Părintele Mihai-Andrei Aldea despre așa zisul Sfânt si Mare Siond, defapt „Adunarea din Creta”

Mă tot întreabă fii şi fiice duhovniceşti, precum şi alţii, care este părerea mea despre numitul „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox” ce ar urma să se adune în Creta în acest an.

Părerea mea este prea puţin importantă, fiind eu neînsemnat şi cel din urmă dintre clericii Bisericii lui Dumnezeu.

Dar, chiar şi aşa fiind, am datoria să răspund la întrebare, mai ales că este stăruitoare, spre a nu fi numărat cu cei care tac atunci când li se cere să mărturisească.

Nu există în toată Istoria Bisericii lui Dumnezeu vreo adunare a clericilor de orice fel care să se numească „sinod panortodox”. Un asemenea organ al Bisericii nu a existat niciodată.

Este adevărat, Biserica are puterea de a institui multe lucruri noi, ca de pildă sărbători, timpuri ale întrunirii sinoadelor, îndreptări ale calendarului şi altele asemenea. Dar numai într-un sinod canonic! Fie el local – pentru sărbători locale şi alte asemenea lucruri -, fiesinod ecumenic pentru chestiunile ce privescîntreaga Biserică – precum îndreptarea calendarului sau altele probleme universale.

Iar canonic, un nou fel de sinod al întregii Biserici se poate înfiinţa numai şi numai într-un sinod ecumenic!

Or, cum nu există un sinod ecumenic ce să fi înfiinţat tipul de întrunire clericală numit „sinod panortodox”, în Biserică nu există aşa ceva („sinod panortodox”).

Deci întrunirea unui „sinod panortodox” nu este ortodoxă. Este doar o adunare politică, după cum vom dovedi îndată.

Negarea canonicităţii unui aşa-zis „sinod panortodox” „doar” pe baza lipsei oricăror canoane care să îl aducă la fiinţă din nefiinţă poate părea, unora, un formalism. Eventual exagerat. Însă întreaga lucrare a Bisericii se realizează în temeiul unei depline organicităţi, în care nu există rupturi, salturi mortale, mutaţii genetice. Dimpotrivă, totul se întemeiază şi creşte printr-o dezvoltare continuă, coerentă, neîntreruptă, armonică (simphonică). Nu sunt îngăduite în Biserica lui Dumnezeu contradicţii doctrinare, nu se îngăduie în Biserica lui Dumnezeu acceptarea de „adevăruri” ce stau împotriva Adevărului revelat şi mărturisit de veacuri, sau alte asemenea abateri şi auto-contraziceri.

Din acest punct de vedere aşa-zisul „sinod panortodox” suferă de o profundă necanonicitate şi ne-ortodoxie încă din titlu. Titlu care, trebuie să o spunem cu maximă tristeţe, este ne-ortodox. Sau, ca să fim pe deplin în adevăr, este eretic.

Afirmaţia este extrem de grea şi o facem cu mare durere, după ani de zile în care am tăcut şi ne-am rugat să nu fie nevoie să o facem.

Dar de ce spunem că este eretic titlul de „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox”?

Pentru că „pan-ortodox” înseamnă „a tot ceea ce este ortodox”. Deci un asemenea sinod ar fi unul alîntregii Ortodoxii.

Ceea ce înseamnă că:

1. Dacă Biserica Ortodoxă în întregul ei este Biserica lui Dumnezeu, un asemenea sinod este pur şi simplusinod ecumenic şi ar fi trebuit numit ca atare.

2. Dacă un asemenea sinod nu este ecumenic, atunci Biserica Ortodoxă nu este Biserica lui Dumnezeu, ci este o erezie.

Prin urmare, ortodocşii care acceptă denumirea de „sinod panortodox” săvârşesc o greşeală uriaşă, negând ortodoxia Bisericii de care aparţin!

Faptul că, de fapt, această rătăcire animă pe unii dintre cei care au produs, impus şi/sau susţinut o astfel de ciudată denumire se vede şi prin justificările absurde pe care le dau poziţiei lor.

Trecem peste faptul că nu văd – aşa cum se întâmplă adesea cu cei orbiţi de

învăţături străine – contradicţia logică elementară prezentată mai sus.

