Sigilionul Ortodoxiei de la 1583

Citind cu atentie Sigilionul Ortodoxiei, descoperit  in Sfantul Munte, vedem lupta a trei Patriarhi si a Sinoadelor lor pentru apararea Ortodoxiei in fata influentelor papistase.

Se impunea anatematizarea tuturor invataturilor Romano-Catolice pentru a taia raul din radacina. Din pacate “stilistii” au preluat numai ce le-a convenit, desi sunt anatematizate toate invataturile papistase ( I-a anatema- Filioque,  a II-a anatema- impartasirea numai cu Trupul nu si cu Sangele Domnului,  a III-a anatema- azima in loc de paine dospita,  a IV-a anatema-judecata trupurilor, fara suflet,  a V-a anatema- purgatoriul,  a VI-a anatema- papa ca si cap al Bisericii si indulgentele papale,  a VII-a anatema schimbarea pascaliei si a mineologiului ) ultimul paragraf aratand foarte clar care este scopul acestor anateme si anume ferirea credinciosilor de a cadea in cursa intinsa de papalitate de a se uni in chip viclean cu catolicii.  In ultimul paragraf se cere credinciosilor ca sa tina cu sfintenie credinta ortodoxa, nelasandu-se amagiti de papistasi.

Mesajul “Pecetluirii” sau a “Sigilionului” este foare clar si anume: Nu va uniti cu papistasii in cuget, in simtiri si in obiceiuri si in sarbatori.

Se vede clar ca scopul anatemei este taierea din radacina a unirii cu papistasii.

“Stilistii” arata numai anatema a VII-a, prin care ne scot ochii ca ne aflam sub anatema “Sigilionului”, fara sa tina cont de faptul ca aceasta anatema pace parte dintr-o insiruire de anateme care au un scop precis: impiedicarea unirii cu papistasii .

Daca citim cu atentie anatema a VII-a: “VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei.”

–observam ca Parintii nu sunt blocati pe ideea calendarului, asa cum ne-ar face sa credem “stilistii”, scotand din context, ci spun ca aceasta schimbare a calendarului si a pascaliei este pusa in legatura cu distrugerea dogmelor si a traditiei Bisericii care sunt stabilite de cele Sapte Soboare Ecumenice .

Ce canon sau dogma reglementeaza calendarul mineatic? Referirea Sinodului I Ecumenic este legata de data Sfintelor Pasti, atat.

Conjunctia “si” este de o importanta vitala pentru ca ne pune cu adevarat in contextul autentic al anatemei.

” vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii ” (Sigilion)

Sfintii Parinti au reactionat si au anatematizat toate inovatiile papistase, nu numai calendarul gregorian.  Scopul pentru care au anatematizat si calendarul gregorian (si el imperfect, la fel ca si cel iulian) a fost ca nu cumva si aceasta schimbare (care nu este Dogma) sa ne fie prilej de unire cu papistasii.

Faptul ca la 1924 a fost schimbat calendarul, cu scopul precis de unire cu papistasii si cu anglicanii si cu lumea protestanta in general, arata clar ca au cazut sub anatema “Sigilionului” (patriarhul Meletie Metaxachis-mason si ceilalti), pentru ca ei au avut ca scop exact ceea ce “Sigilionul” anatematiza, si anume unirea cu papistasii dar si cu protestantii.

Numai ca nu le-a mers. Desi au reusit sa schimbe prin demersuri si influente politice calendarul in anumite Biserici Locale, totusi data Sfintele Pasti nu au reusit sa o schimbe si nici unirea cu papistasii nu a fost realizata.

Din “Sigilion” se observa ca nu schimbarea datei sarbatoririi sfintilor in sine e o problema ci alinierea voita cu papistasii cu scopul falsei uniri adogmatice cu acestia.

