Creștinii ortodocși arabi strigă: Anaxios (nevrednic este)!!! in timpul pomenirii patriarhului Teofil al Ierusalimului la Sfânta Liturghie


Patriarhul Teofil cunoscut ca patriarh ecumenist. Cu binecuvantarea si participarea lui Teofil a venit papa Francisc la Ierusalim, la Sfantul Mormant, si acolo a facut rugaciune in comun cu cazutul patriarh al Constantinopolului Bartolomeu.
Acesta este un indemn ca sa strigam si noi la fel ierarhilor ecumenisti.
preot Matei Vulcanescu
Mitropolia Pireului

Mitropolitul Augustin : “creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe”

„Părinte Augustin, credeţi că prin marile lupte pe care le duceţi, va veni momentul când vor înceta carnavalurile, concursurile de frumuseţe, spectacolele imorale, cărţile şi revistele anticreştine, scandalurile din spaţiul bisericesc şi că clericii noştri vor deveni asemenea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii?”

„Nu sunt atât de naiv să cred că răul cu multe chipuri din societate şi din Biserică va înceta, oricât de multe predici am ţine.

Altul este scopul meu:

Prin predică, oral şi în scris, mă lupt să trezesc conştiinţa religioasă a credincioşilor şi să înţeleagă că au drepturi şi în societate, şi în Biserică. Trebuie să înveţe, spre exemplu, că au dreptul să ceară ca clericii şi mai ales episcopii să fie aleşi prin votul clerului şi al poporului.

Să înveţe că au dreptul şi datoria de a striga «nevrednic» la hirotonia unui nevrednic. Să conştientizeze că în spaţiul Bisericii creştinii nu sunt o masă mută de oi necuvântătoare, ci au cuvânt în alegerea păstorilor lor şi în administrarea Bisericii. Să înveţe că trebuie să îi combată pe trădătorii credinţei şi să se lupte pentru curăţirea Bisericii.

Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.

Avem mari sinoade locale şi ecumenice care au fost afurisite de poporul credincios ca tâlhăreşti.

Poporul evlavios să dobândească o vie conştiinţă bisericească şi să înveţe că nu este responsabil să-şi mântuiască doar «sufleţelul său», dar este împreună-răspunzător cu toţi credincioşii, clerici şi laici, pentru ce se întâmplă în Biserică. Adică, este nevoie stringentă ca poporul evlavios să înveţe să se împotrivească!
sursa: https://graiulortodox.wordpress.com/2010/08/19/impotrivire/

85 comentarii

Filed under Uncategorized

85 responses to “Creștinii ortodocși arabi strigă: Anaxios (nevrednic este)!!! in timpul pomenirii patriarhului Teofil al Ierusalimului la Sfânta Liturghie

  1. Ana Elisabeta

    Oare ce ar trebui sa se intample la noi ca sa apara o asemenea reactie?

    • Iubiti frati crestini, va recomand sa cititi cu atentie un articol interesant ( cam nepotrivit spus „interesant”), apartinand lui Nikolay Nikolayevich Afanasiev( was a Russian theologian who was ordinary professor of the St. Sergius Orthodox Theological Institute in Paris).

      Iata adresa :http://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/canoanele-bisericii-schimbabile-neschimbabile-69974.html

      • Sebastian

        Acest N. Afanasiev este cunoscut drept un modernist, ecumenist si oponent al viabilitatii canoanelor, promovind nepazirea lor.

      • Ana Elisabeta

        Nu ma astept la cine stie ce de la site-ul „Crestin ortodox”, care are o intreaga rubrica incompatibila cu titlul lui:

        http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/

      • @Sebastian
        @Ana Elisabeta

        Unul spune ca autorul este…Celalalt spune ca site-ul nu e bun.
        Dar articolul ? Aratati greseala.
        Stiti, Mantuitorul a spus o vorba mare :„Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” (Ioan 18:20-23)

      • Poate ca link-ul de mai jos prezinta mai multa incredere, fiind autorizat de o institutie in drept :

        http://comptepv.typepad.fr/canonice/2010/10/canoane-si-constiint%C3%A3-canonic%C3%A3.html

      • Ana Elisabeta

        @ Simona

        Eu n-am avut intentia sa intru in discutie, am lasat asta pentru cei care pot sa comenteze mai avizat cu privire la canoane; am spus doar, pe marginea unui comentariu care aprecia ca pr. Nikolai Afanasiev lupta contra sfintelor canoane, ca nu astept nimic bun de la site-ul Crestin ortodox care m-a dezamagit cu continutul lui.

        Dar de vreme ce ma provocati, pot sa spun ca din text nu rezulta ca autorul ar fi de rea credinta, e un text foarte neutru si general. De fapt, acesta este si marele sau punct slab, ca pare un text foarte corect, fara greseala, dar care poate fi cu usurinta rastalmacit pentru a sustine cele mai nastrusnice inovatii. Mult mai limpede ar fi fost daca autorul ne-ar fi dat un exemplu de canon care a devenit in mod legitim inaplicabil din cauza schimbarilor din societate si un alt exemplu de canon pe care reformistii ar fi vrut sa-l schimbe in mod nelegitim sub cuvant ca s-a schimbat societatea. Asa ne-am fi dat seama ce duh il anima pe autor.

        Si pe dumneavoastra ce duh va anima, de fapt? Cautati ajutor ca sa desfiintati textul parintelui Afanasiev? Incercati sa-l scoateti basma curata? Cu ce v-a atras atentia acest text atat de insipid? L-a folosit cineva ca argument? In mod corect, in mod gresit?

      • Doamne ajuta !
        Eu nu am nimic cu autorul; nici cu site-ul;eu am dat un exemplu, pe care-l recunoasteti fara pata si pentru acest lucru il socotiti periculos!?(dar atunci cum il vom recunoaste pe antihrist, care va fi identic cu Hristos in credinta,dogme, canoane, dar nu si in Duhul Sfant, daca nu deosebim Duhul Sfant din scrieri?)
        Am adus acest text(texte), ca contraargument la argumentele pe care le sustineti dumneavoastra impotriva schimbarii canoanelor, lucru pe care , spuneti dumneavoastra, Biserica il condamna (adica neschimbabilitatea canoanelor).Insa, sustinand acest lucru, nu faceti decat sa numiti Biserica mincinoasa, ceea ce si faceti de altfel.Daca ati fi citit foarte atenta primul articol, ati fi gasit acolo un exemplu de schimbare in totalitate a unui canon, insa nu impotriva Bisericii si a Duhului Sfant, ci chiar in folosul lor.
        Dar eu am sa va dau un alt exemplu : la inceputul crestinismului „Episcopul le sfintea conform cu canonul 6 din Cartagina” pe diaconite.Astazi a incetat acest canon, fiind desfiintat. Sau :exista un canon care spune ca daca esti atat de bolnav, incat de ar arde casa pe tine si nu te poti scula, doar atunci iti este ingaduit sa nu mergi la Biserica.Acest canon insa nu s-a desfiintat.Cati il mai respecta azi? Sau : cunoasteti ca asupra avortului(sa luam ca exemplu acest pacat), sfintii au dat canoane diferite, oprind de la impartasanie, unul 3 ani, altul 7, altul 15 si altul 20? Acelasi pacat, canoane diferite, niciunul gresit, sau toate gresite(?) . Pe care il tin astazi drept canon preotii ?Pe niciunul anume , ci fiecare dupa iconomia Duhului Sfant care-l inspira in momentul respectiv, in functie de aspectul problemei legata de penitent.
        De altfel, de-a lungul vremii au fost canoane care au incetat in Biserica fiind depasite de imprejurari, altele pur si simplu sunt ignorate astazi, etc.Lumea este in continua schimbare. Nu mai poti astepta ca femeia din lume sa vina de la inceput in biserica cu basma(val) si rochii pana la pamant .Toti stim ca nu acesta este cel mai important lucru, ci important este ca a intrat in biserica, unde va avea posibilitatea sa fie sensibilizata (invatata)de Duhul Sfant.
        Am intalnit un barbat care-si pierduse sotia si pe care a incinerat-o pentru ca asta fusese dorinta ei si pentru ca el nu stiuse ca e pacat.Cand i-a facut pomana si s-a dus la Biserica, preotul l-a facut albie de porci, ca si-a incinerat femeia si l-a dat afara din Biserica.De atunci, acest barbat sa nu mai auda de preoti si de Biserica.Atunci cand am deschis gura si am vrut sa-l invat( cu multa blandete!) cate ceva, a fugit de mine ca de ciuma, spunand ca si eu sunt dintre aceia,adica o fatarnica.
        Alt exemplu :spuneti ca canoanele si cuvintele sfintilor sunt infailibile, dar, despre casatorie Sfintii au vorbit diferit, unii numind dragostea conjugala drept pacat dobitocesc, iar casatoria doar in scopul de a naste fii.Abia Sfantul Ioan Gura de Aur a spus ca casatoria este SI pentru potolirea infierbantarii firii, fiind in consens de data asta cu Sfantul Apostol Pavel, desi nu intru totul.
        Parerile unora au dus la rupturi si dezastre in casatorie, pana la transformarea femeii in roaba barbatului(lucru valabil si azi, uneori).Dar, Ioan Gura de Aur a eliberat femeia.Iar Arsenie Papacioc o ridica pe femeie la rang de regina. Cata deosebire, oare nu i-a citit Arsenie Papacioc pe Sfintii din vechime?Nu cumva lupta impotriva lor?
        Dumneavoastra spuneti ca Biserica incalca canoanele, care trebuie sa ramana neschimbate si prin asta spuneti ca marturisiti pe Hristos.Dar asta nu este marturisire, ci apartenenta la canoane.Marturisirea nu implica neaparat si cunoasterea dogmelor, sau cunoasterea canoanelor.
        Iata si exceptiile : Sfanta Maria Egipteanca,Sfantul Pavel Tebeul, Nicolai Gurianov, Sfintii Inchisorilor, etc. Valeriu Gafencu a inteles adevarata credinta abia cand, imobilizat in inchisoare a invatat rugaciunea inimii.Nu apartinuse el ereziei legionare ?De care apoi s-a lepadat ?
        Dar cel mai concludent exemplu este Melchisedec.Ce va spune acest nume, sau ce va spune faptul ca „Iisus Hristos este Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec”? Nimic, desigur, nu cred ca multi crestini ortodocsi sunt interesati de acest lucru.
        Spuneti ca nu exista Duhul Sfant in afara Bisericii.Atunci inseamna ca noi, crestinii nu stim nimic.Adica nu stim sa deosebim Duhul Sfant nici la noi, nici la ceilalati , asemenea iudeilor, care vazand pogorarea Duhului Sfant peste neamurile pagane, inainte de convertire si botez, s-au mirat foarte tare.De ce oare ?
        Parintele Ilarion Argatu nu dadea afara de la rugaciune nici un om.Printre cei prezenti veneau si vrajitori.Uneori diavolii il amenintau pe parintele prin gura demonizatilor, dar parintele nu raspundea nimic, desi avea stravedere.Iti vedea sufletului cu toate cele bune si rele.Era un mare dogmatic, un mare sustinator al canoanelor,vrand sa spun ca era rar , dar de fapt era unic la noi in tara in aceasta stiinta.Pentru el Sfanta Scriptura si canoanele si dogmele, erau ca matematica si fizica, de aceea stia de ce si cum se imbolnaveste omul si de ce si cum se poate insanatosi.Si niciodata nu dadea gres, pentru cel ce urma sfatul lui.Caci demonizarea are multe cauze,dar el le rezolva pe toate , caci le stia pe toate, fiind un doctor neintrecut.
        Si mirarile acestea pot fi nenumarate, dintre care, inca una si cea mai tare este ca crestinii, nici in ziua de azi, multi dintre ei, nu stiu inca care este pacatul impotriva Duhului Sfant, de care sa ne ferim, pentru a ne salva de pedeapsa vesnica.Si acest lucru se si intampla si cu cei care cred ca nu mai exista alte adevaruri care ar trebui cunoscute si ca Biserica a spus totul.