Trecem peste acest fapt deoarece „scuzele” pentru o asemenea purtare şi stranie denumire sunt cele care arată limpede rătăcirea. Şi se împart, din câte am văzut noi, în două:

1. Spun unii că sinodul nu se poate denumi ecumenic pentru că „lipseşte Biserica Romei”.

Afirmaţia este neadevărată de două ori.

În primul rând, pentru că Biserica Romei nu lipseşte, de vreme ce la Roma există biserici ortodoxe şi clerici ortodocşi, ce vor fi reprezentaţi în Creta. Ba chiar există Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, având sediul episcopal… la Roma!

Deci, în chip categoric, Italia în general şi Roma în particular nu lipsesc din adunarea clericală denumită „sinod panortodox”.

În al doilea rând, pentru că niciodată nu a fost condiţionată canonic ecumenicitatea unui sinod ecumenic de prezenţa unei episcopii, fie ea a Romei, Constantinopolului sau Ierusalimului, chiar dacă este foarte bine să fie prezente cât mai multe dintre ele, iar acceptul lor ulterior – chiar şi în lipsa reprezentanţilor la sinod – este vital.

2. Spun unii că sinodul nu se poate numi ecumenic pentru că „există o ruptură în Biserică”.

Prin „ruptură” înţeleg aceşti „unii” faptul că o serie de grupări ce se bazează într-o măsură mai mare sau mai mică – dar niciodată deplină – pe Sfânta Scriptură nu sunt în comuniune cu Biserica lui Christos. (Aici intră, după ideologiile ecumeniste ale acelor „unii”, ba Papalitatea, ba unele sau altele din grupările protestante ori neoprotestante, ba copţii sau iacobiţii etc.)

Dar niciodată nu au fost toţi cei care se revendică ai Scripturii în comuniune!

În vremea Întrupării Domnului nostru Iisus Christos cei care se revendicau ca fiind aiScripturii erau împărţiţi în farisei, saduchei, esenieni şi alţii asemenea. Dar nu formau, nici pe departe, un întreg.

În vremea creşterii Bisericii şi propovăduirii apostolice erau pe lângă adevăraţii creştini şi nicolaiţii, simoniştii şi alţii asemenea. Care se revendicau a fi ai Scripturii, dar nu erau.

La fel a fost şi în timpul Sinoadelor Ecumenice, când grupări mai multe sau mai puţine, mai largi sau mai restrânse, după epocă, pretindeau a fi ale Scripturii, fără să fi fost.

Fie în vremea Sfinţilor Apostoli, fie în vremea Sinoadelor Ecumenice, orice sinod ortodox a fost sinod deplin fără participarea celor care se pretindeau ai Bibliei deşi o încălcau! Cu atât mai mult Sinoadele Ecumenice au fost depline şi ecumenice indiferent de lipsa unora sau altora din grupările eterodoxe.

De fapt şi prima grupă de pretexte pentru denumirea eretică „sinod panortodox”, şi a doua grupă de pretexte ţin de una şi aceaşi rătăcire, aceea care confundă Biserica şi ucenicii lui Christos cu toţi cei care se pretind a fi aşa ceva.

Pare greu de crezut că un om logic poate să facă o asemenea confuzie.

Dar acolo unde sentimentalismele şi interesele subiective domină, orice confuzie devine posibilă.

Desigur, se poate pretinde că eu sunt cel care greşeşte (şi cei care au aceeaşi părere cu mine). Că fie sentimentalismele, fie interesele subiective mi-ar putea întuneca discernământul, astfel încât eu să fiu cel confuz.

Şi, desigur, o asemenea ipoteză trebuie acceptată ca probabilă pentru oricare părere personală.

Doar că se poate vedea în ceea ce am prezentat nu doar o logică foarte clară – ceea ce este insuficient într-un asemenea caz – ci şi mărturia Bisericii de-a lungul veacurilor. Care constituie o mărturie invincibilă!

Cei numiţi „creştini” sociologic sau social – cum vrem să spunem -, adică indiferent de apartenenţa lor la Biserică sau la alte grupări, erau în jurul anului 300 sub 10% din populaţia Romaniei (denumită astăzi „Imperiul Roman”).

