Deosebirile dintre Biserica Ortodoxa si „romano catolici” (papistasi) de IPS Ieroteos Vlahos

În limbajul teologic al Bisericii Ortodoxe se spune despre creştinismul apusean că a fost scos afară din Trupul hierotheos-vlachos[1]Bisericii lui Hristos. Asta s-a întâmplat la început cu Vechea Romă, şi anume cu Papa, iar mai apoi cu protestanţii, care au fost eliminaţi [din Biserica Romano-Catolică] de către Papă.

Cauzele scoaterii Vechii Rome din Biserica Ortodoxă au fost politice şi teologice. În fapt, însă, creştinii apuseni au fost cei care s-au diferenţiat [de Biserică] în ceea ce priveşte dogma şi, mai ales, în ceea ce priveşte metodologia dogmei, care este Tradiţia isihastă – care constă în faptul că omul dobândeşte cunoaşterea lui Dumnezeu prin metoda isihastă şi în continuare această cunoaştere este pusă în cuvinte, este codificată prin termeni-dogme. Când, însă, cunoaşterea empirică a lui Dumnezeu se pierde, atunci se deformează şi dogmele. Vom vedea pe scurt aceste deosebiri.

1. Deosebiri dogmatice şi ecleziologice

            După cucerirea Imperiului Roman de Apus de către franci, au început să fie introduse în spaţiul acestuia şi primele deosebiri dogmatice, iar odată cu trecerea timpului, au fost adăugate altele şi altele. Despre aceasta am scris cele de cuviinţă în primul capitol al cărţii şi în subcapitolul “Augustin – Toma d’Aquino”.

            Episcopii Vechii Rome, în ciuda unor deosebiri mici şi neesenţiale, au avut întotdeauna comuniune cu Episcopii Noii Rome şi cu Episcopii Răsăritului până în perioada 1009-1014 d.Hr., când, pentru prima dată, francii au ocupat tronul Vechii Rome. Până în 1009 Papii Romei şi Patriarhii Constantinopolului au fost uniţi în lupta comună împotriva stăpânitorilor şi a episcopilor franci, dar şi împotriva ereticilor care au apărut de-a lungul timpului.

Filioque 

           La Sinodul de la Frankfurt din 794 d.Hr., francii au condamnat hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic şi cinstirea sfintelor icoane. De asemenea, în 809 francii au introdus în Simbolul de Credinţă dogma Filioque, adică învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul. Acest adaos a fost condamnat atunci şi de Papa ortodox al Romei. La Sinodul de la Constantinopol din 879-880 d.Hr., sub Fotie cel Mare, la care au luat parte şi reprezentanţi ai Papei ortodox de la Roma, au fost condamnaţi cei care anatemizaseră hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic şi cei care introduseseră în Simbolul de Credinţă Filioque. Însă, pentru prima dată, Papa franc Serghie IV, în anul 1009 d.Hr., în epistola sa de întronizare, a adăugat Filioque în Simbolul de Credinţă, iar Papa Benedict VIII, în anul 1014 d.Hr., a introdus Crezul cu Filioque în cultul Bisericii, drept care Papa a fost şters din dipticele Bisericii Ortodoxe.

Marea deosebire

            Deosebirea fundamentală dintre Biserica Ortodoxă şi Papism constă în învăţătura despre fiinţa necreată şi energia necreată a lui Dumnezeu. În timp ce noi, ortodocşii, credem că Dumnezeu are fiinţă necreată şi energie necreată şi că Dumnezeu vine în părtăşie cu zidirea şi cu omul prin energia Sa necreată, cu toate acestea, papistaşii cred că în Dumnezeu fiinţa necreată se confundă cu energia Sa necreată (actus purus) şi că Dumnezeu comunică cu zidirea şi cu omul prin energiile sale create, adică susţin că în Dumnezeu există şi energii create. Atunci, Harul lui Dumnezeu, prin care se sfinţeşte omul, este considerat energie creată. Dar astfel omul nu se poate sfinţi, de vreme ce în Sfintele Taine lucrează “harul creat”.

            Acest lucru, însă, are şi consecinţe de natură bisericească. Din moment ce harul prin care Dumnezeu vine în părtăşie cu lumea este creat, iar harul creat lucrează în Sfintele Taine ale Bisericii, urmează că Taina Dumnezeieştii Euharistii săvărşită de ei nu este Taină şi nu există prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Căci, cum este posibil ca harul creat să prefacă ziditul în nezidit? Acesta este un motiv în plus pentru care nu putem avea comuniune cu Catolicii. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate Tainele lor, precum Botezul, Mirungerea etc.

