MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii. Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”– Ioan 17, 17). Hristos e calea adevarul si viata. Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel la Romani 12, 4-6 spune: „Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat.” iar în epistola I Cor 12, 21-22 spune : „Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase. ” arătând în continuare că „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.” (I Cor 12, 26-27).

Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică:

- rugăciunile în comun cu ereticii și așa-numita „Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, „Vecerniile pentru unitatea creștinilor” și alte asemenea acțiuni ținute în Bisericile Ortodoxe în „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, în care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu;
– participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine la care se fac gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii și arătăm ca erezie şi respingem în mod public ecumenismul, cu toate manifestările sale:

a) prezența Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte Biserici Ortodoxe Locale în «Consiliul Mondial al Bisericilor».

b) erezia conform căreia Ortodoxia ar fi doar o parte din Biserică.

c) erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una.

d) erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar forma Biserica cea Una.

e) erezia conform căreia unitatea Bisericii s-ar fi pierdut; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Una și Unică, deoarece Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos, iar unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.

f) erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și noi ar trebui «să refacem unitatea Ei» prin «minimalismul dogmatic», adică prin a accepta ca bază a unirii Ortodocșilor cu celelalte confesiuni (denominațiuni) credința minimală, adică credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelale Dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, icoana, Harul Necreat, cinstirea sfinților, etc.

g) erezia conform căreia ar exista o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, urmând să se înfăptuiască și o «unitate văzută» prin unirea confesiunilor (unitate în diversitatea dogmelor și a tradițiilor).

h) erezia conform căreia ar fi suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică (Biserica fiind văzută ca o adunare a tuturor confesiunilor creștine).

i) erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și adunarea romano-catolică (papo-filioquistă) ar fi «Biserici Surori» sau «cei doi plămâni ai Bisericii».

j) erezia conform căreia între Biserica Ortodoxă și romano-catolicism (papo-filioquism) nu ar exista nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi Primatul Papal.

k) acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin, dialog cu care suntem de acord atâta timp cât este facut pe baze ortodoxe, pentru a-i aduce pe eretici în Biserica Ortodoxă prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Împărtășanii.

l) acceptarea sinodală de către Biserica Ortodoxă Română a dialogului de la Chambesy, în care ereticii anticalcedonieni monofiziți, așa-zișii miafiziți, urmași ai ereziei lui Sever de Antiohia (Monofiziții/Miafiziții învăța că Hristos are, după Întrupare, o singură fire, compusă, şi nu două firi neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite într-o Persoană, fiecare fire având voința și energia ei. De asemenea, nu acceptă învățătura Sinoadelor IV, V, VI și VII Ecumenice, rămânând în rătăcire și în afara Bisericii.) sunt recunoscuți ca ortodocși și afirmarea că anatematizarea lor ar fi fost cauzată de o simplă neînțelegere terminologică, și că, prin urmare, nu ar exista nici o diferență dogmatică între Biserica Ortodoxă și grupările eretice monofizite (Copți, Armeni, Siro-iacobiți, malabarieni, Etiopieni).

m) acordul de la Balamand, în care reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de uniație și au recunoscut pseudo-tainele romano-catolicilor, acord care a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale întruniți la Baltimore, în anul 2000.

n) erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a Dogmei Sfintei Treimi – dogmă pe care Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos Întrupat ne-a descoperit-o (Ioan 15, 26).

o) așa-zisa «ridicare a anatemelor» asupra romano-catolicilor (papo-filioquiștilor), dar și asupra ereticilor monofiziți, monoteliți și monoenergiști, anateme date la Sinoadele Ecumenice; conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu se poate ridica în mod magic, fără ca motivele anatematizării să fie înlăturate.

p) erezia conform căreia ar exista Har Mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și Har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).

q) erezia conform căreia Sfinții Părinți nu mai pot fi azi în actualitate, erezie ce neagă prezența Duhului Sfânt în Părinții de la Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.

r) erezia care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (Dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.

s) erezia conform căreia și ereticii ar fi încorporați într-un anume fel în Biserică.

t) ideea conform căreia numărul de credincioși ar fi criteriul Adevăratei Biserici; conform învățăturii ortodoxe criteriul Adevăratei Biserici este criteriul păstrării Adevărului Revelat în mod nealterat.

u) transformarea pogorământului (iconomiei) în Dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Pogorământul, prost înțeles, nu urmează rânduiala în absența unor circumstanțe excepționale, constituind, astfel, nu adaptare înțeleaptă ci sfidare a așezămintelor sfinte, ducând la nesocotirea Dreptei Credințe.

v) așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele de neunit, condiția principală a Tainei Căsătoriei fiind ca cei doi soți să fie creștini ortodocși botezați. Taina Căsătoriei este Taina dragostei și a unirii în Dreapta Credință. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea căsătoria mixtă este lovită de nulitate, și în același timp contituie rugăciune în comun cu eterodocșii.

w) negarea egalității Persoanelor Sfintei Treimi; conform învățăturii ortodoxe, Tatăl nenăscut și nepurces, Fiul născut și Duhul Sfânt purces, arată modul de existentă al fiecărei Persoane, Ele fiind egale în slavă și cinste, posedând aceeași Ființă;

x) erezia conform căreia Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol ar fi fără-de-egal pornind de la erezia care neagă egalitatea persoanelor Sfintei Treimi.

Biserica Ortodoxă este Ecumenică (universală), nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii Ei să practice și să predice ortodoxia la toată făptura, aducând pe mulți în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile numite mai sus, fie că sunt sinoade panortodoxe, sinoade locale, patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă la mustrarea fraților spre îndreptare şi arată că este o îndatorire a adunării de credincioși să întărească mustrările, atunci când acest lucru se impune: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul” (Matei 18, 15-17).

Canonul 75 apostolic nu deosebeşte între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului: «La mărturia cea împotriva episcopului eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul.» Sfântul Ioan Gură de Aur accentuează și asupra îndatoririi membrilor Bisericii de a mustra clerul care învaţă neortodox: „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).
De aceea, ne disociem de poziția celor care învață neortodox şi, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu, îi mustrăm:

• pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale care fac compromisuri dogmatice și afirmă erezii eclesiologice la dialogul intercreștin și interreligios,

• pe Patriarhul Ecumenic care s-a rugat împreună cu Papa Francisc I la Sfântul Mormânt călcând în picioare Canoanele Sfinților Apostoli care interzic sub pedeapsa caterisirii rugăciunea în comun cu eterodocșii, pe ierarhii diferitelor sinoade locale, printre care și pe ierarhii ce au fost trimiși ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ca să-l felicite pe Papa Francisc I la întronizarea sa ca șef al ereziei romano-catolice, papo-filioquiste, precum și pe Sinoadele care i-au trimis.

• pe ierarhii, preoții, diaconii, ipodiaconii, citeții, monahii, monahiile și credincioșii Bisericii Ortodoxe ce au participat la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine și care au făcut gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii sau s-au împărtășit cu ereticii.