În vremea unor sinoade ecumenice membrii Bisericii alcătuiau o minoritate din masa „creştinilor după nume”.

Şi totuşi niciodată Biserica nu s-a împiedicat de problema raportului numeric, teritorial, de prestigiu etc. între ea şi eterodocşi.

Nici una dintre cele două tipuri de scuze pentru denumirea „sinod panortodox” nu există în Istoria Bisericii!

Există cel mult texte ale eterodocşilor (ereticilor) care se plâng împotriva Sinoadelor Ecumenice sau împotriva Bisericii în baza unor asemenea scuze…

De aceea, de altfel, nici nu a existat vreodată în Istoria Bisericii ideea sau termenul de „sinod panortodox”, pentru că nicicând nu a fost primită în Biserică ideea eretică a „lipsei” sau „mutilării” Bisericii prin faptul că există eterodocşi (în afara ei, unde le este, logic, locul).

O a treia grupare de scuze vede în denumirea necanonică de „sinod panortodox” un fel de „pogorământ” pentru cei din afara Bisericii. Care, pentru mulţi din cei afectaţi de rătăcirea ecumenistă, sunt mai importanţi în neadevărul lor decât ortodocşii sau Adevărul Dumnezeiesc.

Pentru că, de fapt, nu ascunzând lumina sub obroc sau adevărul sub denumiri „diplomatice” îi putem ajuta pe cei din afara Bisericii. Dimpotrivă, trebuie să trăim în Lumină astfel încât să fim lumină, spre a-i putea elibera pe cei care vor să vadă Adevărul şi să fie în Lumină. Aceasta este datoria Bisericii şi a ucenicilor lui Christos. Iar diplomaţia iubirii, deşi necesară în lucrarea misionară, devine rătăcire atunci când afectează Învăţătura Bisericii sau organicitatea ei. Ceea ce denumirea de „sinod panortodox” o face din plin.

Pentru toate aceste pricini socotesc, plin de tristeţe, că întrunirea sau adunarea din Creta nu este de fapt un sinod, ci o adunare politică, sortită eşecului. Am spus acest lucru în particular de câte ori am fost întrebat şi, iar fiind întrebat, o spun din nou şi public.

De altfel, dată fiind pretenţia de sobornicitate şi unanimitate a adunării din Creta denumită „sinod panortodox” putem vedea că a eşuat deja! Nu doar pentru faptul că din ultra-clericalism a închis dintru început porţile fundamentalei deschideri către plinătatea Bisericii (în limba română nici astăzi majoritatea documentelor nu au fost măcar traduse, cu atât mai puţin să fie cercetate de întreaga Biserică). Nu doar prin dispreţul arătat faţă de toţi creştinii şi clericiii ne-înregimentaţi administrativ, care nu au avut nici un cuvânt de spus pe temă – atitudine total necanonică ce adaugă la necanonicitatea aşa-numitului „sinod panortodox”.

Mai mult decât atât, opoziţia Patriarhiei Gruziei, dar şi a multor ierarhi a căror ortodoxie şi jertfelnicie creştină este binecunoscută, au făcut din această adunare un copil mort înainte de a se naşte.

Din fericire, spun eu, pentru că astfel se uşurează durerile cumplite prin care, altfel, ar fi trecut Biserica. Şi care, de altfel, nu sunt încă îndepărtate cu totul, deşi sunt mari şanse ca adunarea din Creta să rămână, asemenea altor pseudo-sinoade şi întruniri necanonice, doar sursa unor documente sterpe, diplomatice şi pseudo-teologice, şi un exemplu despre cum nu trebuie să lucreze ortodocşii.

Ultra-clericalismul, monahomania, ecumenismul, etnofobia şi filetismul sunt câteva din rătăcirile ce au dus izvodirea unui asemenea mutant eterodox denumit „sinod panortodox”. Nu am atins această problemă, aşa cum nu am atins nici problema convocării canonice a unui sinod ecumenic – ceea ce ar fi fost adunarea din Creta dacă era canonică – şi nici alte probleme foarte grave ce ar fi trebuit lămurite de foarte multă vreme. Şi care au fost acoperite de cele cinci rătăciri amintite mai sus, cele mai grave, din câte ştiu eu, din toate cele care luptă Biserica din interior în aceste vremuri.

