Saptamana Ecumenica Internationala de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor. Hristos a fost primul „taliban” sau „extremist” sau antiecumenist si toti sfintii L-au urmat.

AM RUGAMINTEA SA TRIMITETI PRIN E-MAIL LINK-UL  CU BLOGUL MEU LA PRIETENI SI CUNOSCUTI CA SA FIE INFORMATI CAT MAI MULTI. ESTE IMPORTANT SA STIE CAT MAI MULTI CREDINCIOSI!

Aceasta saptamana este numita Saptamana de Rugaciune Ecumenica, dar noi putem sa o numim si „Saptamana de Uraciune Ecumenica”. Nici un Crestin Ortodox nu poate participa la aceasta rugaciune in comun cu eterodocsii. Cerem in Ectenie „Unitatea Credintei”, dar nu unitate in diversitate, ci Unitate in Adevar, adica toti „sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu Adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17,3). Adica toti eterodocsii trebuie sa revina la Credinta in Duh si in Adevar, la Biserica cea Una, Sfanta, Catholica si Apostolica si anume Biserica Ortodoxa.

A participa la o astfel de „rugaciune ecumenica” este o blasfemie si un pacat, indiferent ca o face un patriarh, un episcop, un teolog, un sinod, etc. Cine are constiinta ortodoxa nu poate participa la acest eveniment, pentru ca acest eveniment este impotriva constiintei Bisericii. Daca acest eveniment ar insemna dialog fara rugaciuni in comun, cu toata dragostea, eu as fi primul care as participa, dar avand in vedere ca sunt implicate rugaciuni in comun cu eterodocsii, constiinta imi spune sa nu particip ca sa nu blasfemiez pe Hristos, care a lasat un Singur Adevar. „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6) „Cine nu va crede si nu se va boteza se va osandi”(Marcu, 16, 15-16). Iata ca Hristos a fost primul „taliban” sau „extremist” si toti sfintii L-au urmat. Nu exista in ortodoxie sfant ecumenist, toti sfintii de la inceputul crestininsumul pana astazi au fost antiecumenisti, dupa cum demonstreaza sinaxarele lor. Iubirea se manifesta fata de persoane, dar nu si fata de credintele strambe ale persoanelor. Aceasta a fost gandirea Sfintilor Parinti si continua sa fie pana la sfarsitul veacurilor.

Iata o „uraciune ecumenica” :

Iubitor și milostiv Dumnezeu, învață-ne bucuria de a împărtăși pacea Ta. Umple-ne cu Duhul tău Sfânt, astfel încât să putem sparge zidul de ostilitate dintre noi. Domnul înviat, care este pacea noastră, să ne ajute să depășim fiecare diviziune și să ne unească în calitate de membri ai familiei sale. Cerem acest lucru în numele lui Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tine și cu Duhul Sfânt, să fie toată cinstea și slava fără sfârșit. Amin.”

„invata-ne bucuria de a impartasi pacea Ta” – daca aceasta pace este cu adevarat Pacea lui Hristos, ea este intodeauna in Adevar, adica vazand Pacea lui Hristos a celor din Biserica sa se minuneze si sa revina si ei, eterodocsii, la Biserica. Se confunda Pacea lui Hristos cu Pax Romana!

„încât să putem sparge zidul de ostilitate dintre noi”  – noi ortodocsii nu suntem ostili nimanui, pentru ca Domnul Hristos sa rastignit pentru toti oamenii, inclusiv pentru eretici; din contra, ii iubim pe eterodocsi si dorim sa revina la Adevar.

„să ne ajute să depășim fiecare diviziune și să ne unească în calitate de membri ai familiei sale” – nu ne poate uni Dumnezeu in afara Adevarului Sau, Biserica nu este divizata, ea este Una, iar eterodocsii trebuie sa se reintoarca la Biserica cea Una.

