Conferinta la Tomis: parintele Gheorghe Metallinos si domnul Dimitrie Tselenghidis

http://www.radiodobrogea.ro/5787-pr-prof-gheorghios-metallinos-si-prof-dimitrios-tselenghidis-la-constanta/

“Orice om se mantuieste prin marturisirea exacta a credintei”

Preot Profesor Gheorghios Metallinos – “Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana”

Profesor Dimitrios Tselenghidis – “Importanţa dogmei în dialogurile cu eterodocşii pentru unitatea în Hristos”

Intrebari si raspunsuri.

IPS Serafim de Pireu la manastirea Sfantul Apostol Filip de la Adamclisi. Intrebari si raspunsuri despre mantuirea neortodocsilor, existenta sau neexistenta Harului la schismatici si eretici si cipurile si cardurile de sanatate

Intrebare: Care este viziunea Bisericii Greciei asupra problemei acteror de indentitate cu cip? Avand in vedere ca si Parintele Paisie Aghioritul si alti Parinti ne-au spus sa nu le luam.

Raspunsul Mitropolitului Serafim de Pireu:
Exista in aceasta tema o problematica dubla. Prima este problema libertatii care este cea mai scumpa bogatie a omului, si a doua este tema eshatologica ce are legatura cu venirea antihristului. Trebuie insa sa fim foarte atenti si sa nu avem incredere in “voci” diferite ci doar in ceea ce Biserica prin episcopi si prin preoti ne daruieste ca Adevar, pentru ca trebuie sa stim ca conditia prealabila fundamentala ca sa fim inaintea lui Dumnezeu VINOVATI in epoca lui antihrist, este sa conlucram cu el si cu organele lui pentru ca in Apocalipsa Sfantului Evanghelist Ioan se mentioneaza clar ca aceasta incizie 666, toti care o vor lua atunci, o vor lua cu voia lor libera, si toti care nu o vor lua nu vor avea puterea economica de a cumpara, nu vor avea drepturi cetatenesti, vor fi inafara lumii si a societatii. Sa nu credeti ca aceasta incizie (666) se va face in chip magic si ascuns pentru ca antihristul-diavolul si organele lui vor participarea in mod constient la lucrarea lor. Prin urmare, ca sa nu va obosesc, trebuie sa fim foarte atenti la aceste teme, sa nu incepem sa demonizam totul, dar in acelas timp sa nu acceptam totul fara discernamant si libertate. Pentru ca exista o incercare la nivel mondial de a distruge libertatea oamenilor, de aceea sa avem mare atenti la ceste subiecte.Multumesc.

Arhimandrit Daniil Gouvalis: “Atâta timp cât nu se face nici un ritual religios, cifra 666 nu are nici o semnificaţie”

Originally posted on Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica:

Adesea, în ultimii ani, creştinii întreabă ce atitudine trebuie să aibă faţă de 666. Duhovnicii şi, în general, clericii, sunt adesea întrebaţi despre aceasta. În anumite momente, episcopii chiar au fost nevoiţi să dea enciclice speciale pentru turma creştinilor. Trebuie să spunem că subiectul privind cifra 666 trece prin două faze. O gravitate şi o semnificaţie are prima fază şi o alta, a doua fază.

În prima fază, cifra 666 o întâlnim ici şi colo, fie pe monede, fie pe haine sau vase, fie pe buletinele unor organizaţii, fie pe calculator etc.

View original 2,494 more words

Ecumenistii “ortodocsi”nu au parte de mantuirea in Hristos. IPS Serafim de Pireu: “Sa rupem lanturile ecumeniste!”

Omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ecumenismului

De la minutul 7:50 este omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ereziei ecumeniste.

Sfantul Iustin Popovici, mare luptator impotriva ecumenisului.
Sursa ecumenismului este masoneria si sionismul.
Ecumensmul interscrestin si interreligios.
Minimalismul dogmatic, unirea elementelor pozitive din toate religiile.
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu-eretic – promotor al ereziei ecumeniste
Consiliul Mondial al “Bisericilor”, care este un consiliu al ereziilor.
Impreuna rugaciune cu ereticii.
Ecumenismul ataca Dogma Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.
Ecumenismul: cea mai mare erezie a tuturor veacurilor.
Ecumenismul a prins cu lanturi grele aproape toate Patriarhiile Ortodoxe, inafara de Patriarhia Georgiei si a Bulgariei.
Pana si Sfantul Munte Athos a fost influentat de erezia ecumenista. Facultatile de Teologie sunt influentata de erezia ecumenista.

