa despre care Sf. Ioan Gură de Aurgura Sfântului Pavel – ne transmite că “în iad nu există pocăinţă” (arătând astfel că doar fiii Bisericii adevărate se vor izbăvi de iad – n.trad.), interpretând pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, cât şi existenţa unui alt trup al lui Hristos avându-L drept cap pe El Însuşi, care să înveţe exact cele opuse, aşa cum ne spune comunitatea romano-catolică în Catehismul editat la Vatican în 1996, la pagina 332, cu titlul “Curăţirea finală sau purgatoriul”, unde se spune că: cei care mor fără să se fi curăţit sunt supuşi după moartea lor unei purificări pentru a intra în bucuria cerului (Împărăţiei). Această curaţire finală este numită purgatoriu de către Vatican.
Pentru a împăca cele ireconciliabile, delegaţia noastră a făcut propunerea care în final a fost acceptată că nu recunoaşte existenţa “bisericilor” eterodoxe, ci denumirea istorică de “biserici eterodoxe” şi vă daţi seama de inacceptabilitatea (absurditatea) unei asemenea hotărâri pentru că denumire (nume) are numai ceva ce există în timp şi spaţiu. Aşadar acceptarea denumirii şi nu a existenţei încearcă să potrivească cele opuse, batjocorind realitatea. Ar fi mult mai potrivit expresia că Biserica Ortodoxă cunoaşte lumea creştină eterodoxă din afara ei prin denumirea pe care această lume şi-o atribuie. (…)
Conform umilei mele păreri, ceea ce este inacceptabil în legătură cu aşa-zisul Sfânt şi Mare Sinod, este de ce se numeşte Sfânt, devreme ce nu este următor al Sfintelor Sinoade Ecumenice şi al celorlalte Sinoade aşa cum a declarat episcopul Anastasie al Albaniei şi nu a formulat şi nici nu s-a preocupat de nici o hotărâre dogmatică sau canonică, el nu este nici mare de vreme ce nu au fost reprezentaţi peste 200 de milioane de fraţi întru aceeaşi credinţă (150 milioane – Patriarhia Moscovei, 30 milioane Patriarhia Georgiei şi 20 milioane Patriarhiile Bulgariei şi Antiohiei) şi pentru că nu a condamnat nici o erezie existentă în vremurile noastre, încălcând în mod evident următoarele canoane ale Bisericii: Canonul 37: „De două ori pe an să se facă Sinod al Episcopilor şi să se cerceteze între dânşii Dogmele bunei Cinstiri de Dumnezeu, şi să se dezlege (rezolve) întâmplătoarele împotrivă ziceri bisericeşti”, care are autoritate ecumenică (adică veșnică și neschimbabilă – n.trad.) prin Canonul al II-lea al Sinodului VI ecumenic şi prin Canonul I al Sinodului VII Ecumenic. (…)
Textele presinodale au fost încărcate cu trecutul lor cunoscut şi cu lipsurile lor  (…)
Sinodul din Creta, fără îndoială că a îmbunătăţit textele presinodale. Însă textele finale, sinodale, încă sunt neclare. Ele nu au luat „o formă sobornicească” prin care ar putea să contribuie la „unitatea sobornicească” a Bisericii şi să dobândească doritul „caracter ecumenic”.
Aşteptările noastre de la Sfântul şi Marele Sinod nu s-au împlinit, cu toate îmbunătăţirile aduse textelor presinodale, am fi vrut ca hotărârile Sinodului să poată fi cuprinse în Sinodiconul Ortodoxiei (însă nu este aşa). În plus, se pune şi o problemă majoră pe care ÎPS Ieroteos al Nafpaktosului prin înşelepciunea şi credincioşia lui deosebită ne-a menţionat-o în timpul unei sinaxe preoţeşti care a avut loc în cadrul Mitropoliei noastre în data de 10 noiembrie 2016 cu tema informării clerului despre „Sfântul şi Marele Sinod”:

Problemele fundamentale sunt convingerile fraţilor arhierei ai Bisericii Ortodoxe că credinţa adevărată nu constituie premiza absolută pentru împărtăşirea de Harul necreat al Dumnezeului Treimic, că eterodoxia este purtătoarea unui botez adevărat cu o bază harică, că au parte și eterodocșii de succesiune apostolică şi de preoţie şi prin urmare, şi erezia este o „cale spre mântuire”. Aceste păreri însă, răstoarnă pe deplin teologia Sinoadelor Ecumenice şi a Sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi de 2000 de ani încoace şi constituie o adevărată intruziune a lucrării demonice pentru pierderea mântuirii lumii.
Prin urmare, respectivii arhierei sunt purtători ai ereziei ecumenismului sincretist şi constituie un pericol deplin pentru trupul Bisericii, dar şi o scuză tragică pentru persistenţa eterodocşilor în erezia lor. Putem noi să fim în comuniune cu purtătorii unei asemenea erezii fără a pune în primejdie mântuirea turmei noastre şi fără a respecta juămintele depuse la hirotonia noastră ca arhierei?
Am umila părere după susţinerea celor de mai sus că aşa-numitul „Sfânt şi Mare Sinod” ar trebui să fie considerat numai ca o întâlnire presinodală şi să contribuim cu toţii astfel încât să se întrunească un Sinod cu adevărat Mare şi Sfânt, care să clarifice nelămuririle şi confuziile, condamnând panerezia ecumenismului sincretist şi proclamând în întreaga lume că singura cale de mântuire şi de împărtăşire de energiile necreate ale Lui Dumnezeu este teologia Sfinţilor Părinţi şi a Sinoadelor Ecumenice ale nedespărţitei Biserici Celei Una, Sfântă şi Apostolească.

traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

(această traducere a fost realizată în colaborare

cu pr. Claudiu Buză și cu fratele Cristian Bucuroiu,

cărora le mulțumesc din inimă)

sursa     http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/11/24/gandurile-cu-care-ips-serafim-de-pireu-s-a-dus-la-sinodul-grecesc-23-24-noiembrie-2016/

sursa oficiala in limba greaca  http://thriskeftika.blogspot.ro/2016/11/blog-post_96.html

2 comentarii

Filed under Uncategorized

Pozitia mea referitoare la semnarea documentelor din Creta de catre Bisericile Locale

Pentru ca s-au vehiculat pe sema mea tot felul de idei, unele mai nastrusnice ca altele, vin cu pozitia mea, pozitie pe care am avut-o mereu si pe care o afirm aici:

 

Cred ca trebuie cautat un dialog cu Ierarhii Bisericii de catre pleroma (preoti, monahi, credinciosi) prin toate mijloacele posibile si trebuie formulate texte teologice bine puse la punct, care sa arate ereziile mai mult sau mai putin subtile de la asa-zisul sinod din Creta. In privinta Bisericii Ortodoxe Romane trebuie sa avem gandul cel bun si sa luam in considerare intentiile bune ale delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane in Creta, care a respins ereziile si a fost bine pregatita. Cu toate ca delegatia a facut greseala de a semna, aceasta greseala se poate repara. 

Atitudinile extreme si de ura trebuie evitate, fiind daunatoare si putand duce la schisme.

De aceea, e foarte important sa ne rugam pentru ierarhii Bisericii si sa comunicam cu ei, sa avem deschidere, ca unii care suntem impreuna madulare ale aceleiasi Biserici, in asa fel incat pseudo-sinodul din Creta sa fie respins unitar, sa inteleaga toti ca nu e in folosul nimanui sa fie adoptat un pseudo-sinod care distruge insasi ideea de sinodalitate.

Cred ca a venit timpul pentru o colaborare intre ierarhi si credinciosi, cu adevarat sincera, asa cum ar trebui sa existe intr-o Biserica Vie. 