• pe cei care spun că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este Harul Duhului Sfânt, datorită faptului că unele mădulare ale Ei sunt căzute în rătăcirea ecumenistă, ca și cum Harul s-ar retrage în mod automat din Biserica Lui Hristos; nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica ne salvează pe noi.

Ne disociem de acțiunea Patriarhiei Ecumenice de a chema la Fanar pe pseudo-episcopul Romei Benedict XVI, dar și pe pseudo-episcopul Francisc I, și, de asemenea, de pomenirea la Te Deum a acestuia, de pseudo-binecuvântările papei date în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Fanar și de rostirea Rugăciunii Domnești de către acesta.

Ne disociem și de acțiunea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu de a-l invita la Ierusalim pe pseudo-episcopul Romei Francisc I pentru a sărbători împreună mincinoasa ridicare a anatemelor date la 1054, precum și de toate acțiunile de pseudo-unire cu papalitatea eretică.

Declarăm public faptul că așa-zișii reprezentanți care fac compromisuri dogmatice și gesturi liturgice condamnate de Canoanele Bisericii se reprezintă doar pe ei înșisi, nu ne reprezintă pe noi, credincioșii Bisericii Ortodoxe și nici Biserica în plinătatea (pleroma) Ei, şi că ne disociem de toate acțiunile lor ecumenist-sincretiste, așteptând să dea semne de pocăință publică, la fel cum manifestarea lor eterodoxă eretică a fost publică.

Într-o Biserică Vie, atunci când un episcop învață o învățătură străină Bisericii Ortodoxe, preoții acelei eparhii pot întrerupe pomenirea episcopului ce învață erezia în public până la judecata Sinodului, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol .

De aceea, noi, cler și popor, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe preoții, episcopii, patriarhii și credincioșii ce învață erezia, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu, precum şi pe cei care nu caută să-şi îndrepteze fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie.

Așa să ne ajute Dumnezeu Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Amin.

Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol (Pidalion, pg. 85): Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni, să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit, la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și condamnarea lui definitivă (a patriarhului ce ar greși în ceva – nota noastra) face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că se va vădi de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schismă și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai că nu sunt supuși certării canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită Dreptmăritorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși (nu se referă la pierderea Harului, ci la faptul ca aceștia învață minciuna, deci sunt episcopi mincinoși – nota noastră) Și (cei care întrerup pomenirea lor – nota noastră) nu au rupt unitatea Bisericii, prin schismă, ci, s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări.

Semnatari: 

Ieromonahul Iulian Prodromitul, Duhovnicul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Damaschin Popa, Iconomul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Damaschin Răuș Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Ioil Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Visarion Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Serafim Vaduva Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Efrem Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nifon Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Macarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Varsanufie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Marcu Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Tarasie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Isaak Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Flavian Pandelea, Xiropotamu, Sfântul Munte Athos
Monahul Vlasie Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Monahul Gheorghe Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Monahul Iosif Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Parintele Profesor Emerit Theodoros Zisis, Facultatea de Teologie din Salonic
Parintele Profesor Doctor Docent(Univ. Frieburg) Mihai Valica
Frații din Schitul Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos:
Fratele Cristinel Prodromitul
Fratele Mihai Prodromitul
Fratele Nicolaie Prodromitul
Fratele Marian Prodromitul
Fratele Dumitru Prodromitul
Fratele Alexandru Prodromitul
Fratele Mircea Prodromitul
Fratele Flavian Prodromitul
Fratele Ioan Prodromitul
Fratele Cristian Prodromitul
Fratele Octavian Ovidiu Prodromitul
Ieromonahul Antim, Mănăstirea Bistrița, Neamț
Monahul Lavrentie Cocoș, Mănăstirea Bistrița, Neamț
Monahul Lavrentie Șuteu, Mănăstirea Bistrița, Neamț
Ieromonahul Dorotei cu obștea, Sfânta Mănăstire Sfântul Apostol Filip, Adamclisi
Ieromonahul Filotei Dabu cu obștea, Schitul Brădet, Argeș
Preot Matei Vulcănescu, cleric în Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei, Grecia
Preot Mihai Cantor, Zalau
Preot Evghenie Televka, Parohia Prod, Protopopiatul Medias, Arhiepiscopia Sibiului
preot Ciocan Paul – Marius, Presedinte
Laura Vulcanescu, preoteasă, Veria, Grecia
Prof. Drd. Teolog Marian Maricaru, București
Dinu Tigoianu, Ramnicu Sarat, jud Buzau
lect. dr. arh. Ana Botez, Bucuresti
Baciu Emil Viena-1130, Diabeligasse, nr. 3/4/2 – Austria
Cristian Nicolae Bucuroiu, Bucuresti
Ana Veronica Ion, Bucuresti, doctor in matematica, cercetator
Raglean Grigore Cristian Sacele,Jud. Brasov                                                       Stanca Constantin, Techirghiol, jud Constanta
Alexandru Iftime, biolog, Bucuresti
Burcea Traian, economist, Bucuresti
Sorin Rotaru, inginer, Ramnicu Valcea
Patrahau Marinela-Neuburg Donau-Germania
Paul Bacosca, Psihilog, Traducator autorizat, Piatra Neamt, jud Neamt
Iustina Antoanela Bacosca, Psiholog, Piatra Nemt, jud Neamt
Ianiga Mariana, Valea Seaca jud. Satu Mare, profesia profesor psiholog
Ianiga Simion, Valea Seaca Jud. Satu Mare, profesia constructor

Bone Rudolf,Conferentiar universitar, Oradea
Apavaloaie Bogdan Marius
Ioana-Roxana Paunescu, Bucuresti, medic rezident
Laurentia Stelea, consultant in calculatoare, Snagov, Romania
Gheorghe Ciubuc, Bucuresti ,informatician
Iulia Dumitrascu, Bucuresti, biochimist
Grosar Lucica, Suceava, director adjunct, profesor
Ignea Constantin, pensionar, Cordun, jud. Neamt
Gavrila Valentin, Focsani, informatician
Ionut Stanciu- Prof de religie, Scoala Gimnaziala Nr. 1 Rabagani, Jud. Bihor
Zsoldos Calin-Ioan, Oradea, economist
Tabacaru Gheorghe medic pensionar
Tabacaru Casandra Olga medic pensionar
Tabacaru Oana Cristina medic de familie
Tabacaru Andreea Maria medic de familie
Domiciliul comun: com Manastirea Casin, jud. Bacau

Cristina Cotfasa – Edmonton, Alberta, Canada – Contabil
Boicu Sorin,com.Lipnita,jud,Constanta
Zavoianu Alexandru Constantin, Loc. Baraganul Jud. Braila, Cantaret Bisericesc
Vitsalaru Kristina, Cluj-Napoca, studenta

Cehan Dan Stefan, Vaslui,student
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Trimiteți numele, prenumele, localitatea și funcția/profesia la adresa de email marturisire.impotriva.ereziei@gmail.com sau Oficiul Postal Constanta 2,ghiseul exterior 1,cp 469

Fiecare credincios ce o semnează și-o asumă ca mărturisire personală.

