Mitropolitul Serafim de Pireu la Mangalia: „«Noua Eră» cea vesnic tânără a lui Hristos si vechea «Nouă Eră» a antihristului”

2014.09.08 - IPS Serafim de Pireu la M-rea Sf Nicolae - din 23 August p1484Caderea comunismului – New Age distrugerea valorilor – Ecumenismul si ecologismul, Miscarile ecologiste -Singura cale de mantuire- Biserica Ortodoxa- numai Hristos mantuieste in Biserica Ortodoxa. -ortodocsii sunt caracterizati drept fanatici, intoleranti, lipsiti de iubire de catre New Age-isti. – miscarea ecologista  adorarea creaturii in locul Creatorului.  Patriarhia Ecumenica se amesteca in miscarea ecologista. -Patriarhul Ecumenic  se ruga cu toti paganii catre o sfera alaturi de ecologisti- cadere mare! -cultivarea fricii de o catastrofa ecologica este de la demoni. -Dumnezeu sa invinga ereziille.

https://www.youtube.com/watch?v=gEG6IQHcKzI

20140908_131919

IPS Serafim de Pireu si preot Matei Vulcanescu

      http://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/26792-2014-09-19-09-54-37

Predica Înaltpreasfințitului Serafim al Pireului la Vecernia de sâmbătă seara,
6 septembrie 2014, în Mangalia cu tema:
”Noua Eră” cea veșnic tânără a lui Hristos și vechea ”Nouă Eră” a antihristului”
Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Excelența Voastră, domnule primar,
Iubiți frați în Hristos,
Noua Eră a lui Hristos, noua creație și oamenii cei noi. Lucrarea înnoitoare a Bisericii
Cu câteva zile în urmă, pe 1 septembrie, a început noul an bisericesc. În pericopa evanghelică a acestei sărbători este cuprinsă și profeția mesianică a proorocului Isaia, supranumit și ”al cincilea evanghelist.”1. La sfârșitul profeției este înfățișat Mesia Iisus Hristos, care spune că printre multele aspecte ale lucrării Lui mântuitoare a fost și aceea de ”a binevesti anul bineprimit al Domnului”, de a predica începutul noului an al
Domnului, care este bineplăcut lui Dumnezeu și oamenilor.
Această referire la noul an, la ”anul bineprimit al Domnului” este motivul pentru care Sfinții Părinți ai Bisericii au stabilit să se citească această pericopă evanghelică pe 1septembrie, când începe noul an bisericesc.
Însă, în afară de acest sens restrâns, care limitează temporal expresia ”anul bineprimit al Domnului” la un an, majoritatea exegeților biblici, vechi și noi, dau un sens mai larg acestei expresii, un sens cu caracter hristologic: ”anul bineprimit al Domnului”, pe care l-a predicat Hristos, înseamnă era sau perioada cea nouă pe care o inaugurează Hristos, adică epoca mântuirii, ce durează de la Întruparea Lui și până la cea de-a doua Sa Venire.
Așadar, având ca bază această interpretare mai bună și mai potrivită, învățându-i Hristos pe oamenii din Nazaret că această profeție a lui Isaia se referă la El Însuși (”Astăzi s-a împlinit această scriptură în urechile voastre”), a predicat începutul noii ere, al noii perioade din istoria umanității, al epocii mântuirii și a izbăvirii oamenilor de păcat și din moarte. Această nouă eră, care a început prin învățătura și prin lucrarea mântuitoare a
lui Hristos, este continuată de-a lungul secolelor de către Biserica Ortodoxă, care, conform unei formulări foarte frumoase, este ”Hristos extins peste veacuri.”
Biserica Ortodoxă este însuflețită, ținută unită, luminată și sfințită de Sfântul Duh, Care e prezent permanent în ea și Care transmite credincioșilor harul Lui cel necreat și de viață făcător. Acest har al lui Dumnezeu, care 1 Luca 4, 7-22.  2 se transmite prin lucrarea și prin învățătura lui Hristos și prin acțiunea și lucrarea Sfântului Duh, nu este creat,
ci necreat, e energie dumnezeiască, așa cum au învățat toți Sfinții Părinți ai Bisericii, în special Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Harul nu se învechește, nici nu îmbătrânește, așa cum se se uzează învățăturile și lucrările oamenilor creați.
Câte teorii și învățături au fost dezvoltate de filosofii antichității, de sociologi, moraliști, juriști, politicieni reformatori și care, ca lucrări și produse ale oamenilor, au fost apoi depășite și s-au stins? Toate cele create se distrug și se descompun. Însă harul, energia necreată a lui Dumnezeu, care lucrează în Biserică, e nestricăcios și veșnic tânăr, nu are nevoie de reînnoire, cu atât mai puțin de înlocuire de invenții omenești, care se învechesc și îmbătrânesc repede, fiind înlocuite cu altele.
Iar această veșnicie și permanență a lui dumnezeiască, caracterul lui mereu nou și înnoitor îl face să răspundă la nevoile oamenilor tuturor epocilor, care au nevoie mereu de energia și ajutorul dumnezeiesc, ca să se izbăvească de rău și de moarte, care sunt legate de firea căzută a omului. Hristos Însuși a declarat că cerul și pământul vor avea un sfârșit, însă cuvintele Lui vor avea valoare veșnic2. Nici o literă, nici o virgulă, adică nici
cel mai mic element din învățătura Lui nu urmează să se schimbe   3.
Și Sfântul Apostol Pavel – cel numit și gura lui Hristos, vasul cel ales – atrăgând atenția asupra pericolele datorate posibilei încercări umane de schimbare sau de falsificare a Evangheliei lui Hristos, spune în Epistola către Galateni că chiar și dacă un înger însuși din cer vă va învăța ceva diferit de cele pe care eu v-am învățat, să fie anatematizat: ”dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar propovădui altceva decât ce v-am binevestit noi,
să fie anatema!”4 Hristos anunță și faptul că le va reînnoi pe toate. ”Iată, Eu le fac pe toate noi.” Face să dispară toate cele vechi, lacrimile, durerea, moartea, stăpânirea răului, ”căci cele dintâi lucruri au trecut.”5 Prin Hristos, potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, ”dacă este cineva întru Hristos, el este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi.”6 Oamenii trebuie să se lepede de omul cel vechi, care este distrus de patimile și de
dorințele lui și să se îmbrace în omul cel nou, care a fost creat după voia lui Dumnezeu, din materie nouă: ”Să vă dezbrăcați de omul cel vechi al fostului vostru fel de viață, care se strică prin poftele înșelăciunii, să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu, în dreptatea și în sfințenia adevărului.”7
Din epoca când a predicat Hristos și când a inaugurat această eră nouă, această nouă perioadă a mântuirii, potrivit profeției lui Isaia pe care Hristos Însuși a citit-o în sinagoga din Nazaret, ”a binevesti anul bineprimit al Domnului” până astăzi și până la sfârșitul veacurilor lumea s-a umplut și se va umple de ”oameni noi”, de oameni sfinți, zidiți din materia cea nouă a harului cel necreat al lui Dumnezeu, materie care nu se distruge, nu se învechește, ci îi păstrează pe oameni într-o permanentă tinerețe duhovnicească, chiar dacă trupește îmbătrânesc și mor: ”chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoiește din zi în zi.”8
Omenirea cea stearpă, neroditoare și nefertilă dinainte de întruparea lui Hristos, a început să rodească, să producă sfinți. Biserica Ortodoxă ne prezintă în calendarul ei mii de sfinți, iar alături de ei Biserica cea cerească numără alte milioane de oameni virtuoși care s-au mântuit. Noi toți, mult sau puțin, mai tineri sau mai bătrâni am avut și avem binecuvântarea să îi vedem des pe astfel de oameni, să cunoaștem astfel de oameni cuvioși în
zilele noastre, bărbați și femei, care dovedesc prezența permanentă a harului celui înnoitor al lui Dumnezeu.
”Noua Eră” (New Age) a masonilor, a sioniștilor, a ocultiștilor și a altora se opune
lucrării lui Hristos și a Bisericii
Diavolul cel invidios a făcut și face orice ca să împiedice această lucrare a lui Hristos și a Bisericii, cu toate că Hristos Însuși l-a biruit și l-a umilit prin viața Lui sfântă, prin pătimirea Sa, prin răstignirea pe Cruce și prin Învierea Lui. Toate puterile satanice ale întunericului, ale sistemului religios evreiesc și roman s-au aliat împotriva Lui ca să Îl zdrobească. Era, însă, posibil, să Îl învingă pe Dumnezeu? Hristos, Dumnezeu-Omul, le-a
2 Matei 24, 35: ”Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
3 Matei 5, 18: ”Înainte de a trece cerul și pământul, nici o iotă sau o cirtă (= mic semn grafic din alfabetul limbilor biblice) din Lege nu va trece până ce toate se vor împlini.”
4 Galateni 1, 8.
5 Apocalipsă 21, 4-5.
6 II Corinteni 5, 17.
7 Efeseni 4, 22-24.
8 II Corinteni 4, 16.
3 arătat oamenilor pentru prima dată drumul libertății, al ieșirii din captivitatea și robia răului și îi distruge”ca pe vasele olarului”9 pe cei tari și înverșunați. De 2000 de ani, prin prigoane externe groaznice și prin martirizarea creștinilor, prigoane care sunt continuate
până astăzi de islamul cel iubitor de sânge și antihristic, pe care îl apreciază și îl laudă unii dintre ”ai noștri”, și prin erodarea interioară a credinței prin erezii, puterile întunericului încearcă să anuleze, să împiedice lucrarea înnoitoare a lui Hristos și a Bisericii.
Se părea că au reușit acest lucru în secolul al XX-lea, când regimurile atee marxiste comuniste și luptătoare împotriva Bisericii s-au impus în majoritatea țărilor ortodoxe din Europa de Răsărit și mai ales în Sfânta și Marea Rusie și în România și au repetat prigonirile înfricoșătoare ale primelor secole creștine și au dat Bisericii o mulțime de noi mucenici, al căror sânge hrănește și însuflețește Biserica cea biruitoare și renăscută din aceste țări. Ca un turn de hârtie au căzut într-o singură noapte conducătorii comunismului cei luptători împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii și au fost sfărâmați din nou de puterea Crucii, ”precum vasele olarului.” Însă fiara cu multe capete a răului, ca și hidra din Lerna, continuă să acționeze cu alte capete și mai periculoase, căci, transformată în înger de lumină, îi învață pe cei nebănuitori lipsiți de experiență că noua eră pe care a propovăduit-o Hristos și o pune în practică Biserica a eșuat în a-i ajuta pe oameni. Ei spun că s-a
încheiat epoca peștelui, a lui Hristos și începe epoca vărsătorului, a noului hristos, care e însă antihristul.
Și pentru că ei știu că tot ceea ce este nou, inedit îi impresionează și îi atrage pe oameni, și-au numit ”New Age (Era Nouă)” mișcarea lor antihristică, atee și eclesiomahă, care va instala mult lăudatul ”Sistem Nou” al lucrurilor, care îndreptățește și legiferează toate păcatele și patimile oamenilor, spre care îi conduce și pe tineri: desfrânări, adultere, homozexualitate, chiar și zoofilie, prin așa-numita eliberare și educație sexuală,
dizolvarea familiei prin înlesnirea divorțurilor și prin contractele de liberă conviețuire și căsătoriile homosexualilor, muzică și distracție (divertisment) satanică, scăderea patriotismului, defăimarea țărilor și revizuirea istoriei și a credinței tradiționale și multe altele, care nu pot fi numărate toate.