Consider ca textele din Creta sunt duplicitare, contin erezii si consfintesc un dialog pe o platforma protestanta, nefireasca gandirii ortodoxe, vorbindu-se in acelasi timp de o unitate nedefinita. De exemplu, in textul „Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana” sunt incluse texte sociale, fara relevanta teologica iar in Enciclica sunt texte cu greseli teologice, asa cum bine puncteaza IPS Heroteos Vlahos in prezentarea sa catre Sinodul Greciei. IPS Heroteos vorbeste chiar de o acceptare a eclesialtatii nedepline din partea „Sinodului”Cretan, iar pentru aceasta demonstratiee are o ampla lucrare care aduce la lumina utilizarea teoriilor ecumenste(teologia baptismala, a ramurilor, teoria bisericilor nedepline, etc). Chiar daca nu s-ar demonstra lucrul acesta, acest „Sinod”tot trebuie respins datorita ambiguitatii lui si a lipsei de continuitate logica a frazelor, ajungandu-se la situatia de a exista contraziceri flagrante in aceeasi fraza( Biserica nu se poate divide… cautam sa ajungem la unitate)(parca ar fi Oracolul din Delfi sau un Supermarket unde fiecare isi alege ce doreste ) In loc ca sa aduca lamuriri, acest „Sinod” bulverseaza, contrar traditiei Sinoadelor de pana acum. 

Cu adevarat cei care accepta (chiar si tacit) acest asa-zis sinod si textele lui  intra in schisma cu Hristos si Biserica Lui. De aceea, multi preoti si credinciosi pun problema ingradirii fata de cei care il accepta (Canonul 15, I-II Constantinopol), tocmai pentru a ramane in Biserica. Insa intreruperea pomenirii trebuie sa fie ultima solutie, dupa ce au fost epuizate toate celelalte cai, dar fiecare are constiinta si lucreaza dupa cum ii dicteaza ea, dar constiinta nu trebuie sa fie manata de patimi personale sau de necunoasterea realitatii bisericesti locale( de exemplu ar fi bine ca sa se astepte hotararea Bisericilor Locale in Sinodele lor referitor la Creta si apoi sa se practice in consecinta), sau din motive magice, de genul ca nu ar mai fi Har si Taine pana la condamnarea Sinodala interortodoxa a Cretei. Motivatia este una singura, si anume ingradirea fata de alterarea invatarurii revelate de Dumnezeu, alterarea Dogmei Ortodoxe. Respect orice atitudine constructiva, fie ca ea insemna intreruperea pomenirii, ca forma de protest, pana la un timp, pana la convocarea uni Sinod, fie ca e dialogul pe baze ortodoxe intre membrii Bisericii, fie ca sunt alte atitudini, care toate trebuie sa duca la Unitatea in Adevarul lui Hristos.

protoprezbiter Matei Vulcanescu

Mitropolia Pireului

12 comentarii

Filed under Uncategorized

Interviu cu Protoprezbiterul Peter Heers, pentru Jurnalul Sfintei Mănăstiri din Samtavro, Mtskheta, Georgia, despre Sinodul din Creta

Interviu luat de maicile de la Mănăstirea Samtavro, pentru Jurnalul Sfintei Mănăstiri, situată în Mtskheta (Georgia), „Samtavros Makhlovani”  (în traducere „Tufișul de mure  din Samtavro”), volumul 3-4(24-25), august-septembrie, 2016, pag. 7-9. Aceasta este mănăstirea unde de-curând-canonizatul sfânt ascet, duhovnic și nebun întru Hristos, Sfântul Gavriil Georgianul a trăit, a  trecut la Domnul,  și unde se află sfintele sale moaște.

 

Protobrezbiterul Peter Heers este Parohul Bisericii Sfântul Ilie, Petrokerasa, Grecia, Dioceza de Ierissou și Agion Oros (Biserica Ortodoxă a Greciei)*.

 

 

  1. Vă rugăm să evaluați pentru noi Sinodul din Creta.

 

Din nefericire, Sinodul din Creta este un sinod fals, care a produs texte neortodoxe, care trebuie acum respinse de pleroma Ortodoxă (întregul corp al Bisericii).