Către mănăstirile în care s-a refuzat cardul de sănătate – preconizaţi şi o luare de atitudine în privinţa ecumenismului?

Originally posted on Bine aţi venit...:

Către mănăstirile în care s-a refuzat cardul de sănătate:
- Putna;
- Sihăstria Putnei;
- Dobru;
- Suceviţa;
- Buda;
- Moldoviţa;
- Orice alte mănăstiri în care s-a luat o astfel de atitudine şi ale căror nume nu le cunoaştem;

Preacuvioşi părinţi stareţi, preacuvioase maici stareţe, preacuvioşi şi cuvioşi vieţuitori, cuvioase vieţuitoare,

Am luat la cunoştinţă, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, că în mănăstirile în care vă nevoiţi au fost refuzate, fie cu întreaga obşte, fie de către o semnificativă parte dintre vieţuitori, cardurile de sănătate.

Din câte ştim, unele obşti şi persoane nu şi-au motivat gestul, în timp ce altele au exprimat, în mod oficial, o dublă motivaţie, de conştiinţă şi civică, a refuzului acestui document, pe care îl percep ca încălcându-le libertatea şi contravenind convingerilor religioase personale [1].

O astfel de luare de atitudine, de asemenea amploare, exemplară, este impresionantă.

Dacă ridicaţi glasul pentru libertatea…

View original 648 more words

Conferinta la Tomis: parintele Gheorghe Metallinos si domnul Dimitrie Tselenghidis

http://www.radiodobrogea.ro/5787-pr-prof-gheorghios-metallinos-si-prof-dimitrios-tselenghidis-la-constanta/

“Orice om se mantuieste prin marturisirea exacta a credintei”

Preot Profesor Gheorghios Metallinos – “Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana”

Profesor Dimitrios Tselenghidis – “Importanţa dogmei în dialogurile cu eterodocşii pentru unitatea în Hristos”

Intrebari si raspunsuri.

IPS Serafim de Pireu la manastirea Sfantul Apostol Filip de la Adamclisi. Intrebari si raspunsuri despre mantuirea neortodocsilor, existenta sau neexistenta Harului la schismatici si eretici si cipurile si cardurile de sanatate

Intrebare: Care este viziunea Bisericii Greciei asupra problemei acteror de indentitate cu cip? Avand in vedere ca si Parintele Paisie Aghioritul si alti Parinti ne-au spus sa nu le luam.

Raspunsul Mitropolitului Serafim de Pireu:
Exista in aceasta tema o problematica dubla. Prima este problema libertatii care este cea mai scumpa bogatie a omului, si a doua este tema eshatologica ce are legatura cu venirea antihristului. Trebuie insa sa fim foarte atenti si sa nu avem incredere in “voci” diferite ci doar in ceea ce Biserica prin episcopi si prin preoti ne daruieste ca Adevar, pentru ca trebuie sa stim ca conditia prealabila fundamentala ca sa fim inaintea lui Dumnezeu VINOVATI in epoca lui antihrist, este sa conlucram cu el si cu organele lui pentru ca in Apocalipsa Sfantului Evanghelist Ioan se mentioneaza clar ca aceasta incizie 666, toti care o vor lua atunci, o vor lua cu voia lor libera, si toti care nu o vor lua nu vor avea puterea economica de a cumpara, nu vor avea drepturi cetatenesti, vor fi inafara lumii si a societatii. Sa nu credeti ca aceasta incizie (666) se va face in chip magic si ascuns pentru ca antihristul-diavolul si organele lui vor participarea in mod constient la lucrarea lor. Prin urmare, ca sa nu va obosesc, trebuie sa fim foarte atenti la aceste teme, sa nu incepem sa demonizam totul, dar in acelas timp sa nu acceptam totul fara discernamant si libertate. Pentru ca exista o incercare la nivel mondial de a distruge libertatea oamenilor, de aceea sa avem mare atenti la ceste subiecte.Multumesc.

Arhimandrit Daniil Gouvalis: “Atâta timp cât nu se face nici un ritual religios, cifra 666 nu are nici o semnificaţie”

Originally posted on Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica:

Adesea, în ultimii ani, creştinii întreabă ce atitudine trebuie să aibă faţă de 666. Duhovnicii şi, în general, clericii, sunt adesea întrebaţi despre aceasta. În anumite momente, episcopii chiar au fost nevoiţi să dea enciclice speciale pentru turma creştinilor. Trebuie să spunem că subiectul privind cifra 666 trece prin două faze. O gravitate şi o semnificaţie are prima fază şi o alta, a doua fază.

În prima fază, cifra 666 o întâlnim ici şi colo, fie pe monede, fie pe haine sau vase, fie pe buletinele unor organizaţii, fie pe calculator etc.

View original 2,494 more words

Ecumenistii “ortodocsi”nu au parte de mantuirea in Hristos. IPS Serafim de Pireu: “Sa rupem lanturile ecumeniste!”

Omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ecumenismului

De la minutul 7:50 este omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ereziei ecumeniste.

Sfantul Iustin Popovici, mare luptator impotriva ecumenisului.
Sursa ecumenismului este masoneria si sionismul.
Ecumensmul interscrestin si interreligios.
Minimalismul dogmatic, unirea elementelor pozitive din toate religiile.
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu-eretic – promotor al ereziei ecumeniste
Consiliul Mondial al “Bisericilor”, care este un consiliu al ereziilor.
Impreuna rugaciune cu ereticii.
Ecumenismul ataca Dogma Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.
Ecumenismul: cea mai mare erezie a tuturor veacurilor.
Ecumenismul a prins cu lanturi grele aproape toate Patriarhiile Ortodoxe, inafara de Patriarhia Georgiei si a Bulgariei.
Pana si Sfantul Munte Athos a fost influentat de erezia ecumenista. Facultatile de Teologie sunt influentata de erezia ecumenista.