      • Ana Elisabeta

        @ Simona

        Aveti, intr-adevar, foarte multe nedumeriri. Daca aceste nedumeriri sunt sincere, veti afla raspuns la ele, adica veti intalni persoane sau veti citi texte care va vor da raspuns la fiecare nelamurire in parte, chiar fara sa intrebati efectiv. Daca insa nedumeririle va sunt doar un pretext ca sa ii puneti la colt pe cei care nu sunt de acord pr. Argatu pe care vad ca-l considerati infailibil, atunci veti ramane nedumerita, imi permit sa spun, pentru ca Dumnezeu nu lumineaza pe nimeni cu forta.

        In legatura cu articolul pe care l-ati citat: chiar daca este corect asa cum mi s-a parut mie (poate ca nici nu este; asa cum am spus, eu nu m-am preocupat niciodata in mod special de problema canoanelor), asta nu inseamna ca nu poate fi interpretat intr-un mod gresit. Chiar si Sfanta Scriptura a fost interpretata gresit de toti ereziarhii, care si-au fundamentat ereziile pe interpretari originale, dupa capul lor, ale Sfintei Scripturi. Imi mentin afirmatia ca ar fi trebuit insotit de mai multe exemple care sa nu permita sau cel putin sa limiteze posibilitatile de rastalmacire.

        Faptul ca exista canoane care nu isi mai au obiectul nu inseamna ca gata, putem sa desfiintam toate canoanele. Daca am gasit intr-un dulap o pereche de chiloti din copilarie care nu-mi mai vin si pe care ii arunc, nu inseamna ca o sa-mi arunc toti chilotii si o sa umblu de-acum fara chiloti.

        Nici faptul ca exista canoane care nu se respecta nu inseamna ca trebuie desfiintate. Va dati seama ce-ar insemna sa se desfiinteze toate legile pentru ca sunt incalcate?

        Pe urma mai faceti o confuzie grava intre aplicarea cu acrivie (exactitate, precizie) a unui canon si aplicarea cu iconomie. In unele cazuri e mai de folos sa se aplice canonul intr-o maniera mai blanda sau sa nu se aplice deloc. Aceasta este iconomia. Diferenta dintre aplicarea cu iconomie si incalcarea canonului este ca prima este deliberata si are in vedere folosul duhovnicesc al persoanelor implicate, in timp ce a doua se intampla pur si simplu din ignoranta, nesimtire, rea-vointa etc.

        Canoanele care randuiesc oprirea de la impartasirea cu Sfintele Taine pentru pacate grave au in primul rand un scop pedagogic, pentru ca credinciosii sa constientizeze gravitatea pacatului si sa ajunga la o pocainta fierbinte, astfel incat sa urasca pacatul si sa fuga de pacat din toate puterile. Pe acei credinciosi care se pocaiesc asa, Sfanta Impartasanie ii ajuta sa respinga pacatul, astfel incat in cazul lor duhovnicul poate sa scurteze timpul de oprire sau chiar sa nu-l mai aplice deloc, asa cum s-a intamplat cu Sfanta Maria Egipteanca.

        Nu cred ca a zis nimeni aici ca Sfintii Parinti ar fi infailibili. Se vorbeste adesea despre consensul Parintilor, care inseamna ca sunt importante acele opinii ale Sfintilor Parinti care converg unele cu altele si care se completeaza reciproc, astfel incat nimeni sa nu gaseasca pretexte pentru rastalmaciri. Cand se vorbeste despre canoane, trebuie diferentiat intre cele care sunt adevarate dincolo de loc si timp sau dimpotriva au fost destinate unui anumit timp si loc. Faptul ca unii considera ca Biserica are nevoie de Aggiornamento, cum au vazut peste gard la Vatican, si ca deci acele canoane impotriva rugaciunii cu ereticii apartin unei ere trecute si trebuie desfiintate se cheama „wishful thinking”. Aceste canoane, dimpotriva, au ca scop pazirea credinciosilor Bisericii in orice epoca de ceea ce i-ar putea vatama, in sensul pierderii mantuirii. Cine vrea sa se mantuiasca, sa fie unit in veac cu Hristos, nu se apuca sa desfiinteze canoanele care ii pazesc de a fi despartiti. Ar fi ca si cum copiii ar incepe sa lupte contra regulilor de a nu se juca cu focul, de a nu baga degetele in priza, de a nu se catara calare pe geam sau pe balustrada samd.

        Si mai faceti multe afirmatii pe care nu le mai comentez, pentru ca ar insemna sa stau aici pana dimineata. Mai am si alte lucruri de facut maine. As vrea insa sa va atrag atentia ca pr. Ilarion Argatu, departe de a fi un fin canonist, avea multe practici si conceptii discutabile. S-ar putea sa trebuiasca sa alegeti intre lucrurile pe care le-ati invatat de la pr. Argatu si ceea ce invata Biserica lui Hristos. De exemplu, aceasta rugaciune cu vrajitorii pe care o mentionati nu poate fi considerata normativa. I-a castigat pe vrajitori la Ortodoxie? Atunci putem vorbi de iconomie. Daca nu, nu.

        „cei care cred ca nu mai exista alte adevaruri care ar trebui cunoscute si ca Biserica a spus totul” – Da, eu sunt in aceasta categorie, cred ca Adevarul este Unul, ca Hristos a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Alte cai, adevaruri si vieti, oricat de fascinante ar parea unora, nu ma intereseaza, pentru ca sunt iluzorii, nu vin de la Dumnezeu, nu conduc la Dumnezeu.

      • @Ana Elisabeta

        Nu ati inteles nimic din ce am vrut sa spun, ori nu vreti sa intelegeti.Tot ce spuneti este complet neadevarat,cum ca sunt de acord,sau indemn la ruptura de toate canoanele.Suntem copii? De fapt acestea sunt argumentele dumneavoastra, cum ca toti cei ca mine
        doresc desfiintarea tuturor canoanelor.Asta ati inteles din textele pe care vi le-am recomandat ? Asta spuneti dupa ce mai intai ati afirmat ca nu ati gasit nimic gresit in text?Pai, daca atat puteti intelege, ce sa mai spun de afirmatia dumneavoastra, in care spuneti ca Biserica a spus tot, adica tot adevarul ?Vai de noi ! Pana si un baptist a dat un raspuns corect atunci cand a fost intrebat despre adevar : Noi cunoastem doar o mica parte din adevar, atat cat ne-a revelat Dumnezeu si ne este folositor spre mantuire.
        Afirmati ca nu ne cunoastem credinta, asta da! Oare nu stiti ca noi cunoastem „in parte”,ca ” intr-o ghicitura”? Cum poate un crestin sa afirme ca „noi cunoastem tot adevarul”? Numai Hristos este ADEVARUL intreg. Adevarul are mii de dogme, iar noi cunoastem doar cateva.Daca adevarul este la dumneavoastra, cum de nu-l deosebiti atunci la Nicolai Afanasiev?Pentru ca cele duhovnicesti le pot judeca atat pe cele duhovnicesti, cat si pe cele lumesti, dar cele lumesti nu le pot judeca decat pe cele lumesti.

        Insa, impotriva a ceea ce sustineti dumneavoastra, voi aduce argumente din Sfantul Ioan Gura de Aur, cel care cu multa ravna indemna pe crestini sa aduca la dreapta credinta pe cei rataciti, pagani, eretici.

        „Ieşind de aici, răspândiţi mântuirea în întreg oraşul. Dacă nu-i cunoaşteţi pe cei care suferă de această boală, căutaţi-i.
        Deci, ca să mântuim şi pe fraţii noştri şi să dobândim şi iertare pentru păcatele noastre, dar, mai bine spus, să dobândim multă îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, şi înainte de toate celelalte să facem să se slăvească numele lui Dumnezeu, să pornim cu soţiile, cu copiii şi cu cei ai noştri la vânătoarea aceasta! Să-i smulgem din cursa diavolului pe cei prinşi de el după voinţa lui. Să nu ne oprim până ce nu facem tot ce ne stă în putinţă, fie de-i convingem, fie de nu-i convingem”.
        (C u v â n t u l VII
        din “Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei”
        Ed. IBMBOR – 2007)

        Iar in alta parte, tot Sfantul Ioan Gura de Aur spune asa:

        „Ci ale noastre sunt astfel, pe când împotriva alor voastre n’a purtat nimeni niciodată război; căci nici nu le e îngăduit creştinilor să răpună rătăcirea prin silă şi samavolnicie, ci mântuirea oamenilor trebuie dobândită prin înduplecare, prin cuvânt şi prin blândeţe”.
        ( din Cartea pentru Fericitul Sfânt Vavila
        Împotriva lui Iulian şi împotriva păgânilor).

        Tot Sfantul Ioan Gura de Aur :

        „Pentru aceasta Dumnezeu ne-a dat o singura făclie : soarele ; a întins un singur acoperământ : cerul ; ne-a dat o singură masă : pământul. N’a dăruit bogatului mai mult si ceva mai de preţ, iar săracului mai puţin şi ceva de mai mică valoare. Asta pentru ca unirea unora cu alţii să fie puternica şi de nedesfăcut şi pentru ca să nu poată zice cineva : Cutare nu-mi este prieten, nici rudă, nici vecin şi nu mă leagă nimic de el. Pentru ce să am vreo legătură cu el ? Pentru ce să vorbesc cu el?
        Dar nu este aşa! Dragostea pe care trebuie să o arătăm unii fată de alţii trebuie să depăşească apropierea ce există între prieteni. Se cade să fie atât de mare cât este de mare dragostea unui mădular al corpului nostru fată de alt mădular. In adevăr; un mădular n’ar putea să zică altuia, căci ar fi de râs : Ce legătură şi ce apropiere am eu cu tine? Tot astfel nici un om n’ar putea să zică aşa fratelui său. Chiar dacă nu ti-i rudă şi nici prieten, totuşi este om, are aceeaşi fire ca şi tine, are acelaşi Stăpân şi s’a născut pe acelaş pământ”.
        (Despre dragoste si prietenie-Sfantul Ioan Gura de Aur).

        Alt citat :

        ” De aceea Apostolii si urmasii lor au fost, si in aceasta privinta ca si in
        toate faptele lor, cu multa luare-aminte: condamnau si alungau
        ereziile, dar nu aduceau pe nici unul dintre eretici sub blestem. Se
        pare ca Apostolul Pavel a fost silit numai in doua imprejurari sa
        rosteasca anatema; dar n-a dat anatemei pe cineva anume: o data in
        Epistola catre Corinteni, spunand: „Daca cineva nu-L iubeste pe Domnul
        nostru lisus Hristos, sa fie anatema!”(I Corinteni 16,22), si alta
        data in Epistola catre Galateni: „Daca cineva va propovaduieste altceva
        decat ceea ce ati primit, sa fie anatema!”(Galateni 1,9).
        Cu ce te-mpotrivesti? Ceea ce nimeni din cei ce au primit aceasta
        putere n-a facut si nici n-a indraznit sa faca, aceea indraznesti sa
        faci tu, lucrand impotriva tainei iconomiei intruparii si a patimiiri
        mantuitoare a Domnului si luand-o inaintea judecatii imparatului?