Vedeti cata viclenie se ascunde in cuvintele acestor „pseudo-rugaciuni”??

preot Matei Vulcanescu

Veria 2013

Doamne ajuta
Maine, 19 ianuarie, este pomenit cel despre care sinaxarul din Minei spune ca a fost singurul aparator al Ortodoxiei din sec XV.
In Ortodoxia greaca se stiu foarte multe despre Sf Marcu Eugenicul, ca singurul ierarh ortodox care nu a acceptat sa semneze unirea mincinoasa cu papistasii de la Sinodul de la Ferrara-Florenta (1437-1438). Pe la noi se știu mai puține, de aceea ecumeniștii își fac de cap, de la patriarh în jos.
Sunt in faza finala a unei teze de doctorat in teologie ortodoxa, sub indrumarea pr prof dr Theodoros Zisis de la Tesalonic. Lucrarea se numeste Teze ecleziologice ale Sf. Marcu Eugenicul, mitropolitul Efesului. De aceea, in cunostinta de cauza fata de subiectul – cum s-a raportat Sf Marcu la ecumenismul sec XV, pot spune urmatoarele
– s-a dus la Sinod, alaturi de ceilalti ierarhi ortodocsi, cu operele Sfintilor Parinti alaturi si cu nadejdea ca va fi o discutie sincera si ca latinii isi vor recunoaste greselile dogmatice.
– s-a adresat papei cu respectul omenesc cuvenit intre doi oameni, insa nu l-a tratat ca pe un episcop al Bisericii, ci ca pe un inselat si lipsit de har. insa aceasta a spus-o pe față ortodocșilor doar atunci cand si-a dat seama ca latinii nu aveau de gand sa se pocaiasca de erorile lor, ci doar sa mituiasca si sa distruga Ortodoxia. Atunci a spus ca latinii sunt eretici, considerati de mult timp eretici, de pe vremea Sf Fotie al Constantinopolului si ca a venit vremea sa spunem ca mai degraba sa ne ferim de latinii eretici, hulitori ai Sfintei Treimi decat chiar de serpi.
– cand a vazut că nu are ce discuta cu ereticii, s-a închis în chilie, a atârnat pe ușă o hârtie cu mărturisirea lui de credință și a mai refuzat să mai participle la Sinodul apostat.
– cu toate ca a fost lingușit, amenințat de papă, de episcopii ortodocși și de alții, cu toate că după întoarcerea la Constantinopol a suferit prigoană și a fost și întemnițat, deși bolnav, în insula Limnos, vreme de câțiva ani, totuși niciodată, sub nici o formă, Sf. Macu nu a acceptat unirea cu ereticii, coliturghisirea sau simpla rugăciune cu ei.
Ceea ce se întâmplă între 18-25 ianuarie anual chiar și pe la noi este o blasfemie a lui Hristos însuși. Ce putem noi, preoți și mireni, alături și cu binecuvântarea celor câtorva ierarhi cu adevărat ortodocși din Sinodul BOR ?
Să ne aducem aminte mai ales de ce spunea Sf. Grigorie Palama: există 3 tipuri de ateism: cel al ateilor, cel al ereticilor și, cel mai grav, cel al ortodocșilor care nu își mărturisesc și apără credința.
În Ortodoxie cea mai mare putere în a schimba lucrurile o are conștiința dogmatică a poporului. Pe aceasta o exprimă Sinodul Ecumenic și de către aceasta este validat ca Ecumenic sau nu un sinod. Dovada istorică: s-au întors apostații de la Sinodul unionist de la Ferrara-Florența și i-a întâmpinat poporul cu cuvintele: am câștigat, i-am întors pe latini la dreapta credință ? Aflând că nu, oamenii s-au lepădat de proprii lor ierarhi, nu s-au mai dus la slujbele făcute de ei.
Să ținem cont că, înainte de căderea Constantinopolului, în 29 mai 1453, au acceptat ortodocșii să slujească cu latinii. De aceea au reușit turcii să cucerească orașul Sfântului Constantin, datorită trădării exprese sau implicite sau tacite a celor aflați între zidurile lui.
Așadar, cu responsabilitatea de doctor în teologie (Sibiu, 2008), cu sufletul curat prin Sfânta Spovedanie și lipsit de altă frică decât de cea de Dumnezeu – toate acestea nu datorate unei vrednicii ale mele, ci milei lui Dumnezeu cel adevărat, vă îndemn să vă lepădați expres de toți cei care se roagă împreună cu ereticii, să le spuneți că nu fac bine. Dar să rămâneți fii ai Bisericii Ortodoxe, lupta ducându-o din interiorul ei. Să spunem, acolo unde suntem, mici și mari, că este blasfemie a face așa ceva, căci dacă oamenii buni nu spun adevărul este deja biruința celor răi sau amăgiți.
Am tradus o carte din limba greacă, numită Rugăciunea împreună cu ereticii, care urmează să apară curând. Autorul, părintele Anastasie Goțopoulos din Patras, într-o lucrare de drept canonic, face praf toate argumentele ecumeniste, mai ales prin argumente luate din cele scrise, în trecut, chiar de marii ecumeniști de astăzi, care pe atunci erau ortodocși, dar apoi s-au vândut papei.
Dracul este foarte viclean. Să nu ne trăim viața degeaba, căci nu știm dacă mai apucăm ziua de mâine. Să nu murim ecumeniști vânduți, căci ajungem poate chiar mai rău cu Iuda. Să nu tăcem, să spunem celor care susțin cu rugăciunea cu ereticii este bună că Hristos nu la asta s-a referit când s-a rugat ca toti să fie una. Nicidecum, căci întunericul și lumina nu au nimic în comun. A fi una în Hristos înseamnă a te împărtăși de slava Lui, a te îndumnezei prin har. Ori ereticii, ca cei ce sfâșie permanent, din știință sau din neștiință, cămașa lui Hristos, nu se vor împărtăși de slava cea veșnică și de harul cel necreat al lui Dumnezeu. Papistașii nici nu recunosc că un astfel de har necreat ar exista.
Multe ar fi de spus, dar nu vi le voi spune eu aici. Măcar dacă nu apuc ziua de mâine, cele scrise aici poate mă vor ajuta la întâlnirea cu Hristos, la judecată. Sfântul Marcu să ne lumineze și să ne rugăm ca Dumnezeu să surpe toate uneltirile diavolului și să ne ferească de comuniunea fățarnică și antihristică cu partizanii antihristici.
Blagosloviti si iertati
 