Promotorii ”Noii Ere”. Ecumenism și ecologie. Scopurile lor fundamentale
Vom pomeni cu numele câteva dintre aceste capete ale Hidrei din Lerna, ale antihristului și vom semnala numai două caracteristici ale așa-zisei ”Ere Noi”, care vrea să întoarcă omenirea la lumea învechită și imorală a epocii dinainte de Hristos, la robia și tirania lui Lucifer, să excludă, dacă poate, ”noua creație” și pe ”omul cel nou” al lui Hristos și al Bisericii, să înceteze Biserica Ortodoxă să mai facă sfinți, care îl deranjează și îl alungă
pe diavolul și pe slujitorii lui. Așadar, împreună-formatori ai acestei vechi ”Epoci Noi” sunt: sionismul, masoneria, ocultismul, teosofia, neoidolatria, iar odrasle ale tuturor acestora sunt ecumenismul și
miscarea ecologista, care are legătură cu sărbătoarea de astăzi a noului an bisericesc, așa cum vedea în continuare.
Panerezia ecumenismului, care a chinuit și a stricat interior Biserica de-a lungul întregului secol XX, și puterea ei distrugătoare a atins punctul ei culminant în zilele noastre, devreme ce a reușit să convertească un mare număr de clerici și de teologi, propovăduiește prin legăturile sale intercreștine și interreligioase că nici Hristos, nici Biserica nu sunt singurele căi de mântuire, susține și dezvoltă, ajutată de centrele întunecate pe care le-am menționat, că oamenii se mântuiesc și în alte religii, în iudaism, islam, budism, chiar și prin idolatrie, dar și în ereziile creștine ale papismului, protestantismului și monofizitismului.
Adică această panerezie pune semn de egalitate din punct de vedere soteriologic între creștinism și Biserică pe de o parte și alte religii și erezii pe de alta și combate cu vehemență ideea că numai Hristos mântuiește, El este Lumina, Adevărul și Viața, combate faptul că mântuirea nu există nicăieri altundeva și că numai Biserica
Ortodoxă, care a păstrat autentică și nedenaturată învățătura Mântuitorului Hristos și a Sfinților Apostoli, se identifică cu Una, Sfânta, Soborniceasca (Catolica) și Apostolica Biserică cea mântuitoare și păstrătoare a harului.
Cei care continuăm să arătăm și să propovăduim, potrivit învățăturii Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți ai Bisericii, unicitatea mântuitoare și exclusivitatea Evangheliei și a Bisericii suntem caracterizați drept fanatici, intoleranți, lipsiți de iubire. Mulți dintre noi adesea suntem defăinați și ocărâți și suntem prigoniți în multe feluri. Iar dacă s-ar vota și în Grecia legea celebră a antirasismului, care este în vigoare în America și care îți interzice să folosești anumiți termeni înjositori precum erezie, rătăcire etc, am ajunge și la închisoare.
9 Vezi Slava Laudelor slujbei Sfintelor Patimi din Sfânta și Marea Joi, după Evanghelia a IX-a: ”Dezbrăcatu-M-au pe Mine de hainele Mele și M-au îmbrăcat cu haină roșie; pus-au pe capul Meu cunună de spini și Mi-au dat trestie în mâna cea dreaptă, ca să-i
sfărâm pe ei ca pe vasele olarului.”
4 Și desigur că toată această harababură interreligioasă continuă, tot acest sincretism nu este ceva nou, ci foarte vechi, care și-a pierdut puterea datorită învățăturii lui Hristos și care are ca și scop nu să îi ajute pe oameni să se mântuiască, ci să îi lipsească de mântuire, amăgindu-i că și acolo, în religia unde sunt ei se mântuiesc și nu este
nevoie să pășească pe singura cale care conduce la mântuire, calea lui Hristos și a Bisericii, ci să rămână în întunericul altor religii și al ereziilor, ca o nouă Galilee a neamurilor păgâne, care nu vede, însă, lumina cea mare, lumina lui Hristos care a strălucit în întuneric: ”Galileea neamurilor, poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit.”10