 

Hristos este Calea și Adevărul și în ambele sensuri „Sinodul Cretan” s-a depărtat de la o dreaptă reprezentare a lui Hristos. Atât în ce privește  metodologia -cum a fost pregătit, organizat și condus- cât și în ce privește substanța sa  -textele finale au fost viciate de mentalitatea ecumenistă ne-ortodoxă-  „Sinodul Cretan” s-a îndepărtat de Calea și de Adevărul Sfinților Părinți și Sinoadelor Ecumenice. Un duh străin de cel al Sfinților Părinți, un duh lumesc a animat lucrările,  proclamând învățături străine și nu acele „străine graiuri, minunate dogme, uimitoare învățături ale Sfintei Treimi” (vecernia Sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt)  care au fost în trecut rostite la fiecare adevărat Sinod Ecumenic.

 

În pofida clamării excesive a contrariului, atât procesul pregătitor cât și organizarea și regulile de desfășurare nu au reflectat Calea Ortodoxă a sinodalității. Decizii majore privind Sinodul, inclusiv decizia finală de a ține Sinodul, au fost în mod esențial luate fără ca Sinoadele Bisericilor Locale să știe, și fără participarea lor. În fapt, astfel, o nouă formă de papalitate a fost practicată și promovată, când Patriarhii Bisericilor Locale au acționat nu ca „primii între egali” ci ca „primii fără egali” și ca „papi” asupra episcopilor lor. Acest aspect a fost cât se poate de evident în practica fără precedent și neortodoxă de a se limita votul la cel al Patriahilor Bisericilor Locale. Așa cum un episcop a arătat, fără posibilitatea de a vota, singura deosebire între episcopii Ortodocși participanți și observatorii diverselor confesiuni eterodoxe a fost aceea că primii dintre aceștia (episcopii Ortodocși) au putut să ia cuvântul la lucrări, chiar dacă într-un interval limitat de timp.

 

Adevărul lui Hristos, acel „semn care va stârni împotrivire”, „aducând dezbinare” și revelând dorințele inimilor, a fost de asemenea absent  sau deformat în Creta.  Criteriile bine-cunoscute ale Sinoadelor Ortodoxe, erau ca acestea să fie convocate ca să înfrunte provocări doctrinare și, prin extensie, pastorale, la unitatea Bisericii și astfel, în primul rând, abordau probleme de Credință (și, deci, erezii) și doar în mod secundar, chestiuni de ordin canonic legate de acestea. În Creta, această relație între Credință și Ordine, Dogma și Etos a fost dată deoparte, orice referire la schismă și erezie, și cu atât mai mult la eretici, fiind complet absentă. În această epocă, mai eretică decât orice alta, în care sincretismul și New Age-ul guvernează și demonul „merge dezbrăcat prin istorie”, Sinodul Cretan s-a referit chiar la acele erezii condamnate de Sinoadele Ecumenice trecute, și de toți Sfinții Părinți, ca la „biserici”.

 

Din nefericire, este de asemenea clar că Sinodul nu a fost nici „mare” nici „sfânt”. A fost o adunare minoră care va fi amintită cel mult ca o conferință episcopală fără autoritate pan-Ortodoxă atât din cauza numărului mic de episcopi invitați cât și din cauza temelor de mâna a doua abordate. Mai mult, în orice caz, nu a fost „sfânt” din cauza îndepărtării evidente de la Sfânta Tradiție și a promovării unui ecumenism sincretist cu recomandarea nonșalantă a textelor neortodoxe rezultate din dialogul cu Papalitatea (de ex. Balamand) și din așa zisul „Consiliul Mondial al Bisericilor” (de ex. Pussan și Porte Alegre). Această tragică îndepărtare de Sfânta Tradiție este de asemenea vizibilă în textul aprobat de Sinod, „Sfânta Taină a cununiei și impedimentele la aceasta”, care răstoarnă Canonul 72 al Sinodului Quinisext (de la Trulan). Permițând căsătoriile mixte cu eterodocși, acest document, în mod subtil dar clar, exprimă așa numită „teologie baptismală” și noua ecleziologie ecumenistă a „bisericilor parțiale” în afara Bisericii celei Una.

