Textul Patriarhilor Ortodocși ce pregatește Marele Sinod Panortodox este neortodox!- dupa cum demonstreaza Profesorul de Dogmatica Dimitrie Tselenghidis

Scrisoarea domnului profesor Tselenghidis:

Înaltpreasfințite[1],

În vederea convocării Sfântului Sinod al Bisericii Rusiei, aș dori cu evlavie să vă pun în atenție anumite sugestii și observații teologice referitoare la textele, publicate deja, ale celei de-a V-a Conferințe Panortodoxe Presinodale, texte de care în curând vă veți ocupa pentru a lua decizii asupra lor la nivel sinodal.

Observațiile mele teologice vizează textul:

             ”RELAȚIILE BISERICII ORTODOXE CU RESTUL LUMII CREȘTINE”.

Textul acesta dă la iveală un lanț întreg de inconsecvențe sau chiar de contradicții teologice. Astfel, la articolul 1 proclamă conștiința de sine bisericească a Bisericii Ortodoxe, considerând-o – foarte corect – ”Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”. Însă, la articolul 6 prezintă o formulare care vine în contradicție cu articolul de mai sus (1). Se menționează în acest sens, că ”Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a celorlalte Biserici și Confesiuni Creștine care nu se află în comuniune cu aceasta”.

Aici se pune următoarea întrebare teologică cât se poate de îndreptățită: Dacă Biserica este ”UNA”, potrivit Simbolului de Credință și a conștiinței de sine a Bisericii Ortodoxe (Art. 1), atunci cum de se vorbește despre alte Biserici Creștine? Este evident că aceste alte Biserici sunt eterodoxe.

Însă ”Bisericile” eterodoxe nu pot fi numite sub nici o formă ”Biserici” de către ortodocși, pentru că, dacă abordăm lucrurile din punct de vedere dogmatic, nu se poate vorbi de un pluralism al unor ”Biserici” care au dogme diferite, și anume în multe aspecte dogmatice. În consecință, atât timp cât aceste ”Biserici” rămân neschimbate în ereziile din credința lor, nu este corect din punct de vedere teologic să le recunoaștem – și anume la nivel instituțional – caracterul de Biserică, fiind ele în afara ”Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”.

La același articol (6) există și o a doua contradicție teologică gravă. La începutul acestui articol se menționează următorul lucru: ”Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea acesteia este cu neputință de zdruncinat”. Însă la sfârșitul aceluiași articol se scrie că Biserica Ortodoxă, prin participarea ei la Mișcarea Ecumenică, are ca ”scop cert pregătirea căii care duce către unitate”.

Aici se pune întrebarea: De vreme ce unitatea Bisericii este un dat, atunci ce fel de unitate se mai caută în cadrul Mișcării Ecumenice? Oare se înțelege prin aceasta întoarcerea creștinilor occidentali la Biserica cea UNA și unică? Așa ceva însă nu reiese din litera și duhul textului în întregul său. Dimpotrivă, chiar se dă impresia că este o realitate sciziunea din interiorul Bisericii, iar perspectivele celor care participă la dialoguri vizează tocmai unitatea scindată a Bisericii

Prin neclaritatea sa, creează confuzie teologică și articolul 20, care spune: ”Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt determinate întotdeauna pe baza criteriilor canonice ale tradiției bisericești deja existente (canoanele: 7 al Sinodului II Ecumenic și 95 al Sinodului 5-6 Ecumenic)”.

Însă, canoanele 7 al Sinodului II Ecumenic și 95 al Sinodului 5-6 Ecumenic vorbesc despre recunoașterea Botezului anumitor eretici, care își exprimă interesul de a intra în Biserica Ortodoxă. Însă, din litera și duhul textului, dacă îl judecăm din punct de vedere teologic, înțelegem că nu se vorbește deloc despre întoarcerea eterodocșilor la Biserica Ortodoxă cea Una. Dimpotrivă, în text este considerat dintru bun început ca fiind de la sine înțeleasă validitatea Botezului[2] eterodocșilor – chiar și fără o hotărâre panortodoxă asupra acestei probleme. Cu alte cuvinte, textul adoptă ”teologia baptismală”. În același timp, este ignorat în mod intenționat faptul că eterodocșii contemporani din Apus (romano-catolici și protestanți) au nu doar o singură dogmă, ci o mulțime de dogme prin care se diferențiază de credința Bisericii Ortodoxe (în afară de Filioque, harul creat al Tainelor, primatul, infailibilitatea, tăgăduirea icoanelor și a deciziilor Sinoadelor Ecumenice și altele).