        Si Pavel spune aceasta in epistola sa: „Caci vrajmasi fiind, ne-am
        impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau”(Romani 5,10). Si iarasi,
        in Epistola catre Evrei, spune ca a gustat moartea pentru toti
        oamenii(cf. Evrei 2,9).
        Asadar, daca Hristos a savarsit aceste fapte, iar Biserica implineste
        pildele acestor fapte facand in fiecare zi rugaciuni pentru TOTI
        OAMENII, cum indraznesti tu sa dai anatemei?”
        (Despre anatema- Sfantul Ioan Gura de Aur)

        Si ultimul citat (desigur ca mai sunt multe)din aceeasi invatatura a Sfantului Ioan Gura de Aur :

        „Apostolul spune: „Sa dea invatatura, certand cu blandete pe cei ce stau
        impotriva, ca doar le va da lor Dumnezeu pocainta spre cunoasterea
        adevarului, si ei sa scape din cursa diavolului, de care sunt prinsi
        pentru a-i face voia”(II Timotei 2, 25-26). Intinde mreaja dragostei,
        nu ca sa cada cel neputincios, ci, dimpotriva, ca sa se vindece! Arata
        ca din toata inima ta vrei sa faci ca binele (pe care l-ai primit tu)
        sa fie binele tuturora! Arunca undita cea placuta a dragostei, si
        astfel, cercetand cu ea cele ascunse, scoate din prapastia pierzarii pe
        cel pe care il ineaca gandurile sale. Paruta lui invatatura buna vine
        sau din prejudecata, sau din nestiinta. Arata-i ca invatatura lui e
        straina de invatatura incredintata de Hristos Sfintilor Apostoli. Iar
        daca omul care s-a abatut din calea cea dreapta va voi sa primeasca
        sfatul tau, el, dupa cuvantul proorocului, cu viata va vietui(cf.
        Iezechiel 3,21), iar tu iti vei izbavi sufletul tau. Dar daca nu vrea,
        ci staruie in indaratnicia lui, tu, ca sa nu te acoperi de vina,
        marturiseste-ti numai credinta ta, cu indelunga rabdare si bunatate, ca
        sa nu-ti ceara Judecatorul din mana ta sufletul lui. Nu fi cu ura, nu-i
        intoarce spatele, nu-l prigoni! Dimpotriva, arata-i dragoste curata si
        adevarata. Castiga-i dragostea! De n-ai avea alt folos, acesta este
        marele folos, acesta-i marele castig, ca va jubiti unul pe altul, ca
        ati invatat sa fiti ucenici ai lui Hristos. Caci spune Hristos: „Intru
        aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, de veti avea
        dragoste unii fata de altii”(Ioan 13, 35).

        Si acum , va intreb, doamna draga, v-ati fi gandit vreodata ca prietenia dumneavoastra cu un eretic il va face si pe acela sa devina ucenic al lui Hristos? Insa nu o prietenie lumeasca , ci acea prietenie prin care sa aveti credinta ca pentru(prin) iubirea dumneavoastra pentru acela, Dumnezeu il va mantui.Sa credeti asa si sa traiti in felul acesta.Despre acest lucru vorbeste si Parintele Dumitru Staniloae( si nu numai el).
        Insa este mult mai simplu sa ne rupem, sa ne dam anatema, etc.Asta nu ne costa nimic, nici un efort.Dar nici mantuire nu avem.
        Iar daca ceva din invatatura dumneavoastra si adevarul dumneavoastra seamana cu ceea ce am citat mai sus, atunci aratati-o in ce fel.Sau, poate , o fi gresit Sfantul Ioan Gura de Aur ! Sau, pentru anumiti crestini, Sfantul Ioan Gura de Aur este doar un idiomatic, un visator sordid.
        Deci,cred ca mai aveti de invatat multe de la Biserica si Biserica mai are multe adevaruri sa va spuna. Ramaneti in ea.

        P.S. Parintele Argatu nu este infailibil, Duhul Sfant este infailibil, care vindeca prin harul daruit omului.Nici aici nu m-ati inteles.Si, poate stiti ca scoaterea demonilor nu se face cu ajutorul demonilor.Dar poate il cunoasteti mult mai bine pe parintele Argatu, cum multi se lauda, desi nu l-au vazut niciodata.

      • @Ana Elisabeta

        „Diferenta dintre aplicarea cu iconomie si incalcarea canonului este ca prima este deliberata si are in vedere folosul duhovnicesc al persoanelor implicate, in timp ce a doua se intampla pur si simplu din ignoranta, nesimtire, rea-vointa etc”.

        Si dupa ce judecata faceti dumneavoastra aceasta deosebire, care nu sunteti nici preot, nici nu ati studiat canoanele ?Ca , de altfel, aici chiar ati nimerit-o. Numai ca atribuiti partialitate iconomiei.

      • Ana Elisabeta

        @ Simona

        Am raspuns pentru ca ati insistat sa ma intrebati. Am precizat in ce calitate raspund, adica nu de expert in canoane. Evident ca nu sunt preot; parintele Matei Vulcanescu este insa preot, pe dumnealui de ce nu-l ascultati?

        In rest nu va mai raspund nimic de vreme ce opinia mea (si timpul pe care l-as pierde) valoreaza pentru dumneavoastra cat o ceapa degerata si, oricum, „nu va inteleg”.

      • e obligatoriu sa ma asculte pe mene pentru ca sunt preot. daca eu sunt un inselat? ideea e sa asculte de Sfintii parinti, si daca Sfintii parinti spun ce spun eu, automat asculta si de mine

      • Parinte Matei, inca o data va rog sa ma iertati.
        Cred ca nu este neaparat vorba de neascultare de un anumit preot, pentru ca lucrurile sunt impartite si nu din cauza mea.

        @Ana Elisabeta,

        Evitati sa explicati de ce sunteti in opozitie cu alti Sfinti (ex. Ioan Gura de Aur), preoti si credinciosi.Ce va „anima”, pentru ca daca va raliati unei credinte, aveti motive ?
        Eu cred in ce ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur si nu dau anateme. Dumneavoastra?

        Matei, 18:
        „Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
        Ps 34.7; Zah 13.7; Evr 1.14; Est 1.14; Luc 1.19;
        11 Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
        ………………………………
        Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
        Mat 5.24; 1Ioan 3.22; 1Ioan 5.14;
        20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

        Domna Ana, cand iesiti in fata cu dezideratul pe care il sustineti, trebuie sa aveti in spate argumente grele si omniprezente, dar este stravezie sustinerea dumneavoastra, iar in cele din urma, va retrageti fara nici o victorie,atat de impulsionata sunteti pentru adevar. In lipsa altor prerogative, nadajduiti ca ceilalti vor actiona asemenea arabilor,insa pana atunci dv. nu indrazniti mai mult decat a „striga” de pe acest blog.

      • Sfantul ioan Hriotom se referea la cei care toata ziua, buan ziua se anatematizeaza reciproc, ca dementii. Anatema asupra ereticilor e binevenita si binecuvantata! Simona interpreteaza aiurea pe Sf Ioan Hrisostom! Deoarece anatemele sunt aprte integranta din Slujba Triodului, din Traditia Ortodoxa, faptul ca unii nu o zic e pacatul lor!Anatema tuturor ereticilor!!!

      • Ana Elisabeta

        Parinte, binecuvantati!

        N-am spus sa va asculte obligatoriu, am intrebat sub ce pretext nu va asculta, daca pe mine nu ma asculta sub pretextul ca nu sunt preot.

        Mai conteaza si cu ce atitudine ii citim pe Sfintii Parinti, daca ii citim ca sa aflam punctul lor de vedere sau numai ca sa ne confirmam parerile noastre preconcepute. Cum am mai spus, si Sfanta Scriptura poate s-o citeasca cineva si sa-si confirme propriile pareri, dupa care sa mai si zica ca a gasit argumente in Sfanta Scriptura. E un fenomen care se cheama „confirmation bias”, cunoscut de stiinta seculara:

        http://en.wikipedia.org/wiki/Confirmation_bias

        A se vedea si „cherry picking”, care in ciuda numelui dragut e o eroare de judecata/logica:

        http://en.wikipedia.org/wiki/Cherry_picking_%28fallacy%29

        Si daca are cineva vreo problema cu stiinta profana, il trimit la Sfantul Ignatie Briancianinov, care ne sfatuieste sa dam la o parte ideile acumulate din surse eclectice si sa ne adapam numai de la izvorul curat al scrierilor inspirate de Duhul Sfant:

        „Dacă în mintea şi sufletul tău nu este scris nimic, Adevărul şi Duhul să scrie în ele poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura Lui duhovnicească. De ţi-ai îngăduit a-ţi mâzgăli de tot tablele sufletului cu felurite cugete şi întipăriri neduhovniceşti, fără a lua aminte cu înţelepciune şi fereală: “Cine e scriitorul, ce scrie el?“, curăţă cele scrise de scriitori străini, curăţă prin pocăinţă şi lepădarea a tot ce este împotrivitor de Dumnezeu. Să scrie pe tablele tale doar degetul lui Dumnezeu. Pregăteşte pentru acest scriitor minte şi inimă curată, vieţuind cu evlavie şi întreagă înţelepciune: atunci, rugându-te tu şi citind sfintele cărţi, pe nebăgate de seamă şi în chip tainic se va scrie pe tablele sufletului tău legea Duhului.”

        http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/18/sfantul-ignatie-briancianinov-nu-vorbi-despre-crestinism-cu-oameni-molipsiti-de-invataturi-mincinoase-nu-citi-carti-despre-crestinism-scrise-de-dascali-mincinosi/

        E foarte instructiv si restul articolului.

  2. preot-duhovnic

    CINSTE LOR! TREBUIE SA-I URMAM SI NOI!

  3. Sebastian

    @Ana Elisabeta

    Deja totul s-a intimplat. Nu mai are nimic ce sa se mai intimple. Iar reactie nu a fost si nici nu are de unde sa fie …

    • Ana Elisabeta

      „Nu are nimic ce sa se mai intample”? Sunteti optimist🙂

      Oricum, intrebarea era mai degraba retorica. La noi, Papa Ioan Paul II a fost intampinat cu entuziasm popular. Daca s-ar da (sa presupunem…) o circulara de la Bucuresti si/sau Constantinopol ca gata, de-acum noi ne unim cu Vaticanul, oare ar exista vreo reactie de impotrivire (ma refer la o reactie de masa, nu izolata la o mana de oameni), macar atunci?

      Suntem un popor foarte-foarte evlavios, care cumpara nenumarate lumanari, da nenumarate acatiste, pomeni, etc., merge in nenumarate pelerinaje s.a.m.d., dar nu vrem sa ne cunoastem si sa ne aparam credinta.

      • Sebastian

        Asa e – cu „poporul”, mai exact, – cu populatia. Ceea ce s-a intimplat este despartirea despartirea BOR de Biserica lui Hristos. Mai departe ceea ce se intimpla este nerelevant pt Biserica, dupa cum este nerelevant ce se intimpla la Vatican si in nenumaratele secte protestante. Deaceea nu are rost sa mai asteptam ceva in BOR. Iar cei din BOR care doresc sa revina la Biserica lui hristos nu au decit sa o faca „pe cont propiru”, adica individual, pe propira raspundere, fara vreo „binecuvintare” din partea oricarui „cleric” din BOR.

      • Poporul roman isi cunoaste credinta de doua mii de ani , dar o ignora: furam, mintim, suntem nemilostivi, lacomi, desfranati si mai ales barfim.Si am ajuns sa socotim acest ultim pacat ca pe o cinste .Cu cat ne barfim mai mult unul pe altul, cu cat ne lovim mai tare, cu atat ne indreptatim mai mult si ne credem mai crestini.

        (19. Nu Se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe ulite, glasul Lui.
        20. Trestie strivita nu va frange si festila fumeganda nu va stinge, pana ce nu va scoate, la biruinta, judecata).

      • Ana Elisabeta

        „Ceea ce s-a intimplat este despartirea despartirea BOR de Biserica lui Hristos.” Sa nu zicem hop pana n-am sarit! Cei care sunt despartiti sunt cei care spun ca in BOR nu mai este har. Deci nu mai bagati fitile stiliste pe blogul parintelui Matei🙂

      • Sebastian

        Ce temei patrristic aveti pentru a afirma ca in BOR ar fi Harul Duhului Sfint ?

        Crestinii nu cunosc asemenea temeiuri.

      • Sfintele moaste ale sfintilor din inchisorile comuniste, si multe altele!

      • Sebastian

        EU am intrebat de temeiuri patristice – singurele primite in Ortodoxie. „Moaste” au si catolicii, si budistii. Moastele UNOR sfinti din inchisori arata marturisirea lor personala, si nu dovedeste nimic despre BOR care a participat la inchiderea lor in puscarii.

        Deci, care sint temeiurile ecleziologice pentru a afirma ca BOR este Biserica luii Hristos ?