Pr dr. Ciprian-Ioan Staicu
Consilier cultural al Episcopiei Covasnei și Harghitei
Președintele Asociației ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

12 comentarii

Filed under Uncategorized

12 responses to “Saptamana Ecumenica Internationala de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor. Hristos a fost primul „taliban” sau „extremist” sau antiecumenist si toti sfintii L-au urmat.

  1. Pr.Gabriel

    „S-a motivat” faptul ca ortodocsii clerici care participa la aceste intruniri „ecumeniste” nu poarta semnele clericale liturgice specifice savarsirii cultului (omofor-epsicop; epitrahil, felon,etc..) si prin urmare, cadrul este unul „dialogal” si nu liturgic.(de slujire religioasa).
    Asa „isi odihnesc” constiintele clericii nostrii romani, ca doar simpla lor prezenta nu reprezinta si slujire liturgica-sacramentala. Oare? Dar cand rostesc cu totii „Tatal nostru”, oare pot sta indiferenti (mintal, vorbind) clericii ortodocsi? NU se implica, macar cu auzul, auz care duce la inima sunetele?Oare prezenta ta, cleric ortodox fiind, in spatiul kakodox, nu este suficient sa demonstreze contaminarea inimii tale duhovnicesti? Este chiar neaparata nevoie sa cunosti o realitate confesionala in „teritoriu”, participand la modurile lor de slujire?
    Nu esti in casa lui, in modul lui de viata religioasa?