Toate deosebirile

            Din această învăţătură fundamentală (actus purus) decurg şi celelalte deosebiri – învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt din Tatăl şi din Fiul, Purgatoriul, primatul Papei etc., care au devenit de-a lungul timpului obiectul Dialogurilor Teologice. Iată care sunt acestea:

            – Filioque, adică, învăţătura că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul, urmarea fiind micşorarea monarhiei Tatălui, anularea egalităţii desăvârşite a Persoanelor Sfintei Treimi, micşorarea în cinstire a Duhului Sfânt ca nefiind de aceeaşi putere şi împreună slăvit cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, întrucât este socotit drept “Persoană cu lipsuri”.

            – folosirea pâinii nedospite (azima) la Dumnezeiasca Euharistie de către apuseni, fapt care se abate de la modul în care Hristos a săvârşit Cina cea de Taină,

            – sfinţirea “cinstitelor daruri” care se face, nu prin epicleza adresată Tatălui pentru a-L trimite pe Duhul Sfânt, ci prin recitarea cuvintelor lui Hristos de la întemeierea [Euharistiei]: “luaşi mâncaţi… beţi din acesta toţi…”,

            – concepţia că jertfa pe cruce a lui Hristos a satisfăcut dreptatea dumnezeiască, înţelegere care Îl înfăţişează pe Dumnezeu Tatăl drept un feudal – pe de altă parte, această concepţie trece cu vederea  Învierea,

            – concepţia despre “meritele prisositoare” a lui Hristos şi a Sfinţilor şi care [merite] sunt la dispoziţia Papei,

            – separarea şi ruptura dintre Taina Botezului, a Mirungerii şi a Dumnezeieştii Euharistii,

            – învăţătura despre moştenirea vinovăşiei păcatului strămoşesc,

            – inovaţiile liturgice în toate Tainele Bisericii (Botez, Mirungere, Preoţie, Spovedanie, Cununie, Maslu),

            – neîmpărtăşirea mirenilor cu “Sângele” lui Hristos,

            – primatul Papei, conform căruia Papa este “episcopus episcoporum [episcopul episcopilor] şi izvorul autorităţii preoţeşti şi bisericeşti, este capul infailibil şi Conducătorul Suprem  al Bisericii, pe care o chiverniseşte în chip monarhic ca locţiitor al lui Hristos pe pământ” (I. Karmiris). Sub acest aspect, Papa se consideră pe sine urmaş al Sfântului Apostol Petru, căruia i se subordonează ceilalţi Apostoli, chiar şi Sfântul Apostol Pavel,

            – inexistenţa împreună-slujirii în cadrul actelor de cult,

            – infailibilatea Papei,

            – dogma imaculatei concepţii a Născătoarei de Dumnezeu şi în genere cultul marial, conform căruia Maica Domnului este ridicată la dumnezeirea Treimică, vorbindu-se, desigur, şi despre Sfânta Pătrime,

            – teoriile despre analogia entis şi analogia fidei care s-au încetăţenit în spaţiul apusean,

            – învăţătura despre progresul continuu al Bisericii în descoperirea faţetelor ascunse ale adevărului revelat,

            – învăţătura despre vocaţia absolută,

            – concepţia despre metodologia comună atât în cunoaşterea lui Dumnezeu, cât şi în cunoaşterea creaturilor, care a condus la conflictul dintre teologie şi ştiinşă.

            În fine, marea ruptură se vădeşte în deosebirea dintre teologia scolastică şi cea isihastă. În Apus s-a dezvoltat scolasticismul ca încercare de cercetare a tuturor tainelor credinţei prin raţiune (Anselm de Canterburry, Toma d’Aquino), în timp ce în Biserica Ortodoxă dăinuie isihasmul, adică curăţirea inimii şi luminarea minţii, pentru dobândirea cunoaşterii lui Dumnezeu. Dialogul dintre Sfântul Grigore Palama şi scolasticul şi uniatul Varlaam este semnificativ în acest sens şi arată această deosebire.