      • Au moaste catolicii? Ma indoesc profund! Intrebarea mea este, pe ce temei patristic spuneti ca BOR nu mai are Har? Sunteti eretic mateit? Suteti stilist?

      • Ana Elisabeta

        Daca prietenul Sebastian ar fi venit preocupat de mantuirea noastra, ar fi venit cu argumente, plus o adresa, un numar de telefon, ceva, ca sa aflam si noi unde locuieste in ziua de astazi Harul, in opinia dumisale. Dar prietenul Sebastian a venit mai degraba ca sa sminteasca, „ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi”, pentru ca cei care n-au fost inghititi de balaurul ecumenist sa fie inghititi de hidra stilista cea cu multe capete, care ba se inmultesc, ba se unesc intre ele. Ce conteaza care cap al hidrei ne-ar inghiti, daca efectul este acelasi?

        Si in aceeasi carte mai scrie:

        „Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.”

        Aviz amatorilor…

    • Sebastian

      Dumneata cunosti ce inseamna semnul ” in limba romana ? Intre aceste semne am pus cuvontul „moaste” pentru cazul catolicilor si mal budistilor.

      Acum cu BOR. Prin eretici lucreaza Harul ? Ce ne spun Sfintii Parinti ?

      • Da lucreaza Harul! Pentru ca nu sunt condamnati Sinodal. Ereticul Nestorie era patriarhul Constantinopolului si hirotonea preoti, spovedea, impartasea, boteza. Ce a hotarat Sinodul III Ecumenic referitor la hirotoniile si toate slujbele savarsite de Nestorie? A hotarat ca sunt valabile pana la judecarea lui si condamnarea lui nominala, oficiala. De aceea noi, crestinii ortodocsi, nu ne punem problema pierderii Harului ci daca acolo un de mergem la Biserica se propovaduieste drept Cuvantul Adevarului sau se spun minciuni si erezii si se fac practici anti eclesiologice. Daca se spun minciuni si erezii, avem datoria sa protestam si sa ne ingradim de ierarhul eretic dar inca necondamnat. De aceea nu ne mai impartasim din mana lui, nu mai mergem acolo unde slujeste el, etc, la fel si cu preotul. Dar asta nu insemana ca Dumnezeu il taie automat din Trupul Biseiricii. Dar noi pentru dragostea lui Hrisots ne ferim de un astfel de ierarh si il judecam deschizand ochii si altora.

      • Sebastian

        Eu am intrebat nu ceea ce spui dumneata, ci ceea ce spun Sfintii parinti. Acea invatatura pe care dumneata ai descris-o nu are reazem in Sfintii Parinti. Dumneata poti oare sa faci referinta la vreun Sfint Parinte in sprijinul acestor afirmatii ? O sugestie: In cazul lui Nestorie erezia lui nu era condamnata. Dar unii crestini din Const-l s-au si ingradit de eresiarh inca pina la condamnarea ereziei insasi. Deci, ce ne spun Sfintii Parinti ?

        Inca o sugestie: afirmatiile facute de ecumenisti, serghianisti si cei de o credinta cu ei au fost condamnate de Sfintii Parinti ?

        A treia sugestie: Sf. Maxim Marturisitorul a rupt partasia cu ereticii inca pina la Sinodul de la Roma care a condamnat monotelismul.

        Daca va rezulta ca Dumneata nu poti gasi vreun Sfint parinte care sa sprijine aceasta invatatura a dumitale, va rezulta ca dumneata vii cu noi invataturi.

      • Iertati-ma , daca afirmati ca Sinodul este argumentul Harului, atunci sa ascultam mai intai de toate de Sinod.

      • cinea zis ca Sinodul e argumentul Harului?
        Sinodul in sine nu e argumentul Harului, el devine argumentul Harului atunci cand e ortodox, cand cateriseste pe eretici. Nu prin faptul ce a exista, ci in functie de marturisirea lui.

  4. Emil Baciu

    Este a doua bucurie pe ziua de azi, dupa ce mai intai am luat la cunostinta despre mustrarea Patriarhului Bartolemeu de catre Sfanta Chinotita din Sfantul Munte Athos la 31 decembrie 2014.
    Cat despre ortodocsii arabi din Ierusalim care au strigat „nevrednic este” cand s-a pomenit Patriarhul ecumenist Teofil, acestia reprezinta oile care de nevoie se transforma in strajeri, intrucat pastorii si arhipastorii care ar fi trebuit sa pazeasca turma de lupii cei infricosatori au abandonat-o din motive lumesti, obscure. Exemplul lor ne bucura ,ne intareste si este un indemn pentru noi.
    Dumnezeu ii va rusina cumplit pe ecumenisti, caci ei sunt cei care lovesc in dreapta credinta si risipesc turma pe cai ratacite ,indepartand-o de Dumnezeu si de mantuire.

  5. AndreiD

    @Sebastian

    Te joci cu expresii periculoase: a fi har sau a nu fi har. Harul nu este un SRL care astazi e si maine da faliment.

    Cat despre temeiuri patristice, vezi la Sfantul Vasile cel Mare, Epistola 113, sau Sfantul Grigorie de Nazianz, Cuvant la Atanasie cel Mare (nu cred ca e in roama). O sa vezi ca treaba cu separarea instanta nu era chiar asa cum o prezinta stilistii. Nici Sfantul Marcu al Efesului nu a rupt comuniunea, decat dupa o unire fara echivoc.

    Apropo de temeiuri patristice, ce temeiuri au gasit stilistii ca sa faca „biserici” paralele (cateva zeci la numar) pentru chestiuni care nu tin de dogme (calendarul)? Nu-mi spune de ecumenism, dupa cum incearca toti stilistii sa scoata camasa, ca la momentul 1923 inca nu se punea problema de abateri dogmatice grave, fiind doar pe alocuri cateva declaratii, si alea timorate. De ecumenism pe fata se poate vorbi de la Athenagora incoace. Deci?

    • Sebastian

      In primul rind tin sa multiumesc pentru prilejul oferit de dumneata pentru citirea acestor de Dumnezeu insuflate scrieri. M-am folosit de ele.

      In al doilea rind, nu am putut trasa vreo paralela intre diferite situatii descrise in aceste doua lucrari (in special in Cuvintul …) si acea situatie care constituie obiectul polemicii dintre noi (vezi mai jos Sexto).

      Tertio: este o blasfemie, dupa parerea mea, ca lucrarea Duhului Sfint sa fie comparata cu activitatea vreunui SRL: din cele scrise de mine nu rezulta o asemenea comparatie.

      Quarto: Eu nu am vorbit de vreo „separare instanta”. Mai mult chiar: eu nu inteleg ce ai dumneata in vedere prin aceasta sintagma.

      Quinto: Eu nu cunosc pe ce temeiuri isi sprijina „stilistii” formarea de Sinoade. Ceea ce dumneata numesti „stilisti” este un fenomen atit de divers incit in el incap fenomene opuse, reciproc incompatibile. De aceea folosirea acestui termen este absurda ca si termenul insusi: ea nu adauga nimic la intelegerea a ceea ce doresti dumneata sa spui – mesajul ramine paralel cu ceea ce am vorbit. E ca si cum un papistas ar intreba: ce temeiuri au gasit schismaticii sa-si faca „bisericute” locale paralele (cateva zeci la numar sinoade „stiliste” si nu numai „stiliste’ dar si neostiliste) pentru chestiuni care nu tin de dogme (primatul papal) ? Si aceasta cu referinte la cele citeva zeci de sinoade unul mai „ortodox” decit altul, fara a mai pune aici la socoteala diferendele financiar-corporatiste si geopolitice dintre BORo si Ierusalim intre BORusa si Const. etc.

      Sexto: NU am orimit nici un raspuns la intrebarea mea din inceput: ce Sfint Parinte afirma ca prin eretici lucreaza harul daca acestia nu sint osinditi de vreun Sinod ortodox ? Aici este miezul. Caci dumneata recunosti ca episcopatul Bisericii Oficiale este eretic fie nemijlocit, fie prin partasia euharistica cu ereticii (Bartolomeu, Ciobotea, Gundeaev\, Irineu jidovitul, Ilie jidovitul etc.).

      De altfel, ecumenismul nu este singura meteahna a oficialilor: mai avem secularismul desfigurant, anticanonismul totalitar, serghianismul ca axa a gindirii si a identitiatii spirituale.

      Deci, la aceasta intrebare rog deslusiri patristice. Multumesc anticipat.

      • Pleroma Bisericii este ortodoxa. Ca o Biserica sa cada in erezie ar trebui ca atat clerul ei cat si poporul sa gandeasca si sa practice eretic. Daca poporul e ortodox, atunci Biserica nu dispare. Harul nu se retrage automat. Exista madulare bolnave ale Bisericii, care se pot vindeca sau degrada si muri. Deci nu sunt vase comunicante, ci trup viu.

      • Sebastian

        Eu intreb iarasi (tot nu pot primi un raspuns patristic de la dumneata): cine dintre Sfintii Parinti are o asemenea ecleziologie ? Nu putem afirma NIMIC ce nu are reazem direct in Predanie. Atit timp cit nu este acest reazem orice afirmatie este susceptibila de a fi erezie.

        Lipsa unui raspuns intemeiat patristic vadeste fie o necunoastere a Predaniei sub aspectul ecleziologiei, fie o contradictie cu Predania. Deci ?

      • Raspus: Sf Teodor Studitul , Sfantul Fotie cel Mare, Sfantul Marcu Eugenicul, etc, sa continui?

  6. Ana Elisabeta

    @ Sebastian

    Nu ne-ati spus cu cine sunteti in comuniune, ca sa nu vi se aplice eticheta generala de „stilist”. E mai confortabil sa calomniati (ca sa nu zic sa blasfemiati) Harul din BOR fara sa dezvaluiti din care factiune faceti parte, ceea ce ar face sa iasa la lumina ce nereguli canonice (gen hirotonii „iconomice” de episcopi) si ce eclesiologie distorsionata caracterizeaza comunitatea din care faceti parte.

    • probabil ca e dintr-o ramasita ROCOR

      • Sebastian

        Pentru a marturisi Dreapta Credinta sau strimba credinta – cea pe carfe deocamdata in cele scrise mai sus o marturisiti – nu estge nevoie sa stiti cu cine sint in comuniune. Iar conjecturarile autorului blogului sint false.

        Exact acei Sfinti Parinti pe care dumneata i-ai pomenit mai sus vorbesc intr-un glas: prin eretici harul nu lucreaza, iar a afirma aceasta este blasfemie impotriva Duhului Sfint.

        Eu astept referinte exacte, nu generalitati. Daca nu le aveti asa si psuneti – „eu, autorul blogului, am propria mea ecleziologie care nu are reazem in invatatura Sfintilor Parinti” si ar fi mai onest decit sa umblati cu conjecturari mincinoase, precum ca as fi din vreo factiune ROCOR, sau ca as fi afirmat ca harul se retrage automat – din 1925 pina azi nu inseamna automat – sint 5 generatii biologice la mijloc. Apropo, daca recunoasteti, totusi, voi ca introducerea calendarului secular in locul calendarului ortodox a fost o greseala, de ce nu reparati greseala ? Si in ce anume consta greseala aruncarii la gunoi a calendarului ortodox si inlocuirea lui cu cel secular ?

        V-am dat initial niste sugestii de care nu ati izbutit sa va folositi – din cauza ca sint impotriva ecleziologiei pe care – din nestiinta sau din cacodoxie – o marturi9siti, deocamdata.

        Te-am intrebat pe dumneata de citeva ori, o intrebare foarte concreta: cine dintre Sfintii Parinti spune ca prin eretici lucreaza Harul Duhului Sfint, iar daca „lucreaz”, atunci in ce conditii ? Lipsa raspunsului timp de 3-4 zile si fuga permanenta de rapsuns este, deocamdata, foarte graitoare. Deci ?