Predica impotriva ereziei ecumeniste a Mitropolitului Serafim de Pireu

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Când apare o erezie nouă, care creează confuzie în cele ale credinței, păstorii fiecărei epoci, confirmând ceea ce au promis în cadrul hirotoniei lor, trec la înfruntarea acestei erezii, pentru a fortifica și delimita credința ortodoxă, astfel încât ea să se deosebească de rătăcirea ereticilor și în acest fel să îi apere pe credincioși de infectarea de întinarea kakodoxiei. În zilele noastre a apărut ca unul dintre semnele vremurilor din urmă și ca ”un lup înverșunat, care nu va cruța turma”13, panerezia ecumenismului sincretist intercreștin și interreligios. Ecumenismul, așa precum se știe, a fost condamnat ca panerezie de Sfântul Părinte contemporan al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori a Sfântului Sava, de profesorul de dogmatică și învățător a toată lumea, Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în lucrarea sa excepțională ”Biserica Ortodoxă și
ecumenismul” notează: ”Ecumenismul este un nume comun pentru falșii creștini, pentru falsele biserici ale
Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene, în frunte cu papismul. Toți acești creștini falși, toate aceste false biserici nu sunt altceva decât o erezie alături de altă erezie. Numele evanghelic comun al lor este panerezie”.14
Sursă și izvorâtoare a ecumenismului este masoneria, care promovează prin acesta religia mondială a
luciferismului, iar sursa și izvorul masoneriei este groaznicul sionism internațional15, care a transformat religia dumnezeiască a Vechiului Testament și a profeților în cel mai infam luciferism prin Kabala cea demonică și prin hidosul Talmud, lucrări ale rabinilor rămași ai iudaismului rătăcit și ale obsesiei lor despre conducerea și guvernarea lor mondială prin cel așteptat, adică prin falsul mesia (antihristul).
Ecumenismul acționează la două niveluri: intercreștin și interreligios. Astfel se formează ecumenismul
intercreștin și ecumenismul interreligios, care constituie două dintre direcțiile fundamentale ale ecumenismului.
Ecumenismul intercreștin promovează unirea diferitelor erezii creștine (a papistașilor, a protestanților, a anglicanilor, a monofiziților etc) cu Biserica Ortodoxă Universală, pe criteriul minimalismului dogmatic.
Conform principiului ecumenist al ”sincretismului dogmatic intercreștin”, diferențele dogmatice dintre
eretici și Biserica Ortodoxă sunt doar tradiții locale și trebuie să fie evitate pentru binele unității ”Bisericii”, care poate să se exprime printr-o varietate de forme și poziții diferite.
Ecumenismul intercreștin, considerând că în toate religiile există elemente pozitive, promovează unirea
dintre acestea și mai ales cea între așa-numitele trei religii monoteiste ale lumii: creștinismul, mahomedanismul și iudaismul, adică promovează așa-numita ”religie universală.”
Conform principiului ecumenist al ”sincretismului interreligios” trebuie să fie scoase în evidență așa-zisele ”elemente teologice comune” care există în toate ”religiile monoteiste” astfel încât să fie clădită unitatea religioasă a întregii lumi.
Ecumenismul, pentru punerea în practică a țelurilor lui, inventează diferite teorii, precum învățăturile eretice despre ”Biserica extinsă, Bisericile surori, teologia baptismală, Biserica universală nevăzută, teoria ramurilor, a celor doi plămâni, a minimalismului sau maximalismului dogmatic, a ereziei postpatristice, neopatristice sau conexe, a ereziei postcanonice, a teologiei euharistice, a teologiei postsinodale, a Bisericilor incomplete și a celor eliptice, a misteriologiei (referitoare la Taine) cuprinzătoare, defectuoase și nedepline, a transformării iconomiei (pogorământului) în acrivie și dogmă, teoria că Patriarhul Constantinopolului este primul fără egal (primus sine paribus)”, care, desigur, sunt străine și nespecifice învățăturii și teologiei dogmatice ortodoxe16.
Ecumenismul scoate în evidență dialogurile teologice ecumeniste contemporane interminabile, aranjate cu abilitate, la care domnește lipsa mărturisirii ortodoxe, lipsa de sinceritate a eterodocșilor, supraaccentuarea iubirii, neaccentuarea adevărului, ascunderea sau contrafacerea textelor biblice, mai ales cel din Evanghelia după Ioan: ”ca ei să fie una, așa cum suntem Noi”17 și ”Duhul suflă unde vrea”18, practica de a nu fi discutate 13 Faptele Apostolilor 20, 29.
14 Sfântul Justin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Tesalonic, 1974, p. 224.
15 Enciclica noastră pastorală la Duminica Ortodoxiei 2013; Arhimandritul Haralambos Vasilopoulos, Ecumenismul fără mască, Editura Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxă), Atena, 1988, pp. 43-45, 107-108, Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Declarație despre masonerie, pe pagina de internet http://www.impantokratoros.gr/67D9F5DF.el.aspx.
16 Enciclica noastră pastorală la Duminica Ortodoxiei 2013.17 Ioan 17, 11 6
cele care ne despart, ci cele care ne unesc, tocirea criteriilor ortodoxe, recunoașterea reciprocă a eclezialității, asuccesiunii apostolice, a preoției, a harului, a Tainelor, dialogul pe poziții de egalitate, amnistierea, disculparea și recompensarea calului troian al papismului, al blestematei și demonicei Uniații, participarea la atotprotestantul așa-numitul ”Consiliu Ecumenic al Bisericilor” sau mai degrabă al ereziilor, semnarea de declarații și texte comune antiortodoxe, fără aprobare și hotărâre sinodală (de exemplu cele de la: Lima (Peru, în America de Sud,
în anul 1982), Liban (1993), Chambessy, Elveția (1994), Porto Alegre, Brazilia (2006), Ravenna (2007), Pusan, în Koreea de Nord (2013) ș. a.) și împreună-rugăciunile cele fărădelege și anticanonice cu ereticii19.
Ecumenismul adoptă și legitimează toate ereziile ca ”Biserici” și atacă dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Expune, învață și impune o nouă dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie, confom căreia nici o Biserică nu are dreptul să își revendice în exclusivitate pentru sine caracterul de Biserică Universală și adevărată. Fiecare biserică e o parte, un fragment, nu Biserica întreagă. Toate împreună alcătuiesc Biserica. În felul acesta, însă, se surpă granițele dintre adevăr și rătăcire, dintre ortodoxie și erezie și se reușește perfect lupta de dărâmare a Ortodoxiei.
Ecumenisul pune la egalitate toate religiile cu credința cea unică, de Dumnezeu descoperită prin Hristos Cel Înviat și cu viața cea în Hristos. În acest fel este contestată dogma revelației și iconomiei mântuitoare unice în lume a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Cel întrupat, precum și realizarea în continuare a lucrării Lui mântuitoare de către Biserica cea Una și Unică, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, prin Sfântul Duh Cel lucrător în ea. Ca urmare a acestui fapt rezultă fără îndoială că ecumenismul reprezintă în zilele noastre cea mai mare erezie eclesiologică a tuturor veacurilor, pentru că ea pune la egalitate toate religiile și credințele.20
Cu durere și cu părere de rău se constată că ecumenismul a înrobit cu lanțuri și legături aproape toate Bisericile Ortodoxe și ierarhiile lor, care gândesc papistăește și ecumenist (cu excepții luminoase venerabilele Patriarhii ale Georgiei și Bulgariei), așa cum în mod practic o dovedesc faptele și acțiunile lor, lucrările și declarațiile lor ecumeniste nemaiuzite și nemaiîntâlnite21.
Ceea ce este ciudat însă pentru ecumeniștii ortodocși este faptul că, deși atribuie titluri de eclezialitate ereticilor kakodocși vădiți, nu îndrăznesc, consecvenți cu declarațiile lor, să treacă la împărtășirea comună cu Sfintele Taine, deoarece știu că din acea clipă în mod direct își vor pierde calitatea lor ecleziastică.
Aceasta nu constituie deja cea mai izbitoare dovadă a ereziei ecumenismului? Dacă într-adevăr ei cred în declarațiile lor inacceptabile și provocatoare, să îndrăznească deci și a se împărtăși cu eterodocșii, deoarece altfel ei dovedesc prin poziția lor inexistența titlurilor de eclezialitate pe care le atribuie falșilor episcopi ai ereticilor.
Din păcate, ecumenismul a reușit în ultima vreme schimbarea căii patristice și canonice multiseculare și
bimilenare atât a Bisericii noastre mame, a centrului venerabil al Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol22 (din anul 1964), cât și a altor Biserici autocefale, într-o atitudine ecumenistă de viață. Dar nici Sfântul Munte Athos, Chivotul Ortodoxiei, Grădina Maicii Domnului nu a rămas neatins și neinfluențat.
Ecumenismul a erodat și Facultățile de Teologie, în care nu se mai predă teologia ortodoxă patristică, ci este întemeiată deja în mod deschis, în cel mai sărbătoresc și oficial mod teologia ecumenistă.
Subordonarea față de ecumenism continuă să crească, pentru că există:
a) lipsa de cateheză a credincioșilor în probleme de credință;
b) lipsa teribilă de mijloace autentice și obiective de informare a poporului lui Dumnezeu;
c) secularizarea clerului și a poporului23.
Ecumenismul pune la îndoială de fapt credința și tradiția noastră ortodoxă patristică, împrăștie îndoiala și confuzia în inimile turmei credincioșilor ortodocși și îi face să șovăie pe mulți frați iubitori de Duimnezeu, conducându-i pe aceștia spre dezbinări și schisme ( cădere în ateism) și atrage o parte a turmei în rătăcire și, prin aceasta, spre distrugere duhovnicească
24. 18 Ioan 3, 8
19 Ecumenismul, Editura Sfintei Mănăstiri Paraklitou (a Sfântului Duh, a Mângâietorului) Oropos, Atica, 2004, pp. 11-18.
20 Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 23-24.
21 Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxia este acum în mare pericol, în revista Theodromia (ianuarie-martie 2007), pp. 94-98.
22 Protopresbiter Gheorghios Metalinos, Patriarhia ecumenică și ecumenismul, în lucrarea Ecumenismul: naștere-așteptări- dezamăgiri,
Actele și referatele congresului științific interortodox, Aula Universității Aristotel din Tesalonic, volumul I, Editura Theodromia, pp.
233-250.
23 Idem, pp. 124-126.
24 Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 25-26.
7
Ecumenismul în ansamblu constituie o problemă pastorală și soteriologică foarte mare, pentru că el zguduie din temelii, infirmă mântuirea și îndumnezeirea după har a omului. Desigur, pericolul nu se referă la Biserică, care nu poate să fie distrusă, pentru că este Trupul lui Hristos, are drept Cap pe Hristos, este Hristos prelungit peste veacuri ”și porțile iadului nu o vor birui”25, ci la membrii Bisericii, la credincioși, care sunt în pericol de a pieri dacă se va pierde dreapta credință, Ortodoxia, și vor domni erezia și înșelarea26.