Predica impotriva ereziei ecumeniste a Mitropolitului Serafim de Pireu

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Când apare o erezie nouă, care creează confuzie în cele ale credinței, păstorii fiecărei epoci, confirmând ceea ce au promis în cadrul hirotoniei lor, trec la înfruntarea acestei erezii, pentru a fortifica și delimita credința ortodoxă, astfel încât ea să se deosebească de rătăcirea ereticilor și în acest fel să îi apere pe credincioși de infectarea de întinarea kakodoxiei. În zilele noastre a apărut ca unul dintre semnele vremurilor din urmă și ca ”un lup înverșunat, care nu va cruța turma”13, panerezia ecumenismului sincretist intercreștin și interreligios. Ecumenismul, așa precum se știe, a fost condamnat ca panerezie de Sfântul Părinte contemporan al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori a Sfântului Sava, de profesorul de dogmatică și învățător a toată lumea, Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în lucrarea sa excepțională ”Biserica Ortodoxă și
ecumenismul” notează: ”Ecumenismul este un nume comun pentru falșii creștini, pentru falsele biserici ale
Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene, în frunte cu papismul. Toți acești creștini falși, toate aceste false biserici nu sunt altceva decât o erezie alături de altă erezie. Numele evanghelic comun al lor este panerezie”.14
Sursă și izvorâtoare a ecumenismului este masoneria, care promovează prin acesta religia mondială a
luciferismului, iar sursa și izvorul masoneriei este groaznicul sionism internațional15, care a transformat religia dumnezeiască a Vechiului Testament și a profeților în cel mai infam luciferism prin Kabala cea demonică și prin hidosul Talmud, lucrări ale rabinilor rămași ai iudaismului rătăcit și ale obsesiei lor despre conducerea și guvernarea lor mondială prin cel așteptat, adică prin falsul mesia (antihristul).
Ecumenismul acționează la două niveluri: intercreștin și interreligios. Astfel se formează ecumenismul
intercreștin și ecumenismul interreligios, care constituie două dintre direcțiile fundamentale ale ecumenismului.
Ecumenismul intercreștin promovează unirea diferitelor erezii creștine (a papistașilor, a protestanților, a anglicanilor, a monofiziților etc) cu Biserica Ortodoxă Universală, pe criteriul minimalismului dogmatic.
Conform principiului ecumenist al ”sincretismului dogmatic intercreștin”, diferențele dogmatice dintre
eretici și Biserica Ortodoxă sunt doar tradiții locale și trebuie să fie evitate pentru binele unității ”Bisericii”, care poate să se exprime printr-o varietate de forme și poziții diferite.
Ecumenismul intercreștin, considerând că în toate religiile există elemente pozitive, promovează unirea
dintre acestea și mai ales cea între așa-numitele trei religii monoteiste ale lumii: creștinismul, mahomedanismul și iudaismul, adică promovează așa-numita ”religie universală.”
Conform principiului ecumenist al ”sincretismului interreligios” trebuie să fie scoase în evidență așa-zisele ”elemente teologice comune” care există în toate ”religiile monoteiste” astfel încât să fie clădită unitatea religioasă a întregii lumi.
Ecumenismul, pentru punerea în practică a țelurilor lui, inventează diferite teorii, precum învățăturile eretice despre ”Biserica extinsă, Bisericile surori, teologia baptismală, Biserica universală nevăzută, teoria ramurilor, a celor doi plămâni, a minimalismului sau maximalismului dogmatic, a ereziei postpatristice, neopatristice sau conexe, a ereziei postcanonice, a teologiei euharistice, a teologiei postsinodale, a Bisericilor incomplete și a celor eliptice, a misteriologiei (referitoare la Taine) cuprinzătoare, defectuoase și nedepline, a transformării iconomiei (pogorământului) în acrivie și dogmă, teoria că Patriarhul Constantinopolului este primul fără egal (primus sine paribus)”, care, desigur, sunt străine și nespecifice învățăturii și teologiei dogmatice ortodoxe16.
Ecumenismul scoate în evidență dialogurile teologice ecumeniste contemporane interminabile, aranjate cu abilitate, la care domnește lipsa mărturisirii ortodoxe, lipsa de sinceritate a eterodocșilor, supraaccentuarea iubirii, neaccentuarea adevărului, ascunderea sau contrafacerea textelor biblice, mai ales cel din Evanghelia după Ioan: ”ca ei să fie una, așa cum suntem Noi”17 și ”Duhul suflă unde vrea”18, practica de a nu fi discutate 13 Faptele Apostolilor 20, 29.
14 Sfântul Justin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Tesalonic, 1974, p. 224.
15 Enciclica noastră pastorală la Duminica Ortodoxiei 2013; Arhimandritul Haralambos Vasilopoulos, Ecumenismul fără mască, Editura Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxă), Atena, 1988, pp. 43-45, 107-108, Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Declarație despre masonerie, pe pagina de internet http://www.impantokratoros.gr/67D9F5DF.el.aspx.
16 Enciclica noastră pastorală la Duminica Ortodoxiei 2013.17 Ioan 17, 11 6
cele care ne despart, ci cele care ne unesc, tocirea criteriilor ortodoxe, recunoașterea reciprocă a eclezialității, asuccesiunii apostolice, a preoției, a harului, a Tainelor, dialogul pe poziții de egalitate, amnistierea, disculparea și recompensarea calului troian al papismului, al blestematei și demonicei Uniații, participarea la atotprotestantul așa-numitul ”Consiliu Ecumenic al Bisericilor” sau mai degrabă al ereziilor, semnarea de declarații și texte comune antiortodoxe, fără aprobare și hotărâre sinodală (de exemplu cele de la: Lima (Peru, în America de Sud,
în anul 1982), Liban (1993), Chambessy, Elveția (1994), Porto Alegre, Brazilia (2006), Ravenna (2007), Pusan, în Koreea de Nord (2013) ș. a.) și împreună-rugăciunile cele fărădelege și anticanonice cu ereticii19.
Ecumenismul adoptă și legitimează toate ereziile ca ”Biserici” și atacă dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Expune, învață și impune o nouă dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie, confom căreia nici o Biserică nu are dreptul să își revendice în exclusivitate pentru sine caracterul de Biserică Universală și adevărată. Fiecare biserică e o parte, un fragment, nu Biserica întreagă. Toate împreună alcătuiesc Biserica. În felul acesta, însă, se surpă granițele dintre adevăr și rătăcire, dintre ortodoxie și erezie și se reușește perfect lupta de dărâmare a Ortodoxiei.
Ecumenisul pune la egalitate toate religiile cu credința cea unică, de Dumnezeu descoperită prin Hristos Cel Înviat și cu viața cea în Hristos. În acest fel este contestată dogma revelației și iconomiei mântuitoare unice în lume a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Cel întrupat, precum și realizarea în continuare a lucrării Lui mântuitoare de către Biserica cea Una și Unică, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, prin Sfântul Duh Cel lucrător în ea. Ca urmare a acestui fapt rezultă fără îndoială că ecumenismul reprezintă în zilele noastre cea mai mare erezie eclesiologică a tuturor veacurilor, pentru că ea pune la egalitate toate religiile și credințele.20
Cu durere și cu părere de rău se constată că ecumenismul a înrobit cu lanțuri și legături aproape toate Bisericile Ortodoxe și ierarhiile lor, care gândesc papistăește și ecumenist (cu excepții luminoase venerabilele Patriarhii ale Georgiei și Bulgariei), așa cum în mod practic o dovedesc faptele și acțiunile lor, lucrările și declarațiile lor ecumeniste nemaiuzite și nemaiîntâlnite21.
Ceea ce este ciudat însă pentru ecumeniștii ortodocși este faptul că, deși atribuie titluri de eclezialitate ereticilor kakodocși vădiți, nu îndrăznesc, consecvenți cu declarațiile lor, să treacă la împărtășirea comună cu Sfintele Taine, deoarece știu că din acea clipă în mod direct își vor pierde calitatea lor ecleziastică.
Aceasta nu constituie deja cea mai izbitoare dovadă a ereziei ecumenismului? Dacă într-adevăr ei cred în declarațiile lor inacceptabile și provocatoare, să îndrăznească deci și a se împărtăși cu eterodocșii, deoarece altfel ei dovedesc prin poziția lor inexistența titlurilor de eclezialitate pe care le atribuie falșilor episcopi ai ereticilor.
Din păcate, ecumenismul a reușit în ultima vreme schimbarea căii patristice și canonice multiseculare și
bimilenare atât a Bisericii noastre mame, a centrului venerabil al Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol22 (din anul 1964), cât și a altor Biserici autocefale, într-o atitudine ecumenistă de viață. Dar nici Sfântul Munte Athos, Chivotul Ortodoxiei, Grădina Maicii Domnului nu a rămas neatins și neinfluențat.
Ecumenismul a erodat și Facultățile de Teologie, în care nu se mai predă teologia ortodoxă patristică, ci este întemeiată deja în mod deschis, în cel mai sărbătoresc și oficial mod teologia ecumenistă.
Subordonarea față de ecumenism continuă să crească, pentru că există:
a) lipsa de cateheză a credincioșilor în probleme de credință;
b) lipsa teribilă de mijloace autentice și obiective de informare a poporului lui Dumnezeu;
c) secularizarea clerului și a poporului23.
Ecumenismul pune la îndoială de fapt credința și tradiția noastră ortodoxă patristică, împrăștie îndoiala și confuzia în inimile turmei credincioșilor ortodocși și îi face să șovăie pe mulți frați iubitori de Duimnezeu, conducându-i pe aceștia spre dezbinări și schisme ( cădere în ateism) și atrage o parte a turmei în rătăcire și, prin aceasta, spre distrugere duhovnicească
24. 18 Ioan 3, 8
19 Ecumenismul, Editura Sfintei Mănăstiri Paraklitou (a Sfântului Duh, a Mângâietorului) Oropos, Atica, 2004, pp. 11-18.
20 Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 23-24.
21 Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxia este acum în mare pericol, în revista Theodromia (ianuarie-martie 2007), pp. 94-98.
22 Protopresbiter Gheorghios Metalinos, Patriarhia ecumenică și ecumenismul, în lucrarea Ecumenismul: naștere-așteptări- dezamăgiri,
Actele și referatele congresului științific interortodox, Aula Universității Aristotel din Tesalonic, volumul I, Editura Theodromia, pp.
233-250.
23 Idem, pp. 124-126.
24 Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 25-26.
7
Ecumenismul în ansamblu constituie o problemă pastorală și soteriologică foarte mare, pentru că el zguduie din temelii, infirmă mântuirea și îndumnezeirea după har a omului. Desigur, pericolul nu se referă la Biserică, care nu poate să fie distrusă, pentru că este Trupul lui Hristos, are drept Cap pe Hristos, este Hristos prelungit peste veacuri ”și porțile iadului nu o vor birui”25, ci la membrii Bisericii, la credincioși, care sunt în pericol de a pieri dacă se va pierde dreapta credință, Ortodoxia, și vor domni erezia și înșelarea26.