Vom încheia cu al doilea, după ecumenism, element distinctiv al ”Noii Ere” a antihristului, cu mișcarea ecologista. Din punct de vedere teologic și duhovnicesc ne pândește pericolul ca și Biserica Ortodoxă să fie atrasă de religia și de adorarea creaturii, adică de o nouă idolatrie, care este cultivată în mod metodic de această mișcare ca să fie adorată creatura în locul Creatorului. Nu este întâmplător faptul că asociațiile ecologiste de
pretutindeni de pe pământ și organizațiile politice ecologiste sunt conduse de atei și de luptători contra Bisericii.
Amestecul Patriarhiei Ecumenice în problemele legate de apărarea mediului înconjurător îmbunătățește mult profilul acestor organizații și îi potolește pe creștini. Ne-am mâhnit și mulți am fost surprinși când am văzut în fotografii de pe internet că la un congres de ecologie patriarhul ecumenic s-a rugat cu reprezentanții altor religii, cu mâinile împreunate pe piept în poziție de rugăciune, în fața unei sfere care reprezenta Pământul, cu siguranță
pentru a se mântui pământul sau, din punctul de vedere al unora, rugându-se către zeița pământ.
Pentru că, pentru majoritatea reprezentanților ”Noii Ere”, universul întreg este Dumnezeu, iar pământul este însuflețit și viu și rugăciunile lor îl vor trezi, devreme ce puterea sa cea dumnezeiască este așa de mare încât nu înțelege că este în pericol și nu poate să se opună primejdiei distrugerii lui. Este îmbucurător faptul că ziua de 1 septembrie, începutul anului bisericesc, stabilită de Patriarhia Ecumenică drept zi a mediului înconjurător, fapt
nemărturisit, necunoscut și de neînțeles pentru Sfinții Părinți ai Bisericii, nu a avut vreun ecou bisericesc, nici vreo formă de manifestare liturgică.
Cultivarea fricii de o catastrofă ecologică este de la diavolul. Ea ofensează mai întâi de orice credința în purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru conducerea și conservarea lumii. Dumnezeu e Creatorul și Păstrătorul lumii și toate se află sub puterea și îndrumarea Lui cea atotputernică. Și dacă am vrea să distrugem pământul printr-o irosire și exploatare irațională a resurselor lui, nu am putea. Nu stă în puterile noastre să facem aceasta,
ci ne este exterior acest lucru. Cu siguranță, creația ”suspină și suferă”11 datorită omului păcătos, adaptată fiind în mod pedagogic de Dumnezeu la comportamentul omului.
Natura se revoltă împotriva răului aflat în creștere și contra păcatului prin diversele manifestări ale răului natural, prin cutremure, inundații, furtuni, boli; natura însă se liniștește și se supune oamenilor sfinți. Prin urmare, cauza catastrofelor ecologice se află în comportamentul duhovnicesc și moral al oamenilor. Dacă oamenii ar fi fost învățați să trăiască în simplitate și modestie și nu ar fi irosit resursele naturale în lux, în desfrâu și în destrăbălări, nu ar fi existat probleme ecologice.
De aceea, oricâte programe de protecție a mediului înconjurător ar elabora și oricâte congrese ecologice ar organiza, realitatea ecologică nu este posibil să se schimbe dacă nu va fi precedată de schimbarea modului de gândire și a comportamentului oamenilor, dacă nu va fi ocrotit și purificat mai întâi mediul duhovnicesc de care, însă, nu sunt interesate organizațiile ”Noii Ere” a antihristului, ci dimpotrivă ele au ca scop să distrugă
principiile teologice și duhovnicești ale creștinismului, adică credința în Dumnezeu ca și Creator și Proniator al universului, dar și viața ascetică și modestă.12
Epilog
În cadrul imnelor sărbătorii Indictului (noului an bisericesc) nu își găsește loc nici o neliniște ecologică, ci sunt cereri ca să ne asigure Sfânta Treime Dumnezeu pâinea cea de toate zilele, să ne dea, din punct de vedere al condițiilor climatice, vremuri line și pașnice, pământului să îi dea roade bune și din cer să cadă ploi line, să
dea conducătorilor biruințe împotriva păgânilor celor fără de Dumnezeu, să învingă ereziile, să ne umple de dumnezeiasca Sa învățătură, cum a făcut în sinagiga din Nazaret, să ne încheiem calea pe noul an bineplăcând lui Dumnezeu, schimbându-ne în bine, cu fapte duhovnicești și să nu înceteze a ne acoperi cu mila și cu iubirea Lui de oameni.
10 Matei 4, 16. 11 Romani 8, 22: ”Căci știm că până acum toată făptura suspină laolaltă și suferă în durerile nașterii.”
12 Legat de aceasta vezi Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxie și ecologie, Tesalonic, 1994.
5
Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Excelența Voastră, domnule primar,
Iubiți frați în Hristos,
Să adăugăm și noi la acestea, pe baza celor ce le-am expus aici, cererile noastre. Să ne izbăvească Sfânta Treime Dumnezeu, cu rugăciunile dumneavoastră, Înaltpreasfințite, de așa-zisa ”Nouă Eră” a antihristului și de ramurile ei, ce au intrat în interiorul Bisericii și îl profanează prin ecumenism și să ne ajute în apărarea mediului duhovnicesc, care va izbăvi) și pe cel natural sau fizic. Amin.
Cu părintești binecuvântări,
Mitropolitul
SERAFIM al Pireului
(traducere din neogreacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu)

Programul vizitei la Constanta a Inaltprasfintitului Serafim, Mitropolit de Pireu

Sâmbătă, 6 septembrie 2014:

  • Întâmpinarea la aeroportul Henri Coandă – Otopeni.
  • Deplasare către Constanţa.
  • Cazare şi prânz la Hotel Insula din Neptun.
  • Ora 19.30 – îmbarcare pe şalupă pentru destinaţia Portul Turistic Mangalia.
  • Ora 20.00 – sosire în Portul Turistic Mangalia.
  • Ora 20.30 – procesiune către biserica „ M.Mc. Mina” din Mangalia.
  • Ora 21.45 – cină la Hotel Insula din Neptun.

 

Duminică, 7 septembrie 2014:

  • Ora 8.00 – Plecare de la hotel.
  • Ora 8.30 – Întâmpinare la biserica „ M.Mc. Mina” din Mangalia.
  • Ora 9.00 – Sfânta Liturghie arhierească la Biserica „ M.Mc. Mina” din Mangalia.
  • Ora 13.00 – Prânz la Restaurantul Mediteraneo din staţiunea Neptun.
  • Ora 18.30 – Plecare către municipiul Constanţa.
  • Ora 19.00 – Întâmpinarea Ierarhilor şi Slujba privegherii, cu ocazia hramului bisericii „ Maria” (Naşterea Maicii Domnului) din municipiul Constanţa.
  • Ora 21.30 – cină la Restaurant Mediteraneo din Neptun.

Luni, 8 septembrie 2014:

  • Ora 7.30 – plecare de la hotel.
  • Ora 7.45 – întâmpinarea Ierarhilor la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului şi a Sfinţilor Ierarhi Nicolae şi Bretanion”, localitatea 23 August
  • Ora 8.00 – Slujba târnosirii (Sfinţirii Mari) a noii biserici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, urmată de Sfânta Liturghie Arhierească.
  • Ora 13.00 – Agapa frăţească la mănăstire.
  • Ora 15.00 – Plecarea către hotel.

