M-a întrebat un prieten ce părere am despre “măicuţa” Cristina (http://www.livebiz.ro/video/aparitie-incredibila-la-vocea-italiei-sora-cristina-a-intors-toate-cele-4-scaune-si-a-fost-aplaudata-minute-in-sir/). Mi s-a părut o întrebare suficient de interesantă încât răspunsul la ea să constituie subiectul unei postări pe blog. Mai ales că văzusem, cu două zile în urmă, ce se mai discuta pe net, despre aceasta.
Părerea mea este că “măicuţa” ar putea face un spectacol simfonic împreună cu Fratello Metallo (www.youtube.com/watch?v=xgf6XBMCf_g) şi cu dervişii dansatori (www.youtube.com/watch?v=L_Cf-ZxDf), iar cineva ar putea recita, în deschidere, din lirica mistico-erotică a lui Danzanravjaa (1803-1856), al cincilea Noyon Khutagt, întemeietor al unei secte budiste.
Toţi oamenii au un talent sau altul şi pentru asta admir, în primul rând, pe Dătătorul lor, şi mă bucur de acei deţinători de talente care şi le cultivă. Ce nu pot admira este punerea acestor talente în slujba falsei închinări. Îmi pare infinit de trist, să aduci jertfă “dumnezeilor neamurilor” din cele dăruite de Dumnezeul Adevărat. Mie, cel puţin, acesta mi se pare aspectul teribil de “scandalos” al poveştii “măicuţei” Cristina şi altora ca ea.
Nu de apariţia publică a Cristinei, la “Vocea Italiei”, cu “No One” by Alice Keys remixed mă “tulbur” eu, ci de faptul că ea cântă zilnic “piese religioase” care se duc în gol, zornăind a talanţi irosiţi, intepretate fiind într-o “biserică” pe care ne-am obişnuit să o numim creştină, dar care nu califică prin nimic mai mult la acest titlu decât o geamie a dervişilor învârtitori. – Şi Coranul vorbeşte despre Iisus, hulindu-L, în chip arianist (nesocotindu-L, adică, Dumnezeu, ci doar creatură), după cum şi catolicismul blasfemiază, prin filioque (doctrina purcederii Duhului de la Tatăl şi Fiul, ce intră în coliziune cu înseşi cuvintele Mântuitorului, vezi Ioan 15, 26) ca şi prin multe altele.
Aşa că, discuţia despre cât de propriu sau impropriu este să facă o călugăriţă catolică show de televiziune să mă iertaţi, dar îmi pare ca şi cum omul moare de cancer, iar cei din jurul său dezbat despre cum trebuie tratat urgent de mătreaţă.
Cristina este o persoană talentată şi simpatică, intrată într-un monahism al dumnezeilor neamurilor, la fel ca dervişii şi ca Danzan, călugărul budist. Îi putem, eventual, spune şi “sora Cristina”, fiindcă aşa se numeşte calitatea ei în sistemul la care aderă, şi fiindcă, în limbajul comun, şi slujitorilor altarelor păgâne şi eretice li se spune “preoţi” şi retraşilor din lume păgâni şi eretici “călugări”.
De ce nu este cazul- să ne fure peisajul şi să o considerăm monahie a lui Hristos. De aici încolo nu “doar” că blasfemiem (slujba autenticei călugării în Hristos, cea ortodoxă, este lucrare a Duhului Sfânt, aşa că a o atribui idolului la care se închină nişte oameni care pot fi drăguţi şi talentaţi, căci şi pe ei i-a creat şi dăruit Dumnezeul Adevărat, dar sunt, în raport de alegere faţă de El într-o credinţă falsă, în erezie, în eroare de moarte, constituie blasfemie) dar şi dezbatem în gol, adunăm mere cu pere şi încrucişăm, zadarnic, repere, între culturi reciproc incomprehensibile.
Cristina nu este monahie a lui Hristos, oameni buni, nu uitaţi asta. Ce rost are să reproşezi faptul că iese la rampă cuiva care nu este monah al Celui smerit cu inima? Pe cine aţi vrea să contemple, pe cine să aibă ca model? Cine să-i spună că nu se potriveşte renunţarea la lume cu luminile rampei? “Biserica” catolică, plină de “prinţi”, între care unul “locţiitor al lui Hristos”? Un “locţiitor” cu prea-înalte pretenţii, plasate mai sus decât Tronul Ceresc, un surogat de episcop care oferă alor săi un surogat de credinţă creştină, şi a cărui gură adevăr grăieşte, fără de voie, fiindcă ai săi credincioşi adoră, în locul lui Hristos, un idol, în persoana sa “infailibilă”. Cu adevărat papa înlocuieşte cu sine pe Dumnezeul Treimic!