Atât acest document, cât și documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, care recunoaște existența „bisericilor eterodoxe”, sunt texte ne-ortodoxe care trebuie să fie respinse de către Biserica Ortodoxă.

 

În concluzie, majoritatea covârșitoare a credincioșilor din Grecia au fost dezamăgiți de „Sinodul Cretan” și așteaptă să fie respins categoric de ierarhiile Bisericilor Locale care nu au participat, prima dintre acestea fiind venerabila Biserică a Georgiei, dar și de către ierahia proprie a Bisericii Greciei, ale cărei decizii pre-sinodale au fost în mod necanonic ignorate de Arhiepiscopul Greciei atunci când el și alaiul său au acceptat „numele istoric” de „biserici ortodoxe”.

 

  1. Care a fost ecoul poziției Bisericii Georgiei în Grecia?

 

Biserica Georgiei reprezintă, în acest moment al istoriei, o lumină pentru credincioșii de pretutindeni, pentru speranța lor pentru unitatea Bisericii și pentru o victorie viitoare a Ortodoxiei asupra noii ecleziologii eretice a ecumenismului sincretist. În particular, atitudinea pre-sinodală a Sfântului Sinod (al Georgiei) și a Preafericitului Patriarh Ilia II, cu privire la textele neortodoxe asupra cununiei și asupra eterodocșilor,   ca  și epistola Patriarhului trimisă către Patriarhul Constantinopolului chiar în timpul Sinodului, în care se explicau motivele neparticipării, au adus multă bucurie credincioșilor de pretutindeni și mai ales din Grecia. Credincioșii din Grecia se așteaptă acum ca Biserica Georgiei să meargă până la capăt și să rămână puternică, stând dreaptă și fără de frică pe stânca tare a mărturisirii credinței într-Unul și Singurul Trup al lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, salvarea lumii. Noi înșine suntem angajați într-o luptă teribilă împotriva forțelor antihristice din țara noastră, care lucrează pe față ca să îndepărteze Credința Creștină din Grecia. Ecumenismul sincretist este o parte a acestei agende antihristice. Deci, mărturia Bisericii Georgiei este de o importanță imensă.

 

  1. Ce impresii v-a lăsat întâlnirea cu Patriarhul Georgiei?

 

Întâlnirea cu Preafericirea Sa a fost punctul culminant al vizitei noastre și o mare binecuvântare. Vorbele și harul său au fost o încurajare pentru noi în lupta pentru salvarea Credinței și împotriva noii doctrine a ecumenismului. A fost clar pentru noi că Patriarhul și Ierarhia Georgiei sunt devotați unității Ortodoxe și nu vor fi clintiți să accepte vreuna din inovațiile introduse în Creta. Preafericirea Sa ne-a arătat că înțelege că numai pe baza mărturisirii Ortodoxe a credinței în Biserica Una și a respingerii noii ecleziologii se pot clădi și pot rămâne neclintite „unitatea credinței și comuniunea cu Duhul Sfânt”.   Preafericirea Sa ne-a asigurat că, pentru Biserica Georgiei „nu sunt mai multe biserici, ci doar O Biserică, Biserica Ortodoxă”, și că atât Sfinția Sa cât și Sfântul Sinod vor „lucra pentru unitatea tuturor ortodocșilor”, ceea ce se poate realiza doar pe baza Învățăturii de credință tradiționale.

 

O să fim veșnic recunoscători Preafericirii Sale Ilia al II-lea, mitropoliților și clerului pios și credincios al Bisericii din Georgia pentru ospitalitatea excepțională și delicatețea plină de iubire pe care ne-au arătat-o în timpul vizitei noastre. Ne rugăm ca scurta noastră vizită să fie începutul unei strânse și fructuoase colaborări între credincioșii din Georgia și cei din Grecia în foarte-importantele probleme ale Credinței care ne unesc în Hristos și în Biserica Lui. Fie această colaborare binecuvântată!

