Pentru ca sa nu existe cineva care ar putea profita de pe urma acceptarii Sinodului eretic din Creta, dovedit eretic atat prin scrierile unor mari personalitati ale teologiei ortodoxe contemporane- Heroteos Vlahos, Serafim de Pireu, Theodoros Zisis, Dimitrie Tselenghidis – cat si prin declaratii ale Sinoadelor Bisericilor Locale a Antiohiei, Bulgariei, Georgiei si chiar a Rusiei, ne delimitam de orice incercare de a produce schisme, si orice fel de dezbinare in Trupul Bisericii, de orice exagerare voita sau nevoita, de orice interpretari magice legate de existenta sau neexistenta Harului Duhului Sfant in Bisericile Locale care au semnat documentele eretice din Creta si mergem pe linia Sfintilor Parinti, care spun ca acolo unde este blasfemiat Hristos Dumnezeu noi nu putem sa stam, constiinta nu ne lasa. De aceea Sfinti mari ai Bisericii ca Sfantul Teodor Studitul, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Marcu al Efesului, dar si sfinti contemporani ca Sfantul Paisie Aghioritul s-au ingradit de ereziile timpurilor lor, oprind pomenirea ierarhilor ce invatau o erezie sau care acceptau sinoadele eretice. Intreruperea pomenirii ierarhului eretic de catre preoti sau episcopi sau nemaiparticiparea la Liturghie acolo unde preotii si ierarhii accepta o erezie este o masura patristica de protest impotriva celor care, in Biserica, Il blasfemiaza pe Hristos si Biserica Lui prin diferite erezii, in cazul de fata – prin acceptarea Sinodului din Creta.
Oprirea pomenirii in caz de erezie nu este schisma.
Oprirea pomenirii, ingradirea de episcopul ce invata erezia nu este obligatorie, ci tine de constiinta fiecaruia. Nu se spune in Canonul 15 ca cine nu ar intrerupe pomenirea ar fi pedepsit in vreun fel, ci se spune ca cei ce intrerup pomenirea vor lua cununa de marturisitori si vor salva unitatea Bisericii.
Canonul 15 de la I-II Constantinopol este foarte clar si da dreptul acestei forme de protest, pana cand, prin aceasta presiune se va convoca Sinod care sa condamne erezia acceptata initial de ierarhie. Deci oprirea pomenirii pana la un timp ca forma de protest nu este nici schisma si nici nu creaza dezbinare, ci salveaza Biserica de schisme si dezbinari.
In privinta asa-zisului Sinod din Creta avem o erezie clara, o erezie ecleziologica de provenienta protestanta, imprumutata de la asa-zisul Consiliu Mondial al Bisericilor.
Gandirea ecleziologica este ca in afara Bisericii Ortodoxe nu exista mantuire si nici ramasite de Har si toti din afara Bisericii sunt eretici si schismatici si trebuie sa se intorca in Biserica prin anatematizarea invataturii eretice, iar schimbarea acestei gandiri este erezie. Erezia ecumenista reprezinta tocmai limbajul duplicitar si schizofrenic, care nauceste pleroma Bisericii, in asa fel incat fiecare sa creada ce vrea si sa se relativizeze Adevarul vesnic al lui Hristos.
De aceea ne dezicem de orice manifestari de ura, de dezbinare si de dorinte ale vrasmasilor Bisericii de a face schisma, folosindu-se de motivatia sinodului eretic din Creta.
Parintele Gavriil de la Chilia Agiou Hristodoulou din Sfantul Munte, ucenic si prieten al Sfantului Paisie Aghioritul, ne indeamna pe toti sa ramanem in Biserica lui Hristos prin ingradirea si intreruperea pomenirii ierarhilor ce accepta erezia ecumenismului. Cei care accepta Sinodul din Creta si orice aberatie ecumenista fac cu adevarat schisma si seamana vrajba in Trupul Bisericii lui Hristos.
