Arhive pe etichete: vatican

Hristos a Inviat! Scrisoarea Mitropolitilor Andrei de Konitza si Serafim de Pireu catre Papa de la Roma in limba engleza si italiana si greaca

https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/04/15/fragment-din-scrisoarea-mitropolitilor-andrei-de-konita-si-serafim-de-pireu-catre-cazutul-papa-francisc-al-romei/

Hristos a Inviat!

Scrisoarea Mitropolitilor Andrei de Konitza si Serafim de Pireu catre Papa de la Roma in limba engleza si italiana si greaca puteți descarca pdf de pe siteul oficial al Mitropoliei Pireului de aici

http://www.imp.gr/2012-03-27-20-22-23/756-%CE%BF%CF%81%CE%B8%CF%8C%CE%B4%CE%BF%CE%BE%CE%BF%CF%82-%CE%BA%CE%B1%CE%B9-%CE%BF%CE%B9%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B5%CE%BD%CE%B9%CE%BA%CE%AE-%CE%B7%CE%84-%CE%BF%CE%B9%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B5%CE%BD%CE%B9%CF%83%CF%84%CE%B9%CE%BA%CE%AE-%CE%B7-%CF%83%CF%85%CE%B3%CE%BA%CE%BB%CE%B7%CE%B8%CE%B7%CF%83%CF%8C%CE%BC%CE%B5%CE%BD%CE%B7-%CE%B1%CE%B3%CE%AF%CE%B1-%CE%BA%CE%B1%CE%B9-%CE%BC%CE%B5%CE%B3%CE%AC%CE%BB%CE%B7-%CF%83%CF%8D%CE%BD%CE%BF%CE%B4%CE%BF%CF%82-%CF%84%CE%BF%CF%85-2016.html

Va recomand cu caldura sa cititi aceasta scrioare ce demonstreaza cu argumente Scripturistice, Patriatice si de bun simt cum ca Romano-Catolicismul nu este Biserica ci adunare eretico-schismatica, iar papa este capul acestei erezii si pseudo-Biserici. Scrisoarea are peste 70 de pagini si este destinata atat papei cat si celor care cauta Adevarul, care nu se multumesc cu superficialul.
Aceasta scrisoare este marturia Bisericii Ortodoxe, pentru ca ea reprezinta constiinta Bisericii Ortodoxe si linia de urmat. Adevarul nu este apanajul celor multi, ci celor luminati de Duhul Sfant, care urmeaza cu smerenie invatatura Bisericii.

Cu drag,
preot Matei Vulcanescu

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

Sf. Marcu Eugenicul: Despre papă şi statutul romano-catolicilor

Sf. Marcu Evghenicul: Despre papă şi statutul romano-catolicilor si un filmulet interesant:   http://vimeo.com/5908561

sf-marcu-evghenicul-la-sinodul-de-la-ferrara-florenta„Şi noi îl socotim pe papă ca pe unul dintre patriarhi, dar şi aceasta, dacă este ortodox” (347 – Epistola către ortodocşii de pretutindeni, PO 17, p. 320).
Aşa binevesteşte dumnezeiescul Părinte tuturor ortodocşilor de pretutindeni. Şi afirmă răspicat: „Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel ce-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit” (348 – Către Teofan din Euripos, p. 343).
Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale sinoadelor ecumenice. „Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie” (349 – Despre adăugirea din Simbolul de credinţă, PO 17, p. 282).
Pentru a nu crede că Sfântul era prea dur în afirmaţiile sale şi că atitudinea lui era dictată de resentimente etnice sau de stereotipuri monahale şi zelotiste, iată ce spune despre patriarhul unionist al Constantinopolului: „Nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtăşia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut şi dogmele latineşti pe care şi el le-a primit, şi cei ce sunt cu el, şi pentru apărarea cărora [dogmelor latine] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu preţul distrugerii dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt încredinţat cu deamănuntul că pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii. Şi de aceea zic: după cum în toată viaţa mea am fost despărţit de ei, aşa şi în vremea ieşirii mele, şi încă şi după plecarea din viaţă mă lepăd de părtăşia şi de unirea cu ei şi, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, fie la înmormântarea mea, fie la parastasele pentru mine, însă nici la [înmormântarea sau pomenirile] făcute pentru vreun altul din ai noştri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noştri” (352 – Ultimele cuvinte ale lui Marcu Eugenicu al Efesului, PO17, p. 349).
St Mark of Ephesus trampling pope_1Motivaţia care stabilea comuniunea lui cu alţii era dreapta credinţă.
Din cuvântarea către papa Eugeniu se vede că nu avea, precum poate majoritatea bizantinilor din acea epocă, nici o pornire preconcepută şi mizantropă faţă de pontiful roman.
De ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat la iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, afară numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că cugetă lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei.
Par cuvinte dure şi foarte tăioase, dar aşa cum am spus această atitudine împotriva ereticilor este comună întregii patristici, pentru Sfinţii Părinţi aveau foarte clar în minte faptul că fără dreapta credinţă nu există nici dreaptă vieţuire şi deci nici mântuire.
Cine i-a făcut aşa de uşor ortodocşi? Aurul, dacă vrei să spunem cele adevărate, şi câştigurile tale. Ba mai degrabă nu i-a făcut aurul pe aceia ortodocşi, ci, făcându-te pe tine asemenea lor, te-a aruncat în partea ereticilor (359 – Epistola către ortodocşii de pretutindeni, p.315-315).

din opera Sfântului Marcu Eugenicul,
lucrare tradusă de pr. Cristian Chivu

preluat de pe http://apologeticum.wordpress.com/2013/01/24/sf-marcu-evghenicul-despre-papa-si-statutul-catolicilor/#more-18307

5 comentarii

Din categoria Uncategorized