 

Marţi, 9 septembrie 2014:

Vizitarea unor obiective religioase şi turistice din Arhiepiscopia Tomisului.

Miercuri, 10 septembrie 2014:

Vizitarea oraşului Constanţa

 

Deplasare către Aeroportul Henri Coandă.

Din delegatia oficiala fac parte IPS Serafim de Pireu, parintele Anghelos Anghelacopulos, parintele Matei Vulcanescu si domnul Panaiotis Frangakos

nota: orice alt program sau titluri de predici puse pe sema IPS Serafim si a vizitei in Tomis inafara de aceasta postare sunt neconforme cu realitatea si total neavenite.

cu drag,

preot Matei Vulcanescu

marti, 9 sept ora 9 am vizita scurta la prima scoala ortodoxa numita Scoala Brancoveneasca si apoi vizite la manastiri (Adamclisi, etc)

 

 

Arhimadritul Eftimie Haralambidis a oprit pomenirea mitropolitului sau pe motive de erezie.Scrisoarea Arhimandritului Eftimie Haralambidi catre Mitropolitul Dorotei al insulelor Siros si Andros despre oprirea pomenirii lui la Sfintele Slujbe pana cand se va pocai de prezenta, gesturile si cuvintele eretice la hirotonia episcopului papistas de Andros si Siros.

Scrisoarea Arhimandritului Eftimie Haralambidi catre Mitropolitul Dorotei al insulelor Siros si Andros despre oprirea pomenirii lui la Sfintele Slujbe pana cand se va pocai de prezenta, gesturile si cuvintele eretice la hirotonia episcopului papistas de Andros si Siros.

https://www.youtube.com/watch?v=35Q3iKKnh-o (la minutul 8:20 Mitropolitul “ortodox” de Andros si Siros ii spune Vrednic Este! noului episcop papistas si ii darueste o mitra arhiereasca, etc)  

In Andros,
Sfanta Manastire Sfantul Nicolae
Iulie 2014

Inaltpreasfintia Voastra,

Cu durere am fost informat, si am vazut documentul video, despre participarea Voastra la hirotonia papistasului eretic Petru Stefan in 2 Iulie 2014 in Siros, unde ati tinut o cuvantare rusinoasa si neortodoxa.
Intre altele ati amintit ca ati participat ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe din Siros.
Cu sinceritate va spun ca nu stiu cine v-a dat aceasta imputernicire ca sa ne reprezentati la hirotoniile ereticilor si mai ales, la hirotonia celor care au facut cel mai mare rau Ortodoxiei.
Ati vorbit ca si cum v-ati adresat unui episcop ortodox si nu unuia eretic, de aceea l-ati felicitat, l-ati numit fratele Dumneavoastra, impreuna -calator, i-ati daruit Mitra arhiereasca si ati strigat „Vrednic Este!”.
Datorita acestui fapt credem ca atat predica Voastra, cat si simpla prezenta in aceste circumstante, afecteaza credinta curata a Bisericii noastre Ortodoxe de Rasarit, si, mai mult de cat atat, pun in pericol mantuirea sufletelor noastre, asa cum am fost invatat din Pidalion, din Sfintele Canoane, de catre Sfintii de Dumnezeu Purtatori Parinti si de catre Duhovnicul Meu, pentru ca prin toata pozitia si comportamentul Inaltpreasfintiei Voastre ati recunoscut pe papistasi ca ortodocsi si impreuna pastoriti cu ei „Biserica lui Hristos”. Prin aceasta v-ati mutat din gruparea ortodoxa a Domnului in spatiul ereticilor.
De aceea se aplica in totalitate cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur, care spune „Cine este prieten cu dusmanii Imparatului nu poate fi prieten cu Imparatul, ci impreuna cu dusmanii se pedepseste”.
Inaltpreasfintia Voastra bineinteles ati intrecut cu mult simpla prietenie cu dusmanii lui Hristos, pentru ca ati mers pana la recunoasterea lor ca episcopi, ca Biserica-sora, si ati strigat „Vrednic este!”.
Observam ca traim in timpuri de tradare, cand sunt puse in aplicare planuri contrare, in detrimentrul Bisericii noastre Ortodoxe, cea fara de prihana, sia credintei noastre, si spre mahnirea mea, acesta tradare a credintei ortodoxe provine de la episcopii „ortodocsi” latinocugetatori.
Trebuie sa va anunt ca impreuna cu acesta scrisoare opresc pomenirea Inaltpreasfintiei Voastre la toate sfintele slujbe, inclusiv la Sfanta Liturghie, punand in aplicare Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol , dar si Canoanele Apostolice si toata invatatura data de Duhul Sfant, care impune indepartarea bisericeasca imediata fata de pastorii eretici.
Credem ca prin atitudinea Inaltpreasfintiei Voastre urmati panereziei ecumeniste, care face corp comun cu toate sistemele New Age si ale globalizarii.
Se impune, deci, o mare atentie si vigilenta din partea noastra a tuturor, cler si popor. In problema Credintei nu se poate face nici un compromis. Sa nu ne departam nici un milimentru de la linia de aur a Parintilor, care impreuna marturisesc: „Nu se poate face compromis in Credinta”.
De aceea este vizibila datoria noastra, in aceasta epoca, aceea de a ramane credinciosi sfintei noastre ortodoxii. Sa nu ne lasam influentati de manifestatii uimitoare.                              Atata timp cat eterodocsii nu isi leapada inselarile, nu putem avea cu ei nici un fel comuniune ecleziastica , nici nu putem conlucra cu ei.
Porunca Sfantului Marcu Eugenicul de a fugi departe de tradatorii Credintei, asa cum fugim departe de serpi, e mai mult decat orice alta demostratie: „sa fugiti de acestia cum fugiti de serpi” si „Toti Dascalii Bisericii, toate Sinoadele si toate sfintele scrieri ne spun sa fugim de cei care gandesc neortodox si sa intrerupem comuniunea cu ei.” (Τὰ εὑρισκόμενα ἅπαντα, Τόμ. Α΄. σελ. 424)
Ma rog ca Harul Preasfantului Duh sa va conduca catre drumul pocaintei si al mantuirii, intorcandu-va in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.

Arhimandrit Eftimie Haralambidis

Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol(Pidalion,pg 85): Cele randuite pentru preoti, episcopi si mitropoliti se potrivesc cu mult mai vartos pentru patriarhi. Drept aceia, daca vreun preot, episcop sau mitropolit ar indrazni, sa se indeparteze de impartasirea cu patriarhul sau, si nu ar pomeni numele lui, asa cum este hotarat si randuit, la Dumnezeiestile Taine, mai inaite de infatisarea Sinodului si condamnarea lui definitiva( a patriarhului ce ar gresi in ceva- nota noastra) face schisma. Sfantul Sinod a hotarat ca acesta sa fie strain de toata preotia, in caz ca se va vadi de acest nelegiut lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care invinuiesc si se indeparteaza de intaistatatorii lor, fac schisma si rup unitatea Bisericii. In schimb, cei care se despart de impartasirea cu intaistatatorul lor, pentru oarecare erezie condamanta de Sfintele Sinoade, sau de Sfintii Parinti, aceea care predica eresul in public si cu capul descoperit il invata in biserica, unii ca acestia nu numai ca nu sunt supusi certarii canonice, ingradindu-se pe sine de impartasirea cu numitul episcop, inainte de cercetarea Sinodului, ci si de cinstea cuvenita Dreptmaritorilor se vor invrednici, ca nu au osandit episcopi, ci episcopi mincinosi si invatatori mincinosi (nu se refera la pierderea Harului ci la faptul ca acestia invata minciuna, deci sunt episcopi mincinosi- nota noastra) Si (cei care intrerup pomenirea lor-nota noastra) rupt unitatea Bisericii, prin schisma, ci, s-au silit a izbavi Biserica de schisme si de dezbinari.

traducere preot Matei Vulcanescu, Parohia Ag Paraskevi, Veria, Grecia (email preot.matei.vulcanescu@gmail.com)

sursa: http://katanixis.blogspot.gr/2014/08/blog-post_27.html  

Despre stilisti si calendar. Stilistii sunt schismatici.