Intradevar, schimbarea calendarului a fost “cutia pandorei” care a fost deschisa, pentru ca dupa aceasta schimbare au urmat si allte demersuri de unire, cum ar fi asa numita “ridicare a anatemelor” de catre patriarhul Atenagoras, intrarea Bisericii in “Miscarea Ecumenica” si in “Consiliul Mondial al Bisericilor”, falsa unire cu monofizitii de la Chambesy, recunoasterea tainei botezului ereticilor si erezia “Biserici Surori”  de la Balamant, Ravena, declaratiile Patriarhilor Ecumenici in spiritul ecumenist, venirea papei la Constantinopol, etc.

De acum 100 de ani lucrurile au evoluat din rau in mai rau, de aceea “stilistii” nu fac decat sa dea apa la moara ecumenistilor si sa puna si ei umarul la ruperea Unitatii Bisericii castigate de Hristos Dumnezeu -Omul prin varsarea Scumpului Sau Sange.

Interpretarile fanatice si exclusiviste ale “stilistilor” nu se regasesc in  spiritul Parintilor Bisericii, care au folosit atat iconomia cat si acrivia.

Data Pastilor este hotarata de Sinodul I Ecumenic si toata Biserica Ortodoxa serbeaza Invierea Domnului in mod unitar. Canoanele specifica faptul ca trebuie sa nu se serbeze Invierea Domnului odata si nici inainte de pastele iudaic ci intodeauna dupa pastele iudaic. ( Can 7 Apostolic, Canonul 71Apostolic, Canonul I Antiohia)

Schimbarea masurarii timpului, care trebuie sfintit prin rugaciune, nu este acelasi lucru cu iconomahia, adica cu lupta impotriva sfintelor icoane, pentru ca desi icoana nu este Dogma, ea este in legatura cu Dogma Intruparii, cine ataca icoana ataca de fapt Intruparea lui Hristos, care din necircumscris a devenit circumscris, are trup omenesc ce poate fi reprezentat in icoana.  Desigur ca e bine sa revenim la calendarul vechi de dragul unitatii Bisericii, asa cum a facut Patriarhia Rusiei prin Patriarhul Tihon, care in momentul in care si-a dat sema ca schimbarea calendarului este o cursa intinsa de masoni pentru a dezbina Biserica si a o uni fortat cu ereticii, a revenit la vechiul calendar.

Mai presus de acestea este Unitatea Bisericii care nu trebuie stirbita, pentru ca noi marturisim:  Cred intr-Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica.

preot Matei Vulcanescu

Redau mai jos textul “Sigilionului”

Acest sinod numit „Pecetluire”, trimis către toate bisericile ortodoxe locale, arată principalele erezii papale şi le declară ca fiind în afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred şi le practică. Iată întregul text al „Pecetluirii”:

Către toţi creştinii adevăraţi, mădulare ale Sfintei, Catholicesti [Universale] şi Apostoleşti Biserici de Răsărit a lui Hristos din Constantinopol şi din tot locul, har, pace şi milă vouă de la Atotputernicul Dumnezeu.

Nici un pic de tulburare nu a făcut în Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din adâncuri. Şi dacă Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o şansă de salvare a ei. În acelaşi chip şi împotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un război neîndurător, şi noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu de a lăsa urmaşilor prezentul tom împotriva lor, aşa încât hotărârile cele scrise aici să fie fără doar şi poate în apărarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul să nu fie prea împovărător (greoi) pentru oamenii simpli, am hotărât a-l pune în opt capete lesnicioase, după cum urmează:

Din Vechea Romă au venit anumiţi oameni care au învăţat acolo să gândească latineşte. Dar cel mai rău lucru e că înainte au fost bizantini, născuţi şi crescuţi prin părţile noastre; dar nu numai că şi-au schimbat credinţa, dar au şi ridicat război Ortodoxiei şi adevăratelor dogme ale Bisericii de Răsărit şi s-au răzvrătit împotriva lui Hristos Însuşi, împotriva dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Sinoade ale Sfinţilor Părinţi care ni le-au lăsat. Drept pentru care i-am tăiat ca nişte mădulare putrede şi

HOTĂRÎM

I. Orişicine nu ar mărturisi cu inima şi cu gura că este mădular al Bisericii de Răsărit botezat ortodox şi că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl fiinţial şi ipostatic, aşa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatăl şi de la Fiul în acelaşi timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de Biserică şi să fie anatema.