Mai bine am observa cum ne înghite şi pe noi cultura trufiei şi cum mănăstirile ortodoxe se întrec nu socialist, ci capitalist în “gospodărire”, “floricele ca-n rai” şi “dezvoltare urbană”… Cum călugăria devine rampă de lansare într-o “carieră bisericească”…
Ce ne facem, apropo de cântat şi Cristina, cu evidentele parade făcute de unii, nu puţini, dintre cântăreţii noştri care, deşi străini de muzica bizantină, îşi forţează improvizaţiile peste urechile şi sufletele clerului şi poporului, încât Liturghia devine probă de răbdare? Aceia zbiară cu emfaza orgoliului în urechile lui Hristos, nu ale idolului pseudo-treimic catolic (nu că Dumnezeu nu-i aude şi pe aceia, altceva voiam să exprim).
Dar ce ne facem, mai cu seamă, cu batjocoririle publice făcute de clerici ortodocşi, ierarhi şi preoţi care vin nu doar cu talentele particulare pe care le au ca fiinţe umane (a cânta frumos sau a avea talent oratoric, ş.a.m.d.) ci îmbrăcaţi în harul hirotoniei la prea-hulitoarele slujbe “ecumenice”? Să jertfeşti dumnezeilor neamurilor un dar comun, precum a cânta frumos este o problemă, dar să le aduci jertfă lucrarea Duhului Sfânt, în Biserică (sau măcar să faci gestul simbolic, căci Dumnezeu oricum nu consimte) aceasta ce mai este? Probabil că “inadecvarea” supremă. Şi atunci, de ce nu ne scandalizează? De ce nu facem dezbateri? Se mai aude, pe ici, pe colo, câte ceva, dar slab, ca nişte ecouri care zadarnic încearcă să se producă, în peştera fără de substanţă a indiferenţei generale.
Biata Cristina, nu ştie de capul său, bâjbâind în acea parte de lume în care lumina lui Hristos nu luminează. Şi unde noi prea nu binevoim a ne duce, spre a-L binevesti tuturor, după porunca Sa. Cristina se bucură de un dar de la Cel de Sus şi îl foloseşte după cum o ţine puterea de judecată neluminată de legătura cu Dumnezeul Adevărat. De ce, însă, fecioarele noastre umblă să cumpere becuri, în loc de ulei pentru candele? Jertfă ergonomică, o bagi în priză şi merge? Şi poţi să şi adormi, căci Mirele Îşi va găsi, El, drumul, căci doar este lustra aprinsă. Şi ce nu-I convine?! Juraţii şi-au întors scaunele, la “numărul” nostru şi ne-am dat slavă, unii altora, din belşug.
Nu-i aşa că, dacă reflectăm un picuţ, la dezbaterea despre show-ul Cristinei, versus celelalte chestiuni, pomenite mai sus, descoperim că ţara arde şi baba se piaptănă, ba chiar îşi face şi permanent?
ORTODOXIA CATHOLICA - blog ortodox al parintelui Matei Vulcanescu 
Pingback: ortodoxiacatholica
Este urat sa comentati calitatea unei persoane precum sora Cristina si alegerea pe care a facut-o sub ascultarea superiorilor ei de a participa la un concurs de muzica moderna aflandu-va in afara sistemului si mediului din care ea face parte. Nu aveti de unde sa stiti care este relatia ei cu Domnul Hristos. In aceasta chestiune ati devenit de-a dreptul penibil. Va cer insistent sa nu imi mai trimiteti pe e-mail comentariile dumneavoastra pline de ura si de slava desarta. In aceasta privinta v-am scris de mai multe ori. Nu mai trimiteti spam-uri.