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
După prezentarea de mai sus a fenomentului panereziei ecumenismului, a pericolelor și a tragicelor lui
consecințe, atât în dogmatică cât și în învățătura mântuitoare a Bisericii Ortodoxe Universale, constatăm că întradevăr acum Ortodoxia se află într-un grav pericol.
Credem cu smerenie că se impune convocarea cât mai curând cu putință a unui Sinod Ortodox, care să
cerceteze aceste probleme arzătoare și fierbinți de mai sus, permanent sub lumina învățăturii și tradiției biblice, patristice și canonice a Bisericii Ortodoxe Universale și să se ia o hotărâre de condamnare atât împotriva ecumenismului, cât și a celor care urmează, învață și transmit altora această panerezie, astfel încât să înceteze scandalurile și confuzia din rândul clerului și al poporului credincios.
Să îndrăznim să rupem lanțurile ecumeniste, să ieșim din închisoarea ecumenistă și să ne eliberăm din robia panereziei ecumenismului, cu puterea cea dumnezeiască și cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, rămânând
”următori ai Sfinților Părinți.” Cu rugăciunile dumneavoastră, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Teodosie.
Cu părintești binecuvântări,
Mitropolitul
SERAFIM al Pireului
(traducere din neogreacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu)

Mitropolitul Serafim de Pireu ne arată că cei care fac parte din clubul Rotary, Lions și Loji Masonice iși pierd automat calitatea de creștini ortodocși(isi pierd preotia in cazul preotilor) si trebuie reprimiți in Biserică prin Taina Mirungerii

audio:

Partea I

Partea a II-a

Predica IPS Serafim de Pireu la Constanta
Despre Masonerie

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Una dintre înșelările pe care le-a creat diavolul pentru combaterea și distrugerea lucrării Domnului nostru Iisus Hristos și pentru împiedicarea și zădărnicirea mântuirii în Hristos a omului și a lumii este Masoneria sau Francmasoneria, ce acționează în societatea noastră, desigur sub acoperirea și ocrotirea legilor și a statelor. Căci masoneria funcționează, cel puțin în Grecia, ca ”Fundație”, recunoscută de stat prin decretul prezidențial din 21 ianuarie 1927, prin decretul regesc din 19 iulie 1948 și cel din data de 23 decembrie 1955. Astfel acționează nederanjată în societatea noastră, pentru promovarea și împlinirea scopurilor ei.
S-a dovedit în mod repetat și de către mulți că masoneria este o organizație care funcționează în mod secret și conspirativ, în colaborare cu toate celelalte ramuri ale ei (Rotary, Lyons, HAN, HEN, Cercetașii, Rositers)27, având ca scop principal distrugerea societății și dărâmarea politică și culturală a popoarelor din întreaga lume.
Distrugerea pe care masoneria vrea să o aducă societății grecești a început odată cu transplantarea din Anglia a primei Loje în ”Răsăritul nostru”, în Smirna, în anul 1745 și extinderea apoi a Lojilor în Constantinopol (1748), în capitala și conducătoarea Ortodoxiei grecești (Patriarhia Ecumenică)28.
Pătrunderea masoneriei în Rărăitul ortodox, favorizată de climatul cultural european din Asia Mică și de
alcătuirea cosmopolită a populației ei, a mers în paralel cu pierderea puterii credinței creștine și a tradiției ortodoxe de aici. La sfârșitul secolului al XVIII-lea s-a reușit și înființarea de loji masonice în spațiul grec mitropolitan (n.tr. – în orașele Greciei continentale). Sprijinită mai ales de elementul urban, masoneria a acționat și acționează în rândul intelectualilor, al comercianților, al celor care au o influență socială asupra populației și al politicienilor.
Așadar, se înțelege faptul că masoneria este un mare parazit al societății ortodoxe și trăiește astfel pe trupul ei, cu consecințe cumplite pentru coeziunea și identitatea ei29, pentru că masoneria este o creație a unor străini, care s-a transplantat în țara noastră și rămâne cu totul străină față de identitatea și cultura noastră și în esența ei
este incompatibilă cu aceasta. De aceea, prezența și activitatea ei în societate are ca rezultat dezmembrarea ideologică a societății, devreme ce se dezvoltă ca o tumoare mortală pe trupul ei. Acest lucru e conștientizat la nivelul nostru popular mai larg, așa cum se vede din caracterizarea imoralității cuiva atunci când se comportă ”ca un mason”!
În ultimii ani activitatea masoneriei s-a consolidat și s-a intensificat, din cauza îmbolnăvirii și instabilității situației politico-sociale a țărilor lumii. Masoneria își tăinuiește și tăgăduiește caracterul ei religios, care, însă stă în ființa ei. Această tăgăduire a masonilor, însă, se lovește de divergența cu propriile lor texte, precum Carta Statutului și Regulamentul General al Lojei, dar și de declarațiile, de-a lungul timpului, ale unor masoni cunoscuți. Important este însă faptul că acest caracater de religie al masoneriei este cunoscut și de către poporul ortodox și de conducerea lui duhovnicească și este declarată mereu, cu fiecare ocazie, pentru demascarea masoneriei și pentru apărarea turmei ortodoxe.
Deja de la prima combatere pe larg a masoneriei în țara noastră (Grecia), de către monahul aghiorit Agapie Kollivas Papadonatos30, este abordată masoneria ca o religie care combate Ortodoxia și creștinismul în general.
”Credința francmasonică – citim în lucrarea acestuia – este cea mai nelegiuită și mai vătămătoare pentru
neamul omenesc din câte credințe greșite au existat de la începutul lumii și până azi.” Iar monahul Agapie trage concluzia că masoneria este anticreștinism și respingerea totală a creștinismului.
27 În legătură cu aceasta vezi cartea noastră (a Î.P.S. Serafim de Pireu), Masoneria, religia antihristului, Editura Elefteri Ora (Ora
liberă), Atena, 2012, p. 56. 28 Pentru stabilirea și dezvoltarea masoneriei în Răsăritul ortodox vezi Agapios Kolivas Papadonatos, Combatere a credinței francmasonice (1782), editată de pr. Prof. Dr. Gheorghios D. Metallinos și Haralambos A. Minaoglou, Editura Protipes Thessalikes,
Trikala-Atena, 2007, p. 9 ș.u. Potrivit bunului cunoscător al lucrurilor legate de masoneriei, Steven Ranciman, ”ideile masoneriei secolului al XIX-lea erau dușmănoase față de bisericile vechi.” Desigur, prin intrarea unor clerici greci în masonerie s-a reușit ”slăbirea influenței Bisericii Ortodoxe” (vezi Steven Ranciman, Marea Biserică în captivitate, traducere de Ν. Κ. Paparodos, Atena, 1979, p. 688).
29 Vezi Protopresbiter Gheorghios D. Metallinos, ”Masoneria în Răsăritul nostru”, în cartea aceluiași autor Mărturii despre probleme duhovnicești și sociale, Editura Stupul Ortodox, Tesalonic, 2010, p. 53 ș.u.
30 Idem, vezi nota 2.
9 Caracterul religios al masoneriei a fost arătat de Comisia Interortodoxă (întrunită în Sfântul Munte Athos, în anul 1930), dar și de profesori ai Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Atena, în anul 1933, a căror opinie a fost adoptată de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei31 în același an, care apoi a fost reînnoită prin hotărârile sinodale din anii 1968, 1972 și 1996, tipărite în broșuri speciale ”Către popor” în anii 1982 și 1996 și prin Enciclica Sfântului Sinod din martie 2014.
Din textele însele ale masoneriei se dovedește că aceasta acceptă și crede într-o zeitate, care este numită Mare Arhitect al Universului (M.A.U.). Masoneria are slujbe echivalente cu cele ale Bisericii (”taine”, de exemplu: cununie, botez, cult, simboluri, sfințire de templu, înmormântare) cu o rânduială ceremonială specială. În textele masonice M.A.U. e făcut cunoscut prin numele: Lucifer, Diavol, Satana, Beelzebul, Veliar, Bafomet, Demon ș.a.
Așadar, mărturisirea masoneriei însăși despre caracterul ei religios este clară.32 În Constituția Marii Loje a Greciei (20 decembrie 1949) se declară categoric: ”Masoneria liberă crede în existența lui Dumnezeu, numit Marele Arhitect al Universului.” Iar în Enciclopedia Masonică a lui N. H. Laskaris, tipărită cu aprobarea Marii Loje a Greciei și în articolul: ”Religie și Francmasonerie” citim: ”religia masonică nu face diferențieri. Acceptă în sânul ei primitor bărbați ai oricărei învățături și nu favorizează sau dezaprobă în mod absolut nici o dogmă religioasă… Religia masoneriei este religia generală a naturii și a revelației primordiale – a celei moștenite de noi de la clerul ei antic și patriarhal – întru care toți oamenii pot să coexiste.”
Adică acest caracter sincretist și idololatru al masoneriei este fățiș, precum și caracterul ei anticreștin, lucru care se vede din conducerea ei mondială, care se opune catolicității și ecumenicității Bisericii și credinței creștine. Acest lucru este subliniat în hotărârea istorică a Bisericii Greciei din anul 1933, conform căreia