      • Ce interesant ca acest om loveste tocmai in cei care lupta impotriva ereziei ecumeniste! Pozitiile dumitale sunt pozitii mateite. Matei, securist infiltrat intre vechi calendarisit pentru a dezbina. Se vede ca ati citit pe Sfantul Teodor Studitul! Sfantul Teodor Studitul spune ca daca un episcop e in comuniune cu mitropolitul sau ce afrima erezii din frica, dar nu marturiseste erezia ca el, sa ramai in comuniune cu el.

      • Ana Elisabeta

        Si mie mi s-a parut, dupa unele indicii (folosirea termenului serghianism, o oarecare distantare de „stilisti”) ca ori e rocorist ne-reunit cu Moscova, ori e „catacombnic”, de asemenea ne-reunit cu Moscova. Dar interesant era sa ne spuna el🙂

      • Sebastian

        Incerc sa vad care este sensul luptei pe care – chipurile – o faceti impotriva ecumenismului. Daca ecumenismul este erezie, atunci de cind este acea erezie ? Ereticii hirotonesc ? Daca cineva a fost hirotonit de un arhiereu eretic, crezind ca este hirotonit de un ortodox, iar apoi cind afla ca acela este eretic (si a fost), atunci hirotonia este valabila numai in cazul in care cel hirotonit rupe partasia euharistica cu acel eretic ca si cu toti ceilalti eretici – Sf. Teodor Studitul.

        La fel si mitropolitul pe care dumneata il pomenesti si care, dupa cum dumneata afirmi, crede ortodox (ma indoiesc personal, dar aceasta nu este relevant pt discutia ns.), dar din frica il pomeneste pe arhiepiscopul eretic, atunci dumneata poti sa fii primit de crestini sa se impartaseasca la dumneata cu conditia ca dumneata sa nu fi liturghisit cu alti eretici (adica cu cei care pomenesc vreun episcop eretic).

        Dar in cazul neostilistilor situatia este mai grava: bunaoara, in manastirile din Rusia pe neostilisti nu ii primesc la Taine, inclusiv la impartasanie, dar pe slatioristi ii primesc la impartasanie. Mai mult chiar, preotii din Basarabia interzic fiilor lor duhovnicesti sa mearga la bisericile neostiliste, in special la cele ale BORom, ci ii sfatuiesc sa mearga mai degraba la slatioristi. Adica, poporul credincios din Rusia, Gruzia, Ucraina, RepMoldova, nu primeste a se impartasi cu neostilistii, socotind ca neostilismul este erezie, nu numai schisma.

        Iata si un link graitor: https://hristofor.wordpress.com/2015/01/11/cele-doua-calendare-doua-timpuri-deosebite-masurate/

        Cu pomenirea: In Rusia ca si in Romania pomenirea patriarhului de catre fiecare preot este obligatorie, deci pomenirea ereticului este obligatorie. Iar incetarea pomenirii ereticului inseamna automat „caterisirea” acelui preot. Nu stiu care e situatia in Grecia cu pomenirea arhiepiscopului.

        Episcopul pe care dumneata il pomenesti a facut declaratii de „disociere” de credinta eretica marturisita de catre arhiepiscopul Greciei ? A propovaduit de pe amvon ca el considera ca cele propovaduite de arhiepiscop sint erezie ? Daca nu a facut-o, atunci nu putem afirma ca el nu este in partasie de credinta cu acela. Daca a facut-o, atunci, conventional, se poate aplica regula lui Sf. Teodor Studitul la care dumneata faci referinta. Dar ramine problema nerezolvata cu neostilismul. Iar mai sus (intr-un mesaj anterior) am pomenit de eresul serghianist – toti oficialii se intemeiaza integral pe acest eres. Cum il combateti ? Cum il osinditi ? Dar cum ramine cu afirmatiile ierarhilor oficiali precum ca canoanele sint „invechite”, „inadecvate” noilor conditii etc. La fel cum ramine cu atitudinea oficialilor fatza de integrarea europeana (in contextul serghianismului), cu evidenta populatiei prin cod de identitate personala (este sau nu este erezie sa se afirme ca aceasta evidenta duce sau nu duce la pecetea Antihristului), cum ramine cu Onomatodoxia care este data anatemei de catre oficiali, dar care este temelia rugaciunii inimii ? Etc., etc.

        Avem aici cunoscuta analogie a Sf. Teodor privind compararea ereziei cu o veriga dintr-un lant impletit tare mestesugit care genereaza un evantai intreg de erezii, daca admitem macar una.

        Parerea mea (pe care mi-au format-o Sfintii Parinti) este ca orice erezie lipseste de Har pe cel care o impartaseste constient sau pe cel care nu vrea sa cerceteze credinta intiistatatorului sau (cf. Sf. Ioan Gura De Aur, „Ultimul Cuvint” inainte de moartea sa). La fel si pe cel care se afla in partasie constienta cu aceia din prima categorie. A osindi o erezie fara a osindi toate celelalte este minciuna, caci ramine partasia cu ereziile neosindite. La fel, a osindi eresul si a ramine in partasie euharistica cu cei care impartasesc, inclusiv tacit, acel eres, si a sustine ca Harul lucreaza prin asemenea slujitori „osinditori”, este iarasi eres.

        Cu iertare. Oricum, astept in continuare deslusiri si raspunsul exact la prima, cea dintru inceput, intrebare a mea. Multumesc. (Fara invinuiri gratuite – aceasta numai dezgoleste lipsa de argumente patristice, fara trecere la persoana mea – ticaloasa, da, dar nu eretica.)

  7. Ana Elisabeta

    @ Sebastian

    Cereti fara incetare „argumente patristice”. Spuneti din care factiune stilista faceti parte si aduceti „argumente patristice” (reale, nu rastalmacite) ca acolo este Harul. Nu ar trebui sa ne convingeti sa lasam ratacirea si sa ne alaturam adevarului pe care-l propovaduiti?

  8. Ana Elisabeta

    Cu privire la (lipsa de) mantuire in afara Bisericii, acest text al Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov:

    http://www.marturieathonita.ro/despre-mantuirea-necredinciosilor/

    • Sebastian

      @Ana Elisabeta

      Da asa este: in afara Biserici nu este mintuire. Intrebarea ramine aceeasi – face oare BOR parte din Biserica lui Hristos ? Ce temei patristic, din Predanie aveti sa afirmati aceasta ?

      • Facea Nestorie parte din Biserica pana a fost condamnat de Sinodul III Ecumenic??? Da! Dovada ca Sf Parinti au considerat toate hirtoniile lui ca VALIDE!!!desi era eretic si inainte de condamnare.

  9. Părinte, de ce mințiți prin omisiune?

    Lăsați impresia că respectivii credincioși sunt nemulțumiți de atitudinile ecumeniste ale patriarhului Teofil, în timp ce revendicările lor au cu totul altă natură. Credincioșii arabi sunt nemulțumiți de faptul că patriarhia nu le hirotonește preoți arabi și că, deși sunt majoritari, în continuare sinodul este în totalitate grec.

    • Sebastian

      Minunilew nu sint un criteriu ortodox. Criteriu ortodox este Dreapta Credinta si vietuirea in potrivire cu ea.

      • Ana Elisabeta

        Mai ramane sa mai spuneti si ca cu domnul demonilor au scos pe demoni. (Matei 9, 34; Marcu 3, 22) Cam asta a fost si argumentul celor care au contestat botezul lui Serafim Larsen, spunand ca el era deja membru al Bisericii „primit prin mirungere”.

      • Ana Elisabeta

        Nu ati spus inca in ce comunitate va impartasiti. Unde credeti ca este Dreapta Credinta desavarsita si prezenta Harului Duhului Sfant? Daca nu va impartasiti nicaieri, de unde stiti ca nu va inseala vrajmasul ca sa va lipseasca de Harul Sfintelor Taine si ca sa va mandriti asamanandu-va cu Sf. Maxim Marturisitorul?

  10. Ana Elisabeta

    Si tot despre har, din aceeasi carte a pr. Efrem Katunakiotul despre Gheron Iosif Isihastul:

    https://dogmaticaempirica.wordpress.com/2014/01/28/despre-transfigurarea-simturilor-prin-har-in-rugaciune-si-contemplarea-iubire-a-dumnezeistii-frumuseti-in-viata-mistic-contemplativa-ortodoxa-adica-despre-philo-kalia/

    Pentru o mai buna intelegere, adaug si acest articol in care Marian Maricaru comenteaza citate din Cuviosul Sofronie de la Essex, referitor la faptul ca nu se poate face cu adevarat rugaciunea inimii fara a fi primit mai inainte Harul in Sfantul Botez:

    https://dogmaticaempirica.wordpress.com/2014/01/18/fericitul-intru-adormire-cuvios-sofronie-de-la-essex-despre-lipsa-harului-si-rugaciunii-in-duhul-la-heterodocsi/

  11. Ana Elisabeta

    „Ce interesant ca acest om loveste tocmai in cei care lupta impotriva ereziei ecumeniste!”

    Chiar asa! Jocul cui il face el? A se revedea comentariul meu de aici:

    https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2015/02/04/crestinii-ortodocsi-arabi-striga-anaxios-nevrednic-este-in-timpul-pomenirii-patriarhului-teofil-al-ierusalimului-la-sfanta-liturghie/comment-page-1/#comment-4311

  12. Ana Elisabeta

    @ Sebastian:

    Spuneti: „cei din BOR care doresc sa revina la Biserica lui hristos nu au decit sa o faca “pe cont propiru”, adica individual, pe propira raspundere, fara vreo “binecuvintare” din partea oricarui “cleric” din BOR.”

    Cred ca datorati niste explicatii. Care este acea Biserica cu care – se intelege implicit – BOR nu este in comuniune, la care cei din BOR si-ar putea dori sa revina? Sau poate va simtiti un unic marturisitor al Adevarului, un nou Maxim Marturisitorul?

  13. Ana Elisabeta

    P.s. M-am incurcat: erau doi Efremi diferiti, Efrem Katunakiotul si Efrem Filotheitul :)) Dar amandoi au fost ucenici ai Parintelui Iosif Isihastul…

  14. Ana Elisabeta

    Tragand linie, mai am cateva remarci in privinta Harului care, in functie de ochelarii cu care privim ba este, ba nu este in BOR si pentru care ba sunt, ba nu sunt „argumente patristice”.

    Am oferit, pentru cei care sunt cu adevarat interesati de subiect, cateva linkuri aparent razlete despre experienta Harului si la noi, si in Sfantul Munte (sub Patriarhia Constantinopolului) si la Essex (tot sub Patriarhia Constantinopolului; manastirea de la Essex e stavropighie a acestei Patriarhii). As mai fi putut adauga si altele. Cele mai evidente, cele mai palpabile sunt sfintele moaste care au izvorit mir, moaste ale sfintilor inchisorilor comuniste.

    Daca incercam sa deducem prezenta sau absenta Harului prin speculatii numai din lecturi, oricat de duhovnicesti ar fi lecturile, ne putem rataci grav. Arie oare nu si-a fundamentat erezia pe interpretarea gresita a Sfintei Scripturi? Sf. Irineu al Lyonului spunea ca un eretic care interpreteaza Sfanta Scriptura este ca un artist mozaicist care desface portretul unui imparat si din aceleasi elemente compune imaginea unui caine sau a unei vulpi, dar insista ca este tot portretul imparatului. Ce sa mai zicem de fariseii care citeau cu mare zel Scripturile, in fiecare zi, zi de zi, de dimineata pana seara, dar cand Mesia/Hristos a venit, nu L-au recunoscut.

    „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.” (Matei 23, 13)

    „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.” (Matei 23, 15)

    „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi, călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! ” (Matei 23, 24)

    Unul dintre blogurile citate mai sus este „Dogmatica empirica”, al carui nume vine de la o remarca de mare insemnatate a parintelui profesor John Romanides: numai in Biserica ortodoxa dogmele nu sunt rezultatul unor speculatii filosofice, ci rodul experientei, al trairii in Duhul Sfant in Biserica. La ce ne folosesc Sfintele Scripturi si Sfintii Parinti daca ne raportam la ele ca la litere moarte, cum se raportau si fariseii, intorcand spatele de la realitatea Harului?