Multumesc
Se pare ca nu ati citit articolul daca spuneti asa ceva. Citit cu atentie articolul si o sa intelegeti. Sa inteleg ca sunteti adeptul ereziei ecumeniste? Ce relatie cu Hristos? Cine intra in relatie cu Hristos devine ortodox, nu ramane in erezie, chiar daca sa nascut in ea.
ce trist, ortodoxiecatolica…, nu stiu carui Dumnezeu ii slujesti…!!!??? esti departe de a crede in Dumnezeul care ne-a creat si care e Tatal nostru al tuturor, chiar si al acestei maicute, care cred ca are o relatie mai sincera cu Dumnezeu decat toti ortodocsii care judeca… Cum poti sa vorbesti despre iubirea lui Dumnezeu, daca il calci in picioare pe aproapele tau!!!??? Unde e porunca iubirii??? iubire fata de ce?
de bani?
de putere?
de stomac?
veti da cont in fata lui Dumnezeu pentru ca deja pasiti pe treptele Gheenei!
Imi pare rau pentru toti ortodocsii care se lasa pacaliti de asa zisa credinta adevarata… bazata pe prostie…
Ma voi ruga pentru voi…
„lumina”, desi ti-ai ales acest nume, totusi reprezinti intunericul. Sa inteleg ca asemenea manifestari ti se par crestine? Hristos si sfintii apostoli asa s-au maimutarit cand au propavaduit?
Iubire inseamna in primul rand sa-l ridici pe cel cazut, nu sa sa-l lasi acolo pe motiv de „toleranta”. A mustra o atitudine nu e totuna cu a judeca. Mustrarea poate fi benefica.
In final concluzionezi ca noi credem pe baza prostiei. Vorbesti de iubire si judecata si apoi dai total cu bata-n balta in demersurile tale „pacifiste”.
Oare unde este granita?
As putea oare sa-mi permit sa imping limita putin mai departe?
Exemplu:
In loc de „Este urat sa comentati calitatea unei persoane precum sora Cristina si alegerea pe care a facut-o sub ascultarea superiorilor ei de a participa la un concurs de muzica moderna aflandu-va in afara sistemului si mediului din care ea face parte. Nu aveti de unde sa stiti care este relatia ei cu Domnul Hristos. In aceasta chestiune ati devenit de-a dreptul penibil.”
Putem sa scriem oare :
„Este urat sa comentati calitatea unei persoane precum sora Cristina si alegerea pe care a facut-o sub ascultarea superiorilor ei de a participa la un concurs de striptease aflandu-va in afara sistemului si mediului din care ea face parte. Nu aveti de unde sa stiti care este relatia ei cu Domnul Hristos. In aceasta chestiune ati devenit de-a dreptul penibil.”
Sesizeaza cineva diferenta? Oare unde este granita?cine o stabileste?oare exista vreo granita?
mai bine sa participe la concurs de striptis(pacat al desfranarii deci mare), e mai mic pacat, decat sa se roage falsului dumnezu romano-catolic. Ingrijorator nu e faptul ca sora Cristina canta, ci ca ea se roaga falsului dumnezeu papistas.
Ortodoxiacatolica este „creatia” „preotului” Matei Vulcanescu. Preot care desi educat ca atare si fiind in randul Bisericii ortodoxe nu-i face cinste. Nu exista la dansul toleranta, si nici un alt cult decat cel ortodox nu merita respectat, toti sunt „eretici”. Chair si cei din acelasi cult, cel ortodox, sunt atacati cu virulenta, cand de fapt, ortodoxia e toleranta. „Iubeste-ti apropaele ca pe tine insuti” sunt cuvinte goale pt preotul Vulcanescu. Sa „le dam in cap” tuturor celor care nu vad realitatea cum o vedem noi. Razboaiele religioase de unde incep? Jalnic, acest blog. Inteligenta si instructia nu au nici o valeare cand omul e atat de „incuiat”. Pacat.
Oameni buni, in primul rand ca admonestati pe cine nu trebuie. Autorul articolului sunt eu, cea de mai sus este o re-postare, pe ortodoxiacatholica. Se vede, deja, ca, fara sa fi citit cu atentie, ati si reactionat, in virtutea „iubirii” NEevanghelice, care reclama sa nu spunem ca ereticii (catolicii, protestantii, si altii) sunt eretici (adica, adepti ale unor idei religioase care contrazic Scriptura si Traditia, respectiv pe Insusi Dumnezeu), fiindca-„i iubim”.