Semne de întrebare legitime ridică și articolul 21, în care se menționează că ”Biserica Ortodoxă… apreciază pozitiv textele teologice emise de aceasta (se referă la Comisia ”Credință și Ordine”)… cu privire la modul de abordare a Bisericilor”. Aici va trebui să atragem atenția că aceste texte nu au fost judecate de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe Locale.

În sfârșit, la articolul 22 se dă impresia că Sfântul și Marele Sinod care urmează a se întruni pornește de la premisa infailibilității hotărârilor sale, întrucât consideră că ”păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată doar de sistemul sinodal care în Biserică constituie întotdeauna judecătorul competent și ultim asupra subiectelor credinței”. În acest articol se trece cu vederea faptul istoric că în Biserica Ortodoxă criteriul ultim este conștiința dogmatică veghetoare a pliromei[3] Bisericii, care în trecut a validat sau a judecat a fi tâlhărești și sinoade considerate ca ecumenice. Sistemul sinodal prin el însuși nu asigură în mod mecanic corectitudinea credinței ortodoxe. Acest lucru se întâmplă doar atunci când episcopii sinodali au înlăuntrul lor lucrător pe Sfântul Duh și Calea Ipostatică, adică pe Hristos, așa încât sinodalii să fie în fapt”următori ai Sfinților Părinți”.

EVALUARE GENERALĂ A TEXTULUI

Prin cele ce s-au scris și se sugerează în mod limpede în textul de mai sus, este cât se poate de clar că inspiratorii și alcătuitorii lui operează o legalizare instituțională a sincretismului și ecumenismului creștin prin hotărârea[4] unui Sinod Panortodox. Acest lucru însă ar fi catastrofal pentru Biserica Ortodoxă. Din acest motiv propun cu smerenie retragerea lui în totalitate.

Și o observație teologică la textul ”TAINA CĂSĂTORIEI ȘI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA”. La articolul 5.i, se menționează: ”căsătoria dintre ortodocși și eterodocși este oprită potrivit acriviei canonice, neputând fi binecuvântată (canonul 72 al Sinodului 5-6 Trulan), dar poate fi binecuvântată prin pogorământ și din iubire de oameni, cu condiția clară ca pruncii ce rezultă din această căsătorie să se dorească (de către părinți) a fi botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă”.

Aici, condiția clară ca „pruncii ce rezultă din această căsătorie să se dorească a fi botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă” vine în contradicție cu validarea teologică a căsătoriei ca Taină a Bisericii Ortodoxe și acest lucru, pentru că apare nașterea de prunci – în legătură cu botezarea pruncilor în Biserica Ortodoxă – care ar consfinți sacralitatea căsătoriilor mixte, lucru interzis în mod clar de anumite canoane ale Sinoadelor Ecumenice (72 al Sinodului 5-6 Ecumenic). Cu alte cuvinte, un sinod neecumenic, așa cum este Sfântul și Marele Sinod ce urmează a se întruni, relativizează o hotărâre clară a unui Sinod Ecumenic. Iar acest lucru este inadmisibil.

Și încă ceva. Și dacă din nunta săvârșită în Biserica Ortodoxă nu rezultă prunci, această căsătorie este validată teologic în virtutea intenției soțului eterodox de a-și fi integrat eventualii copii în Biserica Ortodoxă?

În consecință, din punct de vedere teologic, paragraful 5.i trebuie eliminat.

Cu cel mai profund respect,

untitled

Dimitrios Tselenghidis,

Profesor al Universității Aristoteliene din Tesalonic

sursa Graiul Ortodox

[1] Am scris acest răspuns la solicitarea Mișcării Juriștilor Ortodocși din Republica Moldova, în calitate de organizatori ai Conferinței Teologice Internationale Ortodoxe „Sincretismul interreligios”, care a abordat problema Sfântului și Marelui Sinod și s-a desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, în orașul Chișinău, pe 21-22 ianuarie 2016.

[2] Se instituționalizează transformarea iconomiei în dogmă, prin generalizarea excepțiilor și diluarea regulilor. Potrivit învățăturii ortodoxe, iconomia este abaterea temporară de la acrivie, de la canonul credinței, din cauza neputințelor omenești, în cazuri excepționale, având ca scop întoarcerea oamenilor la dreapta credință, în pofida piedicilor obiective.