Abatere de la ecleziologia ortodoxă

            Consecinţă a tuturor celor de mai sus este faptul că în Papism avem de-a face cu o abatere de la ecleziologia ortodoxă. Câtă vreme în Biserica Ortodoxă se acordă o mare importanţă îndumnezeirii, care înseamnă comuniunea omului cu Dumnezeu prin vederea Luminii necreate, îndumnezeiţii fiind cei care se întrunesc, aşadar, în cadrul Sinoadelor Ecumenice pentru a marca neîndoielnic hotarele adevărului revelat [de înşelare] în situaţiile de confuzie – în Papism se dă o mare importanţă instituţiei Papei, care Papă este mai presus chiar şi decât Sinoadele Ecumenice.

            Potrivit teologiei latine “autoritatea Bisericii există doar când se întemeiază şi se armonizează cu voinţa Papei. În caz contrar, ea este desfiinţată”. Episcopul Maré a scris: “Ar fi mult mai exacţi romano-catolicii dacă, rostind Crezul, ar spune: “şi întru unul Papă” decât să spună “şi întru una … Biserică”.

            De asemenea, “importanţa şi rolul episcopilor în cadrul bisericii romano-catolice nu este decât aceea de simplă reprezentare a puterii papale, căreia i se supun şi episcopii înşişi, la fel ca şi simplii credincioşi”. În ecleziologia papistaşă se afirmă în esenţă că: “puterea apostolică s-a pierdut odată cu Apostolii şi şi nu a fost transmisă episcopilor ce i-au urmat lor. Numai puterea papală a lui Petru, sub care se aflau toţi ceilalţi, s-a transmis succesorilor lui Petru, adică Papilor” . Chiar şi Sinoadele Ecumenice au valoarea pe care le-o îngăduie Papa Romei, deoarece “nu sunt şi nici nu pot fi altceva decât congrese ale creştinismului, convocate sub autoritatea, puterea şi prezidiul Papei”. Dacă Papa iese din sala de congres spunând: “Nu mă mai aflu aici”, în acea clipă Sinodul Ecumenic încetează să mai aibă valabilitate. “Prevederile Sinodului, de asemenea, nu au nici o valoare dacă nu sunt consimţite şi validate de Papă, care le va şi impune, prin natura autorităţii sale, credincioşilor” .

            Din această perspectivă, “Biserica” papistaşă afirmă că toate Bisericile Răsăritului sunt în dezacord [cu Papa] şi prezintă lipsuri, aşadar prin iconomie ne primesc papistaşii în comuniune, şi, desigur, tot prin iconomie ne acceptă ca Biserici surori, întrucât “Biserica” papistaşă se consideră pe sine Biserica-Mamă, iar pe noi ne consideră Biserici-Fiice.

Vaticanul este stat

            Vaticanul este stat, iar fiecare Papă este conducător al statului Vatican. Avem de-a face cu o organizaţie antropocentristă, ceea ce presupune secularizare, şi anume o secularizare instituţionalizată. Statul Vatican a fost întemeiat în 755 d.Hr. de Pepin cel Scurt, tatăl lui Carol cel Mare, iar în epoca noastră a fost recunoscut în 1929 de către Musolini. Este importantă justificarea pe care Papa Pius IX o dă proclamării Statului Papal, aşa cum acesta însuşi a rostit-o: “Reprezentantul pe pământ al lui Dumnezeu nu poate fi cetăţeanul unui stat pământesc”. Hristos a fost cetăţean al unui stat pământesc, Papa nu poate fi! Autoritatea papală constă în teocraţie – căci teocraţia se defineşte drept concentrarea puterii lumeşti şi bisericeşti într-o singură persoană. Astăzi state teocratice sunt Vaticanul şi Iranul.

            Sunt edificatoare cele afirmate în cadrul cuvântului ţinut la întronizarea sa, de Papa Inochentie III (1198-1216): “Cel care are mireasă este mire. Dar această mireasă (Biserica) nu a venit la unirea nunţii cu mâinile goale, ci mi-a dăruit o preţioasă zestre fără seamăn, şi anume plinătatea bunurilor duhovniceşti şi vastitatea celor lumeşti, măreţia şi belşugul amândurora… Ca simboluri ale bunurilor lumeşti mi-a dat Stema, Mitra pentru Preoţie, iar Stema pentru împărăţie şi m-a rânduit reprezentant al Aceluia, pe haina şi pe coapsa Căruia s-a scris: Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor”.

            Prin urmare, există mari deosebiri teologice, care au fost condamnate de Sinodul ţinut sub Fotie cel Mare şi de Sinodul ţinut sub Sfântul Grigorie Palama, după cum se vede şi în “Sinodiconul Ortodoxiei”. De asemenea, şi Părinţii Bisericii, şi Sinoadele Locale până în secolul al XIX-lea, au condamnat toate înşelările Papismului.