 

______________________________

 

Acest interviu a fost acordat în august 2016 și a fost publicat în numărul pe august-septembrie al Jurnalului Mănăstirii.

_______________________________

 

*Părintele Peter Heers este autorul cărților:

The Missionary Origins of Modern Ecumenism. Milestones Leading up to 1920,

și

The Ecclesiological Renovation of Vatican II. An Orthodox Examination of Rome’s Ecumenical Theology Regarding Baptism and the Church .

A tradus cărțile:

Life of Elder Paisios,

Epistles of Elder Paisios,

The Truth of our Faith (vols 1&2) (de Părintele Cleopa de la Sihăstria)

 Apostle to Zaire: The Life and Legacy of Blessed Cosmas of Grigoriou

și cartea pentru copii From I-ville to You-ville (tradusă și în română cu titlul Din cetatea lui Eu în Cetatea lui Tu).

articol preluat de pe:

https://orthodoxethos.com/post/the-way-and-the-truth-of-christ-and-the-council-of-crete

6 comentarii

Filed under Uncategorized

Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos: Hotărârile Sinodului plenar al Bisericii Greciei pentru ”Sfântul și Marele Sinod„ și rezultatul final al acestora

Sinodul Bisericii Greciei, în ședințele sale plenare din 24-25 mai a.c., în virtutea dreptului și competenței pe care le deține, a studiat textele aprobate de Conferințele Panortodoxe Presinodale și de Sinaxele Întâistătătorilor, ca urmare a hotărârii și propunerii Sinodului Permanent al Bisericii Greciei. Pe baza articolului 11 al Regulamentului de Organizare și de Funcționare a ”Sfântului și Marelui Sinod”, a hotărât depunerea propunerilor, amendamentelor, corecturilor și adaosurilor, care au și fost depuse competent și în intervalul de timp prevăzut la Secretariatul Panortodox al ”Sfântului și Marelui Sinod”.

După cum se afirmă la articolul 11 (2) al Regulamentului de Organizare și Funcționare a Sfântului și Marelui Sinod, ”aprobarea acestor amendamente, după finalizarea dezbaterilor asupra lor, se face, potrivit practicii stabilite la nivel panortodox, pe baza principiul unanimității delegațiilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Aceasta înseamnă că amendamentele care nu au fost acceptate în unanimitate nu sunt aprobate”.

Important este că cele mai multe propuneri ale acestora au fost aprobate prin unanimitate de către Sinodul Plenar al Bisericii Greciei, unele dintre ele au fost aprobate cu o majoritate de 76 la 2, iar o propunere a fost aprobată prin vot nominal. Din aceste date rezultă că această hotărâre a Sinodului Bisericii Greciei s-a bucurat de o mare susținere și exprimă conștiința Bisericii Ortodoxe a Greciei, care dispune de un înalt nivel teologic, pastoral, monahal și eclesial. Citește în continuare

1 comentariu

Filed under Uncategorized

Predica părintelui Theodoros Zisis la Mănăstirea Răciula (manastire aflată în nepomenire)

toata predica o vedeti aici:

Parintele Theodoros Zisis a mers si a intarit pe cei care au intrerupt pomenirea in Republica Moldova din cauza adoptarii de catre sinodul Bisericii Ruse a textelor preliminare sinodului din Creta de la a 5-a intalnire a Intaistatatorilor de la Chambesy si a semnarii de catre Patriarhul ecumenist Chiril al Moscovei impreuna cu Papa a textului comun alcatuit din 30 de puncte, prin care se recunosc tainele romano-catolicilor. Unul din motivele pentru care Rusia nu a participat in Creta este si presiunea enorma exercitata asupra ierarhilor prin intreruperea pomenirii de catre manastiri si preoti din Rep. Moldova, Ucraina, Bielorusia, etc.