Multi aseamana situatia Sinodului din Creta cu situatia schimbarii calendarului in 1924, dar situatiile nu sunt comparabile, deoarece atunci era o problema de ordin liturgic, iar acum este o problema de ordin dogmatic. Acceptarea calendarului nou a dus la schisme si dezbinari in Biserica, prin despartirea de Biserica cea Una a unor grupuri, desi schimbarea calendarului nu este o erezie si nu reprezinta o problema dogmatica. In prezent, situatia este cu totul alta, pentru ca prezenta Bisericii in CMB si asa-zisul dialog (pe baze protestante) a dus la multe caderi si calcari de canoane, la erezii precum cea numita a „Bisericilor Nedepline”, cea a teoriei ramurilor, a minimalismului dogmatic, si a teologiei baptismale si euharistice, teologii fiind impartiti in tabere, unii mergand pe linia Sfintilor Parinti si altii acceptand teoriile eretice, de dragul unei false uniri bisericesti, fara Hristos.
protoprezbiter Matei Vulcanescu
Sfanta Mitropolie a Pireului
ORTODOXIA CATHOLICA - blog ortodox al parintelui Matei Vulcanescu 
asa da!
Pe 07.09.2016, ORTODOXIA CATHOLICA – blog ortodox al
Asa DA!
Patriarhul Ilia al Georgiei: „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, …inacceptabilă călcarea celui de-al 72-lea canon al Sinodului Quinisext, care are un caracter dogmatic, și interzice Căsătoria mixtă, din cauza participării unui non-ortodox la o Taina a Bisericii Ortodoxe.”
Părinte, binecuvântați!
Mulțumim pentru aceste precizări necesare, având în vedere unele răstălmăciri, unele făcute poate din neștiință, fără rea intenție, iar altele chiar cu rea intenție.
Dumnezeu sa va intareasca,si sa marturisiti pana la capat acest Adevar!
Sf. Ioan Gură de Aur: „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”[10].
Sf. Ioan Gură de Aur spune următoarele: „Şi nu a spus „dacă vor propovădui ceva potrivnic”, sau „vor tăgădui toate”, ci „chiar dacă ceva puţin însemnat vor binevesti ce nu se potriveşte cu ce am binevestit noi, să fie anatema!”[3].
Sf. Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”[6].
Sfântul Ignatie Teoforul: „Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor”[4].
Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”[11].
Din viaţa Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Şi chemând la sine pe mulţi dreptcredincioşi, îi sfătuia, îi ruga şi îi învăţa să nu se unească cu ereticii, să se ferească de aluatul lor şi să fugă de învăţătura lor ca de muşcătură de viperă”.
Sf. Teodor Studitul: „Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş”[13].
Sf. Maxim Mărturisitorul: „Aflând eu Biserica Bizanţului aşa precum era înainte, atunci şi eu mă voi afla într-însa, precum am fost mai înainte, şi voi merge la împărtăşirea aceea fără nici o îndemnare omenească; dar cât timp vor fi într-însa smintelile eretice şi smintitorii arhierei, până atunci nici un fel de cuvânt sau lucru nu mă va pleca să mă împărtăşesc cu dânşii vreodată”[16].
Sf. Marcu al Efesului: „Fugiţi de ei şi de orice comuniune cu ei, o, fraţilor! Asemenea oameni sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care îşi iau chipul Apostolilor lui Hristos”[17].
Sf. Efrem Sirul: „Vai de cei ce murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului, credinţa curată de orice eres, pecetea neştearsă şi haina neîntinată”[22].
Sf. Nicodim Aghioritul: „Veţi spune, dacă este viclean conducătorul, să ne supunem lui? În ce înţeles zici „viclean”? Dacă aceasta ţine de credinţă, lasă-l şi fugi – nu numai de om, ci şi înger din cer de ar fi”[23].
Sf. Chiril al Ierusalimului: „Cu dreptate şi cu adevăr putem numi adunările ereticilor drept adunare a celor ce viclenesc… de aceea Crezul te previne, învăţând aşa: „Întru Una, Sfântă, Sobornicească Biserică”, pentru ca tu să fugi de aceste adunări mârşave, ci să te afli întotdeauna în Sfânta Soborniceasca Biserică, în care ai şi renăscut”[24].
Sf. Iosif Voloţki: „Să fie demn pentru tine oricine, afară de cel care învaţă erezia. Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui”[25].
Sf. Policarp al Smirnei: „Apostolii şi ucenicii lor se păzeau de eretici, încât nici nu voiau să vorbească cu dânşii, căci se sârguiau să înşele adevărul cu cuvintele lor cele meşteşugite şi mincinoase”[26].