            Lucrul acesta nu se tămăduieşte şi nici nu poate fi îndreptat printr-o simplă absolvire formală, pe care o va acorda Papa pentru o greşeală istorică, câtă vreme concepţiile sale teologice rămân în afara Revelaţiei, iar Ecleziologia se mişcă pe un drum greşit – câtă vreme, desigur, Papa trece drept conducătorul lumii creştine, drept succesor al Apostolului Petru şi vicar-reprezentant al lui Hristos pe pământ, ca şi cum Hristos i-ar fi acordat Papei puterea Sa, iar El s-ar odihni fericit în Ceruri.

Orthódoxos Týpos, 9 noiembrie 2012, nr. 1949, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie(G.O.)

Citiți și:

1.  PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ECUMENIŞTILOR ŞI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!”

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2012:PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA ECUMENIŞTILOR ŞI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!”

     DE DUMINICA ORTODOXIEI – 2012 INIMA ORTODOXIEI A BĂTUT ÎN PIREU!
PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ANATEMA!”
“Lui Benedict al XVI-lea, decăzutului ereziarh, care – potrivit Canoanelor, nu este papă şi patriarh al Romei celei vechi, şi celor care se împărtăşesc cu el, anatema!”
                                        ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!  
În Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Pireu, arhiplină de credincioşi, s-a prăznuit Duminica Ortodoxiei sub protia Înalt Preasfinţitului Mitropolit de Pireu şi Falir Serafim. La sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, Mitropolia a cinstit cu cea mai înaltă distincţie onorifică a sa – Crucea de Aur a Sfântului Spiridon cu stea – pe luptătorii pentru neprihănita credinţă: Prea Cucernicul şi eruditul Protopresbiter Gheorghios Metallinos, profesor emerit al Universităţii din Atena, pe Prea Cucernicul şi eruditul Protopresbiter Theodoros Zisis profesor emerit al Universităţii din Tesalonic şi pe distinsul domn Lavrentios de Georgio, preşedinte al Asociaţiei Filo-ortodoxe Cosma Flamiatos. Înalt Preasfinţitul le-a mulţumit şi i-a încurajat să-şi continue puternicele lor lupte pentru Ortodoxie neadormiţi şi neobosiţi.

ANATEMATISMELE MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

ÎN DUMINICA ORTODOXIEI – 2012

Printre cei daţi anatemei: papa Benedict al 16-lea, rabinii, musulmanii, iehoviştii şi … ECUMENIŞTII!!!

Articol preluat de pe siteul http://graiulortodox.wordpress.com/2013/02/07/140-deosebirile-fundamentale-intre-ortodoxie-si-papism-de-mitropolitul-ieroteos-vlahos/

 

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Uncategorized

8 răspunsuri la „Deosebirile dintre Biserica Ortodoxa si „romano catolici” (papistasi) de IPS Ieroteos Vlahos

  1. george

    o carte PERFECTA in acesasta problema este si cea scrisa de sfantul Nectarie „De ce s a rupt papa si slugile lui de Biserica” ,in legatura cu ruperea comuniunii liturgice in cadrul Bisericii INAINTE de un tribunal(SINOD) se face de catre unii din mandrie ,inselare..iar de altii pentru a pastra CLAR ADEVARUL !! Spuneati parinte despe 3 faze pana la ruperea comuniunii si daca ruperea este din cauze lumesti este ceva ,dar daca este din cauze de credinta este altceva !! Periada intre greseala si SINOD este necesara cu toate ca cei mai destepti care inteleg erezia nu le trebuie mii de ani sa rupa comuniunea ,dar pentru cei obisnuiti care au nevoie de mai mult timp pentru a vedea care este adevarul este benefica si pentru acestia care se lupta sa vada adevarul ingerul face slujba ! in situatia calendarului in Romania au fost cum cred ca ati inceput sa cititi ceva aspecte diferite fata de greci :la noi s a schimbat si sarbatorit Sfintele Paste impreuna cu papistasii si diferit de Biserica ortodoxa ,iar problema sarbatoririi Pstilor Sfinte era precum stiti BINESTABILITA !! adica una este sa apara o chestiune NOUA pe care trebuie sa o discute Biserica si alta este sa se greseasca fata de ceva BINESTABILIT!! adica ce ar fi acum ca un ierarh ortodox sa spuna ca icoanele sant idoli si sa le scoatem din biserici ,ar trebui sa ne gandim multi ani daca e bine sau este rau ce spune ? Doamne ajuta!(Cartea sfantului Nectarie este aparuta de curand dupa 90 si asta doar ca ne au dat voie catolicii !! asa de mare putere lumeasca li s a ingaduit de Dumnezeu ,scrie chiar in indroducerea cartii)