Credeti ca astfel, fiind eretic, asadar contrazicand pe Hristos- si cu El pe Tatal si Duhul- poti fi intr-o relatie mantuitoare cu Dumnezeu? Sau, credeti ca Sfanta Treime Se joaca, azi spune una, in Biserica, si maine alta, anume ceea ce au inventat ereticii, de-a lungul timpului, DIFERIT de ceea ce invata Biserica?
V-ati gandit ce se intampla daca si Dumnezeu ne „iubea” tot in felul acesta, pe care il proclamati Dumneavoastra? Si ne lasa in idolatrie si-n moarte, ca sa nu ne vexeze ideile gresite, despre la ce credeau oamenii, dupa mintea lor si a satanei (care uraste pe om si umbla mereu sa-l indeparteze de Sfanta Treime) ca trebuie sa te inchini?
Sunteti ortodocsi? Mergeti la Liturghie si la alte slujbe? Marturisiti, acolo, Crezul? Va afirmati credinta in Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Care de la Tatal purcede (nu si de la Fiul, cum sustine catolicismul) si in UNA Sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica? Daca Biserica aceasta, UNA, cea ortodoxa, in care marturisiti Crezul, este a lui Hristos, de unde altele, catolica, sau protestanta, care sa fie tot ale Lui? Ca nu suntem una, cu catolicii, ca este alta „biserica”, diferita de cea ortodoxa, asta probabil ca va este clar. Asa ca, ei sunt IN AFARA Bisericii. Or, poate o sa ajungem, de atata „iubire” rastalmacita, sa spunem ca in afara Bisericii suntem noi, ortodocsii, cu Hristos in frunte, Care este cap Bisericii Sale!
Iar fara sa-ti fie El cap, vai de picioare, caci in iad te vor duce- asta n-am spus-o eu, sau ortodoxiacatholica, a spus-o Dumnezeu Insusi. Sau si Lui Ii contestam iubirea si faptul de a sti cel mai bine, despre om si relatia omului cu El? Cititi Scriptura, dar si scrierile Sfintilor Parinti (nu doar Scriptura, ca protestantii) ca sa aveti cum va da seama cand vorbiti impotriva lui Dumnezeu, sustinand aceasta „iubire” fabricata dupa mintea oamenilor.
Pe Arie, ereticul, hulitorul, pe care Biserica il picteaza cu dracii pe umeri, soptindu-i „invataturi” si in focul gheenei nu credeti ca l-a iubit Dumnezeu? Dar el, omul, I s-a impotrivit, prin erezie si pentru asta a mers alaturi de impotrivitorii demoni. Ce facem, acum, il reabilitam pe ereticul Arie si mustram pe Hristos, ca nu l-a iubit de ajuns?
Toate ereziile si toti ereticii se impotrivesc lui Dumnezeu. CONTRAZIC pe Hristos- ACEASTA este relatia in care se gasesc, cu El. Se cearta cu Sfanta Treime, mai mult sau mai putin violent (adica, fie aderand inert la erezie, precum multi dintre simpli credinciosi, fie fiindu-i reprezentanti desemnati si propovaduitori, precum clericii lor),
Atentie, ca o vorba aparent buna si nobila, despre iubire, aruncata fara sa stii, de fapt, la ce te avanti, poate face mari pagube.
Un articol de o ipocrizie revoltatoare. Reiterez solicitarea de a nu-mi mai trimite pe mail opinii pe care nu le impartasesc.
Ortodoxiacatolica este “creatia” “preotului” Matei Vulcanescu. Preot care desi educat ca atare si fiind in randul Bisericii ortodoxe nu-i face cinste. Nu exista la dansul toleranta, si nici un alt cult decat cel ortodox nu merita respectat, toti sunt “eretici”. Chiar si cei din acelasi cult, cel ortodox, sunt atacati cu virulenta, cand de fapt, ortodoxia e toleranta. “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” sunt cuvinte goale pt preotul Vulcanescu. Sa “le dam in cap” tuturor celor care nu vad realitatea cum o vedem noi. Razboaiele religioase de unde incep? Jalnic, acest blog. Inteligenta si instructia nu au nici o valoare cand omul e atat de “incuiat”. Pacat.
Raman la opinia ca misionarismul e o forma subtila de orgoliu.
Atunci, primul orgolios este Hristos si următorii dupa El au fost Sfintii Apostoli.