    Sincer, Parinte eu cred ca se incearca o legitimare a ratacirii lor, ratacire de care, in strafundul inimii lor, sunt in parte constienti, prin prezenta clericilor ortodocsi.
    In Romania exista un mediu religios-confesional eretic bine cladit si ancorat in toate sectoarele vietii sociale (scoala, servici, institutii publice,etc).Orice incercare de „departajare” religioasa duce la adevarate „dezastre si dezechilibruri” pe nivel social, si asta cu durere o spun, deoarece noi ortodocsii am cedat sensibilitatilor si sentimentalismelor ieftine in detrimentul celor duhovnicesti.
    Vad in jurul meu foarte multi oameni care isi construiesc relatiile de vecinatate, prietenie, amicitie doar pe considerente pur social- financiare, profesionale si aproape deloc pe cele religioase.
    Majoritatea oamenilor sunt ..ecumenisti sadea, pe buna dreptate. De multe ori primesc, ca preot, intrebari de genul:” Nu e bine sa fim cu toti in aceeasi credinta si in gand, ca in fond suntem cu totii oameni..?”.
    Daca ne-ar „dezlega” vladicii nostri sa spunem pe fata Adevarul, chiar si asa cum stim noi-predat de parintii nostri, s-ar intra intr-un razboi cu conducerea, razboi care nu se doreste purtat din multe considerente..inclusiv economice si..administrative.(din nefericire)

  2. „Daca ne-ar “dezlega” vladicii nostri sa spunem pe fata Adevarul” nu e nevoie sa te dezlege Vladica pentru a apara turma lui Hristos, ea tine de fisa postului de preot! Daca Vladica te persecuta pentru acest lucru e pacatul lui si el isi ia osanda. Deci fii liber sa marturisesti Adevarul!

  3. Aurelia Mihailovici

    Doamne ajuta,
    Multumesc parinte, sigur ca din punct de vedere al disciplinii ierarhice este o abatere sa nu fi de acord cu cel care este superiorul tau.acest pacat il avem de cand este lumea organizata in conducatori si supusi. Adevarul parintilor nostri nu mai este adevar pentru cei de astazi, iar tu daca ramai tributar principiilor traditionale esti un retrograd. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne putem mantui, este singurul scop al vietii noastre de a ramane in dreptatea Lui si de a lupta pentru Adevarul Lui, unul singur, formulat de Sfintii Lui..

  4. Oana Iftime

    La multi ani de ziua Sfantului Marcu Evghenikos! Un „taliban” dintre cei care au urmat din inima primului „taliban”, Care l-a rasplatit dupa fagaduinta. Un om abandonat de cei care ar fi trebuit sa-i fie frati si confrati, foarte bolnav, avand, insa, alaturi, pe Dumnezeu, incat puterea cuvintelor sale si calitatea emblematica a staturii sale au fost sesizate de catre latini, care au spus ca daca Marcu nu a semnat acordul de „unire”, nimic nu s-a realizat. Oponentii lui Marcu erau multi, dar au pierdut pe veci, confruntandu-se cu „numai” doi- Hristos si Marcu, sluga vrednica si prieten al Stapanului sau.

    • Toma Pavelescu

      O inexactitate mai sus: Pr Staicu zice că Sfântul Marcu „ s-a adresat papei cu respectul omenesc cuvenit intre doi oameni, insa nu l-a tratat ca pe un episcop al Bisericii, ci ca pe un inselat si lipsit de har”. Iată prima sa cuvântare adresată Papei:

      Preafericitului Papă al Romei celei Vechi, Marcu Episcopul credincioșilor din parohia (=pribegia) Efesului

