Interviu luat de maicile de la Mănăstirea Samtavro, pentru Jurnalul Sfintei Mănăstiri, situată în Mtskheta (Georgia), „Samtavros Makhlovani” (în traducere „Tufișul de mure din Samtavro”), volumul 3-4(24-25), august-septembrie, 2016, pag. 7-9. Aceasta este mănăstirea unde de-curând-canonizatul sfânt ascet, duhovnic și nebun întru Hristos, Sfântul Gavriil Georgianul a trăit, a trecut la Domnul, și unde se află sfintele sale moaște.
Protobrezbiterul Peter Heers este Parohul Bisericii Sfântul Ilie, Petrokerasa, Grecia, Dioceza de Ierissou și Agion Oros (Biserica Ortodoxă a Greciei)*.
- Vă rugăm să evaluați pentru noi Sinodul din Creta.
Din nefericire, Sinodul din Creta este un sinod fals, care a produs texte neortodoxe, care trebuie acum respinse de pleroma Ortodoxă (întregul corp al Bisericii).
Hristos este Calea și Adevărul și în ambele sensuri „Sinodul Cretan” s-a depărtat de la o dreaptă reprezentare a lui Hristos. Atât în ce privește metodologia -cum a fost pregătit, organizat și condus- cât și în ce privește substanța sa -textele finale au fost viciate de mentalitatea ecumenistă ne-ortodoxă- „Sinodul Cretan” s-a îndepărtat de Calea și de Adevărul Sfinților Părinți și Sinoadelor Ecumenice. Un duh străin de cel al Sfinților Părinți, un duh lumesc a animat lucrările, proclamând învățături străine și nu acele „străine graiuri, minunate dogme, uimitoare învățături ale Sfintei Treimi” (vecernia Sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt) care au fost în trecut rostite la fiecare adevărat Sinod Ecumenic.
În pofida clamării excesive a contrariului, atât procesul pregătitor cât și organizarea și regulile de desfășurare nu au reflectat Calea Ortodoxă a sinodalității. Decizii majore privind Sinodul, inclusiv decizia finală de a ține Sinodul, au fost în mod esențial luate fără ca Sinoadele Bisericilor Locale să știe, și fără participarea lor. În fapt, astfel, o nouă formă de papalitate a fost practicată și promovată, când Patriarhii Bisericilor Locale au acționat nu ca „primii între egali” ci ca „primii fără egali” și ca „papi” asupra episcopilor lor. Acest aspect a fost cât se poate de evident în practica fără precedent și neortodoxă de a se limita votul la cel al Patriahilor Bisericilor Locale. Așa cum un episcop a arătat, fără posibilitatea de a vota, singura deosebire între episcopii Ortodocși participanți și observatorii diverselor confesiuni eterodoxe a fost aceea că primii dintre aceștia (episcopii Ortodocși) au putut să ia cuvântul la lucrări, chiar dacă într-un interval limitat de timp.
Adevărul lui Hristos, acel „semn care va stârni împotrivire”, „aducând dezbinare” și revelând dorințele inimilor, a fost de asemenea absent sau deformat în Creta. Criteriile bine-cunoscute ale Sinoadelor Ortodoxe, erau ca acestea să fie convocate ca să înfrunte provocări doctrinare și, prin extensie, pastorale, la unitatea Bisericii și astfel, în primul rând, abordau probleme de Credință (și, deci, erezii) și doar în mod secundar, chestiuni de ordin canonic legate de acestea. În Creta, această relație între Credință și Ordine, Dogma și Etos a fost dată deoparte, orice referire la schismă și erezie, și cu atât mai mult la eretici, fiind complet absentă. În această epocă, mai eretică decât orice alta, în care sincretismul și New Age-ul guvernează și demonul „merge dezbrăcat prin istorie”, Sinodul Cretan s-a referit chiar la acele erezii condamnate de Sinoadele Ecumenice trecute, și de toți Sfinții Părinți, ca la „biserici”.