Îmi cer iertare înaintea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce nu am izbutit să exprim îndeajuns de limpede şi adevărat!

Îmi cer iertare înaintea celor care citesc ori aud aceste cuvinte pentru orice supărare pe care ele le-ar pricinui-o!

Dar cred întru Dumnezeu că acesta este adevărul, oricât de neplăcut sau dureros ar fi de auzit şi asumat!

Preot al lui Christos,
Mihai-Andrei Aldea

SURSA: http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/editoriale/256-adunarea-din-creta.html

12 comentarii

Filed under Uncategorized

12 responses to “Părintele Mihai-Andrei Aldea despre așa zisul Sfânt si Mare Siond, defapt „Adunarea din Creta”

  1. mihaela ticaloasa

    Frati crestini sa ne unim fortele impotriva ereziei!Noi cunoastem Un Botez,Una Biserica si UN HRISTOS DUMNEZEU!EL sa ne ajute sa ne intareasca in credinta!Fara EL nu suntem nimeni si nimic!Doamne ajuta-ne noua pacatosii!

    • Amin!

      Este o mare bucurie această luare de poziţie şi mărturisire de credinţă a părintelui Aldea! Vrednic este! Singurul cleric din România/BOR, din câte ştiu, care a făcut acest lucru. Asta, în schimb, e trist, cu o floare nu se face primăvară.

      • mihaela ticaloasa

        Eu vreau sa te contrazic,dar nu din aroganta,Ana,ci din nadejdea in Dumnezeu.Eu consider ca,chiar si cu o biata floare se poate face primavara.La inceput poate fi numai una,dar incet incet devine gradina lui Dumnezeu.Sa incepem toti sa vorbim de iubirea lui Dumnezeu Adevarat.Doamne ajuta!

      • Amin! Aşteptăm, sperăm, ne rugăm să lumineze Domnul şi următoarele flori. Iată, clericii, monahii şi mirenii bulgari au trimis deja o scrisoare Sfântului Sinod, la iniţiativa unui grup de clerici şi monahi. Este oarecum ca pe timpuri, când bulgarii aveau două posturi de televiziune, iar românii unul singur, care emitea doar două ore pe zi, şi acelea dedicate în special ridicării în slăvi a conducătorului mult iubit şi stimat. De acest lucru îmi amintesc în aceste zile, când traduc articole din limba bulgară.

      • mihaela pacatoasa

        Oricum ar fi noi sa aducem slava numai lui Dumnezeu cel Unu si Maicii Sale Preacurate si restul au grija ei sa ni-l trimita.Vorbesc din putina experienta.Am in casa trei catolici,dar Preabuna Maica lucreaza cu mine care ma ratacisem si cu ei si nadajduiesc la Bunul Dumnezeu ca o sa mi-i aduca la Dreapta Credinta!Doamne ajuta pe toti ratacitii!

      • Amin! Aşa să vă ajute Dumnezeu!

  2. Emil Baciu

    Doamne ajuta !

    Preacucernice Parinte Mihai, va multumesc pentru aceste lamuriri extrem de importante, mai ales pentru cei ca mine care nu se pricep in ale teologiei, iar un asemenea text ca „Adunarea din Creta” nu poate decat sa ma bucure.

    Dar ca bucuria sa fie deplina si de dragul adevarului imi doresc foarte mult, ca tot public, sa va delimitati, sa va lepadati de ratacirea arsenista pe care ati propovaduit-o in mass media, iar recent ati si combatut fara temei scrierea Parintelui Gheorghe Anitulesei prin care demasca amagirea in care am cazut multime de popor. Altfel textul de fata al Sfintiei Voastre nu foloseste nimanui atata vreme cat ramaneti adeptul arsenismului care este la fel de pierzator pentru suflete ca si ecumenismul pentru care s-a organizat „Adunarea din Creta”-spre a fi intarita aceasta panerezie.