      Astăzi este începutul bucuriei a toată lumea. Astăzi razele înțelegătoare ale Soarelui păcii strălucesc peste întreaga lume locuită (oikoumene). Astăzi părțile trupului Stăpânului, cu multă vreme în urmă smulse și împrăștiate, sunt aduse spre a se uni întreolaltă. Căci nu rabdă Capul tuturor Hristos Dumnezeu să stea în fruntea unui trup dezbinat, nici nu voiește Dragostea ca legătura dragostei să piară dintre noi cu totul. Pentru aceea te-a îmboldit pe tine, Începătorul (proteuon) preoților săi, spre această convocare a noastră aici și pe preaevlaviosul nostru Împărat l-a sculat spre ascultare, iar pe Preasfințitul nostru Păstor și Patriarh l-a făcut să uite de bătrânețe și de îndelunga suferință, și pe noi cei păstoriți de dânsul ne-a adunat de peste tot, și ne-a făcut să înfruntăm drumul lung și mările și alte primejdii. De aici reiese limpede că lucrul s-a făcut cu puterea și judecata lui Dumnezeu, și se întrevede că rezultatul va fi bun și prielnic lui Dumnezeu. Vino dar, Preasfinte Părinte, primește pe copiii tăi ce vin de departe de la Răsărit, îmbrățișează-i pe cei ce îndelung au stat departe, care acum aleargă în brațele tale. Tămăduiește-i pe cei scandalizați și poruncește să se scoată de la mijloc orice piatră de poticnire și orice piedică din calea păcii. Spune și tu îngerilor, ca un următor al lui Dumnezeu, „călăuziți pe poporul meu și azvârliți pietrele din drum” (Is. 62, 10). Până când cei ce aparținem aceluiași Hristos și aceleiași credințe ne lovim unii pe alții și ne tăiem? Până când cei ce ne închinăm aceleiași Treimi „ne mușcăm unii pe alții și ne mâncăm, până când ne nimicim între noi” (Gal. 5, 15) și vom fi împresurați de dușmanii dinafară până la a nu mai fi? Ș.a.m.d.

      Τῷ Μακαριοτάτῳ Πάπᾳ τῆς Πρεσβυτέρας Ρώμης, Μάρκος ἐπίσκοπος τῆς ἐν Ἐφέσῳ τῶν πιστῶν παροικίας
      Σήμερον τῆς Παγκοσμίου χαρᾶς τὰ προοίμια, σήμερον αἱ νοηταὶ ἀκτῖνες τοῦ τῆς εἰρήνης ἡλίου τῇ οἰκουμένῃ πάσῃ προανατέλλουσι· σήμερον τὰ τοῦ Δεσποτικοῦ σώματος μέλη, πολλοῖς πρότερον χρόνοις διεσπαρμένα τε καὶ ἐρρηγμένα πρὸς τὴν ἕνωσιν ἀλλήλων ἐπείγεται. Οὐ γὰρ ἀνέχεται ἡ κεφαλὴ πάντων Χριστὸς ὁ Θεὸς ἐφιστάναι διῃρημένῳ τῷ σώματι οὐδὲ τὸν τῆς ἀγάπης δεσμὸν ἐξ ἡμῶν ἀνῃρῆσθαι παντάπασι ἡ ἀγάπη βούλεται· διὰ τοῦτο ἐξήγειρέ σε τὸν τῶν Ἱερέων αὐτοῦ προτεύοντα, πρὸς τὴν ἡμετέραν ταύτην κλῆσιν, καὶ τὸν εὐσεβέστατον ἡμῶν Βασιλέα πρὸς τὴν ὑπακοὴν διανέστησε, καὶ τὸν ἁγιώτατον ἡμῶν Ποιμένα καὶ Πατριάρχην, γήρως ἐπιλαθέσθαι, καὶ ἀσθενείας μακρᾶς παρεσκεύασε, καὶ ἡμᾶς τοὺς ὑπ᾿ αὐτῷ ποιμαινομένους ἁπανταχόθεν συνήθροισε, καὶ μακρᾶς ὁδοῦ καὶ πελάγους, καὶ κινδύνων ἑτέρων κατατολμῆσαι πεποίηκεν, ἀφ᾿ οὗ προφανῶς Θεοῦ δυνάμει καὶ κρίσει γεγένηται· καὶ τόπερ ὁποῖον ἔσται καλὸν καὶ Θεῷ φίλον, ἐντεῦθεν ἤδη προοιμιάζεται· δεῦρο δὴ οὖν, ἁγιώτατε πάτερ, ὑπόδεξαι τὰ σὰ τέκνα μακρόθεν ἐξ ἀνατολῶν ἥκοντα, πυρίπτυξαι τοὺς ἐκ μακροῦ διεστῶτας τοῦ χρόνου, πρὸς τὰς σὰς καταφυγόντας ἀγκάλας· θεράπευσον τοὺς σκανδαλισθέντας, ἅπαν σκῶλον καὶ πρόσκομμα τῆς εἰρήνης κωλυτικὸν ἐκ μέσου γενέσθαι κέλευσον· εἰπὲ καὶ αὐτὸς τοῖς ἀγγέλοις ὡς τοῦ Θεοῦ μιμητής, ὁδοποιήσατε τῷ λαῷ μου, καὶ τοὺς λίθους ἐκ τῆς ὁδοῦ διαρρίψατε. Μέχρι τίνος οἱ τοῦ αὐτοῦ Χριστοῦ, καὶ τῆς αὐτῆς πίστεως βάλλομεν ἀλλήλους καὶ κατατέμνομεν; μέχρι τίνος οἱ τῆς αὐτῆς Τριάδος προσκυνηταὶ δάκνομεν ἀλλήλους καὶ κατεσθίομεν, ἕως ἂν ὑπ᾿ ἀλλήλων ἀναλωθῶμεν, καὶ ὑπὸ τῶν ἔξωθεν ἐχθρῶν εἰς τὸ μηκέτι εἶναι χωρήσωμεν;