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
După prezentarea de mai sus a fenomentului panereziei ecumenismului, a pericolelor și a tragicelor lui
consecințe, atât în dogmatică cât și în învățătura mântuitoare a Bisericii Ortodoxe Universale, constatăm că întradevăr acum Ortodoxia se află într-un grav pericol.
Credem cu smerenie că se impune convocarea cât mai curând cu putință a unui Sinod Ortodox, care să
cerceteze aceste probleme arzătoare și fierbinți de mai sus, permanent sub lumina învățăturii și tradiției biblice, patristice și canonice a Bisericii Ortodoxe Universale și să se ia o hotărâre de condamnare atât împotriva ecumenismului, cât și a celor care urmează, învață și transmit altora această panerezie, astfel încât să înceteze scandalurile și confuzia din rândul clerului și al poporului credincios.
Să îndrăznim să rupem lanțurile ecumeniste, să ieșim din închisoarea ecumenistă și să ne eliberăm din robia panereziei ecumenismului, cu puterea cea dumnezeiască și cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, rămânând
”următori ai Sfinților Părinți.” Cu rugăciunile dumneavoastră, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Teodosie.
Cu părintești binecuvântări,
Mitropolitul
SERAFIM al Pireului
(traducere din neogreacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu)

Mitropolitul Serafim de Pireu ne arată că cei care fac parte din clubul Rotary, Lions și Loji Masonice iși pierd automat calitatea de creștini ortodocși(isi pierd preotia in cazul preotilor) si trebuie reprimiți in Biserică prin Taina Mirungerii

audio:

Partea I

Partea a II-a

Predica IPS Serafim de Pireu la Constanta
Despre Masonerie

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Una dintre înșelările pe care le-a creat diavolul pentru combaterea și distrugerea lucrării Domnului nostru Iisus Hristos și pentru împiedicarea și zădărnicirea mântuirii în Hristos a omului și a lumii este Masoneria sau Francmasoneria, ce acționează în societatea noastră, desigur sub acoperirea și ocrotirea legilor și a statelor. Căci masoneria funcționează, cel puțin în Grecia, ca ”Fundație”, recunoscută de stat prin decretul prezidențial din 21 ianuarie 1927, prin decretul regesc din 19 iulie 1948 și cel din data de 23 decembrie 1955. Astfel acționează nederanjată în societatea noastră, pentru promovarea și împlinirea scopurilor ei.
S-a dovedit în mod repetat și de către mulți că masoneria este o organizație care funcționează în mod secret și conspirativ, în colaborare cu toate celelalte ramuri ale ei (Rotary, Lyons, HAN, HEN, Cercetașii, Rositers)27, având ca scop principal distrugerea societății și dărâmarea politică și culturală a popoarelor din întreaga lume.
Distrugerea pe care masoneria vrea să o aducă societății grecești a început odată cu transplantarea din Anglia a primei Loje în ”Răsăritul nostru”, în Smirna, în anul 1745 și extinderea apoi a Lojilor în Constantinopol (1748), în capitala și conducătoarea Ortodoxiei grecești (Patriarhia Ecumenică)28.
Pătrunderea masoneriei în Rărăitul ortodox, favorizată de climatul cultural european din Asia Mică și de
alcătuirea cosmopolită a populației ei, a mers în paralel cu pierderea puterii credinței creștine și a tradiției ortodoxe de aici. La sfârșitul secolului al XVIII-lea s-a reușit și înființarea de loji masonice în spațiul grec mitropolitan (n.tr. – în orașele Greciei continentale). Sprijinită mai ales de elementul urban, masoneria a acționat și acționează în rândul intelectualilor, al comercianților, al celor care au o influență socială asupra populației și al politicienilor.
Așadar, se înțelege faptul că masoneria este un mare parazit al societății ortodoxe și trăiește astfel pe trupul ei, cu consecințe cumplite pentru coeziunea și identitatea ei29, pentru că masoneria este o creație a unor străini, care s-a transplantat în țara noastră și rămâne cu totul străină față de identitatea și cultura noastră și în esența ei
este incompatibilă cu aceasta. De aceea, prezența și activitatea ei în societate are ca rezultat dezmembrarea ideologică a societății, devreme ce se dezvoltă ca o tumoare mortală pe trupul ei. Acest lucru e conștientizat la nivelul nostru popular mai larg, așa cum se vede din caracterizarea imoralității cuiva atunci când se comportă ”ca un mason”!
În ultimii ani activitatea masoneriei s-a consolidat și s-a intensificat, din cauza îmbolnăvirii și instabilității situației politico-sociale a țărilor lumii. Masoneria își tăinuiește și tăgăduiește caracterul ei religios, care, însă stă în ființa ei. Această tăgăduire a masonilor, însă, se lovește de divergența cu propriile lor texte, precum Carta Statutului și Regulamentul General al Lojei, dar și de declarațiile, de-a lungul timpului, ale unor masoni cunoscuți. Important este însă faptul că acest caracater de religie al masoneriei este cunoscut și de către poporul ortodox și de conducerea lui duhovnicească și este declarată mereu, cu fiecare ocazie, pentru demascarea masoneriei și pentru apărarea turmei ortodoxe.
Deja de la prima combatere pe larg a masoneriei în țara noastră (Grecia), de către monahul aghiorit Agapie Kollivas Papadonatos30, este abordată masoneria ca o religie care combate Ortodoxia și creștinismul în general.
”Credința francmasonică – citim în lucrarea acestuia – este cea mai nelegiuită și mai vătămătoare pentru
neamul omenesc din câte credințe greșite au existat de la începutul lumii și până azi.” Iar monahul Agapie trage concluzia că masoneria este anticreștinism și respingerea totală a creștinismului.
27 În legătură cu aceasta vezi cartea noastră (a Î.P.S. Serafim de Pireu), Masoneria, religia antihristului, Editura Elefteri Ora (Ora
liberă), Atena, 2012, p. 56. 28 Pentru stabilirea și dezvoltarea masoneriei în Răsăritul ortodox vezi Agapios Kolivas Papadonatos, Combatere a credinței francmasonice (1782), editată de pr. Prof. Dr. Gheorghios D. Metallinos și Haralambos A. Minaoglou, Editura Protipes Thessalikes,
Trikala-Atena, 2007, p. 9 ș.u. Potrivit bunului cunoscător al lucrurilor legate de masoneriei, Steven Ranciman, ”ideile masoneriei secolului al XIX-lea erau dușmănoase față de bisericile vechi.” Desigur, prin intrarea unor clerici greci în masonerie s-a reușit ”slăbirea influenței Bisericii Ortodoxe” (vezi Steven Ranciman, Marea Biserică în captivitate, traducere de Ν. Κ. Paparodos, Atena, 1979, p. 688).
29 Vezi Protopresbiter Gheorghios D. Metallinos, ”Masoneria în Răsăritul nostru”, în cartea aceluiași autor Mărturii despre probleme duhovnicești și sociale, Editura Stupul Ortodox, Tesalonic, 2010, p. 53 ș.u.
30 Idem, vezi nota 2.
9 Caracterul religios al masoneriei a fost arătat de Comisia Interortodoxă (întrunită în Sfântul Munte Athos, în anul 1930), dar și de profesori ai Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Atena, în anul 1933, a căror opinie a fost adoptată de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei31 în același an, care apoi a fost reînnoită prin hotărârile sinodale din anii 1968, 1972 și 1996, tipărite în broșuri speciale ”Către popor” în anii 1982 și 1996 și prin Enciclica Sfântului Sinod din martie 2014.
Din textele însele ale masoneriei se dovedește că aceasta acceptă și crede într-o zeitate, care este numită Mare Arhitect al Universului (M.A.U.). Masoneria are slujbe echivalente cu cele ale Bisericii (”taine”, de exemplu: cununie, botez, cult, simboluri, sfințire de templu, înmormântare) cu o rânduială ceremonială specială. În textele masonice M.A.U. e făcut cunoscut prin numele: Lucifer, Diavol, Satana, Beelzebul, Veliar, Bafomet, Demon ș.a.
Așadar, mărturisirea masoneriei însăși despre caracterul ei religios este clară.32 În Constituția Marii Loje a Greciei (20 decembrie 1949) se declară categoric: ”Masoneria liberă crede în existența lui Dumnezeu, numit Marele Arhitect al Universului.” Iar în Enciclopedia Masonică a lui N. H. Laskaris, tipărită cu aprobarea Marii Loje a Greciei și în articolul: ”Religie și Francmasonerie” citim: ”religia masonică nu face diferențieri. Acceptă în sânul ei primitor bărbați ai oricărei învățături și nu favorizează sau dezaprobă în mod absolut nici o dogmă religioasă… Religia masoneriei este religia generală a naturii și a revelației primordiale – a celei moștenite de noi de la clerul ei antic și patriarhal – întru care toți oamenii pot să coexiste.”
Adică acest caracter sincretist și idololatru al masoneriei este fățiș, precum și caracterul ei anticreștin, lucru care se vede din conducerea ei mondială, care se opune catolicității și ecumenicității Bisericii și credinței creștine. Acest lucru este subliniat în hotărârea istorică a Bisericii Greciei din anul 1933, conform căreia