[3] Pliroma Bisericii poate consta și într-un grup restrâns de credincioși care „priveghează și se roagă” în Duh și în Adevăr (păstrând unitatea și continuitatea cu Sfinții Părinți) în contextul manipulării în masă, ca în vremea Sfinților Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Teodor Studitul, Marcu Evghenicul, când majoritatea ierarhilor căzuseră în erezie.

[4] Acreditarea sinodală a unei învățături noi (venită din afara Sfintei Tradiții a Bisericii, a Duhului și Adevărului), nu reprezintă decât un gest de forță, de impunere autoritară a unor idei străine Ortodoxiei care are ca scop diluarea conștiinței dogmatico – ecleziale și relativizarea reperelor patristice.

 
Dictionar de termeni:
Sinod Talharesc: un sinod „panortodox” sau „ecumenic” care schimba invatatura Bisericii calcand in picioare Sfanta Scritura, Sinoadele Ecumenice si Sinoadele Locale si invatatura Sfintilor Parinti.
Biserica soborniceasca = Hristos a numit Sobornicească (Catholicească) Biserica Sa deoarece ea păstrează Adevărul şi Mărturisirea de Credinţă. (Καθολική Εκκλησία /katholiki ekklisia[1] = Biserica Sobornicească)

      Biserica Sobornicească (Catholică) este cea care mărturiseşte Credinţa Ortodoxă şi unitatea sa ţine de mărturisirea Unicei şi adevăratei Credinţe. 

– Biserica APOSTOLEASCA= una din insusirile Bisericii celei Una, cea Ortodoxa este aceea de a fi apostolica, adica intemeiata pe invatatura Sfintilor Apostoli insuflati de Duhul Sfant la Cincizecime, care au mers in toata lumea si au propovaduit Evanghelia intemeind Bisericile Locale.

– erezie = opinie in contradictie cu descoperirea dumnezeiasca, Dumnezeu a descoperit prin prooroci si prin insus Filul Sau Calea spre mantuire, insa omul prin lucrarea diavolului a inceput sa schimbe invatatura lui Hristos Dumnezeu si a Proorocilor si a Apostolilor si a Sfintilor Parinti, faurind religii dupa propriile lor patimi si interese, acestea se numesc erezii. 

– eterodox = cel care nu e crestin ortodox

–  ecumenic = a toata lumea ortodoxa, a toata Biserica, pentru toata lumea locuita, crestin ortodoxa

– ecumenism = o miscare sincretista care cauta sa uneasca toate credintele eretice, eronate si sa schimbe credinta ortodoxa pentru a o uni cu ereticii, faurind un ghiveci de credinte, o amestecare ca la Turnul Babel. „Consiliul Modial al Bisericilor” este un organism ecumenist la care participa activ si distructiv Bisericile Ortodoxe Locale.

– Sinod Ecumenic = Sfintii Parinti s-au adunat sa combata o erezie si sa o taie din Trupul Bisericii pentru a nu afecta organele sanatoase ale Bisericii, aceasta adunare a tuturor episcopilor si a credinciosilor care au marturisit Adevarul si pe Hristos si au combatut erezia se numesc Sinoade Ecumenice. Sinoadele Ecumenice nu au creeat Dogme noi ci au formulat Dreapta Credinta in contradictie cu invatatura eretica.

– Sinod Local = este adunarea episcopilor dint-o Biserica Locala, de exemplu episcopii din Biserica Ortodoxa Romana cand se aduna formeaza un Sinod Local care poate dezbate probleme organizatorice si morale, exista si Sinoade Locale care au avut in centrul lor episcopi sfinti, luminati de Duhul Sfant, care au dat invataturi valabile in toata Biserica. 

– Dogma = Descoperirea facuta de Dumnezeu pentru mantuirea omului ce a fost formulata in scris pentru a se combate ereziile( invataturile eronate) de catre Sfintii Parinti de la Sinoadele Ecumenice

– Traditie = traditia in senul de Sfanta Traditie reprezinta suma invataturii Sfintilor Parinti care nu se contrazice in sine, ci se confirma de catre toti Sfintii Parinti din toate secolele- ceea ce s-a crezut de catre toti Sfintii, pretutindeni si totdeauna, iar un Sinod trebuie sa confirme obligatoriu invatatura Sfintior Parinti si a Sinaodelor Ecumenice si sa nu iasa din granitele invataturii lor sau sa ii contrazica. Daca un sinod contrazice invatatura Sinoadelor insuflate de Duhul Sfant, numind, de exemplu confesiunile crestine a fi „Biserici” asta insemna ca sinodul respectiv este unul talharesc. 