    Problema nu este daca exista sau nu exista Har in BOR, pentru ca aceasta este o realitate indiscutabila, pentru care pot marturisi toti cei care au simtit efectele Harului, in frunte cu Serafim Larsen. Si ca lucrurile sa fie lasate la mana unor marturii care pot fi subiective, avem si marturii palpabile: sfintele moaste ale mucenicilor din inchisori, dintre care unele au izvorit si mir; sfintele moaste ale Parintelui Ilie Lacatusu; buna-mireasma si broboanele de mir izvorite de trupul Parintelui Justin Parvu la inmormantarea sa. Daca am ajuns prin deductii pe baza lecturilor din Sfintii Parinti la concluzia ca nu exista Har in BOR, inseamna ca am gresit pe undeva: n-am tinut seama de toate datele problemei, n-am citit toate sursele relevante (ci doar pe cele care duc la concluzia noastra – „cherry picking” si „confirmation bias”), si/sau am interpretat ce am citit asa cum am vrut, nu asa cum a intentionat autorul. Ce sens are un asemenea demers? Si fariseii L-au ucis pe Hristos pentru ca nu corespundea cu interpretarea pe care o aveau ei cu privire la Mesia.

    Pentru a intelege cum e posibil sa existe Har in BOR, sa ne gandim cat timp a trecut de la prima afirmare a Filioque si de la primele derapaje papiste pana la ruperea comuniunii dintre Roma si Biserica ortodoxa in 1054: sute de ani. Ba inca aceste doua erezii au fost chiar condamnate la Sinodul de la Constantinopol din 879-880, sinod avizat la momentul respectiv inclusiv de reprezentantii Papei Ioan al VIII-lea, chiar daca denuntat dupa aceea de Papalitate. Ruperea ireversibila a comuniunii a avut loc de-abia in 1054, cand ortodocsii au fost pusi in situatia de a renunta la Ortodoxie pentru a ramane in comuniune cu Papalitatea eretica. Acest lucru, bineinteles, nu s-a intamplat: ortodocsii au ramas cu Ortodoxia in Biserica, iar ereticii cu erezia in afara Bisericii.

    Deci, daca se intreaba cineva cum de a mai ramas Roma peste o suta de ani in comuniune cu Biserica, dupa condamnarea explicita a celor doua erezii, Filioque si papismul, in 879-880, raspunsul este iconomia. Nu o iconomie a oamenilor. Daca se intreaba cineva cum de rana crescanda a ereziei ecumeniste inca nu a alungat Harul din BOR si din celelalte biserici in comuniune cu ea, raspunsul este, de asemenea, iconomia. Nu o iconomie a oamenilor, pentru ca oamenii nu pot sa decida unde sufla Duhul. Iar Duhul sufla in continuare in BOR, ca sa crape de ciuda vrajmasii – ma refer la vrajmasii cei nevazuti, care cauta sa-i piarda cu stilismul si zelotismul nascator de schisme pe cei care fug de ecumenism (si invers). Aceasta iconomie va inceta cand va exista co-liturghisire reala cu ereticii. Au mai fost mici gesturi, din care cel mai radical a fost acela al lui Nicolae Corneanu, dar iata ca totusi Sinodul nu l-a aplaudat. Daca Sinodul ar fi fost cu adevarat eretic ecumenist, ar fi trebuit sa-l aplaude.

    Sa ne fereasca Dumnezeu…

    • Cum, Doamne iarta-ma , sa-l aplaude, cand acest lucru, desi nu i-a facut rau lui Corneanu( a fost excomunicat?), totusi poate sminti o tara intreaga de crestini inaintati in duhovnicie pana la genunchiul broastei.
      Aici este vorba de iconomia ortodoxiei, de libertatea ei in decizii.Dar Corneanu a facut foarte rau, pentru ca a smintit pe cei slabi, insa gestul lui a fost absolut normal, firesc. Dogmatic nu a gresit cu nimic, avand o statura duhovniceasca de varf, nu fiind unul care atat de mult isi iubeste sufletul, incat si-l va pierde.
      Mai bine ati explica de ce nu a fost anatemizat.

      • Ana Elisabeta

        Sa explice Sinodul, a fost decizia Sinodului.

      • Doamna Ana , cum asa, recurgeti la ceea ce reclama Sfantul Ignatie Briancianinov si la “cherry picking”? Vai, cata nestatornicie !
        Dar cine este Razvan Codrescu, care nu a auzit de pacatul clevetirii si de Taina Marturisirii ?
        Prezentati acel articol drept avocatul adevarului ? Credeti ca toate giumbuslucurile scriitoricesti, pe care domnia sa -desi este apreciat ca jurnalist, nu vorbim aici de crestinism-le face ca sa dea bine in articol, tin loc de iconomia divina?

      • Parinte Matei, iertare!
        Trebuia sa aduc o completare la cele spuse de mine mai sus, despre IPS Corneanu.Nu vreau sa se inteleaga ca sustin ca toti ortodocsii sa faca asemenea lui, nicidecum.Am comentat doar in privinta preasfintiei sale .

        De asemenea am rugamintea expresa de a posta canonul si celelalte de mai jos, pentru a-i feri de pacat pe acei credinciosi care se simt indreptatiti si chiar se mandresc ca ei dau anatema:

        “Sinodul IV Ecumenic a hotarat insa ca “niciun om credincios crestin, sa nu-si zica anatema”, deoarece acest drept apartine Bisericii. Se intelege ca, la randul nostru, trebuie sa fim foarte atenti cand folosim termenii “erezie” si “eretic”, la adresa semenilor nostri, atat timp cat ne lipseste capacitatea de “a grai adevarul in iubire” (Efeseni 4, 15) pe care o aveau Sfintii Parinti”.

        “Sa va paziti, crestinii mei, sa nu mai faceti afurisenie(anatema) nici macar pentru o mie de pungi, fiindca afurisenia vrea sa spuna despartire de Dumnezeu si predare diavolului. Pentru acel frate S-a rastignit Hristos si Si-a varsat preasfantul Sau Sange, ca sa-l elibereze din mainile diavolului si tu il afurisesti pentru putin lucru si-l scoti din staulul lui Hristos si-l predai Iadului, iarasi in mainile diavolului?
        Mai ai acum gura sa-l numesti pe Dumnezeu “tata”? Desigur nu, ci pe diavol. Oare tu, crestinul meu, n-ai pacate? Gandeste-te: din clipa in care te-ai nascut pana acum de cate ori n-ai gresit si fata de Dumnezeu si fata de fratele tau crestin? Deci daca vrei sa te ierte si pe tine Dumnezeu, iarta si tu pe fratele tau si spune de trei ori: Dumnezeu sa-l ierte si pe el si pe mine!”
        (Sfantul Cosma Etolul)

        „Blestemul este pentru draci, nu pentru oameni. Oficial, niciun preot n-are voie să blesteme oameni, pentru această încălcare a dogmei existând chiar pericolul caterisirii. Ierarhii pot blestema doar dracii, dar numai în anumite condiţii: dacă au vechime, dacă sunt curaţi sufleteşte şi dacă au o pregătire specială pentru această misiune. Cu aşa ceva nu e de joacă, spun înaltele feţe bisericeşti.
        Nu-i permis nici în glumă să arunci anatema, că faci mare păcat.“
        (PS PAisie Lugojanu, episcopul vicar al Timişoarei).

        Parinte Matei, daca sunteti un bun crestin, si sunt convinsa ca sunteti, atunci va rog sa postati cele trimise de mine, iar daca sfintia voastra sunteti de alta parere, va rog sa ne lamuriti si pe noi, pentru a nu se mai face sminteala printre credinciosi.
        Va multumesc si iertati-ma.

      • Doamna Simona incuracati rau de tot borcanele! Adunati mere cu pere, etc!!! Grav! Anatema nu insemna blestem! Sfintii Parinti se refera clar sa nu anatematizam noi, dupa bunul plac pe cei pe care nu ii simpatizam noi personal, adica sa spunem ca daca noi uram pe cineva pentru motive lumesti il consideram anatema, adica inafara Bisericii Ortodoxe. Dar asta nu are nici o legautra cu anatema pe care suntem obligati sa o spunem, mai ales in DUmninica Ortodoxiei asupra tuturor ereticilor. Anatema papei Francisc, Anatema ecumenistilor, etc! Anatema baptitistilor, etc.
        Dvs nu aveti proprietatea termenilor, si interpretati in chee proprie pe Sfintii Parinti. Grav!

      • Ana Elisabeta

        Asa, pot si eu sa va atrag atentia ca-l clevetiti pe Razvan Codrescu.🙂 In ce priveste acuzatia de clevetire pe care i-o aduceti, nu este clevetire atunci cand faptele expuse sunt adevarate, cand faptele erau deja cunoscute (doar daca nu considerati clevetire si desecretizarea arhivelor Securitatii), si cand discutia despre aceste fapte se face spre folosul duhovnicesc al celor care asculta/ citesc si nu de dragul cancanului, curiozitatii morbide, caprei vecinului sau altor motive patimase. Daca se petrec lucruri foarte grave in vazul lumii, nu numai ca nu este clevetire sa se vorbeasca despre ele, pentru ca oamenii sa fie informati corect si mai ales sa se poata raporta corect (ortodox) la ele, ci este chiar o datorie duhovniceasca – desigur, pentru capabili de acest lucru, nu pentru cei care nu stiu ei insisi ce e bine si ce e rau.

      • am obseravt ca doaman imona are o subiectivitate iesita din comun! Multi romani au lipsit de la orele de logica la scoala!

      • Parinte Matei, iertati-ma.
        Aveti dreptate, dar , se pare ca acest lucru nu este inteles de crestinii de rand, care dau anateme oricui nu sunt de acord cu ei.
        Nu ar trebui sa se tina mai mult seama de cuvintele (nu sunt cuvintele mele)de mai jos ?

        „trebuie(Biserica) sa fim foarte atenti cand folosim termenii “erezie” si “eretic”, la adresa semenilor nostri, atat timp cat ne lipseste capacitatea de “a grai adevarul in iubire”.

        Iar acest adevar nu este dat oricui a-l rosti.
        Exact ce arata doamna Ana, dand exemplu din Sfantul Ignatie Briancianinov.

      • eu zic ca e foarte inteles, problema crestinilor este tocmai ca nu mai dau Anathema !

  15. Ana Elisabeta

    Pentru ca la un moment dat a aparut in discutie problema a ceea ce inseamna a pacatui contra Duhului Sfant (la care n-am mai raspuns, si intr-un fel ma bucur pentru ca s-a demonstrat ca mi-as fi pierdut vremea), adaug acest articol (dupa forma, o scrisoare) pe acest subiect, de Sfantul Nicolae Velimirovici.

    Ce este hula împotriva Duhului Sfânt?

    Sfântul Nicolae Velimirovici

    http://www.marturieathonita.ro/ce-este-hula-impotriva-duhului-sfant/

  16. Ana Elisabeta

    Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov explica ce este anatema si la ce foloseste:

    http://www.credo.ro/predica-Duminica-Ortodoxiei-Sfantul-Ignatie-Brianceaninov.php

    • @Ana Elisabeta,

      In articolul pe care l-ati postat apare o neconcordanta intre ceea ce spune Sfantul Ignatie Briancianinov si ceea ce sustine parintele Matei Vulcanescu, referitor la primirea ereticilor in Biserica.
      Parintele Matei sustine ca ereticii se intorc la Biserica Ortodoxa doar prin botez, pe cand Sfantul Ignatie spune ca doar prin lepadare de eres si anatema, dupa care sunt imediat impartasiti.
      Care este si opinia parintelui Matei?
      De asemenea il mai rog pentru inca o lamurire pe parintele Matei: Ecumenismul este o incalcare a canoanelor, sau si o abatere de la dreapta credinta, deoarece din ce spune Sfantul Ignatie, ecumenismul nu ar fi tocmai o abatere de la credinta?
      Doamne ajuta si iertati-ma !