masoneria ”nu este doar o organizație filantropică sau o școală filosofică, ci constituie un sistem de inițiere în religiile de mistere care ne aduce aminte religiile și cultele de misterii vechi naționale (grecești) … În mod deja dovedit este vorba de o religie de mistere, întru totul diferită … și străină de religia creștină … care caută să
cuprindă… la sânul ei întreaga omenire… înălțându-se pe sine ca pe un fel de superreligie.”
Și vredicul de pomenire arhimandrit Epifanie Theodoropoulos, luminat duhovnicește și teolog vestit, remarcă faptul că masoneria ”are ambiția de a ajunge religia întregii omeniri… să devină o superreligie”33. Masoneria este ”un cult păgân secret, ostil credinței imaculate a Bisericii Universale Ortodoxe.” Adică ea este în mod clar o religie și o credință anticreștină și idolatră. Masonii sunt ”adoratori ai diavolului și sataniști, adepți ai religiei antihristului.”34
Se constată, de asemenea, faptul că masonii, cel puțin cei din cele mai înalte grade ale lor, sunt adoratori ai diavolului, se roagă lui Lucifer ca Bafomet, așa cum îl numesc pe dumnezeul lor cu chip de țap. De altfel sunt indiscutabile și legăturile lor cu vrăjitoria. Bunul cunoscător al masoneriei, P. Naudon, ne informează că anumite ceremonii… și-au stabilit ca și scop”practicarea magiei, care este folosită de om pentru ca el să aibă înrâurire asupra lumii (n.tr. – să poată manipula lumea)”35.
Argumentul masoneriei că ea nu se ocupă cu politica și nu se amestecă în desfășurarea evenimentelor politice nu este adevărat. Caracterul religios al masoneriei, care funcționează în mod expansionist și mondial, merge alături de participarea sa directă la procesele politice internaționale. Activitatea ei politică urmărește exercitarea influenței asupra persoanelor politice, pentru manipularea desfășurării politicilor internaționale.
Așadar, masoneria nu este deloc o organizație filantropică, așa cum pretinde ea, având ca scop păstrarea
moralei în întreaga lume. Scandalul Lojei italiene Ρ 2 din anul 1981 a fost una dintre cele mai mari dovezi despre legătura masoneriei cu intrigile politice36.
31 Hotărâre referitoare la Masonerie a Ierarhiei Bisericii Greciei.
32 În revista masonică Pitagora-Cunoscătorul, 1935, într-un articol al teoreticianului lojei, A. Pike, citim: ”Francmasoneria urmărește răspândirea numai a propriului ei ”crez” ca o religie univsersală care se învață de la natură și cu ajutorul logicii. Lojele
masonice nu sunt temple iudaice sau musulmane sau creștine. Masoneria reia principiile morale ale tuturor religiilor… Ea ia ce este mai bun din toate crezurile…”; vezi N. Psaroudakis, Masoneria. Vipera Sionismului, Editura Frontul ortodox, Atena, 1991, pp. 116-
117.
33 Arhim. Epifanie Theodoropoulos, Masoneria sub lumina adevărului, Editura Patmos, Atena, 1965, p. 18. Scopul ei rămâne întotdeauna clar și concret: este promovarea sincretismului religios în cadrul ecumenismului (intercreștin și interreligios), prin devalorizarea oricăror tradiții și idealuri religioase.
34 ”Scrisoare deschisă către Consiliul Suprem de gradul 33 al Marii Loje a Greciei”, în ziarul Orthodoxos Typos (Presa ortodoxă),
30 noiembrie 2012. 35 Paul Naudon, Freancmasoneria, traducere de Gheorghios Zografakis, Atena, 1996, pp. 109-110.
36 Loja, în colaborare cu Mafia, cu CIA și cu Banca Vaticanului a participat la răsturnarea democrației italiene și la așezarea ei în stare de subordonare față de SUA; vezi N. Psaroudakis, Masoneria. Vipera …, pp. 90-98; K. Tsarouhas, Masoneria în Grecia, editura
Ellinika Grammata (Scrisori grecești), Atena, 2004.
10 Prin activitatea ei politică, masoneria se dovedește antidemocratică, devreme ce subminează funcționalitatea societății democratice și siguranța statală mai ales în perioade de criză. ”Clubul Bildenberg este o superlojă… un comitet de conducere infam mondial, care acționează pentru dizolvarea neamului și a statului și pentru promovarea în rândul maselor a ideii necesității unei supraconduceri mondiale.”37 Așadar, ea promovează țelurile globalizării, care sunt dărâmarea și zdrobirea tuturor popoarelor de pe pământ. Scopurile politice ale masoneriei se remarcă într-o perspectivă universală. Asociația masonică Illuminati arată pe față și susține forma de ”guvernare mondială”, ca și conducătorii politici care au o legătură specială cu Clubul Bildenberg. În paralel, masoneria își instruiește membrii ”spre a dobândi o lipsă de scrupule față de problemele naționale importante.”38
De altfel, jurămintele înfricoșătoare pe care le dau masonii în timpul inițierii lor batjocoresc persoana umană și împart societatea, pentru că se face deosebire între masonii ”cei curați” și oameni cei ”nelegiuiți”, adică toți ceilalți oameni, având drept consecință eliminarea celor săraci din punct de vedere economic, a țăranilor, a muncitorilor și a tuturor negrilor de pe fața pământului. Dar și masonii de grade inferioare nu cunosc cele uneltite de masonii de cele mai înalte grade. ”Cei neinițiați în gradele superioare masnice sunt victime tragice
ale unei înșelăciuni nemaiîntâlnite.”39 Așadar, este lesne de înțeles că argumentul masonilor că rămân creștini ortodocși fideli dovedește ori că ei nu cunosc creștinismul în ansamblul lui, ori că vor să ne înșele. Iar acest lucru se întâmplă deoarece ei nu își arată identitatea lor adevărată. De aceea este valabil întru totul și mereu caracterul ireconciliabil și incompatibil
al calității de mason cu cea de creștin ortodox. Aceasta este constatarea tuturor ortodocșilor care s-au ocupat în mod sistematic de problema masoneriei.
Masoneria, socotind și pe Hristos printre ”misticii” ei, urmărește de fapt prinderea în capcană a creștinilor, încercând să creeze impresia, desigur celor care nu au o temelie solidă în credința creștină că în cadrul ei este păstrat Hristos cel propovăduit de sfinții noșțtri. Ceea ce se reușește, însă, este blasfemierea Conducătorului credinței noastre prin negarea unicității și exclusivității Lui în mântuirea omului și a lumii.40
Potrivit vrednicului de pomenire Mitropolit Ambrozie de Elefteroupolis, ”inițierea în masonerie a oricărui creștin ortodox constituie… lepădare de credința ortodoxă și aderarea la o altă religie.”dar și Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a declarat în anul 1933 că ”se cuvine ca fiii credincioși ai Biserici să se țină departe de masonerie.”
În acest punct, însă, se comit greșeli foarte grave de către acei ierarhi care, primind pentru Mitropoliile lor daruri și donații bănești din partea lojelor masonice, promovează și sprijină activitatea acestora. Scrisorile de mulțumire ale acestor mitropoliți sunt publicate apoi în revistele masonice și ele devin astfel cea mai bună publicitate în favoarea masoneriei, cât și prilej de ademenire a celor membrilor slabi și neinformați ai pliromei (poporului ortodox) care poartă numele lui Hristos.
De altfel, patriarhi și patriarhii acordă adesea decorații și alte distincții unor masoni oficiali cunoscuți. Acest lucru se întâmplă pentru asigurarea, potrivit părerii lor, a sprijinului din partea masoneriei. În esență, însă, este