      Patrologia Orientalis, Tomul XVII, Fascicolul 2 (a apărut și în traducere românească, deși s-a epuizat volumul).

      • MM

        Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos şi Sfântul Vlasie: SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL DESPRE CATOLICI

        Sfântul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neînfricat mărturisitor al credinţei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, pentru că nu a cedat presiunilor papale şi şantajelor, rămânând până la sfârşit un mărturisitor al credinţei. Nu numai că în timpul acelui Sinod a dovedit rătăcirile latinilor, dar în acelaşi timp a dovedit şi falsurile (mistificările) pe care le-au făcut latinii (catolicii) în textele Părinţilor Bisericii.

        Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană [romeică] , deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.

        Sfântul Marcu Evghenicul avea o bună cunoaştere a realităţii. Adică, el ştia că noi i-am tăiat pe latini din Trupul Bisericii, deoarece latinii au căzut în erezia Filioque. O expune un text al său care este destul de sugestiv. Scrie Sfântul Marcu:

        Aşadar, ei ne-au dat pricină de schismă, proclamând pe faţă adaosul la Crez, pe care îl grăiau mai înainte pe ascuns. Şi noi ne-am despărţit primii de ei, ba mai degrabă i-am despărţit şi i-am tăiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat la iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, fără numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că gândesc lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei. Aşadar, i-am lepădat ca pe nişte eretici, şi de aceea ne-am despărţit de ei… atunci sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat.

        Din acest text putem să extragem câteva adevăruri:

        Întâi, că latinii au scornit erezia Filioque, pe care mai înainte o credeau în ascuns, o spuneau printre dinţi.

        Al doilea, noi ortodocşii ne-am despărţit de bună voie de latini, care e acelaşi lucru cu faptul că i-am tăiat de la Trupul comun al Bisericii, ca pe unii ce cugetă dogme rău-cinstitoare şi pentru că au adăugat cuvântul „Filioque” în Simbolul de Credinţă în chip nelegiuit.

        Al treilea, latinii prin adaosul Filioque sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat din Biserică. Toţi cei care susţin că latinii cred corect şi exprimă corect dogma despre Filioque, aceştia sunt „puternic zdruncinaţi la creier”. Adică au suferit o comoţie cerebrală.

        Prin urmare, conform învăţăturii Părinţilor Bisericii, precum o exprimă Sfântul Marcu Evghenicul, latinii (catolicii) sunt eretici, despărţiţi de Biserică şi, fireşte, sunt în afara Bisericii şi nu au taine.