Dupa cum stiam, deja, totul a inceput de la revolta contra schimbarii calendarului, dar apoi au ajuns schismatici, au rupt succesiunea apostolica si ii considera pe cei pe stil nou schismatici.

Aici- eclesiologia BOSVR, semnata de insusi intai-statatorul lor: http://www.manastirea-amd.ro/prezentare-AMD/eclesiologia-bisericii-ortodoxe-de-stil-vechi-din-romania.html

Au o eclesiologie incoerenta, care permite acceptarea Tainelor “schismaticilor pe stil nou” prin iconomie, dar in zig-zag:

- hirotonia intru episcop au primit-o doar cu o singura ocazie (anume, cea care le-a servit lor, in interesul de a se legitima ca “biserica”), cand l-au primit pe PS Galaction Cordun;
– botezul “nostru” il primesc mereu, fiindca este facut in numele Sfintei Treimi si in trei afundari, asa ca il considera valid ca botez de mirean (desi, daca suntem schismatici, nu ar fi trebuit sa fie valid- sunt efectiv incoerenti si se vad urmarile ruperii de Biserica).

Trebuie ceva rabdare ca sa citesti, avand in vedere stilul incalcit, dar merita.

Aici mint in privinta constituirii BOSVR, formuland astfel incat sa nu reiasa ca au avut hirotonii necanonice: http://www.manastirea-amd.ro/prezentare-manastirea-adormirea-maicii-domnului.html

Iata si istoria reala, cu povestea hirotoniilor necanonice, care pe vremuri se gasea si la ei in pagina: http://ro.wikipedia.org/wiki/Galaction_Cordun

Individul a reactionat de parca in el si deciziile lui “originale” statea salvarea Bisericii lui Hristos.

Citat din pagina: Hirotonia de episcopi și preoți. Mitropolitul Galaction, văzând că nu reușește să ia legătura cu un episcop din afara României, fiind în permanență supravegheat, și nereușind să convingă vreun alt episcop din cadrul Patriarhiei Române să adere la mișcarea de rezistență, a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Astfel, la Mănăstirea Copăceni, el a hirotonit noaptea primii doi arhierei, arhimandritul Evloghie Oța († 1979) și părintele Meftodie Marinache († 1977), precum și alți mulți preoți și diaconi.

Cat despre “moastele sf Glicherie”… Nu exista poze, decat o chestie chinuita, cu un fragment din care nu se intelege nimic, si insisi povestesc despre cum au reconstituit scheletul si au turnat peste el “ceara multa si moale”, altfel spus despre cum au fabricat “sfintele moaste”. Vezi: http://www.traditia-ortodoxa.ro/interviu.htm

Citat de la link-ul de mai sus:

Reporter: Cum a fost pentru Sfinţia Voastră ziua în care s-au descoperit moaştele Sfântului Glicherie? Părintele Arhimandrit Nifon: Pentru mine?… Am fost alături de toată scena aceasta…Până în momentul în care a trebuit să i se facă toată rânduiala. Când l-au scos din groapă, l-au aşezat pe masă… După ce i-au spălat osemintele, l-au pus într-un sicriu şi l-au dus unde e veşmântăria. Acolo nu m-au primit, au rămas vreo doi-trei care au citit continuu Psaltirea la capul lui. Au avut ceară multă…I-au aşezat oasele aşa cum le are corpul. I le-au aşezat în sicriu şi toată ceara aceea multă şi moale a îmbrăcat sfintele moaşte…Şi apoi, s-a făcut sfinţirea cuvenită.

De altfel, daca ai lor sunt mucenicii si marturisitorii Adevarului, cum se face ca nu e plin de sfinte moaste, la Slatioara??

Am mai aflat, citind despre BOSVR, chiar de la ei, ca sunt in comuniune cu mateitii si florinitii.

In concluzie, ai nostri, abereaza cu ecumenismul, dar, pana una, alta, nu se trag din vreunii care sa fii adoptat un Crez eretic, ci din arhierei si preoti avand botez si hirotonii canonice, savarsite in numele Dumnezeului adevarat si pastrand succesiunea apostolica. Biserica locala a Romaniei e bolnava, dar e parte din Biserica. Ceea ce nu se poate spune despre BOSVR si alte grupari similare.

Dezmintire in legatura cu informatia aparuta in ziarul Lumina a Patriarhiei Romane cu privire la participarea domnului Dimitrie Telenghidis si a parintelui Gheorghe Metallinos la Simpozionul organizat de medicul homeopat Pavel Chirila. Ei nu au participat datorită faptului ca organizatorul practică homeopatia.

traducerea interviului aici:

Preot Matei Vulcanescu : Buna ziua domnule profesor Dimitrie Telenghidis, cunoastem ca ati primit invitatia sa participati in Romania la un simpozion organizat de domnul doctor Pavel Chirila, medic homeopat. Vrem sa stim daca ati participat la acest simpozion, daca da de ce da, si daca nu de ce nu ?