vorba de trădarea credinței noastre celei imaculate și renegarea lui Hristos și a Ortodoxiei și, în același timp, căderea din vrednicia de cleric și păstor al trupului eclezial.
Există, însă, și ceva mai rău. Nu au loc acțiunile cuvenite pentru dezmințirea celor publicate în revistele masonice despre unii clerici ortodocși care ar fi masoni. Ce alt lucru reușește, însă, această tăcere decât să confirme argumentele masonilor? Și iată că masoneria, pentru provocarea de impresii, menționează ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ca fiind membrii ei, dar doar după moartea lor, când nu mai este posibil să mai primească de la cei calomniați răspunsul cuvenit.
Este, însă, posibil – și necesar–ca Bisericile, clericii care sunt prezentați de loje ca masoni să dezmintă public și cu tărie publicațiile masonice și pentru reabilitarea memoriei așa-zișilor clerici masoni, dar și pentru liniștirea
sufletelor credincioșilor și pentru accentuarea din nou a incompatibilității calității de mason cu aceea de credincios ortodox.
Vizavi de argumentul masoneriei că un cleric grec celebru a fost inițiat de curând în gradul al 18-lea și că au fost înrolați în rândurile masoneriei încă alți trei clerici, cu curaj am declarat că vom depune plângere ca să se dovedească dacă ”în afară de sataniști, masonii sunt și calomniatori ai Bisericii Ortodoxe” și că vom aduce 37 În legătură cu aceasta vezi articolul lui în ziarul Orthodoxos Typos, 1 mai 2009. În revista masonică Ilissos, iulie 1956, p. 66 citim că ”guvernarea mondială este o necesitate.” 38 În legătură cu aceasta vezi Vasilios Lambropoulos, Dicționarul negru al masoneriei, Atena, 2001, p. 13. 39 Ibidem, p. 7 ș.u. 40 Faptele Apostolilor 4, 12. 11 problema în discuția Sfântului Sinod al ierarhiei Greciei. Rezultatul a fost acela că masonii au răspuns că ”au făcut o greșeală” (n.tr. – când au publicat cele menționate mai sus)41! Este, de asemenea, important faptul că Biserica Ortodoxă a luat de mult timp poziție împotriva masoneriei, subliniind rolul ei întunecat și caracterul ei anticreștin. Prima condamnare teoretică a masoneriei în cadrul
Patriarhiei Ecumenice a avut loc aproape în același timp cu înființarea lojilor din ”Răsăritul nostru (ortodox).” Mărturia unui document aghiorit menționează publicarea unei scrisori sinodale de condamnare a masoneriei în
anul 174542. De asemenea, anatema (excomunicarea) patriarhală din anul 1793 (patriarhul Neofit al II-lea) îi includea și pe ”adepți lui Voltaire, pe francmasoni, pe adepții lui Rossos și ai lui Spinoza”, adică pe promotorii Revoluției franceze. Elogiem de asemenea ierarhia cea venerabilă a Bisericii din Grecia pentru condamnarea oficială în mod repetat a masoneriei (1933, 1968, 1972, 1996, 2014), cât și pentru broșurile cu textele ei ”Către popor” editate de-a lungul timpului (în 1984 și în 1996) pentru apărarea turmei de boala masonică. De asemenea, ierarhi din trecut, precum fostul mitropolit Augustin al Florinei și Ambrozie de Elefteroupolis, au condamnat în mod repetat în cuvintele și în scrierile lor rătăcirea masonică, apărând turma ortodoxă de pericolul masonic. Exemplul lor îl urmează și astăzi mulți Înaltpreasfințiți mitropoliți de-ai noștri, care nu încetează ca prin declarații, articole în ziar și prin cărțile lor să lumineze turma și întreaga lume ortodoxă.
Dincolo, însă, de informarea continuă a turmei în parohiile noastre este nevoie să fie alcătuită tactica
pastorală necesară pentru înfruntarea masoneriei, dar și pentru acei ortodocși care au fost atrași în rândul masoneriei. Nu trebuie să uităm cu rugăciunea este cea mai mare armă a noastră și în acest caz43.
Este nevoie, însă, să se interzică și participarea celor dovediți ca fiind masoni activi la Sfintele Taine ale Bisericii, nu numai la Dumnezeiasca Împărtășanie, dar și ca nași la botezuri. De asemenea, o grijă permanentă a
preoților parohi trebuie să fie informarea catehetică și sprijinirea acelor familii în care unul din membri aparține unei loje masonice, pentru abordarea lor creștină.
Însă mult mai energică trebuie să fie atitudinea ierarhiei care păstorește Biserica față de acei credincioși care cred că pot să rămână creștini ortodocși, în pofida înrolării lor în masonerie. Este nevoie ca toți aceștia să fie informați și catehizați, dar mult mai mult aceia care își exprimă dorința de a părăsi masoneria și a se întoarce la Biserica Mamă.
Este nevoie ca și aceștia să fie catehizați, pentru că părăsirea trupului eclezial este rod al indiferenței față de adevărul ortodox. Cei ce nu au gustul experienței ortodoxe cad ușor victime propovăduitorilor tuturor ereziilor și ai masoneriei. Întoarcerea în Biserică trebuie să se facă prin semnarea unei declarații de lepădare de masonerie, așa cum se întâmplă cu toți cei care se întorc de la erezii la Ortodoxie.
Cu atât mai mult cu cât masoneria nu este o erezie ”creștină”, ci este o panerezie și o religie satanică, după semnarea scrisorii de lepădare de masonerie este nevoie neapărat să se facă din nou Mirungerea celui întors, dacă fusese inițiat în oricare dintre gradele masonice. Pe de altă parte, când se dovedește clar intrarea unui cleric ortodox în masonerie, caterisirea lui este un imperativ al tradiției noastre sinodale, ”pentru ca și ceilalți să aibă teamă.”44
Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Revocarea decretelor în favoarea masonerieI și desființarea lojelor masonice este datoria fiecărui stat. De asemenea, este nevoie să fie desființată Fundația Masonică din Grecia, pentru că apare ca și fundație, în vreme ce din punct de vedere legal s-a abătut de la scopurile înființării sale. Masoneria nu este o ”religie cunoscută” (vezi articolul 13, paragraful 2 din Constituția grecească), iar înființarea Fundației Masonice în Grecia este rodul minciunii și al înșelării statului, a justiției și a societății45. AMIN!
41 În legătură cu aceasta vezi ziarul Orthodoxos Typos, numărul 139 pe 2012, p. 7.
42 În legătură cu aceasta vezi Agapios Kollivas, op. cit., p. 12.
43 Vezi rugăciunea din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: ”pe cei rătăciți îi întoarce și îi unește cu Sfânta Ta Biserică Universală și
Apostolică.”
44 I Timotei 5, 20.
45 Completul de judecată al Judecătoriei din Atena, prin hotărârea sa nr. 2060 din 6 decembrie 1969 consideră că masoneria este ”o
organizație secretă, necunoscută în conținutul ei, nu numai celor mulți, dar chiar și masonilor înșiși”, de aceea a și condamnat
masoneria. În anul 1984 și după scrierea multor articole de ziar și multe problematizări s-a votat de către ministrul de atunci al
Justiției, domnul G. A. Mangakis, o lege prin care se interzice judecătorilor să fie și masoni. Ministrul a declarat (conform ziarului
Elefterotipia din 29 februarie 1984) că ”participarea judecătorilor la o organizație care își impune caracterul secret consituie o
problemă gravă de indisciplină” (vezi Legea 1796 din 1968, articolul 40, alineatul 7), referindu-se în mod clar la masonerie.