– pleroma = plinatatea Bisericii- toti membrii Bisericii, patriarhi, episcopi, preoti, credinciosi, calugari- cu totii impreuna – daca un Sinod nu exprima credinta plinatatii Bisericii, atunci e talharesc.

– ontologie = insemna existential, fiintial, ceea ce exista prin sine, pe muntele Sinai la Rugul Aprins, Dumnezeu ii spune lui Mosie ca El este Cel ce Este.

– panortodoxie = ceea ce este pentru toata ortodoxia, pentru toata Biserica Ortodoxa- cuvantul panortodox este unul impropriu, pentru ca ar presupune ca ortodoxia ar fi o denominatiune printre alte denominatiuni crestine, ca ar fi „un grup de Biserici”, pe cand Biserica Ortodoxa este singura Biserica lasata de Hristos

– teologie baptismala = erezia care afirma ca oricine e botezat in numele Sfintei Treimi de catre orice eretici are Harul Botezului si nu mai trebuie botezat in Biserica Ortodoxa, pentru ca ar face, chipurile, parte din Biserica prin rostirea magica a formulei Botezului de catre orice eretic.  Pentru ca cineva sa fie botezat si sa primeasca Harul Botezului trebuie ca inainte de botez sa marturiseasca toata credinta Ortodoxa si cel care il boteaza sa fie membru al Bisericii Ortodoxe.

– Filioque= erezia ce afirma ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, nu numai de la Tatal- aceasta e erezia Romano-catolicilor

– Harul creat al Taineor= erezia conform careia in Sfintele Taine nu ar lucra insasi Dumnezeu ci un har intermediar creeat de Dumnezeu, ceea ce nu poate duce pe om la sfintire si indumnezeire, ci il tine mereu distant de Dumnezeu, erezie a Romano-catolicilor

– infaibilitatea papala= ideea conform careia papa de la Roma e fara de gresala

 

Iata textul semnat de Inataistatatorii Bisericilor Ortodoxe adoptat pentru Marele Sinod Panortodox

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină Proiect de document pentru Sinodul Pan-Ortodox, adoptat la a V-a Conferință presinodală de la Chambésy, 10-17 octombrie 2015

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolică, crede cu tărie în conștiință Sa eclezială profundă și în locul important pe care îl are aceasta în promovarea unității creștinilor în lumea de astăzi.

2. Biserica Ortodoxă își fundamentează unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos și pe comuniunea întru Sfânta Treime și Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, pe care Biserica le trăiește până în ziua de astăzi. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și misiunea sa ecumenică cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine.

4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor“, a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, fiind chiar în fruntea căutării căilor și modalităților pentru restabilirea unității credincioșilor în Hristos, participând la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale și contribuind, ulterior, la formarea și dezvoltarea acesteia. În plus, datorită duhului ecumenic și filantropic care o caracterizează și a voinței divine  “Care voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat pentru refacerea unității creștinilor.Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică nu este străină nicidecum de natura și istoria Bisericii Ortodoxe, ci constituie exprimarea credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea pentru restabilirea unității creștinilor se bazează pe însăși conștiința Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, cu scopul de a căuta, pe baza credinței și tradiției Bisericii primare, a celor șapte Sinoade Ecumenice,unitatea pierdută a creștinilor.

6. În ce privește natura ontologică a Bisericii, unitatea acesteia nu poate fi compromisă. Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor biserici și confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că relațiile pe care le are cu acestea din urmă trebuie să se bazeze pe o clarificare cât mai rapidă și mai obiectivă posibil, a întregii probleme ecleziologice și, în special, a învățăturii generale pe care acestea o mărturisesc cu privire la Taine, har, preoție și succesiune apostolică. Astfel, Ea este dispusă în mod favorabil, atât din motive teologice cât și pastorale, să  ia parte la un dialog teologic cu diferite biserici și confesiuni creștine și, în general, să participe la Mișcarea Ecumenică din timpurile recente, convinsă că, pe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor Sale duhovnicești tuturor celor ce sunt în afara Ei, cu scopul de a netezi calea ce duce spre unitate.