II. Orişicine nu ar mărturisi că în taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie să se împărtăşească odată cu cele două sfinte părţi, a Preasfântului Trup şi a Preasfântului Sânge, ci să spună că este de ajuns a primi numai trupul pentru că sângele este inclus, chiar dacă Hristos le-a sfinţit separat şi le-a dăruit fiecăruia din Apostoli, unul ca acesta să fie anatema.

III. Orişicine ar spune că Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină a folosit azime ca şi evreii şi nu pâine dospită, unul ca acesta să fie departe de noi şi sub anatemă ca unul ce gândeşte ca un evreu şi vrea să introducă doctrina lui Apolinarie şi a armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cărui încuviinţare îl dăm de două ori anatemei.

IV. Orişicine ar spune că atunci când Hristos Dumnezeu va veni să judece lumea, El nu va veni să judece sufletele împreună cu trupurile, ci numai să hotărască asupra trupurilor, să fie anatema.

V. Orişicine ar spune că atunci când mor, sufletele creştinilor care s-au pocăit în această viaţă dar nu şi-au câştigat mântuirea merg în Purgatoriu – care este un basm grecesc – unde focul şi chinurile îi purifică, şi ei cred că nu sunt chinuri veşnice – aşa cum credea blestematul Origen – şi dau din această pricină slobozire păcatelor, pe unii ca aceştia îi dăm anatemei.

VI. Orişicine ar spune că Papa e capul Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, şi că poate ierta păcatele prin plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie anatema.

VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei.

VIII. Rugăm pe toţi binecredincioşii ortodocşi: rămâneţi în credinţa strămoşească ce-aţi învăţat-o până acum, în care v-aţi născut şi crescut, şi când vremurile o vor cere, vărsaţi-vă sângele pentru a păstra credinţa moştenită de Sfinţii Părinţi. Luaţi aminte la cele scrise mai înainte şi credeţi că Hristos vă va ajuta să le împliniţi. Fie ca umila noastră binecuvântare să fie cu voi cu toţi. Amin.

Semnăturile ierarhilor:

† Ieremia al Constantinopolului

† Silvestru al Alexandriei

† Sofronie al Ierusalimului

dimpreună cu tot soborul episcopilor prezenţi în Sfântul Sinod

Anul 1583 de la naşterea Domnului, indictionul 12, 20 noiembrie.

„Pecetluirea” a fost găsită în manuscris în Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf. Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia “Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos. În România a fost pentru prima dată publicat la Bucureşti în anul 1881 în revista “Biserica Ortodoxă Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii Mănăstirii Sinai.

Am primit urmatoarele observatii:

„Data Pastilor este hotarata de Sinodul I Ecumenic sa se calculeze dupa echinoctiu, adica dupa un fenomen fizic, natural, de masurare a timpului. Canon pe care noi ortodocsii nici nu il mai respectam in tocmai de sute de ani. Oare noi, toti ortodocsii, suntem sub Anatema Sinodului I Ecumenic? Papistasii respecta insa Canonul I Ecumenic privitor la aceasta reglementare.”

Observaţii:

1. Ziua Învierii a fost întotdeauna prăznuită – din vremea Sfinţilor Apostoli – în directă legătură cu paştele evreiesc, eveniment la care s-a petrecut Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. Aşadar de la Sfinţii Apostoli pînă azi, conştiinţa creştină a Bisericii echivalează pomenirea Răstignirii şi Îngropării Domnului cu paştele evreiesc, un eveniment cu dată variabilă. Pînă la sfîrşitul veacurilor Biserica va trebui să raporteze Săptămîna Patimilor şi Învierea nu la echinocţiu, ci la paştele evreiesc. Poate imnografia acelor zile vă va lămuri mai mult decît o fac eu. Nu există nici măcar o singură referire la echinocţiu în imnografia patristică, şi ştiţi asta.