masoneria ”nu este doar o organizație filantropică sau o școală filosofică, ci constituie un sistem de inițiere în religiile de mistere care ne aduce aminte religiile și cultele de misterii vechi naționale (grecești) … În mod deja dovedit este vorba de o religie de mistere, întru totul diferită … și străină de religia creștină … care caută să
cuprindă… la sânul ei întreaga omenire… înălțându-se pe sine ca pe un fel de superreligie.”
Și vredicul de pomenire arhimandrit Epifanie Theodoropoulos, luminat duhovnicește și teolog vestit, remarcă faptul că masoneria ”are ambiția de a ajunge religia întregii omeniri… să devină o superreligie”33. Masoneria este ”un cult păgân secret, ostil credinței imaculate a Bisericii Universale Ortodoxe.” Adică ea este în mod clar o religie și o credință anticreștină și idolatră. Masonii sunt ”adoratori ai diavolului și sataniști, adepți ai religiei antihristului.”34
Se constată, de asemenea, faptul că masonii, cel puțin cei din cele mai înalte grade ale lor, sunt adoratori ai diavolului, se roagă lui Lucifer ca Bafomet, așa cum îl numesc pe dumnezeul lor cu chip de țap. De altfel sunt indiscutabile și legăturile lor cu vrăjitoria. Bunul cunoscător al masoneriei, P. Naudon, ne informează că anumite ceremonii… și-au stabilit ca și scop”practicarea magiei, care este folosită de om pentru ca el să aibă înrâurire asupra lumii (n.tr. – să poată manipula lumea)”35.
Argumentul masoneriei că ea nu se ocupă cu politica și nu se amestecă în desfășurarea evenimentelor politice nu este adevărat. Caracterul religios al masoneriei, care funcționează în mod expansionist și mondial, merge alături de participarea sa directă la procesele politice internaționale. Activitatea ei politică urmărește exercitarea influenței asupra persoanelor politice, pentru manipularea desfășurării politicilor internaționale.
Așadar, masoneria nu este deloc o organizație filantropică, așa cum pretinde ea, având ca scop păstrarea
moralei în întreaga lume. Scandalul Lojei italiene Ρ 2 din anul 1981 a fost una dintre cele mai mari dovezi despre legătura masoneriei cu intrigile politice36.
31 Hotărâre referitoare la Masonerie a Ierarhiei Bisericii Greciei.
32 În revista masonică Pitagora-Cunoscătorul, 1935, într-un articol al teoreticianului lojei, A. Pike, citim: ”Francmasoneria urmărește răspândirea numai a propriului ei ”crez” ca o religie univsersală care se învață de la natură și cu ajutorul logicii. Lojele
masonice nu sunt temple iudaice sau musulmane sau creștine. Masoneria reia principiile morale ale tuturor religiilor… Ea ia ce este mai bun din toate crezurile…”; vezi N. Psaroudakis, Masoneria. Vipera Sionismului, Editura Frontul ortodox, Atena, 1991, pp. 116-
117.
33 Arhim. Epifanie Theodoropoulos, Masoneria sub lumina adevărului, Editura Patmos, Atena, 1965, p. 18. Scopul ei rămâne întotdeauna clar și concret: este promovarea sincretismului religios în cadrul ecumenismului (intercreștin și interreligios), prin devalorizarea oricăror tradiții și idealuri religioase.
34 ”Scrisoare deschisă către Consiliul Suprem de gradul 33 al Marii Loje a Greciei”, în ziarul Orthodoxos Typos (Presa ortodoxă),
30 noiembrie 2012. 35 Paul Naudon, Freancmasoneria, traducere de Gheorghios Zografakis, Atena, 1996, pp. 109-110.
36 Loja, în colaborare cu Mafia, cu CIA și cu Banca Vaticanului a participat la răsturnarea democrației italiene și la așezarea ei în stare de subordonare față de SUA; vezi N. Psaroudakis, Masoneria. Vipera …, pp. 90-98; K. Tsarouhas, Masoneria în Grecia, editura
Ellinika Grammata (Scrisori grecești), Atena, 2004.
10 Prin activitatea ei politică, masoneria se dovedește antidemocratică, devreme ce subminează funcționalitatea societății democratice și siguranța statală mai ales în perioade de criză. ”Clubul Bildenberg este o superlojă… un comitet de conducere infam mondial, care acționează pentru dizolvarea neamului și a statului și pentru promovarea în rândul maselor a ideii necesității unei supraconduceri mondiale.”37 Așadar, ea promovează țelurile globalizării, care sunt dărâmarea și zdrobirea tuturor popoarelor de pe pământ. Scopurile politice ale masoneriei se remarcă într-o perspectivă universală. Asociația masonică Illuminati arată pe față și susține forma de ”guvernare mondială”, ca și conducătorii politici care au o legătură specială cu Clubul Bildenberg. În paralel, masoneria își instruiește membrii ”spre a dobândi o lipsă de scrupule față de problemele naționale importante.”38
De altfel, jurămintele înfricoșătoare pe care le dau masonii în timpul inițierii lor batjocoresc persoana umană și împart societatea, pentru că se face deosebire între masonii ”cei curați” și oameni cei ”nelegiuiți”, adică toți ceilalți oameni, având drept consecință eliminarea celor săraci din punct de vedere economic, a țăranilor, a muncitorilor și a tuturor negrilor de pe fața pământului. Dar și masonii de grade inferioare nu cunosc cele uneltite de masonii de cele mai înalte grade. ”Cei neinițiați în gradele superioare masnice sunt victime tragice
ale unei înșelăciuni nemaiîntâlnite.”39 Așadar, este lesne de înțeles că argumentul masonilor că rămân creștini ortodocși fideli dovedește ori că ei nu cunosc creștinismul în ansamblul lui, ori că vor să ne înșele. Iar acest lucru se întâmplă deoarece ei nu își arată identitatea lor adevărată. De aceea este valabil întru totul și mereu caracterul ireconciliabil și incompatibil
al calității de mason cu cea de creștin ortodox. Aceasta este constatarea tuturor ortodocșilor care s-au ocupat în mod sistematic de problema masoneriei.
Masoneria, socotind și pe Hristos printre ”misticii” ei, urmărește de fapt prinderea în capcană a creștinilor, încercând să creeze impresia, desigur celor care nu au o temelie solidă în credința creștină că în cadrul ei este păstrat Hristos cel propovăduit de sfinții noșțtri. Ceea ce se reușește, însă, este blasfemierea Conducătorului credinței noastre prin negarea unicității și exclusivității Lui în mântuirea omului și a lumii.40
Potrivit vrednicului de pomenire Mitropolit Ambrozie de Elefteroupolis, ”inițierea în masonerie a oricărui creștin ortodox constituie… lepădare de credința ortodoxă și aderarea la o altă religie.”dar și Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a declarat în anul 1933 că ”se cuvine ca fiii credincioși ai Biserici să se țină departe de masonerie.”
În acest punct, însă, se comit greșeli foarte grave de către acei ierarhi care, primind pentru Mitropoliile lor daruri și donații bănești din partea lojelor masonice, promovează și sprijină activitatea acestora. Scrisorile de mulțumire ale acestor mitropoliți sunt publicate apoi în revistele masonice și ele devin astfel cea mai bună publicitate în favoarea masoneriei, cât și prilej de ademenire a celor membrilor slabi și neinformați ai pliromei (poporului ortodox) care poartă numele lui Hristos.
De altfel, patriarhi și patriarhii acordă adesea decorații și alte distincții unor masoni oficiali cunoscuți. Acest lucru se întâmplă pentru asigurarea, potrivit părerii lor, a sprijinului din partea masoneriei. În esență, însă, este