        Iunie 2001

        (tradus din greacă Frăţia Ortodoxă Misionară Sfinţii Trei Noi Ierarhi, după „ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ”, ediţie trilunară de învăţătură ortodoxă, anul III, nr. 3, iulie – septembrie 2001)

        Sursa: http://acvila30.ro/sfantul-marcu-evghenicul-despre-catolici-2/

  5. Foarte binevenita aceasta indreptare. Dar iata ca parintele completeaza cu aceste cuvinte: „insa aceasta a spus-o pe față ortodocșilor doar atunci cand si-a dat seama ca latinii nu aveau de gand sa se pocaiasca de erorile lor, ci doar sa mituiasca si sa distruga Ortodoxia. „

  6. Pingback: Doi preoţi tineri condamnă categoric erezia ecumenistă: să vă lepădați expres de toți cei care se roagă împreună cu ereticii, dar să rămâneți fii ai Bisericii Ortodoxe, lupta ducându-o din interiorul ei | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam

  7. Pingback: Doi preoţi tineri condamnă categoric erezia ecumenistă: să vă lepădați expres de toți cei care se roagă împreună cu ereticii, dar să rămâneți fii ai Bisericii Ortodoxe, lupta ducându-o din interiorul ei | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam

  8. Pingback: Doi preoţi tineri condamnă categoric erezia ecumenistă: să vă lepădați expres de toți cei care se roagă împreună cu ereticii, dar să rămâneți fii ai Bisericii Ortodoxe, lupta ducându-o din interiorul ei | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam

  9. Tanasa Valeriu

    Da, din nefericire se practica „rugaciunea ecumenica” si in parohiile ortodoxe romanesti din Italia. Preotul de la Parohia Prima Porta din Roma a anuntat credinciosii sa vina la rugaciunea cu fratii catolici, pentru ca are binecuvantarea de la episcopul Siluan al Episopiei Ortodoxe Romane din Italia. Preotul se numeste Ionita Gabriel. Fireste ca l-am sunat si l-am rugat sa precizeze daca nu vede o rupere canonica a Ortodoxiei prin aceste atitudini si daca nu are teama ca ne vom intoarce catolici in Romania. Mi-a spus ca nu este obligatorie participarea si ca pot avea o discutie cu dansul pe aceasta tema numai daca nu urmaresc scopuri tendentioase. Sigur ca poate gasi circumstante atenuante, anume faptul ca spatiile pentru desfasurarea Sfintei Liturghii sunt oferite parohiilor romanest de catre Biserica Catolica. Dar aceste circumsante nu sunt binevenite si creeaza o bresa in cetatea duhovniceasca a ortodoxului. Sfantul Marcu al Efesului a renuntat si la mancare si la slava desarta si la onoruri pentru a tine dreapta credinta. Noi acum procedam ca mitropolitul Moldovei care a votat favorabil unirii cu Roma la sinodul de la Florenta Ferrara. Iertati-ma, daca am gresit si va rog din inima sa indreptati cuvantul daca am spus ceva stramb. Valeriu Bacau

    • Sa faceti brosuri si sa inmanati oamenilor ca sa nu participe la „uraciunea ecumenica”, credinciosii sa il ameninte ca daca face „uraciune” cu papistasii o sa il paraseasca. Faptul ca papistasii le dau capistile lor sa slujeasca ortodocsii e una iar rugaciunea in comun e alta. Daca, conditia de a primi „biserici papsitase” este rugaciune in comun, mai bine renuntam la „biserici papistase” si facem Litughia in garaje, apartamenta, sub copaci, e mult mai bine si primita de Dumnezeu rugaciunea. Daca se incapataneaza preotul atunci parasiti-l, mergeti la rusi, la bulgari, la greci, ca si aceea tot ortodocsi sunt, aceeas Biserica sunt. Inaine de a-l parasi pe preot adunati-va mai multi credinciosi si mergeti la el si vorbiti cu el cu totii, daca nici asa nu asculta faceti o brosura si inmanati-o tuturor credinciosilor de la biserica, sa stie ce face acest prot tradator de ortodoxie si sunt convins ca o sa se potoleasca. Dar daca nici asa nu se potoleste parasiti-l.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s