      • preot-duhovnic

        Mai cititi o data:

        „Celor care tăgăduiesc Tainele Sfintei Biserici a lui Hristos: anatema”.

        „Celor care tăgăduiesc soboarele Sfinţilor Părinţi şi cele predanisite de către dânşii, ce împreună-glăsuiesc cu dumnezeiasca Descoperire, fiind păzite cu evlavie de Biserica drept slăvitoare şi sobornicească: anatema”.

        De unde au Sfinte Taine ereticii? Ce dreapta credinta au ei daca sunt eretici? Sunteti cu infiltratii pe aici?

      • “IUBIREA ESTE LEGATA ESENTIAL DE ADEVAR” – Interviu cu Parintele Profesor Theodoros Zisis
        – Părinte profesor, se comentea­ză mult pe tema ecumenismului. Auzim foarte des opinii şi păreri mai mult sau mai puţin avizate pe această temă. Sfinţia voastră aveţi o deosebi­tă experienţă în dialogul ecumenic şi în mod special în dialogul cu romano-catolicii, Ajutati-ne să intrăm un pic în culisele acestui dialog…
        – Intr-adevăr, am participat în numeroase comisii mixte de dialog între ortodocşi şi romano-catolici şi pot să vă împărtăşesc ceva din expe­rienţa mea. După cum ştiţi, aceste dialoguri au început în prima jumătate a secolu­lui 20, o dată cu începuturi­le mişcării ecumenice. Rolul principal în creşterea mişcă­rii ecumenice l-a avut Patriarhul Athenagoras al Constantinopolului. Scopul declarat al lor era de reunire a lumii creştine, însă la un mod exterior. In spatele aces­tora, ca esenţă, era de fapt duhul sincretismului religi­os de factură new age-istă. Adică să nu se mai ia în sea­mă adevărurile de credinţă ale Bisericii, ci să se constru­iască un duh al comunicării, al întâlnirilor, al prieteniei. Chiar Patriarhul Athenago­ras a spus: „Lăsaţi dogmele teologilor! Noi vom propu­ne iubirea. Dogmele nu sunt piedici în calea iubirii“. Incă de la începutul acestui dialog aveam de-a face cu un minimalism dogmatic, cu o igno­rare a dogmelor Bisericii.
        – Oamenii spun cu bucurie: „Toţi care credem în Hristos, toţi suntem creştini şi trebuie să ne iubim”. Nu mai sunt percepute consecinţele acestui minimalism dogmatic. Există asemenea consecinţe practice în via­ţa noastră? Nu este mai mare iubirea?
        – Invaţă atât Sfânta Scrip­tură, cât şi Sfinţii Părinţi că atunci când există greşeală sau minimalism în credinţă, atunci există greşeală şi minimalism şi în viaţa mo­rală şi în viaţa duhovniceas­că. Atunci când adevărul de credinţă este stricat, se stri­că şi credinţa, şi morala, şi duhovnicia. Dacă nu s-ar în­tâmpla aşa, Hristos şi apos­tolii nu ar fi avut motiv să fie împotriva ereticilor. Vedem în Noul Testament că apos­tolii erau foarte duri în problema credinţei. Sfântul Ioan Teologul a mers odată la o baie şi a auzit că înăuntru era şi ereticul Cerint. Şi atunci a spus: „Să nu intrăm, să nu se prăbuşească baia peste ace­la şi să pierim şi noi!“. Sfân­tul Apostol Pavel spune ca de omul eretic, după prima şi a doua mustrare să te depărtezi (Tit 3, 10) ca fiind singur de sine osândit. La fel, iarăşi, Sfântul Ioan Teologul, care, nu uitaţi, esteapostolul iubi­rii, spune ca pe eretic să nu-l primiţi în casă şi să nu-i zi­ceţi: Bun venit! (IIIoan 1, 10-11). Credeţi oare că apos­tolii nu iubeau pe eretici?
        Andrei, te întreb pe tine, şi pe credincioşii din Romania: când iubeşti pe cineva cu adevărat? Atunci când îi ascunzi adevărul sau atunci când îi spui adevărul? Pen­tru că aceasta este iubirea adevărată. Când ai dorin­ţa fierbinte ca şi celălalt, cel de lângă tine, să se mântu­iască, atunci îi spui adevă­rul; îi spui: „Ceea ce crezi tu este greşit! Vino la adevăr, ca să te mântuieşti!”. Asta au făcut permanent sfinţii şi chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos a făcut asta cu fa­riseii şi cărturarii. De aceea trebuie să înţeleagă oamenii că iubirea este legată esenţi­al de adevăr. Iubirea şi adevărul sunt nedespărţite. Fără adevăr, iubirea este minci­noasă. Luaţi-o pur omeneş­te! Poţi să îţi iubeşti soţia şi să nu îi spui adevărul? Dacă o iubeşti îi spui adevărul! In Grecia avem o vorbă: „Pen­tru că ţin la tine, îţi spun ade­vărat!“.Ortodocşii tradiţio­nalişti iubesc cu adevărat. Pe catolici, pe musulmani, pe monofiziţi, pe protestanţi. Pe toţi îi iubim şi vrem să îi ajutăm să afle adevărul spre folosul lor, spre mântuirea lor. Ceilalţi îşi bat joc de ei şi îi mint.
        – Există în tipicul bisericesc o rânduială de anatematizare a ereticilor care se făcea în biserici în Duminica Ortodoxiei. Este această rânduială conformă dragostei creştine pe care o aminteaţi?
        – Anatemele care se ros­tesc în Duminica Ortodoxiei au caracter pedagogic şi scopul lor este de a-i pune în gardă pe credincioşi, de a-i apăra de erezie. Atunci când credinciosul aude în biserică că erezia se anatematizează, atunci conştientizează peri­colul pe care ea îl reprezintă pentru mântuire. Inţelege că acceptând învăţăturile eretice îşi pierde sufletul. Dar ana­temele sunt iubire şi faţă de eretici, pentru că aceştia, vă­zând poziţia Bisericii, conşti­entizează uneori greşeala în care se află şi se întorc la Or­todoxie. Este exact ceea ce spuneam: iubirea adevărată şi nu iubirea falsă. Este ceea ce face orice părinte pentru copiii săi. Când vrea să le ara­te că un anumit lucru este un pericol foarte mare, se com­portă foarte dur, le vorbeşte foarte dur, ca astfel ei să în­ţeleagă cât este de periculos acel lucru. Anatemele trebu­ie rostite în biserică.
        – Spuneţi că greşeala dogmatică duce şi la greşeală morală…
        – E foarte simplu să ve­deţi unde a ajuns creştinis­mul apusean. Asta pentru că au făcut greşeală în dogmă. Sfântul Apostol Pavel spu­ne că atunci când nu ai ade­vărata cunoştinţă de Dum­nezeu, atunci Dumnezeu te lasă când eşti în încercare ca să trăieşti în păcat şi în pati­mile tale.
        – Este ecumenismul, aşa cum se declară, un mijloc ceai de propovădu­ite a adevărului credinţei ortodoxe? Sunt voci care spun că suntem datori să fim în mişcarea ecumenică pentru a marturisi poziţia Ortodoxiei…
        – Această întrebare este una foarte importantă. Atin­ge exact esenţa problemei ecumenismului. Ea naşte alte două întrebări fundamenta­le. Prima ar fi: “Până în seco­lul 20, când a început dialo­gul ecumenic, Biserica nu a dat mărturia cea bună?”. Toată pleiada de sfinţi care au tră­it până atunci, cum au mărtu­risit ei? Cum se comportau ei cu eterodocşii? Aveau astfel de dialoguri? Metoda dialo­gului de astăzi a fost necunos­cută Bisericii timp de 2000 de ani. Când o anumită grupare îmbrăţişa o anumită erezie şi când ea prindea putere, Bise­rica se neliniştea, dar nu fă­cea cu aceia dialoguri de la egal la egal, ci îi chema la Si­nod să îşi prezinte învăţătu­ra lor, iar Sinodul hotăra dacă aveau sau nu dreptate. Sino­dul era locul unde se mărtu­risea adevărul. A existat vreo­dată în Biserică dialog care să dureze 20-30 de ani? Se cer­ceta cazul şi, dacă se descope­rea o erezie, Biserica lua în­dată o decizie.
        Cea de-a doua întrebare pe care o naşte întrebarea ta este: „Care sunt roadele pre­tinsei mărturisiri ortodoxe în acest dialog ecumenic?”. Cei care sprijină acest tip fals de dialog şi mişcarea ecume­nică afirmă că participă la acest dialog ca mărturisitori ai adevărului Ortodoxiei, dar sunt sute de exemple când tocmai reprezentanţii orto­docşi au trădat adevărul Or­todoxiei. S-a văzut în acest dialog că întotdeauna rezul­tatul lui a fost că ortodoc­şii au dat înapoi şi că nu au mărturisit adevărul, iar dacă vreunul dintre ei a mărturi­sit adevărul, a fost dat afa­ră din acest dialog. Sunt aleşi să participe doar acei teologi care sunt de acord cu duhul sincretist.
        – La dialogul ecumenic participă astăzi şi credinţa mozaică şi islamul. Ce părere aveţi de dialogul cu ei?
        – Aceştia nu cred că Hris­tos este Dumnezeu. Păi dacă Hristos nu este Dumnezeu, înseamnă că învăţătura Sa e una omenească. Hristos ar fi deci un filosof a cărui învă­ţătură poate fi trecută cu vederea. Cum nu ne leagă filosofia lui Platon şi Aristotel, aşa nu ne leagă nici învăţătu­ra lui Hristos. Toţi Sfinţii Părinţi spun că iudaismul şi is­lamul nu conduc către mân­tuire. Cei care participă la acest dialog au ajuns să spu­nă că şi islamul, şi iudaismul sunt căi de mântuire.
        Sfinţii Ioan Damaschinul, Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama îl numesc pe Mohamed antihrist.In Co­ran este scris că atunci când Hristos ar fi ajuns în faţa lui Allah, ar fi fost întrebat: „Ai învăţat Tu că eşti Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu?”. La care Hristos ar fi răspuns: „Eu nu am învăţat aşa ceva. Sunt minciunile Evangheli­ilor. Ucenicii mei au învă­ţat asta, nu Eu“. Vă întreb: „Fără Hristos, Fiul lui Dum­nezeu, există mântuire?”.
        Şi despre iudaism, dacă iudaismul ar fi condus la mântuire, ce rost a mai avut venirea lui Hristos? Eu pre­dau patrologie. Sunt foar­te mulţi părinţi care au scri­eri intitulate: Contra iudeilor, cu o exprimare extrem de dură împotriva lor.
        – Vedeţi însă, în prezent, de mul­te ori credinţa iudaică se confundă ca etnia iudaică, cu poporul evreu. De aceea mulţi se tem facă afirma­ţii împotriva credinţei iudaice, ca să nu fie confundate cu afirmaţii impotriva etniei şi să fie acuzaţi de anti­semitism…
        – Ştiu asta. Apostolii erau însă iudei şi, când erau izgo­niţi de fraţii lor de neam, ei răspundeau că sunt datori să asculte de Dumnezeu. Noi, creştinii, nu trebuie să gân­dim etnofiletist, împotri­va vreunui neam. Credin­ţa este înainte de ţară şi de neam. Şi între noi, ortodoc­şii, ţara noastră nu este Elada sau România, ci Impără­ţia Cerurilor.
        – Mulţi tineri işi fac studiile teolo­gice în Occident, la universităţi cato­lice sau protestante, şi ajung apoi cle­rici ortodocşi. Vedeţi vreun pericol în această modă?
        – Da. Este un mare pericol. Avem un exemplu din perioada stăpânirii turceşti. Aţi auzit de sfinţii colivazi? Cei trei mari sfinţi colivazi au fost Sfântul Athanasie din Paros, Sfântul Macarie Notara şi Sfântul Nicodim Aghioritul. Sfântul Athanasie din Paros a fost întrebat de cineva dacă este o idee bună să îşi trimită copilul să studieze în Apus. Era în perioada ateismului şi iluminismului. Şi a răspuns sfântul: „Eu nu pot să vă interzic asta, dar, dacă va merge acolo, există pericolul să se întoarcă ateu”.
        Catolicismul şi protestantismul i-au influenţat pe toţi teologii ortodocşi care au mers să studieze în Apus.Au mers în Germania, în Franţa, la Roma şi, minunându-se de clădirile frumoase, de universităţile mari, de bibliotecile imense, s-au simţit complexaţi şi şi-au zis: „Aceste popoare sunt înaintea noastră!”; şi, încet-încet, ortodoxia lor a început să se clatine. Există multe exemple de profesori greci care au studiat în Occident şi s-au întors în Grecia cu altă teologie. Acum scriu cu multă admiraţie despre teologi apuseni, dar fără să înţeleagă esenţa teologiei acelora şi în bibliografiile lucrărilor proprii au plăcerea să treacă multe nume de teologi protestanţi şi nu pe Sfinţii Părinţi. Ba se întâmplă asta şi în predica din biserică. In loc de sfinţi precum Vasile cel Mare sau Ioan Gură de Aur, ei îi citează pe Bultmann şi Kuhlmann! Şi credincioşii îi privesc cu respect, ca pe oameni cultivaţi şi învăţaţi.
        Nu e rău să mergi acolo, să cunoşti ce spun teologii apuseni, dar să cunoşti, nu ca să te schimbi, ci ca să ştii să te fereşti de ereziile şi căderile lor. Este foarte bine ca un teolog să meargă în Apus atunci când s-a copt şi când a dobândit un fundament ortodox puternic.
        – La nivel european şi mondial există astăzi numeroase ameninţări la adresa creştinilor şi a moralei creştine…
        – De distrugerea familiei, de homosexualitate, de pedofilie, suntem vinovaţi noi, creştinii. Suntem vinovaţi pentru că nu suntem creştini adevăraţi. Dacă eram creştini adevăraţi, am fi fost lumina lumii şi sarea pământului, exemplu pentru întreaga umanitate. Dar astăzi, pentru că şi noi, creştinii, ne-am secularizat şi ne-am dat după duhul lumii, lumea nu mai are exemplul sfinţeniei. Nu mai există această viaţă a creştinului. In vremea de început, creştinismul era ascetic, era sfânt.Ceea ce a păţit apusul catolic şi protestant, această „căldiceală” şi în dogmă, şi în etos, aceasta este consecinţa descreştinării şi asta se încearcă şi în ţările ortodoxe. Cu intrarea noastră în Europa, acest pericol creşte, pentru că nu trăim creştineşte nici noi şi, mai ales, nici clericii noştri.
        – Şi cum trebuie sa lupte creştinii cu aceste ameninţări?
        – Exemplul îl avem de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Părinţi. Nu putem să plănuim noi singuri. Apostolii şi-au început lucrarea lor fără nici un fel de putere, fără stat, fără guvern, fără învăţătură. Erau simpli pescari şi acei simpli pescari au răspândit creştinismul în toată lumea. Aceasta s-a întâmplat cu puterea şi cu harul lui Dumnezeu. Când noi ţinem învăţătura Evangheliei, oricât de neputincioşi am fi, Dumnezeu devine împreună luptător cu noi şi ne dă putere. Atunci când tăiem din credinţă, când tăiem din viaţa în Hristos, când nu suntem hotărâţi ca însăşi viaţa noastră să o dăm lui Hristos sau pentru Hristos în sens martiric, aşa cum au făcut Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, atunci harul lui Dumnezeu ne părăseşte.
        – Unii ar spune astăzi că o viată morală ar fi suficientă şi că adevarul de credinţă contează mai puţin…
        – Amintiţi-vă de căderea Constantinopolului în mâinile islamului.De ce a îngăduit Dumnezeu să cadă Constantinopolul? Pentru că ortodocşii au trădat credinţa, în 12 decembrie 1452, deci, iată, numai cu câteva luni înaintea căderii Constantinopolului, s-a făcut liturghie în Sfânta Sofia, ortodocşii şi catolicii împreună. Se ştie că, după cucerire, sultanul Mahomed a avut o întrevedere cu generalii săi, ca să se bucure de izbândă. Şi cum mâncau ei şi se veseleau, deasupra sultanului, pe perete, s-a arătat o mână. Sultanul, înfricoşat, a chemat pe toţi înţelepţii săi să tâlcuiască semnul acela, dar nimeni nu a ştiut. Şi atunci au întrebat şi pe Ghenadie Scholarios, care era simplu monah, de altfel singurul din Constantinopol care se opusese ferm unirii cu catolicii. El a cerut răgaz de o săptămână şi le-a zis: „Dacă în răstimpul acesta o să îmi descopere Dumnezeu, o să vă spun”. Şi Dumnezeu i-a descoperit că palma aceea cu cinci degete răsfirate car s-a arătat deasupra sultanului însemna că dacă în Constantinopol ar mai fi rămas măcar cinci ortodocşi adevăraţi, nu ar fi căzut oraşul. Şi să ne mai amintim şi că până pe 28 mai 1453 toate încercările sultanului Mahomed al II-lea de a cuceri Constantinopolul au eşuat şi era hotărât să se retragă. In seara dinaintea căderii, 28 spre 29 mai, un cleric musulman a spus însă: „Nu plecaţi. Până noaptea aceasta am văzut deasupra cetăţii un nor alb, harul lui Dumnezeu care îi apăra pe bizantini. Acum însă norul s-a ridicat. Dumnezeu i-a părăsit. Acum putem să îi cucerim“. Şi i-au cucerit.
        – Dovadă că în secolul 7, în vremea Patriarhului Serghie, Constantinopolul a fost scăpat de năvălitori în mod miraculos de către Dumnezeu, deşi armata şi împăratul nu se aflau atunci în cetate să o apere…
        – Exact. Aşa cum am mai spus: când suntem nemişcaţi în credinţa noastră, atunci îl avem pe Dumnezeu împreună lucrător cu noi. Şi când Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră.
        – Ştim că Biserica este şi va fi biruitoare, însă vremurile acestea ele acum par atât de tulburi şi de amestecate. Daţi-ne, în final, un cuvânt de îndrumare pentru vremurile pe care le trăim…
        – Ai dreptate. Este o mare tulburare, o mare amestecare a lucrurilor, încât mulţi cred că suntem aproape de sfârşitul lumii, aproape de venirea antihristului. Insă acesta nu este neapărat un semn, pentru că Biserica nu trece prima dată prin astfel de tulburări. Şi apostolii spuneau încă de la început că venirea Domnului se apropie. Această stare eshatologică permanentă, această stare de aşteptare a venirii Domnului este o stare naturală a creştinului. Nici perioada apostolică, într-un imperiu idolatru şi imoral, nu era uşoară.Şi, în acele vremuri grele, Sfântul Apostol Pavel spunea că de-ar veni înger din cer sau chiar el însuşi de şi-ar schimba predania, creştinii să nu îşi schimbe credinţa lor.
        Dar ce se vede este că această perioadă este cea mai grea dintre toate perioadele. Nu ştiu dacă poate fi ceva mai grav decât ceea ce trăim acum. Adică cei care ar trebui să păzească turma lui Hristos şi să îi gonească pe duşmanii credinţei, tocmai aceştia fie sunt indiferenţi, fie îi ajută pe duşmanii credinţei! De aceea şi poporul simplu spune: „Noi ce să facem?”. Ceea ce au propovăduit apostolii şi modul în care ei înşişi s-au comportat în vremurile lor grele erau răbdarea, rugăciunea, pocăinţa şi, mai ales, conştientizarea că nu aparţineau acestei lumi, ci împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea nu trebuie să avem comportamentul lumii iubitoare de îmbogăţire, de sexualitate, de lux, de trai uşor. Noi trebuie să urmăm calea cea îngustă. In mod normal, noi ar trebui să trăim în lume la fel cum trăiesc monahii într-o mănăstire. Atunci când creştinul are o viaţă ascetică şi trăieşte purtând crucea lui Hristos, toate aceste tulburări care au loc nu îl deranjează prea mult. El doreşte doar să trăiască pentru a ajunge la momentul fericit al morţii, care îl conduce în împărăţie. Trebuie să ne străduim în viaţa aceasta să nu pierdem drumul care duce la mântuire.
        Ştim despre o vedenie pe care a avut-o Sfântul Antonie cel Mare legat de erezia ariană. L-au întrebat oamenii pe Sfântul Antonie: „Noi ce să facem?”. Şi Sfântul le-a istorisit vedenia sa, care arăta cât de grav era faptul că arienii erau eretici, după care le-a răspuns: „Feriţi-vă să nu vă molipsiţi şi voi!”. Acum, când avem de-a face cu erezia ecumenistă, erezie despre care încă oamenii nu conştientizează că este erezie, trebuie ca toţi cei cu sfântă nelinişte pentru dreapta credinţă să îi păzim pe oameni să nu se molipsească de erezie, iar pentru suferinţele, pentru crucea pe care o purtăm în viaţa noastră, să îi mulţumim lui Dumnezeu, căci aşa El ne fereşte de a iubi lumea aceasta. Căci dacă cineva iubeşte lumea aceasta, atunci urăşte pe Dumnezeu (I Ioan. 2,15), ne spune Sfântul Ioan Teologul.
        sursa: „Lumea credintei”, nr. 1 (138)/ ianuarie 2015