Din nefericire, este de asemenea clar că Sinodul nu a fost nici „mare” nici „sfânt”. A fost o adunare minoră care va fi amintită cel mult ca o conferință episcopală fără autoritate pan-Ortodoxă atât din cauza numărului mic de episcopi invitați cât și din cauza temelor de mâna a doua abordate. Mai mult, în orice caz, nu a fost „sfânt” din cauza îndepărtării evidente de la Sfânta Tradiție și a promovării unui ecumenism sincretist cu recomandarea nonșalantă a textelor neortodoxe rezultate din dialogul cu Papalitatea (de ex. Balamand) și din așa zisul „Consiliul Mondial al Bisericilor” (de ex. Pussan și Porte Alegre). Această tragică îndepărtare de Sfânta Tradiție este de asemenea vizibilă în textul aprobat de Sinod, „Sfânta Taină a cununiei și impedimentele la aceasta”, care răstoarnă Canonul 72 al Sinodului Quinisext (de la Trulan). Permițând căsătoriile mixte cu eterodocși, acest document, în mod subtil dar clar, exprimă așa numită „teologie baptismală” și noua ecleziologie ecumenistă a „bisericilor parțiale” în afara Bisericii celei Una.
Atât acest document, cât și documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, care recunoaște existența „bisericilor eterodoxe”, sunt texte ne-ortodoxe care trebuie să fie respinse de către Biserica Ortodoxă.
În concluzie, majoritatea covârșitoare a credincioșilor din Grecia au fost dezamăgiți de „Sinodul Cretan” și așteaptă să fie respins categoric de ierarhiile Bisericilor Locale care nu au participat, prima dintre acestea fiind venerabila Biserică a Georgiei, dar și de către ierahia proprie a Bisericii Greciei, ale cărei decizii pre-sinodale au fost în mod necanonic ignorate de Arhiepiscopul Greciei atunci când el și alaiul său au acceptat „numele istoric” de „biserici ortodoxe”.
- Care a fost ecoul poziției Bisericii Georgiei în Grecia?
Biserica Georgiei reprezintă, în acest moment al istoriei, o lumină pentru credincioșii de pretutindeni, pentru speranța lor pentru unitatea Bisericii și pentru o victorie viitoare a Ortodoxiei asupra noii ecleziologii eretice a ecumenismului sincretist. În particular, atitudinea pre-sinodală a Sfântului Sinod (al Georgiei) și a Preafericitului Patriarh Ilia II, cu privire la textele neortodoxe asupra cununiei și asupra eterodocșilor, ca și epistola Patriarhului trimisă către Patriarhul Constantinopolului chiar în timpul Sinodului, în care se explicau motivele neparticipării, au adus multă bucurie credincioșilor de pretutindeni și mai ales din Grecia. Credincioșii din Grecia se așteaptă acum ca Biserica Georgiei să meargă până la capăt și să rămână puternică, stând dreaptă și fără de frică pe stânca tare a mărturisirii credinței într-Unul și Singurul Trup al lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, salvarea lumii. Noi înșine suntem angajați într-o luptă teribilă împotriva forțelor antihristice din țara noastră, care lucrează pe față ca să îndepărteze Credința Creștină din Grecia. Ecumenismul sincretist este o parte a acestei agende antihristice. Deci, mărturia Bisericii Georgiei este de o importanță imensă.
- Ce impresii v-a lăsat întâlnirea cu Patriarhul Georgiei?