La Școala Brancovenească Mitropolitul Serafim de Pireu demască homeopatia ca fiind demonică!

DSC01001

Multi crestini ortodocsi practica homeopatia si multi parinti isi trimit copii la asa zisii medici homeopati care sunt defapt vrajitori.
Mitropolitul Serafim de Pireu a accentuat faptul ca homeopatia este o practica magica demonica ce face parte din miscarea New Age.
Cine merge la homeopati asa zisi crestini sau asa zisi medici nu face altceva decat sa se distruga sufleteste si mai ales sa distruga sufleteste pe copii care intra pe mana homeopatilor.

Cuvantul IPS Serafim de Pireu la Scoala Brancoveneasca:

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Stimate domnule Marcel Bouroș
Preacinstite domnule director Ioan Vlăducă,
Preacinstiți domni și doamne profesoare,
Iubiți frați în Hristos,
Dragi copii,
”Noua Eră”, ”New Age”, ”Era Vărsătorului.” Este vorba despre terminologii care caracterizează epoca
noastră. De multe ori, când vorbim despre ”Noua Eră”, există impresia că aceasta este de fapt o organizație concretă, cu un conducător al ei, cu membrii și cu o învățătură clară. Acest lucru nu este adevărat. Este vorba de o mișcare, de o tendință, de un curent. Acest fenomen l-am putea caracteriza chiar și drept ”modă”, care ca un tsunami a inundat societățile occidentale și amenință edificiul european al valorilor. Este un edificiu care se sprijină pe idealul antic grec și pe valorile și învățăturile creștinismului.
Principile fundamentale ale ”Noii Ere” sunt întru totul străine de creștinism în general și de credința
ortodoxă în special. Avem de-a face cu o nouă cosmologie, o nouă antropologie, o nouă teologie și o nouă
percepție a moralei.
Ca și teorie a apariție cosmosului, ea se bazează pe religii necreștine. Conform acestei teorii, omenirea trece printr-o continuă alternanță de epoci și nu urmează o traiectorie dreaptă.
Termenul modern ”New Age” este preluat din astrologie. Astrologii susțin că soarele și grupul lui de planete ”se rotesc în jurul unei soare central, care se află la milioane de mile distanță și că este nevoie de o perioadă de aproximativ 26.000 de ani ca să facă o rotație completă. Această orbită este numită ciclu zodiacal și este împărțit în 12 zodii.” Ca sistemul solar să treacă printr-o zodie are nevoie de mai mult de 2.100 de ani. Acest timp este considerat o ”epocă comsică” sau o ”diviziune.”
Adepții ”Noii Ere” susțin că, în timpul epocii Imperiului roman, soarele a intrat în zodia peștilor și a început ”Epoca peștilor.” A fost epoca în care a trăit Hristos, epoca creștinismului. De aceea și simbolul lui Hristos a fost peștele. ”Epoca peștilor” este considerată de adepții New Age drept epoca restricției și a îngustimii. În aceasta ei spun că au domnit poruncile, controlul din partea preoților, prigonirea oamenilor liber cugetători, a fost epoca războaielor, a colonialismului, a distrugerii naturii. Așadar, această epocă, potrivit new age-iștilor, se încheie și începe ”Noua Eră”: ”Era Vărsătorului”!
Unul dintre principile fundamentale ale învățăturii ”Noii Ere” e abordarea ”holistică” a lumii. Adică faptul că toate creaturile constituie ”scurgeri” și manifestări ale unei sențe divine impersonale, a unei ”conștiințe suprauniversale.” Noi, oamenii, constituim părți ale acestei esențe divine, în vreme ce strădania fundamentală a creaturilor trebuie să se orienteze spre întoarcerea în oceanul acestei esențe ”divine.” Rezultatul acestei învățături e teoria ”karmei” și a reîncarnării, a succedării epocilor și a sosirii diferitelor ”ființe luminate”, care să ne conducă în evoluția noastră.
În centrul acestei teorii se află învățătura despre sosirea noului Mesia. Fiecare epocă are un Mesia al ei.
Epoca peștilor l-a avut ca Mesia pe Iisus Hristos. Epoca Vărsătorului? Aici lucrurile se complică, deoarece ”Noua Eră” are o percepție diferită despre cine este Mesia față de cea pe care o are creștinismul.
Pentru ”Noua Eră”, Iisus Hristos nu constituie Persoana unică și irepetabilă a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a întrupat și a trăit într-un loc și timp concret, având ca scop mântuirea neamului omenesc și dăruirea posibilității îndumnezeirii omului. Aceasta este învățătura Bisericii despre Hristos.
Mesia ”Noii Ere” sau ”Avatarul”, cum se obișnuiește să se spună, este o persoană care ”întrupează” o ”stare de hristos”, așa-numita ”stare hristică.” Mișcarea ”teosofiei” subliniează de fiecare dată că timpurile se apropie și chemarea mulțimii devine tot mai puternică, vine un Avatar-Hristos. Venirea hristosului epocii Vărsătorului constituie, conform acestei mișcări, ”un eveniment spiritual”, care va aduce ”mari schimbări sau reabilitări” și va inaugura o ”nouă civilizație.”
De multe ori Hristos este pus la același nivel cu: Socrate, Budha, Confucius, Krișna, dar și cu alții mai noi precum: Satya Sai Baba, Moun, Satiananta, dar și greci, precum Dionisis Dorizas, care credea că este hristosul ”Noii Ere.” Toți aceștia, împreună cu Hristos, potrivit mișcării ”Noii Ere”, sunt ”Mari Inițiatori” ai omenirii. 18 Adică sunt ”oameni luminați”, care ”și-au jertfit” absorbirea lor de către ”oceanul divin infinit”, ca să rămână pe pământ și să îi călăuzească pe oameni.
Pe aceste principii fundamentale s-a sprijinit edificiul ”Noii Ere”, așa cum s-a dezvoltat această mișcare în deceniul al nouălea al secolului trecut. Este o creație teoretică budistă, de origine orientală și ”teosofică”, adaptată la modul de gândire al omului occidental. Astfel s-a dezvoltat un val de grupări guruiste, ocultiste și neognostice, care au umplut lumea occidentală, încercând să supună omul contemporan cel lipsit de experiență duhovnicească.
Invazia lor a fost impresionantă și victimele foarte multe, încât câteva guverne, dar și Uniunea Europeană, sau tulburat, au studiat fenomenul și au luat măsuri. Astfel, astăzi avem expuneri care numesc în mod oficial aceste grupări drept ”culte distructive” sau ”religii ale tineretului”, pentru că majoritatea victimelor lor sunt tinere ca vârstă.
Situația este astăzi, însă, destul de diferită și foarte îngrijorătoare. ”Noua Eră”, ca o umbrelă gigantică, acoperă o mulțime imensă de tendințe, de grupări, teorii, practici, religii. Este o rețea imensă, care se întinde de la ”terapiile alternative” până la satanism. Situația poate fi descrisă ca un adevărat turn Babel contemporan.
Confuzia este adesea atât de mare și tehnicile de denaturare a etosului creștin sunt atât de bine acoperite încât nu rar este fenomenul când chiar și oameni ai Bisericii sunt atrași pe cărări periculoase.
Două dintre manifestările actuale ale ”Noii Ere” sunt guruismul și ocultismul. Expresiile principale ale
ocultismului sunt teosofia, spiritismul, magia, astrologia, șamanismul, kaballa, satanismul, meditația
transcedentală, yoga și în general orice preocupare paranormală, care din păcate au ajuns și în jocurile
pentru copii, în revistele și cărțile pentru copii, la televizor și la emisiunile de televiziune, pe internet și în muzică (Heavy metal, Black metal, Death metal), având ca rezultat familiarizarea copiilor cu răul, cu magia, cu ocultismul, cu demonologia, se cultivă frica și sentimentele negative ale copiilor, pentru că toate aceste mijloace conțin mesaje nepedagogice, formând o conștiință rasistă.
Lucrarea ”Noii Ere”, în special în sistemul de învățământ, o constituie deformarea și denaturarea modului de a fi din punct de vedere lingvistic, istoric și religios și denaturarea conștiinței de sine. Această strădanie deja e pusă în aplicare în Grecia, iar roadele ei sunt anularea sistemului de scriere politonic (cu mai multe accente) și impunerea celui monotonic, anularea săvârșirii rugăciunii de dimineață la școală și participarea la Liturghia de duminică, interzicerea prezenței preoților duhovnici în școli, îndepărtarea sfintelor icoane, a Crucii și a lui Hristos Cel răstignit din sălile de clasă, micșorarea materialului didactic despre Sfântul Mucenic și întocmai cu Apostolii Cosma Etolianul, mare învățător al neamului nostru (grec), dar și a materialului despre Sfinții Trei Ierarhi, ocrotitorii învățământului și ai culturii, învățarea teoriei evoluției lui Darwin, programul pilot de studii
care se predă în 150 de școli din țara noastră, Noul Liceu, schimbarea caracterului catehetic și mărturisitor al orei de religie într-unul de știință a religiilor, înființarea secției de Studii Islamice în Facultățile de Teologie
Ortodoxe ș.a.
Referire specială vom face și la una dintre ramurile ”Noi Ere”: homeopatia.
Când este vorba de subiecte sensibile, precum cele referitoare la sănătate, e posibil ca diavolul să provoace multe ispite oamenilor. Din acest motiv creștinii ortodocși ar trebui întotdeauna să cerceteze atent fiecare sistem care se prezintă drept ”medical.” Prin această tactică ar putea să anuleze orice posibilitate ca sănătatea și viața lor, chiar și mântuirea sufletului lor, să fie pusă în pericol.
Aceste pericole sunt întotdeauna considerabile, mai ales în zilele noastre. Oamenii de azi sunt influențați puternic de materialism, prin supraaccentuarea valorii sănătății trupești. În acest context, sub controlul mișcării ”Noii Ere” a fost adoptată o serie de sisteme terapeutice de proveniență spirituală, care aparțin unor tradiții din lumea întreagă și au fost definite ca ”medicină alternativă (complementară).” Cu siguranță, astfel de convingeri necreștine nu provin de la Dumnezeu cel adevărat, ci de la ”dumnezei străini.”
Unele metode ”originale” de terapie, care de asemenea se beazează pe convingeri și aplicări practice care nu sunt științifice, ci de natură spirituală (din nou necreștină) de asemenea au fost caracterizate ca fiind ”medicină alternativă/complementară”, iar una dintre acestea este homeopatia, care a fost înființată de doctorul german Samuel Hanemann (1755-1843), însă de la început ea a fost respinsă de doctori; această atitudine se păstrează până astăzi în rândul multor specialiști în sănătate, datorită lipsei unei argumentații științifice convingătoare.
Cu toate acestea, în ultimele decenii homeopatia a înflorit, a fost recunoscută și chiar inclusă în sistemul național de sănătate al multor țări, împreună cu alte abordări ale ”medicinei complementare/alternative.” 19
În lumea ortodoxă de curând au fost exprimate neliniști în legătură cu faptul că homeopatia recomandă un
sistem de abordări și practici necreștine68. După o cercetare atentă a opiniilor științifice și teologice care au legătură cu homeopatia, ne pronunțăm în mod negativ în legătură cu sistemul homeopatiei din următoarele motive:
1. Argumentele homeopaților care se referă la acțiunea ”medicamentelor” homeopate constituie o neglijare
gravă a legilor fundmantale ale științei, se contrazic pe ele însele și în general sunt absurde.
2. Nu este posibil a se oferi explicații științifice despre modul de acțiune al medicamentelor homeopate.
3. Prinicipiile și practicile homeopatiei nu sunt de natură științifică, ci spirituală.
4. Prinicipiile homeopatiei sunt păgâne și cu totul incompatibile cu credința ortodoxă și cu mântuirea în Hristos.
5. Practicile homeopatiei sunt magice (aparțin magiei inspirate, simpatice, așa cum este ea definită și cercetată
de antropologia culturii).
Astfel, ne exprimăm convingerea neclintită că Biserica ar trebui să clasifice în mod oficial homeopatia
printre practicile care au legătură cu păgânismul și cu magia și să își exercite datoria părintească de apărare a credincioșilor de implicațiile și practicile homeopate, care pun în pericol relația lor cu Singurul Adevăratul Dumnezeu și, prin urmare, își primejduiesc mântuirea lor.
Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,