      • Ana Elisabeta

        @ Simona:

        N-am gasit unde spune Sf. Ignatie ca ereticii nu se boteaza sau nu se mirung (in cazul celor care au fost initial botezati in Biserica ortodoxa si dupa aceea au apostaziat). Nu inteleg nici de ce credeti ca Sf. Ignatie si pr. Matei se contrazic.

        Anatemele au rol pedagogic, de constientizare a ereziei. Nu trebuie ca cineva sa fie anatematizat in mod individual ca sa se poata lepada de erezie🙂

        Lepadarea de erezie este obligatorie. La botez (la cei care revin la Ortodoxie, la mirungere) exista niste formule generale de lepadare de satana si de invataturile mincinoase (parafrazez). Unele molitfelnice mai vechi au si formule mai specifice pentru cei care se leapada de catolicism etc.

        Dupa aceea, urmeaza botezul si mirungerea. Daca omul a mai fost botezat ortodox, nu se mai boteaza, doar se mirunge.

        Singura situatie in care nu este necesar botezul si/sau mirungerea este cand credinciosul a adoptat o idee eretica din nestiinta, fara sa aiba intentia de a se lepada de Ortodoxie si fara sa se duca sa fie primit intr-o „biserica” eretica. In acest caz, trebuie doar spovedita aceasta greseala. Aici poate ar fi mai bine sa explice parintele Matei, ca eu totusi nu sunt foarte in masura sa discut despre genul acesta de probleme pastorale.

      • Ana Elisabeta

        P.s. Sfantul Ignatie se refera strict la problema anatemei (definitie, utilizare, etc.), nu la randuiala reprimirii in Biserica.

  17. preot-duhovnic

    Priviti aici arhiereu indracit, care spune ca Hristos-Dumnezeu are mai multe Trupuri, mai multe Biserici, mai multe adevaruri si mai multe crestinatati!

  18. aceasta este o pagina foarte interesanta pentru oamenii care vor sa shtie de dumnezeu despree credinta ortodoxa a lui dumnezeu shi daca va deschide aceasta pagina vor fi bucuroshi ca au citit ortodoxia . md

  19. eu sunt foarte bucuroasa ca am deschis aceasta pagina de ortodoxia.md pentruca in ia am gasit noi informatii pentru mine

  20. Pingback: Să ne împotrivim acestor slujitori ai Satanei | Miscarea Pentru Apararea Ortodoxiei

  21. Pingback: MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI: a Panereziei Ecumeniste și a tuturor sub-ereziilor, para-ereziilor și kakodoxiilor care proliferrează (d)in ea. Semnată de cler și popor ortodox fără frontiere. – Acta Diurna®

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s