7. In acest duh participă astăzi, activ, toate Sfintele Biserici Ortodoxe Locale în dialogurile teologice oficiale și, majoritatea dintre ele, în diferite organizații inter-creștine, bilaterale și multilaterale, făcând parte din diferite organisme naționale, regionale sau internaționale; aceasta în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea Ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională își are sursa în sentimentul de responsabilitate și în convingerea că coexistența, înțelegerea reciprocă, colaborarea și eforturile comune pentru unitatea creștină sunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți creștini, nu ignoră dificultățile legate de un astfel de proiect; în plus, Ea înțelege obstacolele care apar în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare și speră că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala Bisericii o plinește (Care pune întregul așezământ al Bisericii) (Stihiră din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile (va împlini toate lipsurile) (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul dialogurilor teologice, precum și în cadrul participării Sale la Mișcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omeneasca a celor care duc aceste dialoguri, ci, de asemenea, pe cârmuirea Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe Locale care au datoria de a participa în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu în Treime. În cazul în care o Biserică Locală decide să nu desemneze delegați – pentru unul dintre dialoguri sau pentru o adunare anume – dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici Locale trebuie, oricum ar fi – înaintea deschiderii dialogului sau a adunării în cauză – să fie obiectul unei discuții în sânul misiunii ortodoxe angajate în dialog; aceasta pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe.

10. Problemele care apar în cursul discuțiilor teologice ale Comisiilor teologice mixte nu justifică întotdeauna, raportat doar la acestea, retragerea unilaterală a delegaților sau chiar suspendarea definitivă a participării unei Biserici Ortodoxe Locale. Ca regulă generală, trebuie evitat ca o Biserică să se retragă de la dialog, făcând toate eforturile necesare la nivel inter-ortodox pentru restabilirea reprezentativității complete în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întâlnirile Comisiei mixte teologice de dialog din motive ecleziologice, canonice, pastorale sau morale, Aceasta sau Aceste Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea panortodoxă stabilită. În timpul consultării panortodoxe, Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici cu privire la ce e de făcut, inclusiv posibilitatea unei reevaluări a procesului dialogului teologic concret, în cazul în care acest lucru este considerat, în unanimitate, ca indispensabil.

11. Metodologia de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele teologice moștenite din trecut sau la cele care au putut apărea recent și cîutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, punerea la curent a pleormei Bisericii cu privire la evoluția diferitelor dialoguri. În cazul în care nu se reușește depășirea anumitor divergențe teologice, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în acea anume problemă teologică și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe Locale în vederea măsurilor care trebuie luate ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilirea finală a unității în credința adevărată și în iubire. Diferențele teologice și ecleziologice existente permit, într-un fel, o ierarhizare a dificultăților care apar pe calea realizării acestui obiectiv stabilit la nivel panortodox. Specificitatea problemelor legate de fiecare dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologia care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere în scop, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. In ciuda acestui fapt, un efort de coordonare a activităților diverselor Comisii teologice inter-ortodoxe se impune, în caz de necesitate, cu atât mai mult cu cât unitatea ontologică indisolubilă a Bisericii Ortodoxe trebuie să fie revelată și, de asemenea, manifestată în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia oricărui dialog teologic proclamat oficial corespunde sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnate în acest scop; Președintele Comisiei inter-ortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale, anunță închiderea dialogului. Niciun fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. Decizia panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, în cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes, trebuie să se bazeze peunanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării Ecumenice contemporane esteConsiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe Locale au devenit membre. CMB, ca organism inter-creștin structurat, precum și alte organisme regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK) și Consiliul din Orientul Mijlociu, cu toate că nu reunesc toate bisericile și confesiunile creștine, joacă un rol fundamental în promovarea unității în lumea creștină. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece au avut o opinie diferită cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile inter-creștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații inter-creștine.

17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB -, participă deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie prin toate mijloacele de care dispun la mărturia adevărului și promovarea unității creștinilor. Biserica Ortodoxă a salutat decizia CMB de a răspunde la cererea sa cu privire la constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB în conformitate cu mandatul Conferinței Inter-ortodoxe de la Salonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au condus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și au fost ratificate și încorporate Statutului și Regulamentului interior al CMB.

18. Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale lăuntrice și predaniei Bisericii primare, participând, în același timp la CMB, nu acceptă în niciun caz ideea egalității confesiunilor și nu poate concepe unitatea Bisericii ca un compromis interconfesional. În acest sens, unitatea căutată în CMB nu poate fi pur și simplu produsul acordurilor teologice, ci trebuie să fie rodul unității de credință a Bisericii Ortodoxe, așa cum a trăit-o și a păstrat-o tainic în Biserică.

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră ca o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului-baza al Constituției acestuia, conform căruia numai bisericile și confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii și credinței în Sfânta Treime, Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolitan, pot fi membre. Ele sunt în mod intim convinse că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu are nimic dintr-o supra-Biserică și nu trebuie, în nici un caz, să devină așa ceva. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, care nu poate fi decât făptuirea Bisericilor însele, din propria lor inițiativă; este vorba, mai degrabă, de crearea unui contact viu între Biserici și de a stimula studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină (Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte biserici și confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja existente (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic si 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze activitatea Comisiei “Credință și Constituție” și urmărește cu mare interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice emise de aceasta, contribuția valoroasă a teologilor ortodocși care reprezintă un pas important în Mișcarea Ecumenică pentru apropierea Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele capitale legate de credință și ordine.

22. Biserica Ortodoxă consideră condamnabilă orice încercare de a diviza unitatea Bisericii, de către persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse apărări a purității Ortodoxiei. După cum o arată întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea purității credinței ortodoxe este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii, este judecătorul competent și ultim în materie de credință.

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic inter-creștin, care ar trebui să meargă întotdeauna alături de mărturia în lume și de acțiunile care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1,8 IP), excluzând orice act de prozelitism sau alte acțiuni specifice antagonismului sectar provocator. În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca toți creștinii de bună credință, inspirați de principiile fundamentale comune ale credinței noastre, să încerce să dea un răspuns prompt și solidar, bazat pe modelul ideal al omului nou în Hristos, la problemele spinoase pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea pentru refacerea unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și că trebuie să facă față noilor provocări ale lumii de astăzi. Este esențial ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia Sa lumii creștine divizate, pe baza tradiției și credinței Sale apostolice.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru că ziua este aproape când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe: “va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16).

Chambésy, 15 octombrie 2015

Traducere Roman Ortodox in Franta și revizuită de Cuvântul Ortodox

sursa  http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/02/03/relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-intreaga-lume-crestina-document-sinodul-panortodox/

 

Anunțuri

10 comentarii

Din categoria Uncategorized

10 răspunsuri la „Textul Patriarhilor Ortodocși ce pregatește Marele Sinod Panortodox este neortodox!- dupa cum demonstreaza Profesorul de Dogmatica Dimitrie Tselenghidis

  1. Pingback: Textul Patriarhilor Ortodocși ce pregatește Marele Sinod Panortodox este neortodox!- dupa cum demonstreaza Profesorul de Dogmatica Dimitrie Tselenghidis | Dragostea se bucură de adevăr

  2. Este un text foarte important! Ar trebui ca fiecare ortodox să-l citească!

    E foarte bună ideea cu glosarul de termeni care poate nu sunt cunoscuţi de toată lumea (deşi ar trebui să fie cunoscuţi de fiecare ortodox).

  3. Emil Baciu

    Nu poti sa nu te umpli de mahnire vazand ca un asemenea text a fost semnat de Patriarhii Ortodocsi.
    Am recitit si Enciclica Patriarhilor Rasaritului de la 1848 ca raspuns la enciclina „Catre Orientali” a papai Pius al IX-lea . Se deosebesc precum culorile opuse una alteia.
    Ce s-a intamplat de la 1848 pana azi, astfel incat Patriarhii Rasaritului sa fie atat de concilianti cu erezia ?
    -in 1854 papistasii prin acelasi papa Pius IX au adoptat dogma „Imaculatei conceptii” ,
    -in 1870 la Conciliul I Vatican papa s-a declarat dumnezeu prin vechea dogma a infaibilitatii, acum intarita
    -in 1962-65 a a vut loc Conciliul Vatican II catalogat de insasi papistasii traditionalisti ca eretic si promotor al multor erezii. Este edificatoare si declaratia unui mason de gradul 33 din ritul scotian Yves Marsaudon, 1965, cu privire la acest conciliu : „…ideea curajoasa de libertate a gandirii…- se poate vorbi cu adevarat aici de o revolutie care a venit de la lojile noastre masonice – si-a raspandit magnific aripile peste acoperisul bazilicii Sf. Petru.”
    Din pacate, aceasta afirmatie este valabila si pentru Noua Roma.
    Mi-ar fi placut ca textul de la Chambesy sa fie o chemare la marturisirea Dreptei Credinte si un apel calduros catre toti cei care s-au rupt de Biserica de-a lungul secolelor, sa se lepede de erezii si sa primeasca Botezul.