Întâlnirea cu Preafericirea Sa a fost punctul culminant al vizitei noastre și o mare binecuvântare. Vorbele și harul său au fost o încurajare pentru noi în lupta pentru salvarea Credinței și împotriva noii doctrine a ecumenismului. A fost clar pentru noi că Patriarhul și Ierarhia Georgiei sunt devotați unității Ortodoxe și nu vor fi clintiți să accepte vreuna din inovațiile introduse în Creta. Preafericirea Sa ne-a arătat că înțelege că numai pe baza mărturisirii Ortodoxe a credinței în Biserica Una și a respingerii noii ecleziologii se pot clădi și pot rămâne neclintite „unitatea credinței și comuniunea cu Duhul Sfânt”. Preafericirea Sa ne-a asigurat că, pentru Biserica Georgiei „nu sunt mai multe biserici, ci doar O Biserică, Biserica Ortodoxă”, și că atât Sfinția Sa cât și Sfântul Sinod vor „lucra pentru unitatea tuturor ortodocșilor”, ceea ce se poate realiza doar pe baza Învățăturii de credință tradiționale.
O să fim veșnic recunoscători Preafericirii Sale Ilia al II-lea, mitropoliților și clerului pios și credincios al Bisericii din Georgia pentru ospitalitatea excepțională și delicatețea plină de iubire pe care ne-au arătat-o în timpul vizitei noastre. Ne rugăm ca scurta noastră vizită să fie începutul unei strânse și fructuoase colaborări între credincioșii din Georgia și cei din Grecia în foarte-importantele probleme ale Credinței care ne unesc în Hristos și în Biserica Lui. Fie această colaborare binecuvântată!
______________________________
Acest interviu a fost acordat în august 2016 și a fost publicat în numărul pe august-septembrie al Jurnalului Mănăstirii.
_______________________________
*Părintele Peter Heers este autorul cărților:
The Missionary Origins of Modern Ecumenism. Milestones Leading up to 1920,
și
The Ecclesiological Renovation of Vatican II. An Orthodox Examination of Rome’s Ecumenical Theology Regarding Baptism and the Church .
A tradus cărțile:
Life of Elder Paisios,
Epistles of Elder Paisios,
The Truth of our Faith (vols 1&2) (de Părintele Cleopa de la Sihăstria)
Apostle to Zaire: The Life and Legacy of Blessed Cosmas of Grigoriou
și cartea pentru copii From I-ville to You-ville (tradusă și în română cu titlul Din cetatea lui Eu în Cetatea lui Tu).
articol preluat de pe:
https://orthodoxethos.com/post/the-way-and-the-truth-of-christ-and-the-council-of-crete
ORTODOXIA CATHOLICA - blog ortodox al parintelui Matei Vulcanescu 
Doamne ajuta! Parinte un preot mi-a spus ca Sfantul Constantin a fost botezat de un episcop arian! Este adevarat sau este minciuna? Va rog frumos sa-mi raspundeti la aceast intrebare, pentru ca nu am de unde sa ma documentez, deoarece toate cartile cu vietile Sfintilor in mare parte au fot modificate de ecumenisti. Multumesc! Domnul si Dumnezeu sa va binecuvateze si multa sanatate si intelepciune sa va daruiasca!
Aceasta teorie este respinsa azi, cel care a scris ca Sf Constantin a fost botezat de un episcop semiarian era el isusi semiarian si si-a tras pe spuza lui
Sfantul Sivestru a fost cel care l a botezat pe Sf Imp Constantin. Gasim marturia in viata sfantului pe 2 ianuarie.
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-02-sf_silvestru.html
Credeti, parinte Matei, ca e posibil ca Sfanta Chinotita sa nu intreprinda, deocamdata, nici o atitudine de respingere a hotararilor pseudosinodului cretan din teama de a nu permite fortelor oculte sa deschida abuziv granitele Sf Munte pt femei? Sau, posibilitatea ca ierarhii semnatari ai documentelor ce au legiferat ecumenismul, sa fi permis, printr o atitudine marturisitoare (!), acestor mecanisme distrugatoare amestecul in problemele interne ale unor tari ortodoxe pt a le decima si supune? Ceva nu se leaga aici: frica de a marturisi Ortodoxia, tacerea celor indreptatiti sa vorbeasca in aceste clipe grele ce aduc mare neliniste Bisericii lui Hristos, minciuni si prigoniri care nu folosesc nimanui, indreptatiri de tot felul pt cei iubitori de slava desarta, diversiuni si atacuri ale celor ce se cred stapani peste o lume chinuita, calomnii, diversiuni si discreditari a celor cu frica de Dumnezeu, credinta si dragoste!!!