Parintele vorbeste in aceasta predica despre hotararea de a nu reincepe pomenirea Patriarhului Chiril si a ierarhilor care il pomenesc pana cand nu se va condamna ecumenismul si pseudo-sinodul din Creta. De asemenea, expune motivatia reala pentru care cele 4 Biserici Autocefale (Bulgaria, Georgia, Rusia si Antiohia)nu au participat la pseudo-sinodul din Creta si multe alte lucruri interesante. Parintele afirma ca in Creta a fost tradata invatatura Apostolilor si a Sfintilor, in loc sa se condamne erezia ecumenista si sa se revina la calendarul vechi.

1 comentariu

Filed under Uncategorized

Părintele Sava Lavriotul despre situația Sfântului Munte și „Sinodul” din Creta

9 comentarii

Filed under Uncategorized

Părintele Matei Vulcanescu se dezice de orice manifestare schismatică și de orice formă de dezbinare a Bisericii

Pentru ca sa nu existe cineva care ar putea profita de pe urma acceptarii Sinodului eretic din Creta, dovedit eretic atat prin scrierile unor mari personalitati ale teologiei ortodoxe contemporane- Heroteos Vlahos, Serafim de Pireu, Theodoros Zisis, Dimitrie Tselenghidis – cat si prin declaratii ale Sinoadelor Bisericilor Locale a Antiohiei, Bulgariei, Georgiei si chiar a Rusiei,  ne delimitam de orice incercare de a produce schisme, si orice fel de dezbinare in Trupul Bisericii, de orice exagerare voita sau nevoita, de orice interpretari magice legate de existenta sau neexistenta Harului Duhului Sfant in Bisericile Locale care au semnat documentele eretice din Creta si mergem pe linia Sfintilor Parinti, care spun ca acolo unde este blasfemiat Hristos Dumnezeu noi nu putem sa stam, constiinta nu ne lasa. De aceea Sfinti mari ai Bisericii ca Sfantul Teodor Studitul, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Marcu al Efesului, dar si sfinti contemporani ca Sfantul Paisie Aghioritul s-au ingradit de ereziile timpurilor lor, oprind pomenirea ierarhilor ce invatau o erezie sau care acceptau sinoadele eretice. Intreruperea pomenirii ierarhului eretic de catre preoti sau episcopi sau nemaiparticiparea la Liturghie acolo unde preotii si ierarhii accepta o erezie este o masura patristica de protest impotriva celor care, in Biserica, Il blasfemiaza pe Hristos si Biserica Lui prin diferite erezii, in cazul de fata – prin acceptarea Sinodului din Creta.

Oprirea pomenirii in caz de erezie nu este schisma.

Oprirea pomenirii, ingradirea de episcopul ce invata erezia nu este  obligatorie, ci tine de constiinta fiecaruia. Nu se spune in Canonul 15 ca cine nu ar intrerupe pomenirea ar fi pedepsit in vreun fel, ci se spune ca cei ce intrerup pomenirea vor lua cununa de marturisitori si vor salva unitatea Bisericii.

Canonul 15 de la I-II Constantinopol este foarte clar si da dreptul acestei forme de protest, pana cand, prin aceasta presiune se va convoca Sinod care sa condamne erezia acceptata initial de ierarhie. Deci oprirea pomenirii pana la un timp ca forma de protest nu este nici schisma si nici nu creaza dezbinare, ci salveaza Biserica de schisme si dezbinari.

In privinta asa-zisului Sinod din Creta avem o erezie clara, o erezie ecleziologica de provenienta protestanta, imprumutata de la asa-zisul Consiliu Mondial al Bisericilor.

Gandirea ecleziologica este ca in afara Bisericii Ortodoxe nu exista mantuire si nici ramasite de Har si toti din afara Bisericii sunt eretici si schismatici si trebuie sa se intorca in Biserica prin anatematizarea invataturii eretice, iar schimbarea acestei gandiri este erezie.  Erezia ecumenista reprezinta tocmai limbajul duplicitar si schizofrenic, care nauceste pleroma Bisericii, in asa fel incat fiecare sa creada ce vrea si sa se relativizeze Adevarul vesnic al lui Hristos.