    • Bine punctat!

      „Mi-ar fi placut ca textul de la Chambesy sa fie o chemare la marturisirea Dreptei Credinte si un apel calduros catre toti cei care s-au rupt de Biserica de-a lungul secolelor, sa se lepede de erezii si sa primeasca Botezul.”

      Şi mie!

  4. Marian Maricaru

    Patriarhia Română, (în spiritul viitoarelor decizii ale Marelui Sinod?) vă invită la un pelerinaj NOU!!!, la locurile „sfinte” ale unor mari erezii papiste („romano-catolice”): Fatima in Portugalia, locul arătării mincinoase a „Maicii Domnului”, care a instituit cultul inimii sale; Lourdes, și grota+bazilica „imaculatei concepții” (ascunsă strategic sub titlul, pentru naivi, al „neprihănitei zămisiliri”). Puteți lua parte și la o slujbă ecumenică. Mă întreb de ce ne mai invățau la Teologie că imaculata concepție este erezie?
    Din programul „pelerinajului” propus ortodocșilor pe siteul Patriarhiei, pe banii și mântuirea lor:
    „Ziua 4: Mic dejun. Deplasare catre Fatima: Basilica, Monumentul Inimii Neprihănite a Mariei si Inima Sacra a lui Iisus, micul sat „Aljustrel Luar” locul celor trei păstori cărora li s-a aratat Maica Domnului. Cazare si cina la hotel in Santiago de Compostela.

    Ziua 5: Mic dejun. Santiago de Compostela – Catedrala (mormantul Sf. Ap. Iacob cel Mare) Tur de oras pietonal cu ghid local: Turnul cu Ceas, Piața Argintarilor, Plaza de la Quintana,Plaza Azabacheria. Vom avea timp pentru a explora orașul vechi. La ora 19.30 putem participa la celebra slujba „Liturghia pelegrinului”. Cazare si cina la hotel in Santiago de Compostela .

    Ziua 6: Mic dejun. Deplasare catre Burgos. Tur de oras panoramic cu city bus local: Catedrala din Burgos este o opera de arhitectura gotica si patrimoniu UNESCO. Aici este ingropat eroul national spaniol El Cid. Arhitectura civilă a orașului are exemple frumoase în Casa Miranda si Casa de Angulo. Cea mai remarcabila arhitectura este in Casa del Cordon, locul unde regii catolici l-au primit pe Cristofor Columb, după a doua vizita sa în America. Cazare si cina la hotel in Burgos.
    Ziua 7: Mic dejun. Deplasare catre Franta – Lourdes, important loc de pelerinaj: Grota Revelatiilor, Grota și Bazilica Neprihănitei Zămisliri. Cazare si cina la hotel in Lourdes. .”
    http://www.basilicatravel.ro/pelerinaje-2016/pelerinaje-septembrie-2016/nou-pelerinaj-in-spania-portugalia-franta-/-2016.html

  5. Dar am găsit şi eu ceva interesant, ce făcea Preafericitul când era copil:

    „A doua zi am mers amândoi la părintele Vlasie şi i-am spus că vrem să ne întoarcem la Ortodoxie. Ne-a spus că slujba de întoarcere trebuie oficiată de un episcop, însă atunci era sosit în vizită la mănăstire IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei. Însoţit de părintele Vlasie, am mers şi am stat de vorbă cu el. Ne-a povestit că şi el mergea din când în când la penticostali când era copil, însă nu s-a ferit să se convertească. [Presupun că e un nu în plus.] I-a dat dezlegare unui preot să facă slujba de Mirungere pentru întoarcerea noastră la Ortodoxie.”

    Preafericitul avea apucături ecumeniste de mic copil!!

    Sursa: http://marturieathonita.ro/impresionant-marturia-unui-protestant-intors-la-adevarata-credinta/

    (Din păcate, „Mărturie athonită” nu indică articolul-sursă original, ci numai site-ul de pe care s-a preluat: Ganduridinierusalim.com)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s