  2. george

    Draga parinte, ceea ce am spus pana acum a fost spus si de altii si mai spun ceva ce am citit la sfintii parinti legat de comuninunea cu cei ce gresesc -aprox- adica daca s ar pastra comuniunea intre cei binecredinciosi si cei raucredinciosi ,cine atunci ar fi interesati de un tribunal bisericesc care practic ar fi un sinod al dezbinarii ! adica am putea spune ca cele 7 sinoade au fost rele ca au dezbinat? nu ,ele au fost foarte bune ca au separat graul de neghina ! Sfintii mucenici cand auzeau de condamnarea la moarte se bucurau ca scapau si de comuniunea sociala cu cei mincinosi ! stiti si dvs ca au fost cazuri cand dreapta credinta a fost marturisita doar de un mirean si cand patriarhii s au dus la el si i au spus ca este singur el a spus ca este cu Dumnezeu si ca el cu Dumnezeu formeaza majoritatea !! a mai fost o intamplare in Rusia bolsevica unde ramasese doar un episcop care nu trecuse in biserica atee serghianista si cand kgb ul ia spus ca daca nu trece in biserica statala va fi ucis si ramane Biserica fara episcop a zis :mai este un episcop pe care voi nu l stiti !! kgb ul zice : o sa l aflam si pe acela ca avem informatori ,tradatori… si a zis episcopul : nu aveti cum sa l atingeti ca nu e aici !! (era stiti bine vorba de Hristos ) ,toate bune !!

  3. george

    Draga parinte din milioanele de crestini nou calendaristi nu se gaseste nimeni sa spuna ce parere au despre aceste expuneri ale IPS VLAHOS ? ce Dumnezeu au ei in suflet :un dumnezeu fricos sau gura casca ? exista si la dumneavoastra o frica de cuvinte dure dar daca vreti o sa caut sa va amintesc ceva cuvinte ale sfintilor,ale lui Hristos la adresa celor vicleni?: naparci,serpi…daca as pune aceste cuvinte la adresa cuiva imediat ar sari iubitorii de cuvinte seci cum ca e urat ,e cuvinte nefrumoase ..sa nu mai vorbim despre palmele sfantului NICOLAE sau de sfantul NESTOR care l a ucis pe Lie ,eu nu vreau sa ma scuz ci doar sa spun cuvintele amortite nu atrag nici macar atentia primara,la fel cum pe omul lesinat trebuie lovit cu o palma si nu cu poezii ,caci personal cuvintele mele mai directe doresc atragerea omului intr o discutie ,ocazie care l ar face sa puna mana sa mai si citeasca nu numai sa spuna basme din necunostinta crasa ..toate bune va doreste poate cel mai cinstit prieten al dvs !(adica neviclean )

  4. gheorghita

    Papa a fost doborat, iata….

    • george

      gheorghita cam putine cuvinte ai scris ,ce ti s a intamplat de te ai oprit brusc tocmai cand asteptam si noi sa spui ce vrei !! spun sfintii ca acest papa care a demisionat este ultimul papa-cat de cat sanatos la cap-caci cel ce va fi pus dupa el va face TOTAL voia diavolului si va fi mana dreapta a antihristului si se intelege ca amndoi(papa si antiuhristul )vor fi negri ca si fostul sef al turnului babel Nimrod…

  5. Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Sale
    am mai elaborat un studiu biblic pt. apărarea Dreptei Credinţe:
    Pocăinţa adevărată. Spovedania
    http://binevestitorul.wordpress.com/2013/02/11/pocainta-adevarata-spovedania/

  6. „Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hră­ni“ (Psalm 54, 25)

    Sarutam Dreapta Parinte !

    Indraznesc sa pun si eu o intrebare care ma preocupa de ceva vreme :

    De ce in Credinta Ortodoxa se spune ca numai cei care sunt ortodocsi se pot mantui ? cei care sunt in afara ortodoxiei ( nu au fost botezati ortodox ) si cei care au murit nu se pot mantui ?

    Imi cer iertare daca am suparat cu ceva !
    Multumesc !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s