vorba de trădarea credinței noastre celei imaculate și renegarea lui Hristos și a Ortodoxiei și, în același timp, căderea din vrednicia de cleric și păstor al trupului eclezial.
Există, însă, și ceva mai rău. Nu au loc acțiunile cuvenite pentru dezmințirea celor publicate în revistele masonice despre unii clerici ortodocși care ar fi masoni. Ce alt lucru reușește, însă, această tăcere decât să confirme argumentele masonilor? Și iată că masoneria, pentru provocarea de impresii, menționează ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ca fiind membrii ei, dar doar după moartea lor, când nu mai este posibil să mai primească de la cei calomniați răspunsul cuvenit.
Este, însă, posibil – și necesar–ca Bisericile, clericii care sunt prezentați de loje ca masoni să dezmintă public și cu tărie publicațiile masonice și pentru reabilitarea memoriei așa-zișilor clerici masoni, dar și pentru liniștirea
sufletelor credincioșilor și pentru accentuarea din nou a incompatibilității calității de mason cu aceea de credincios ortodox.
Vizavi de argumentul masoneriei că un cleric grec celebru a fost inițiat de curând în gradul al 18-lea și că au fost înrolați în rândurile masoneriei încă alți trei clerici, cu curaj am declarat că vom depune plângere ca să se dovedească dacă ”în afară de sataniști, masonii sunt și calomniatori ai Bisericii Ortodoxe” și că vom aduce 37 În legătură cu aceasta vezi articolul lui în ziarul Orthodoxos Typos, 1 mai 2009. În revista masonică Ilissos, iulie 1956, p. 66 citim că ”guvernarea mondială este o necesitate.” 38 În legătură cu aceasta vezi Vasilios Lambropoulos, Dicționarul negru al masoneriei, Atena, 2001, p. 13. 39 Ibidem, p. 7 ș.u. 40 Faptele Apostolilor 4, 12. 11 problema în discuția Sfântului Sinod al ierarhiei Greciei. Rezultatul a fost acela că masonii au răspuns că ”au făcut o greșeală” (n.tr. – când au publicat cele menționate mai sus)41! Este, de asemenea, important faptul că Biserica Ortodoxă a luat de mult timp poziție împotriva masoneriei, subliniind rolul ei întunecat și caracterul ei anticreștin. Prima condamnare teoretică a masoneriei în cadrul
Patriarhiei Ecumenice a avut loc aproape în același timp cu înființarea lojilor din ”Răsăritul nostru (ortodox).” Mărturia unui document aghiorit menționează publicarea unei scrisori sinodale de condamnare a masoneriei în
anul 174542. De asemenea, anatema (excomunicarea) patriarhală din anul 1793 (patriarhul Neofit al II-lea) îi includea și pe ”adepți lui Voltaire, pe francmasoni, pe adepții lui Rossos și ai lui Spinoza”, adică pe promotorii Revoluției franceze. Elogiem de asemenea ierarhia cea venerabilă a Bisericii din Grecia pentru condamnarea oficială în mod repetat a masoneriei (1933, 1968, 1972, 1996, 2014), cât și pentru broșurile cu textele ei ”Către popor” editate de-a lungul timpului (în 1984 și în 1996) pentru apărarea turmei de boala masonică. De asemenea, ierarhi din trecut, precum fostul mitropolit Augustin al Florinei și Ambrozie de Elefteroupolis, au condamnat în mod repetat în cuvintele și în scrierile lor rătăcirea masonică, apărând turma ortodoxă de pericolul masonic. Exemplul lor îl urmează și astăzi mulți Înaltpreasfințiți mitropoliți de-ai noștri, care nu încetează ca prin declarații, articole în ziar și prin cărțile lor să lumineze turma și întreaga lume ortodoxă.
Dincolo, însă, de informarea continuă a turmei în parohiile noastre este nevoie să fie alcătuită tactica
pastorală necesară pentru înfruntarea masoneriei, dar și pentru acei ortodocși care au fost atrași în rândul masoneriei. Nu trebuie să uităm cu rugăciunea este cea mai mare armă a noastră și în acest caz43.
Este nevoie, însă, să se interzică și participarea celor dovediți ca fiind masoni activi la Sfintele Taine ale Bisericii, nu numai la Dumnezeiasca Împărtășanie, dar și ca nași la botezuri. De asemenea, o grijă permanentă a
preoților parohi trebuie să fie informarea catehetică și sprijinirea acelor familii în care unul din membri aparține unei loje masonice, pentru abordarea lor creștină.
Însă mult mai energică trebuie să fie atitudinea ierarhiei care păstorește Biserica față de acei credincioși care cred că pot să rămână creștini ortodocși, în pofida înrolării lor în masonerie. Este nevoie ca toți aceștia să fie informați și catehizați, dar mult mai mult aceia care își exprimă dorința de a părăsi masoneria și a se întoarce la Biserica Mamă.
Este nevoie ca și aceștia să fie catehizați, pentru că părăsirea trupului eclezial este rod al indiferenței față de adevărul ortodox. Cei ce nu au gustul experienței ortodoxe cad ușor victime propovăduitorilor tuturor ereziilor și ai masoneriei. Întoarcerea în Biserică trebuie să se facă prin semnarea unei declarații de lepădare de masonerie, așa cum se întâmplă cu toți cei care se întorc de la erezii la Ortodoxie.
Cu atât mai mult cu cât masoneria nu este o erezie ”creștină”, ci este o panerezie și o religie satanică, după semnarea scrisorii de lepădare de masonerie este nevoie neapărat să se facă din nou Mirungerea celui întors, dacă fusese inițiat în oricare dintre gradele masonice. Pe de altă parte, când se dovedește clar intrarea unui cleric ortodox în masonerie, caterisirea lui este un imperativ al tradiției noastre sinodale, ”pentru ca și ceilalți să aibă teamă.”44
Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Revocarea decretelor în favoarea masonerieI și desființarea lojelor masonice este datoria fiecărui stat. De asemenea, este nevoie să fie desființată Fundația Masonică din Grecia, pentru că apare ca și fundație, în vreme ce din punct de vedere legal s-a abătut de la scopurile înființării sale. Masoneria nu este o ”religie cunoscută” (vezi articolul 13, paragraful 2 din Constituția grecească), iar înființarea Fundației Masonice în Grecia este rodul minciunii și al înșelării statului, a justiției și a societății45. AMIN!
41 În legătură cu aceasta vezi ziarul Orthodoxos Typos, numărul 139 pe 2012, p. 7.
42 În legătură cu aceasta vezi Agapios Kollivas, op. cit., p. 12.
43 Vezi rugăciunea din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: ”pe cei rătăciți îi întoarce și îi unește cu Sfânta Ta Biserică Universală și
Apostolică.”
44 I Timotei 5, 20.
45 Completul de judecată al Judecătoriei din Atena, prin hotărârea sa nr. 2060 din 6 decembrie 1969 consideră că masoneria este ”o
organizație secretă, necunoscută în conținutul ei, nu numai celor mulți, dar chiar și masonilor înșiși”, de aceea a și condamnat
masoneria. În anul 1984 și după scrierea multor articole de ziar și multe problematizări s-a votat de către ministrul de atunci al
Justiției, domnul G. A. Mangakis, o lege prin care se interzice judecătorilor să fie și masoni. Ministrul a declarat (conform ziarului
Elefterotipia din 29 februarie 1984) că ”participarea judecătorilor la o organizație care își impune caracterul secret consituie o
problemă gravă de indisciplină” (vezi Legea 1796 din 1968, articolul 40, alineatul 7), referindu-se în mod clar la masonerie.