Sau poate ca e consecinta fireasca a indepartarii noastre de Dumnezeu si pierderea constiintei dogmatice! Sau poate toate la un loc!
Avea dreptate cineva, ca: ,,la nivelul evlaviei unirea s a produs de mult, mai ramane recunoasterea ei formala”. Si asta in Grecia! Ce sa mai spunem insa, la noi?!
lipsa de constiinta dogmatica
In documentele Sinodului de la Creta, singura condamnare oficiala se refera strict la noi, ortodocsii traditionalisti.
Noi reprezentam cel mai mare pericol astazi pentru ca inca mai putem, prin darul lui Dumnezeu, sa facem deosebirea dintre bine si rau, dintre lumina si intuneric.
Suntem mai rai ca atatia eretici hulitori, care incepand cu protestantismul nu au fost condamnati inca oficial, ci sunt ingaduiti de sute de ani.
Suntem, noi ortodocsii traditionalisti, mai rai decat cei care legalizeaza sinuciderea prin eutanasie; mai rai decat cei ce practica pedofilia, cel mai groaznic pacat actual care inca nu are un canon oficial; mai rai decat rock’erii care prin duhul lor plin de razvratire, mandrie si tulburare aduc direct imne satanei; mai rai decat cei care elogiaza tehnologia pana la insemnarea cu pecetea lui antihrist pe propriul corp; mai rai decat criminalii care ucid legal prin asa zisul transplant de organe; mai rai decat cei care saracesc parintii pentru ca statul sa le poata lua copiii; mai rai decat cei care promoveaza educatia sexuala batandu’si joc de curatia si inocenta copiilor; mai rai decat ecumenistii care terfelesc Adevarul Bisericii Lui Hristos prin prietenia notorie cu tot felul de eretici, pagani si atei vicleni…
Da, NOI SUNTEM CEI CONDAMNATI OFICIAL !
Si astfel intrebarea e logica: Cine a facut cu adevarat dezbinare in Biserica ? Tocmai IERARHII ECUMENISTI care s-au sfiit si se sfiesc in continuare de feţele celor puternici care printr-un sistem gresit i-au pus la conducere. Au devenit ecumenisti tocmai datorita deselor intalniri ecumenice cu departatii de Dumnezeu, intalniri care s-au dovedit prin dialogul idolatric – compromitatoare de ortodoxie.
Pentru ca realitatea ne prezinta concret ca ai nostri s-au molipsit de nesimtirea lor, si nu ei s-au apropiat de Hristos.
Prin recunoasterea celorlalte religii ratacite ca ar detine parte din Adevar si se pot mantui se vadeste de fapt ura fata de eretici, care sunt si ei chipul lui Dumnezeu, si li se inchide practic poarta mantuirii, asigurati fiind ca o oarecare convertire la ortodoxie nu mai este necesara.
Adevarul este ca NOI, ORTODOCSII TRADITIONALISTI ii iubim pe eretici si pe orice pacatos – asteptand, rugandu-ne si bucurandu-ne de intoarcerea lor in sanul Sfintei Biserici.
Eu personal ajut un sectar cazut pe strada sa se ridice daca randuie Dumnezeu sa fie in fata mea, duc un poponar la spital daca l-a izbit vreo masina si dau un pahar de apa la nevoie chiar si unui mason. Dar, daca sunt intrebat despre credinta, am datoria crestineasca sa-i spun din dragoste ca se afla pe calea cea gresita si ceea ce face este pacat.
Deci iata, comozi ierarhi ai nostri cum gandim NOI, cei ai vostri ORTODOCSI TRADITIONALISTI – ce am fost condamnati de voi !
Dumnezeu sa va lumineze !