2. Doar în teorie paştele evreiesc se calculează luînd ca reper echinocţiul astronomic. Sfînta Scriptură spune că Dumnezeu i-a grăit lui Moise să facă pomenirea ieşirii din Egypt la prima lună plină a primăverii. Luna întîi este cea care îi interesează pe evrei, după cuvîntul din Levitic 23:5; nicăieri în Sfînta Scriptură nu se face referire la echinocţiu. Pentru că rotaţia completă a lunii în jurul pămîntului are aproximativ 29 de zile, iar calendarul evreiesc este un calendar exclusiv lunar (la fel şi cel assyrian/babylonic), la fiecare 3 ani (anul este determinat de soare) se mai adaugă o lună, deci în acei ani evreii au 13 luni, nu 12, precum europenii şi alţii, al căror calendar este solar, iar lunile sînt pur convenţionale şi nu au legătură cu luna astronomică.

3.  La anul 325, la primul Sinod Ecumenic, Sfinţii Părinţi ŞTIAU că echinocţiul nu era pe 21 Martie, ci pe 19 Martie. Mărturie despre lucrul acesta este canonul 1 al Sinodului local din Antiohia (anul 341), primul document păstrat în scris despre cum se calculează data Paştelui, pe temeiul hotărîrii dogmatice a primului Sinod Ecumenic. Textul canonului 1 antiohian face trimitere la echinocţiu, dar nu precizează care anume, dacă e vorba de cel astronomic sau de cel al calendarului roman în curs. Dacă ar fi făcut referire la cel astronomic, ar fi precizat, tocmai pentru că era decalat cu 2 zile faţă de cel legal. Dar nu fac această precizare, pentru că ei încearcă să ofere metoda de calcul care să îi facă pe creştini să nu mai depindă de calculele evreieşti, luîndu-i în considerare, în acelaşi timp, şi pe evrei, de al căror paşte Biserica trebuia să se ferească să nu fie în aceeaşi zi cu Învierea Domnului.

4. Echinocţiul astronomic este un eveniment cu dată variabilă din punct de vedere calendaristic. 21 Martie este doar o convenţie. În funcţie de anul bisect, echinocţiul astronomic, eveniment care durează mai puţin decît o secundă, poate pica între 19 şi 23 Martie. Sfinţii Părinţi au ştiut şi acest lucru, dar şi pentru aceasta au ocolit nevoia de a ţine seama de astronomie, cîtă vreme Sfînta Scriptură nu ţine seama de ea, ci de un eveniment particular – paştele evreiesc.

5. Canonistul ortodox Matthei Vlastares, în comentariul său dedicat pascaliei (sec. 14), spune că cele 11 zile diferenţă dintre calendarul astronomic şi cel al Bisericii sînt de mare folos, întrucît dacă vom calcula data Paştilor luînd ca reper 21 Martie al Bisericii, iar NU echinocţiul astronomic, atunci nu se va întîmpla niciodată ca în aceste calcule să ajungem să avem Paştele înainte sau o dată cu evreii.

6. Domnul a fost răstignit la paştele evreiesc, dar în 2013 paştele evreiesc este 1 lună mai tîrziu decît cel papistaş. Se confirmă, şi pe această cale, că hristosul papistaşilor este unul fals, mincinos, fără legătură cu Sfînta Evanghelie.

nota mea: Canoanele specifica faptul ca sa nu se faca Pastile odata cu pastele iudaic ci intodeauna dupa pastele iudaic. ( Can 7 Apostolic, Canonul 71Apostolic, Canonul I Antiohia)