Este demn de luat aminte cum şi Sorin Bute şi „lumina”, urăsc în numele iubirii şi osândesc în numele ne-judecării!
De exemplu, „lumina” este indignată de faptul că autoarea articolului postat aici arată – de altfel, argumentat teologic – faptul că profesând o învăţătură greşită (mincinoasă) Catolicismul nu slujeşte lui Dumnezeu şi nu călăuzeşte pe oameni către Acesta.
Pe de altă parte însă, pentru că nu este de aceeaşi părere, „lumina” declară că „ortodoxiecatolică” – apropo, articolul aparţine altcuiva! – nu slujeşte lui Dumnezeu, este departe de el, „calcă în picioare pe aproapele…!!!???” [sic!], are iubire faţă de „bani”, „putere”, „stomac”, „păşeşte pe treptele Gheenei” iar „aşa zisa credinţă adevărată” este, după „lumina”, „bazată pe prostie”.
Într-un post de câteva rânduri „lumina” revarsă un torent de injurii, osândiri şi blasfemii, ca o contestare a faptului că cineva îndrăzneşte să aibă altă părere decât ea/el.
În tot articolul combătut nu există un asemenea ton şi asemenea invective. Dimpotrivă, există o evidentă durere faţă de cei aflaţi în rătăcire.
Totuşi „lumina” răspunde cu ură şi răutate, în numele iubirii şi al bunătăţii.
Aşa cum, de altfel, au făcut totdeauna Papalitatea şi slujitorii ei de-a lungul istoriei. Prin comentariul postat „lumina” a arătat nu doar că este întuneric, dar şi cât de adevărat este articolul Oanei Iftime.
Primul comentator are dreptate intr-o privinta. Totul a fost facut sub ascultarea superiorilor. Inca o mostra de cat de secularizat a devenit Vaticanul si cum a ales slujirea mamonei in dauna lui Hristos.
Cred ca cel mai bine ar fii sa va rugati pt papistasii eretici(scuzati pleonasmul) ca sa fie luminati de Duhul Sfant si sa revina la Biserica lui Hristos. Iubirea de aproapele nu inseamna sa intru in cardasie cu acel aproape care blasfemiaza pe Dumnezeu.Oricat l-am iubi pe aproapele nu putem fii partasi la batjocorirea Bisericii lui Hristos si Sfintei Treimi. Daca intr-adevar vreti sa va rugati ,face-ti-o in felul urmator :Doamne Dumnezeule te rog arata-mi adevarul si indreapta-ma spre niseria cea adevarata!
„Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta” (II Tes 1:3)
Unii comentatori de aici arata clar ca aceasta lepadare e in masa. Si in numele unei iubiri ipocrite in care nu cautam sa ridicam pe cel cazut, ci il afundam mai rau in mocirla pe motiv de „toleranta. „De vei vedea vreodată dragostea prigonită, nu-i da crezare în locul adevărului, ci te împotriveşte cu bărbăţie până la moarte […] nu trăda adevărul nicidecum”. Şi adaugă cu tărie: „Nu primi nici o învăţătură de rea-credinţă din pricina dragostei” (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Mie mi se pare paradoxal urmatorul lucru: ereticii si-au facut o afacere (biserica chipurile), fiindca vor sa aibe bani si putere. Intre timp cu banii si cu puterea lor au inceput sa prigonesca Biserica Una ,Sfanta si Apostolesca prin tot felul de metode. Ultima gaselnita este stricarea credintei adevarate prin ecumenism si prin coruperea clerului ortodox. Si acum vine neintelegerea pe care o am :in mod normal un om care este strans legat de materie vrea sa prelungeasca la infinit acesta stare de bogatie materiala,placeri lumesti,etc.Nu sa o curme . Prin lupta impotriva Bisericii Ortodoxe se grabeste sfarsitul lumii si deci sfarsitul materiei,placerilor ,lacomiei,etc. Nu inteleg de ce ereticii se grabesc sa ajunga in iad mai repede…in mod normal ar tb sa-si doreasca sa stea cat mai mult in lumea asta…sa poata sa bage cat mai mult in stomac, sa faca cat mai mult sex ,cristale Svarovsky ,manele, bmw, etc. Oare care e planul lor de fapt? Sa moara si capra ortodocsilor? La ce le foloseste acest lucru daca ei nu se mai pot bucura de bani,putere,sex,manele,etc ?