De aceea ne dezicem de orice manifestari de ura, de dezbinare si de dorinte ale vrasmasilor Bisericii de a face schisma, folosindu-se de motivatia sinodului eretic din Creta.

Parintele Gavriil de la Chilia Agiou Hristodoulou din Sfantul Munte, ucenic si prieten al Sfantului Paisie Aghioritul, ne indeamna pe toti sa ramanem in Biserica lui Hristos prin ingradirea si intreruperea pomenirii ierarhilor ce accepta erezia ecumenismului. Cei care accepta Sinodul din Creta si orice aberatie ecumenista fac cu adevarat schisma si seamana vrajba in Trupul Bisericii lui Hristos.

Multi aseamana situatia Sinodului din Creta cu situatia schimbarii calendarului in 1924, dar situatiile nu sunt comparabile, deoarece atunci era o problema de ordin liturgic, iar acum este o problema de ordin dogmatic. Acceptarea calendarului nou a dus la schisme si dezbinari in Biserica, prin despartirea de Biserica cea Una a unor grupuri, desi schimbarea calendarului nu este o erezie si nu reprezinta o problema dogmatica. In prezent, situatia este cu totul alta, pentru ca prezenta Bisericii in CMB si asa-zisul dialog (pe baze protestante) a dus la multe caderi si calcari de canoane, la erezii precum cea numita a „Bisericilor Nedepline”, cea a teoriei ramurilor, a minimalismului dogmatic, si a teologiei baptismale si euharistice, teologii fiind impartiti in tabere, unii mergand pe linia Sfintilor Parinti si altii acceptand teoriile eretice, de dragul unei false uniri bisericesti, fara Hristos.

 

protoprezbiter Matei Vulcanescu

Sfanta Mitropolie a Pireului

7 comentarii

Filed under Uncategorized

Intreruperea comuniunii cu ecumenistii

4 out of 5 dentists recommend this WordPress.com site

PELERIN ORTODOX

ORTHODOX PILGRIM Προσκυνητής ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ PÈLERIN ORTHODOXE PELLEGRINO ORTODOSSO

Bine aţi venit...

… pe blog-ul meu, care serveşte drept platformă, avizier şi mică publicitate pentru ideile, cauzele şi prietenii pe care le/îi promovez. Vă salut, din fotografia de mai sus, preferând ca ideile şi cauzele susţinute să fie atribuibile unui individ identificabil, şi nu „cetăţeanului fără faţă”. Aşadar: Oana Iftime, n. 24.07.1974, biolog, Universitatea din Bucureşti. Mă ocup, cel mai adesea, împreună cu soţul meu, Alexandru, de activităţi didactice specifice, bioetică, herpetologie şi analiză (pe diverse teme). O parte dintre rezultate vor fi împărtăşite cu Dumneavoastră, aici. Lectură plăcută, sau măcar utilă, sau…invers!

† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Ecumenism-teologie

A topnotch WordPress.com site

Graiul Ortodox

În amintirea Părintelui Marcu Manolis: ” Viaţa duhovnicească este să păşeşti pe zăpadă şi să nu laşi urme “

Sfântul Munte Athos

Un blog dedicat iubitorilor Sfântului Munte Athos

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Psalţii Catedralei Patriarhale

un blog al iubitorilor de muzică psaltică

Ortodoxia în Portugalia

Православие в Португалии / Ortodoxia em Portugal

Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

Aceasta este biruinţa ce a biruit lumea: credinţa noastră (I Ioan 5:4)

Slujirea Apostolic-Misionară a Bisericii Ortodoxe

«Mergand, învățați toate neamurile!...». Blog de susținere românească a misiunii ortodoxe de pretutindeni, adică a slujirii apostolice ortodoxe. Despre bucuria duhovnicească a slujirii lui Dumnezeu și aproapelui aflat în afara Bisericii, o bucurie ce izvorăște în chip firesc tocmai din bucuria împărtășirii din Hristos în Duhul Sfânt prin Tainele Bisericii.