Pozitia mea referitoare la semnarea documentelor din Creta de catre Bisericile Locale

Pentru ca s-au vehiculat pe sema mea tot felul de idei, unele mai nastrusnice ca altele, vin cu pozitia mea, pozitie pe care am avut-o mereu si pe care o afirm aici:

 

Cred ca trebuie cautat un dialog cu Ierarhii Bisericii de catre pleroma (preoti, monahi, credinciosi) prin toate mijloacele posibile si trebuie formulate texte teologice bine puse la punct, care sa arate ereziile mai mult sau mai putin subtile de la asa-zisul sinod din Creta. In privinta Bisericii Ortodoxe Romane trebuie sa avem gandul cel bun si sa luam in considerare intentiile bune ale delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane in Creta, care a respins ereziile si a fost bine pregatita. Cu toate ca delegatia a facut greseala de a semna, aceasta greseala se poate repara. 

Atitudinile extreme si de ura trebuie evitate, fiind daunatoare si putand duce la schisme.

De aceea, e foarte important sa ne rugam pentru ierarhii Bisericii si sa comunicam cu ei, sa avem deschidere, ca unii care suntem impreuna madulare ale aceleiasi Biserici, in asa fel incat pseudo-sinodul din Creta sa fie respins unitar, sa inteleaga toti ca nu e in folosul nimanui sa fie adoptat un pseudo-sinod care distruge insasi ideea de sinodalitate.

Cred ca a venit timpul pentru o colaborare intre ierarhi si credinciosi, cu adevarat sincera, asa cum ar trebui sa existe intr-o Biserica Vie. 

Consider ca textele din Creta sunt duplicitare, contin erezii si consfintesc un dialog pe o platforma protestanta, nefireasca gandirii ortodoxe, vorbindu-se in acelasi timp de o unitate nedefinita. De exemplu, in textul „Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana” sunt incluse texte sociale, fara relevanta teologica iar in Enciclica sunt texte cu greseli teologice, asa cum bine puncteaza IPS Heroteos Vlahos in prezentarea sa catre Sinodul Greciei. IPS Heroteos vorbeste chiar de o acceptare a eclesialtatii nedepline din partea „Sinodului”Cretan, iar pentru aceasta demonstratiee are o ampla lucrare care aduce la lumina utilizarea teoriilor ecumenste(teologia baptismala, a ramurilor, teoria bisericilor nedepline, etc). Chiar daca nu s-ar demonstra lucrul acesta, acest „Sinod”tot trebuie respins datorita ambiguitatii lui si a lipsei de continuitate logica a frazelor, ajungandu-se la situatia de a exista contraziceri flagrante in aceeasi fraza( Biserica nu se poate divide… cautam sa ajungem la unitate)(parca ar fi Oracolul din Delfi sau un Supermarket unde fiecare isi alege ce doreste ) In loc ca sa aduca lamuriri, acest „Sinod” bulverseaza, contrar traditiei Sinoadelor de pana acum. 

Cu adevarat cei care accepta (chiar si tacit) acest asa-zis sinod si textele lui  intra in schisma cu Hristos si Biserica Lui. De aceea, multi preoti si credinciosi pun problema ingradirii fata de cei care il accepta (Canonul 15, I-II Constantinopol), tocmai pentru a ramane in Biserica. Insa intreruperea pomenirii trebuie sa fie ultima solutie, dupa ce au fost epuizate toate celelalte cai, dar fiecare are constiinta si lucreaza dupa cum ii dicteaza ea, dar constiinta nu trebuie sa fie manata de patimi personale sau de necunoasterea realitatii bisericesti locale( de exemplu ar fi bine ca sa se astepte hotararea Bisericilor Locale in Sinodele lor referitor la Creta si apoi sa se practice in consecinta), sau din motive magice, de genul ca nu ar mai fi Har si Taine pana la condamnarea Sinodala interortodoxa a Cretei. Motivatia este una singura, si anume ingradirea fata de alterarea invatarurii revelate de Dumnezeu, alterarea Dogmei Ortodoxe. Respect orice atitudine constructiva, fie ca ea insemna intreruperea pomenirii, ca forma de protest, pana la un timp, pana la convocarea uni Sinod, fie ca e dialogul pe baze ortodoxe intre membrii Bisericii, fie ca sunt alte atitudini, care toate trebuie sa duca la Unitatea in Adevarul lui Hristos.

protoprezbiter Matei Vulcanescu

Mitropolia Pireului