Profesor Dimitrie Telenghidis : Multumesc pentru intrebare. Intr-adevar eu am fost invitat la acest simpozion alaturi de parintele Gheorghe Metallinos, dar nu cunosteam faptul ca organizatorii sunt homeopati. Dupa ce am aflat ca este vorba de homeopati, atunci am refuzat sa mai merg la acest simpozion, si ,de asemenea,parintele Gheorghe Metallinos nu a vrut nici el sa participe. Ciudat este faptul ca, asa cum am fost instiintati ulterior, s-a anuntat (in presa romaneasca n.t) ca am fi participat amandoi la acest simpozion. De aceea vreau sa va informez ca nu am participat la acest simpozion dintr-un motiv foarte precis. Si eu vorbesc despre mine, despre motivul meu. Motivul nu este acela ca nu am fi putut merge, ci pentru ca nu am vrut sa mergem la acel simpozion, datorita faptului ca pozitia mea fata de homeopatie este una negativa. Din cauza ca homeopatia s-a extins si in spatiul bisericesc, si pentru ca homeopatii folosesc explicatii din domeniul teologiei, anume ca cele asemenea sunt vindecate de cele asemenea, adica Dumnezeu ar fi vindecat pe om prin cele asemenea, adica prin luarea firii omenesti. Adica Dumnezeu ar fi trebuit sa ia firea omeneasca, ca prin aceasta fire omeneasca sa vindece si sa mantuiasca pe om, si ca a murit pentru noi, si prin moartea sa ne-a mantuit pe noi oamenii. Acesta erminie este cu totul eronata, pentru ca Dumnezeu nu ne-a mantuit prin cele asemenea, ci prin cele cu totul neasemanatoare, prin ceea ce este cu totul strain omului, adica prin Harul necreeat, nu prin firea omeneasca a lui Dumnezeu Cuvantul, nu prin Trupul si Sangele lui Hristos, ci prin faptul ca prin Trupul si Sangele lui Hristos noi ne impartasim de dumnezeirea Lui. Moartea lui Hristos este de-viata-facatoare pentru ca era imbogatita cu dumnezeirea Sa, nu prin simpla moarte. El a infrant moartea pentru ca El era Viata, in nici un caz pentru ca nepacatosul trup al lui Hristos a invins moartea. Nu Trupul si Sangele lui Hristos ne mantuieste prin sine, ci ne mantuieste faptul ca prin Trupul si Sangele lui Hristos ne impartasim cu dumnezeirea Lui. De aceea am spus ca suntem mantuiti prin ceea ce este cu totul neasemanator. Iar ceea ce este cu totul neasemanator este Harul Dumnezeiesc, necreeat al Sfintei Treimi care ni se da prin Sfintele Taine ale Bisericii. Minunile pe care le prezinta homeopatii, cum ar fi cazul minunii cu orbul din nastere, sunt total needificatoare, pentru ca nu noroiul, pamantul pe care Hristos a scuipat, a facut ochi orbului din nastere, ci Harul, dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu a facut ochii orbului. Asa si in cazul lui Adam, atunci cand spun ca a luat pamant si a facut pe Adam, nu a facut Dumnezeu din pamant un pamant mai imbunatatit, ci prin Suflarea Dumnezeiasca de Viata, a devenit dupa chipul lui Dumnezeu prin Harul Necreat, cu care putea sa comunice cu Dumnezeu.
Deci iata ca ceea ce ne mantuieste este nu ceea ce aste asemanator cu noi, ci ceea ce este cu totul neasemanator noua, Harul lui Dumnezeu. Nu vreau sa intru si in alte amanunte ale homeopatiei dar pot sa anunt ca se va publica luna urmatoare, in iunie, o carte scrisa de sotii Iftime 1, tradusa din limba engleza in greaca de catre colegul meu, profesor de medicina nucleara, domnul Karakatanis, la care am scris impreuna un prolog in care se prezinta din punct de vedere medical, din partea medicului, si teologic, din partea mea, raspunsul Bisericii, avand ca baza scrierile Sfintilor Parinti, si cred ca aceasta carte va raspunde intrebarilor celor care sunt nedumeriti in privinta homeopatiei.

Preot Matei Vulcanescu: Am inteles faptul ca nu ati participat la acest simpozion pentru ca organizatorul practica homeopatia
Prof Dimitrie Tselenghidis: Exact, nu il cunosc personal pe acest om, nu am comunicat niciodata cu el, am nimic cu persoana respectiva, singurul motiv este acesta, anume ca practica homeopatia.
Homeopatia nu poate fi numita stiinta, asa cum am inteles, si aceasta metoda nu poate fi bazata pe nici o explicatie teologica. Biserica ne vindeca prin Harul lui Dumnezeu. Nu apa ne mantuieste, ci harul lui Dumnezeu care se gaseste in Aghiasma, fie ca e vorba de Botez, Sfestanie si alta lucrare sfintitoare. Bineinteles ca se folosesc si lucruri materiale. Bineinteles ca Biserica nu este impotriva materialului.

Preot Matei Vulcanescu: Sa intelegem ca informatia din ziarul Lumina al Patriarhiei Romane este gresita.
Bineinteles ca e gresita, cred ca nu s-au informat asa cum trebuia, ca sa vada daca intr-adevar am participat sau nu la acest Simpozion. Informatia este gresita in spatiul romanesc. Prin faptul ca acolo se declara ca noi am participat la simpozion, ar rezulta ca noi, teologii din Grecia am fi deacord cu homeopatia.
Realitatea fiind ca nu sunt deacord cu homeopatia.

Preot Matei Vulcanescu: Va multumesc domnule profesor.

1. Ομοιοπαθητικη, Επιστημη? Ιατρικι? Πιστη? Μαγεια? Βιβλιοπολιο Ὀ Σοτιρ, 0030 6942536355
Homeopatia, Stiinta? Medicina? Credinta? Magie? Editura si Libraria “Sotir” Editie ingrijita de protoprezbiter Nectarie Savidis.
Aici gasiti un articol pe tema homeopatiei, nu e cartea https://sites.google.com/site/oiftime/home/homeopatia-o-pseudostiinta-pagana
In limba romana cartea Homeopatia, Stiinta? Medicina? Credinta? Magie? se gaseste la editura Pridvor?, Evanghelismos?.

http://www.martiriaiud.ro/galerie-media/alte-evenimente/simpozion-prigoniti-prigonitori-14-mai-2014#!prettyPhoto acesta este simpozionul la care cei “doi invitati din Grecia” nu au participat.

Informatia eronata din ziarul Lumina al Patriarhiei Romane: http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/conferinte-la-centrul-de-studii-martirologice-aiud

Facem urmatoarea precizare: Celor doi profesori greci le este clar ca simpozionul nu era despre homeopatie, dar nu au putut accepta o invitatie care presupunea sponsorizare din bani obținuti din practica homeopatiei si asocierea lor cu persoanele care se ocupa cu astfel de lucruri, asociere care ar fi putut crea falsa impresie ca ei sunt de acord cu medicina new-age.

cartea poate fi achizitionata la: http://www.evanghelismos.ro/carte/1624/homeopatia_stiinta_credinta_medicina_magie

Scrisoare deschisă către Patriarhul ecumenic din partea comunităților grec-ortodoxe din America in legatura cu intalnirea sa cu papa Francisc la Ierusalim.Condamnarea impreuna rugaciunii cu ereticii si a acordului semnat.

O scrisoare deschisă-catapultă către Patriarhul ecumenic a fost trimisă din partea comunităților grec-ortodoxe din America, în care susțin că patriarhul Bartolomeu smintește plinătatea Bisericii și că acțiunile lui sunt împotriva Sfintelor Canoane.

Urmează textul scrisorii:

Preafericite,

Suntem mădulare neînsemnate și smerite ale Bisericii Ortodoxe Sobornicești, iar Preafericirea Voastră sunteți Patriarhul ecumenic. Sunteți Părintele nostru duhovnicesc, iar noi suntem fiii duhovnicești ai Preafericirii Voastre. Așa cum nu este cu putință ca fiii firești ai unui părinte să fie indiferenți, văzând pe tată lor că întreține legături extraconjugale, ilegale, cu femei străine, înșelând pe mama lor și că în fiecare noapte se întoarce acasă beat, tot astfel și noi, este cu neputință să rămânem indiferenți, văzându-Vă pe Preafericirea Voastră stând în locul cel dintâi și întreținând legături ilegale și interzise de Biserică cu tot felul de reuniuni eretice, că vă rugați împreună cu reprezentații lor nepocăiți – chiar și cu preotese și episcopese ale ramurilor protestante extreme, care binecuvintează căsătorii între homosexuali și susțin public mișcarea mondială homosexuală -, că disprețuiți dumnezeieștile și Sfintele Canoane Apostolice și ale Sinoadelor Ecumenice, că prevestiți abrogarea panortodoxă a tuturor Canoanele pe care le considerați piedică pentru menținerea acestor legături ilegale și, în general, că vă purtați ca unul amețit de dulcele și amețitorul vin al înaltei vrednicii și al stăpânirii arhierești, răsturnând Sfinte Canoane și tradiții, mutând și modificând „hotare veșnice pe care le-au pus” insuflații de Dumnezeu Apostoli și purtătorii de Dumnezeu Părinți, smintind peste măsură plinătatea evlavioasă a Bisericii și pricinuind vătămare nemăsurată Trupului ei divino-uman.