Prea Cucernici părinți,
Stimate domnule Marcel Bouroș
Preacinstite domnule director Ioan Vlăducă,
Preacinstiți domni și doamne profesoare,
Iubiți frați în Hristos,
Dragi copii,
Așa-zisa ”Noua Eră” nu este deloc nouă. Este vechea minciună demonică potrivit căreia omul este din firea
lui dumnezeu. Este vechea dorință de domnie universală a puterilor întunecate, a ”puterilor oculte.” ”Noua Eră” nu constituie o căutare autentică și interioară a omului și a societăților. Ea e pusă la cale și impusă din afară. În fața tuturor acestor planuri întunecate și periculoase, pentru impunerea unei ”Noi ordini a lucrurilor” și a unei unei globalizări fără Hristos și împotriva lui Hristos, noi, creștinii ortodocși, trebuie să opunem Lumina și Adevărul lui Iisus Hristos. La promisiunea muncinoasă și luciferică a îndumnezeirii noi să contrapropunem îndumnezeirea cea adevărată după har, la care suntem chemați de Domnul nostru Iisus Hristos, la comuniunea de iubire cu El și la ascultare de preasfântă voia Lui.
Toate aceste schimbări cosmogonice care în mod sistematic și nu întâmplător au loc în jurul nostru trebuie să le vedem cu ”neliniștea cea bună”, cum accentua Fericitul Avva Paisie Aghioritul. Și ”să nu dormim în opinici” în momentul în care chiar și oamenii lumești încep deja să se trezească și să conștientizeze realitatea globalizării.
Neliniștea cea bună trebuie să se exprime ca trezvie duhovnicească, ca intensificare a luptei duhovnicești, a rugăciunii și a pocăinței. Dar și ca intervenție, unde și când va fi nevoie. Astfel vom putea să îi ajutăm și pe acei oamenii care din neștiință au fost prinși în cursa marii minciuni a ”Noii Ere.”
Trebuie să găsim măduri de supraviețuire a omului și a civilizației. Cei care ne vom opunem nimicirii
identităților și a limbilor naționale, ne vom opune nu imperialismului american, ci suzeranității criminalității internaționale. Și să nu uităm că cei care pun la cale globalizări fără Hristos și împotriva lui Hristos, dar și a oamenilor, ”fac calcule fără sens”, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos este singurul și adevăratul Domn al istoriei și al lumii.
Cu părintești binecuvântări,
Mitropolitul
SERAFIM al Pireului
(traducere din neogreacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu)
68 Asociația Inițiativa Părinților din Grecia de Nord, Homeopatia – incompatibilă cu credința ortodoxă, 1998; Iftime Alexandru și Oana, Homeopatia, o abordare stiinţifică si spirituală, Editura Lucman, Bucuresti, 2012; K. G. Karakatzanis, Despre homeopatie, în revista Theodromia, anul XIV, volumul 3, iulie-septembrie 2012, Thesalonic, pp. 381-400; Lucrările celei de-a XXV-a Conferințe
panortodoxe, Comisia Sinodală de luptă împotriva ereziilor, A XXV-a Conferință Panortodoxă a Bisericilor Ortodoxe autocefale și a Sfintelor Mitropolii despre problema ereziilor și a altor religii, Volos, 4-6 noiembrie 2013.

http://www.imp.gr/2012-03-27-20-22-23/838-%CF%80%CF%81%CE%BF%CF%83%CE%BA%CF%85%CE%BD%CE%B7%CE%BC%CE%B1%CF%84%CE%B9%CE%BA%CE%B7-%CE%B5%CF%80%CE%B9%CF%83%CE%BA%CE%B5%CF%88%CE%B7-%CF%84%CE%BF%CF%85-%CF%83%CE%B5%CE%B2-%CE%BC%CE%B7%CF%84%CF%81%CE%BF%CF%80%CE%BF%CE%BB%CE%B9%CF%84%CE%BF%CF%85-%CF%80%CE%B5%CE%B9%CF%81%CE%B1%CE%B9%CF%89%CF%83-%CE%BA-%CF%83%CE%B5%CF%81%CE%B1%CF%86%CE%B5%CE%B9%CE%BC-%CF%83%CF%84%CE%B7%CE%BD-%CE%B9%CE%B5%CF%81%CE%B1-%CE%B1%CF%81%CF%87%CE%B9%CE%B5%CF%80%CE%B9%CF%83%CE%BA%CE%BF%CF%80%CE%B7-%CF%84%CE%BF%CE%BC%CE%B9%CE%B4%CE%BF%CF%83-%CE%BA%CF%89%CE%BD%CF%83%CF%84%CE%B1%CE%BD%CF%84%CE%B6%CE%B1-%CF%81%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B1%CE%BD%CE%B9%CE%B1%CF%83.html

http://aktines.blogspot.gr/2014/09/blog-post_288.html

Mitropolitul Serafim de Pireu raspunde la problema actelor de identitate cu cip si semnul fiarei.

Datorita faptului ca am facut o gresala in traducere care schimba oarecum sensul, am sa retraduc in scris ca sa inteleaga toata lumea. Cuvantul “enohi” insemna “vinovati” nu cum am tradus eu gresit “asa cum trebuie”. Imi cer public scuze pentru traducerea gresita si revin cu traducerea corecta.

Traducerea:
Intrebare: Care este viziunea Bisericii Greciei asupra problemei acteror de indentitate cu cip? Avand in vedere ca si Parintele Paisie Aghioritul si alti Parinti ne-au spus sa nu le luam.

Raspunsul Mitropolitului Serafim de Pireu:
Exista in aceasta tema o problematica dubla. Prima este problema libertatii care este cea mai scumpa bogatie a omului, si a doua este tema eshatologica ce are legatura cu venirea antihristului. Trebuie insa sa fim foarte atenti si sa nu avem incredere in “voci” diferite ci doar in ceea ce Biserica prin episcopi si prin preoti ne daruieste ca Adevar, pentru ca trebuie sa stim ca conditia prealabila fundamentala ca sa fim inaintea lui Dumnezeu VINOVATI in epoca lui antihrist, este sa conlucram cu el si cu organele lui pentru ca in Apocalipsa Sfantului Evanghelist Ioan se mentioneaza clar ca aceasta incizie 666, toti care o vor lua atunci, o vor lua cu voia lor libera, si toti care nu o vor lua nu vor avea puterea economica de a cumpara, nu vor avea drepturi cetatenesti, vor fi inafara lumii si a societatii. Sa nu credeti ca aceasta incizie (666) se va face in chip magic si ascuns pentru ca antihristul-diavolul si organele lui vor participarea in mod constient la lucrarea lor. Prin urmare, ca sa nu va obosesc, trebuie sa fim foarte atenti la aceste teme, sa nu incepem sa demonizam totul, dar in acelas timp sa nu acceptam totul fara discernamant si libertate. Pentru ca exista o incercare la nivel mondial de a distruge libertatea oamenilor, de aceea sa avem mare atenti la ceste subiecte.Multumesc.

-rugamintea mea este pentru cunoscatorii de greaca sa traduca si ei, daca mai sunt suspiciuni in privinta traducerii.