Sf. Amfilohie al Iconiei: „Aşa şi Dumnezeu, Părintele, nu rabdă ocara Fiului Său, ci se întoarce şi urăşte pe cei ce-L hulesc pe El, şi se mânie asupra celor ce se unesc cu blestematul lor eres!”[27].
Sf. Isidor Pelusiotul: „Precum marinarii ascund momeala sub chipul mâncării şi prind peştii pe neaşteptate, asemenea şi războinicii eresurilor, ascunzându-şi gândurile rele după cuvinte frumoase, precum cu o undiţă îi ademenesc pe cei simpli la pierzanie”[28].
Din viaţa Sf. Ipatie de Rufinian: „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.
Sf. Meletie Mărturisitorul: „Nu-i ascultaţi nici pe pustnici, nici pe preoţi, şi nici pe cei ce ne propovăduiesc învăţături nelegiuite, şi povăţuiesc în chipul cel rău, şi nici pe aceştia şi nici chiar pe episcopi să nu-i ascultaţi, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. Să fim lucrători, şi să cuvântăm, şi să stăm împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean.
Din viaţa Sf. Cuv. Ilarion cel Nou: „Atunci fiind eliberat şi Cuviosul Ilarion, nu s-a întors la mănăstirea sa, deoarece nu încetase eresul luptării de icoane, iar scaunele episcopale erau ţinute de învăţători eretici şi arhierei mincinoşi”.
Din viaţa Sf. Cuv. Teodor: „Fericitul Teodor…ajungând degrabă la împărăteasca cetate, mai întâi a mustrat cu limbă slobodă pe năimitul care nu era păstor, pe Teodot Milisianul, mincinosul Patriarh al împărăteştii cetăţi, pentru că răzvrăteşte pe cei ce păreau că îi îndreptează şi mănâncă pe aceia pe care îi hrăneşte cu hrana cea vătămătoare a învăţăturii ereticeşti”.
Din viaţa Sf. Gheorghe Mărturisitorul: „Că mulţi învoindu-se la credinţa cea rea a împăratului, el, prin înţelepciunea cea bogata, a ruşinat pe împărat, iar pe mincinosul patriarh Teodot, care se numea „Casiter” şi pe ceilalţi cu dânşii eretici, i-a făcut să-şi cunoască amăgirea lor”.
Din viaţa Sf. Nichita Mărturisitorul: „Pentru ascultarea bătrânilor m-am supus nevrând, împlinind voia lor, m-am împărtăşit cu mincinosul Patriarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc. Deci, să ştii bine că de acum înainte nici o împărtăşire nu-mi este cu voi. Ci petrec întru predaniile Sfinţilor Părinţi, pe care le-am primit de la început”.
Integral la sursa: http://paterika.net/2014/06/03/iii-invatatura-bisericii-despre-partasia-cu-ereticii/
Sinodul talharesc din Creta, toti pseudo-patriarhii si toti pseudo-episcopii care au semnat documentele sunt sub puterea ANATEMEI Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care in august 1983, imediat dupa Adunarea de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul.
“Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup.
Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire.
De aici, anatema – si celor ce comunica in mod constient cu ereticii amintiti sau sustin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspat aparute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a crestinilor scindati!”
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/09/ecumenismul-fost-anatemizat-de-un-sinod.html
Mare păcat, dar era de așteptat. Politica a pătruns în Biserică, nava pe care Iisus Hristos a făcut-o să traverseze istoria, fără să aibă încărcătura istoriei, ci să fie atemporală, având ca scop mântuirea. În chip minunat este definită menirea Bisericii de Eugen Ionescu: „Ceea ce mi se pare scandalos este faptul că Biserica pare că vrea să se neantizeze în Istorie. Acest lucru este aberant, pentru că rolul ei este cu adevărat acela de a fi în afara Istoriei,de a fi o punte între Istorie și ceea ce este dincolo de Istorie, spre Eternitate,ea trebuie să ridice Istoria spre metaistorie… Ceea ce este necesar omului este exact o insulă care să nu fie luată de vânturile Istoriei,care să reziste la furtună, care să nu fie temporală” Eugen Ionescu, Témoignage sur l’Église d’aujourd’hui.