Nădăjduim ca tonul mustrător al prezentei să nu fie răstălmăcit. Mustrarea este absolut necesară în societatea umană și mai ales în Biserică. Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că îngăduie mustrarea, dar o și impune (Lev. 19, 17; Pilde 9, 8; 10, 10; Efeseni 5, 11; I Tim. 5, 20; II Tim. 4, 2 și altele), numai să se facă cu dragoste, din criterii curate și sincere, fără răutate și patimă, întotdeauna cu intenția îndreptării nedreptăților și cu scopul mântuirii sufletelor. Dumnezeu, așa cum cunoașteți, a dat glas omenesc unui măgar, ca să-l mustre pe proorocul Valaam pentru purtarea sa potrivnică voii dumnezeiești, iar Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus fariseilor că, dacă oamenii vor tăcea și vor ascunde adevărul, „pietrele vor striga”. Noi, Preafericite, ca mădulare credincioase ale Bisericii, avem conștiința că suntem mai presus și decât măgarul lui Valaam și decât pietrele neînsuflețite și avem dreptul să pronunțăm cuvânt mustrător, chiar dacă el se adresează Patriarhului ecumenic.

Nu ne vom referi la rugăciunile Voastre în comun cu eterodocșii din Olanda și Germania, care au constituit, așa cum se vede, „probă generală” în vederea „maicii tuturor rugăciunilor în comun”, care a urmat cu papa la Ierusalim. De altfel, așa cum dovedesc lucrurile, aceste rugăciuni în comun v-au devenit o patimă nevindecată și numai o intervenție a lui Dumnezeu poate să vă slobozească de ea. „Neîncetat rugați-vă” al Apostolului Preafericirea Voastră l-ați schimbat în „Neîncetat rugați-vă în comun cu ereticii și cu cei de alte religii”. Iar aceasta o faceți continuu și fără opreliști. Nu putem trece cu vederea rugăciunea în comun a Preafericirii Voastre cu papa la Ierusalim, deoarece aceasta întrece în îndrăzneală și provocare orice altă rugăciune în comun și a provocat un mare cutremur în conștiințele credincioșilor ortodocși de pe întreg pământul, cu neasemănare mai puternic decât cutremurul (de avertizare?) care a zguduit locul Vostru de naștere cu o zi înainte de întâlnirea Preafericirii Voastre cu papa.

Pentru a vă arăta mărimea faptei necuviincioase în care ați căzut, Vă vom chema să comparați lucrarea Preafericirii Voastre cu lucrarea unui predecesor sfânt al Preafericirii Voastre, care a strălucit prin prezența sa tronul patriarhal al Constantinopolului cu 1679 ani mai înainte. Este vorba despre Sfântul Alexandru, care ne-a lăsat o pildă veșnică de evitare a legăturilor bisericești cu ereticii nepocăiți, pildă care, din nefericire, este disprețuită de arhiereii noștri de astăzi ecumeniști și globalizatori. Dar să ne aducem aminte ce s-a întâmplat în anul 335, în Constantinopol.

Ereziarhul Arie, înșelându-l pe împărat și jurând strâmb că are același Crez cu cel al Bisericii, era gata, cu înșelăciune și obrăznicie, să intre în biserica ortodoxă și să liturghisească împreună cu ortodocșii. Presiunile și amenințările pe care Sfântul Alexandru le primea, ca să-l accepte pe ereziarh în comuniunea bisericească, erau sufocante și de nesuportat. Însă el nu ceda.

Sâmbătă seara, în ajunul zilei în care Arie voia să intre în biserica ortodoxă, patriarhul Alexandru a îngenuncheat plin de mâhnire înaintea Sfintei Mese și L-a rugat cu lacrimi pe Dumnezeu: „Dacă Arie se unește mâine (cu Biserica), slobozește-mă pe mine, robul Tău, și nu pune pe cel evlavios cu cei necredincioși; dacă cruți Biserica Ta (și știu că o cruți), caută la cuvintele celor din jurul lui Evsevie și nu da spre rușine și risipire moștenirea Ta; și ridică-l pe Arie, ca să nu intre în Biserică cu slavă și erezia să intre odată cu el, și astfel reaua credință să fie socotită dreaptă credință” (Theodorit al Cirului, Istoria Bisericească).

Rezultatul este cunoscut. Rugăciunea fierbinte și plină de îngrijorare a Patriarhului a fost auzită de Dumnezeu și Arie, a doua zi, fiind într-o stare de euforie, a fost cuprins de o nevoie trupească grabnică, pentru care a fost nevoit să intre într-un closet, din care nu a mai ieșit viu, din pricina nestăvilitei hemoragii a intestinelor. Astfel s-a lipsit nu numai de comuniunea bisericească cu ortodocșii, ci și de însăși viața sa. În Cetatea Voastră, Preafericite, s-au petrecut aceste evenimente minunate și străine, într-un loc aproape de patriarhia Voastră. Și deși, ca un cunoscător al Istoriei bisericești, le cunoașteți, totuși nu învățați din ele. Aceasta presupune o comparație între cele de atunci cu cele de astăzi.

Atunci era ereziarhul Arie, astăzi este ereziarhul Papa al Romei. Și oare Papa nu este ereziarh? Oare a încetat Roma să mai fie eretică, pentru că Preafericirea Voastră și cei care cugetă asemenea vouă o numiți „biserică soră”? Oare „Tainele” ei au dobândit validitate într-un mod magic, deoarece Teologia Baptismală protestantă, pe care o acceptați, recunoaște ca valid „botezul” ei? Oare ne puteți arăta cel puțin una din cele mai mult de douăzeci de înșelări și erezii ale papismului, pe care el le-a retractat, pe perioada dialogurilor noastre cu el? Nu puteți, deoarece Apusul, rămâne înțepenit în chip satanic în ereziile lui; nu le reneagă și nu se pocăiește. Continuăm comparația. Atunci împăratul și arienii îl constrângeau pe patriarh să-l primească pe Arie în comuniunea bisericească; astăzi, Preafericirea Voastră, de bună voie (!) ați luat parte la întronizarea ereziarhului papă, îl cinstiți, și-l chemați la istorica întâlnire cu Preafericirea Voastră la Ierusalim, mergând pe urmele înaintașilor voștri, Atenagora și Paul VI-lea, fapt care s-a săvârșit cu mult fast și „lovituri în timpane”.

Atunci patriarhul a îngenuncheat și-L ruga pe Dumnezeu ca mai bine să-l ia din această viață, decât să intre în comuniune cu Arie. Astăzi urmașul lui, foarte fericit, se roagă împreună cu ereziarhul în Biserica Învierii, numind amarul dulce, întunericul lumină și încălcarea legilor bisericești și fărdelegea „izvor de bucurie duhovnicească”, „dumnezeiască binecuvântare” și un strălucit „rod al unei evoluții plină de Har”. Atunci Sfântul Patriarh Îl ruga cu lacrimi pe Dumnezeu să nu-i îngăduie lui Arie să intre în Biserica Ortodoxă, deoarece împreună cu ereziarhul, ar fi intrat și erezia. La 25 Mai 2014, în urma invitației Voastre, Papa a intrat nu într-o oarecare biserică ortodoxă, nu în Biserica Sfântului Gheorghie de la Fanar, ci în Sfânta Biserică a Învierii, în Sfântul Mormânt, și împreună cu el a intrat, cu cinstiri din partea ortodocșilor, panerezia (potrivit Sfântului Iustin Popovici) Papismului, însoțită de dezgustătoarele ei surori și fiice, filioque, primatul, infailibilitatea papală, imaculata concepție a Născătoarei de Dumnezeu, azima, meritele Sfinților, purgatoriul și alte rătăciri și erezii. Și numai atât! „Aleasa” Voastră suită cuprindea reprezentanți și ai altor erezii, cum ar fi ai monofizitismului și ai altor doctrine.

Custodia, pe care a trimis-o Pilat, a păzit Trupul îngropat al lui Hristos afară de mormânt. Custodia paneretică a Preafericirii Voastre, care, cu înfricoșătoarele erezii, a sfâșiat cu totul Trupul divino-uman, a intrat, în urma invitației Voastre, înlăuntrul Sfântului Mormânt, de față fiind, din păcate, și Părinții de la Sfântul Mormânt, care, desigur, se gândeau câtă vreme, după această prăbușire, îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu le va mai îngădui să păzească cu îndrăzneală Sfintele Locuri.

În urma tuturor acestora, Preafericite, împrumutăm cuvântul tâlharului recunoscător de pe cruce și vă întrebăm: Nu vă temeți de Dumnezeu? Nu învățați din istorie? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea năprasnică și rea a patriarhului Iosif în 1439 și înmormântarea lui departe de turma sa, în pământul străin și neospitalier al Florenței, în biserica ereticilor dominicani? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință, de asemenea, moartea năprasnică și rea a mitropolitului filopapistaș Nicodim al Leningradului, în vârstă de numai 49 de ani, care și-a dat sufletul la 5 Septembrie 1978 la picioarele noului ales papă Ioan Paul I, cunoscut și ca „Papa celor 33 de zile”? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea mitropolitului Kerkirei, Timotei, întâmplată la 15 Martie 2002, după câteva zile de la întoarcerea sa de la Vatican? În sfârșit, nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea tragică a arhiepiscopului Atenei, Hristodul, care, după (prima în istorie) vizita Papei în Grecia, după organizarea (pentru prima oară) a întrunirii CMB-ului pe tărâm grecesc și după (prima pentru un arhiepiscop al Atenei) deplasare la Vatican, fără aprobarea Sfântului Sinod, a fost chemat să părăsească prematur și el această lume deșartă și astfel Biserica Greciei să se lipsească de conducătorul ei harismatic în celelalte? V-ați întrebat vreodată dacă nu cumva aceste morți năprasnice, de care am amintit mai sus, au fost semne dumnezeiești, prin care Dumnezeu a dezaprobat abaterile arhierești, potrivnice voii Lui, „pildă pentru cei care vor săvârși fapte necuvioase”? Nu vă temeți că Dumnezeu vă va adresa și Preafericirii Voastre o întrebare asemănătoare cu aceea pe care a adresat-o fariseilor: „Distrugerea mediului natural știi s-o distingi, însă distrugerea mediului duhovnicesc de către ecumenism, pe care-l slujești și-l promovezi, nu-l poți cunoaște”? Record de vizitare a doborât o înregistrare video, pusă de câteva zile pe internet, ce prezintă un levit cu părul alb și foarte bătrân din Atena, care a albit în slujirea la Sfântul Jertfelnic, cum plânge ca un copil mic, cugetând la nenorocirile care ne vor ajunge din pricina trădărilor Credinței și apostaziei clerului și poporului.

Preafericite, pecetluim prezenta scrisoare cu o fiască și smerită rugăminte: Părăsiți calea înșelătoare a ecumenismului și întoarceți-vă la calea neînșelătoare a Ortodoxiei! Un Înger, asemenea cu cel care a închis calea lui Valaam și care avea „sabia ridicată în mână”, va închide și calea Voastră. Nu-l vedeți? Ce așteptați, ca să vă schimbați calea? Să vă vorbească marmurele Sfintei Sofia cu glas omenesc și să vă mustre? „Nu este cu putință să slujiți la doi stăpâni; nu este cu putință să slujiți și Ortodoxia, și panerezia ecumenismului”. Prima slujește lui Hristos, iar a doua lui antihrist și diavolului. Încetați să-L mai întărâtați pe Dumnezeu și să smintiți poporul Lui. Și să nu vă treacă prin gând să schimbați sau să anulați Sfintele Canoane ale Sfinților Apostoli și ale Sinoadelor ecumenice, deoarece astfel de samavolnicii strigătoare la Cer, chiar dacă vor avea acoperire „sinodală” și „panortodoxă”, nu vor putea fi primite și respectate de conștiința plinătății bisericești ortodoxe. Iar această conștiință, care aprobă sau leapădă hotărâri, chiar și ale Sinoadelor ecumenice, oricât ați disprețui-o și oricât de mult s-ar părea că este adormită și slăbită, să știți că ea veghează și este întotdeauna gata să se împotrivească la orice „fapte împlinite”, pe care le va hotărî viitorul Sinod ce se va aduna în 2016, dacă acestea sunt contrare Sfintei Scripturi, Sfintei Tradiții și voii lui Dumnezeu. Nădăjduim să nu disprețuiți acest strigăt de agonie, pe care îl înălțăm din îndepărtata Canadă.

Cu respect,

Frăția misionară grec-ortodoxă „Sfântul Atanasie cel Mare”, Toronto,

Frăția misionară ortodoxă greco-canadiană „Apostolul Pavel”, Toronto,

Frăția misionară greco-canadiană „Glasul Ortodox”, Montreal.

sursa http://www.marturieathonita.ro/scrisoare-deschisa-catre-patriarhul-ecumenic/
© Copyright 2013 Chilia Buna Vestire, Schitul Lacu, Athos

Ortodocșii greci cer caterisirea de urgenta a Sanctitatii Sale Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, Noua Roma, pentru călcarea flagranta a Sfintelor Canoane Apostolice si Patristice ce interzic impreuna rugaciunea cu ereticii

Grupuri intregi de laici si clerici merg la mitropolitii de care apartin cerand oprirea pomenirii Patriarhului Bartolomeu, respectiv discutarea in Sinod a aplicarii canoanelor pentru Patriarhul Ecumenic, care a facut impreuna-rugaciune cu papa Francisc la Ierusalim.

Avand in vedere ceea ce spun Canoanele Sfintilor Parinti, noi, crestinii ortodocsi cu constiinta dogmatica treaza, cerem caterisirea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I.

preot Matei Vulcanescu, Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei

Sfanta Mitropolie a Gortinei si Megalopolis

Despre intalnirea de la Ierusalim dintre papa si patriarh

Parintele Paisie Arghioritul ne spune ca atunci cand ne rugam impreuna trebuie sa avem toti aceeasi credinta. Acest cuvant al parintelui Paisie ne este suficient ca sa condamnam impreuna-rugaciunile “pe care SS Bartolomeu le face cu Romano-Catolicii”. Romano-Catolicii sunt eretici. Rugaciunea impreuna cu ereticii nu ajunge la Dumnezeu, ci cade in gol. Nu era nevoie sa ne spuna parintele Paisie acest lucru, pentru ca este scris in Pidalion (Carma Bisericii- Sfintele Canoane). In baza acestor canoane din Pidalion, oricine se roaga cu ereticii (vezi Patriarhul Ecumenic cu papa) trebuie caterisit. Cei ce se roaga impreuna cu papa sunt condamnati de Canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti prin CATERISIRE. Atentie, caci si laicii care se roaga cu ereticii sunt afurisiti de Biserica. Voi, laicii, sa dati exemplu clericilor filopapisti care se roaga cu ereticii, si sa ii opriti de la aceste practici condamnate de Sf Canoane, pentru ca, asa cum a demonstrat istoria bisericii, voi, laicii sunteti pastratorii si aparatorii Dreptei Credinte.
Pentru Dreapta Credinta au curs siroaie de sange. Sa stam bine!

+ Ieremia
Mitropolitul Gortinei si Megalopolisului

sursa http://aktines.blogspot.gr/2014/05/blog-post_637.html
traducerea din limba greaca de preot Matei Vulcanescu