    Pe cei ca mine, propovaduirea ratacirii arsenismului de catre clerici, ne-a facut sa cadem usor in amagire, deoarece informatiile primite in mediu bisericesc, astepti sa fie reale si iti intaresc convingerea ca esti pe drumul cel bun.
    Pictarea unor eretici in Sfantul Altar la Draganescu a incurajat pe unii preoti sa procedeze la fel. Cunosc un caz in care „icoana” unui „sfant” papistas incadreaza impreuna cu Sfantul Apostol Andrei pe Domnul Iisus Hristos pe fatada unei biserici, precum si in Sfantul Altar. Iar acea „icoana” a fost daruita si Preafericitului Patriarh Daniel deoarece „sfintii ne unesc”. Cand am vorbit despre asta la o Manastire cu un preot acesta a spus :” pai si Parintele Arsenie Boca l-a pictat pe F.A.!”-(deci nu-i o problema). Constiinta ortodoxa este grav tocita prin propovaduirea extrem si suspect de ampla a arsenismului girat de sionistii de la Elie Weisel, iar V.A. dovedeste ca Parintele Arsenie Boca este cel mai mare ecumenist al Romaniei. Oare nu tocmai de aceea este la noi o tacere atat sufocanta cu privire la intalnirea politica din Creta si la textele ce vor fi dezbatute si prin care se doreste recunoasterea tacita a unor adunari eretice, ca „biserici” ?
    Va rog sa luati aminte la marii duhovnici, care noua tuturor ne spun raspicat ce pericol ne paste, sa analizati, sa comparati viata si opera parintelui Arsenie Boca cu cea a Sfintilor Parinti si nu cu cea a „calugarilor” tibetani.
    Va urez din toata inima multa sanatate, putere, intelepciune astfel ca sa conduceti oile pe pasune aparata si ferita de arsenism, ecumenism si de toti lupii rapitori , ca un adevarat preot al Domnului Iisus Hristos, caci nimeni nu poate sluji la doi domni.
    Si va mai rog staruitor, ca multii talanti primiti de la Dumnezeu sa-i faceti sa lucreze misionar, pentru apararea vietii pruncilor nenascuti ! Sunteti un preot curajos, iar acesti copii napastuiti au mare nevoie de ajutor, de cineva care sa lupte pentru ei pe viata si pe moarte. Poporul roman a fost abandonat duhovniceste (numai asa se explica infricosatoarea cadere) si lasat sa se inchine lui Moloh, desi la vedere pare a fi ortodox. In fapt suntem mai rai decat orice neam pagan. Cu aproape 23.000.000 de copii ucisi-cifra oficiala a Ministerului Sanatatii fara clinici particulare si alte locuri, ocupam josnicul loc doi in lume la pruncucideri ! Dar drama este si mai cumplita prin folosirea zilnica a pilulei „contraceptive” – in relalitate este avortiva ! Parintele Nicolae Tanase spune ca datorita acesteia cele mai multe avorturi se produc la Sfintele Slujbe in biserici ! Si mai spune ca „acuma uraciunea pustiirii sta in locul cel sfant, pentru ca se omoara om in biserica”: Ca si cum nimic nu s-ar intampla, noi desi suntem mai rai ca ucigasii clasici de oameni-caci omoram fiinte absolut fara vina si fara putere de aparare-indraznim sa ne Impartasim ! O spun oamenii. Iar in mediul preotesc se spune cu privire la anticonceptionale:” Este o problema de duhovnicie. Ar trebui sa fie o regula, Episcopul sa stabileasca o regula”. Deci daca Episcopul nu zice nimic, nu face referire expresa, nu scoate o circulara, un ordin expres, este liber la crima, la avort prin „pilula contraceptiva” si la primirea Impartasaniei – iar prin aceasta a gheenei !
    Mai mare uraciune decat aceasta poate fi ? Poate fi tradare mai mare a lui Dumnezeu decat aceasta ? Duhul lumesc a intrat si in cler si poti numara usor cati dintre ei au mai mult de 1-2 copii. In timp ce penticostalii, baptistii desi eretici, au o regula, au impus o conduita, au creat un mediu in care sunt acceptati toti pruncii si astfel familiile lor numara 8-10-14 membri. Iar noi „ortodocsii” care ridicam caramizi peste caramizi faraonice ucidem viata, daramam bisericile din sufletele noastre si ne facem potrivnici voii lui Dumnezeu intristand nemarginit pe Maicuta Domnului si pe Sfantul Arhanghel Gavriil- vestitorul bucuriei nasterii.
    Ce ordin, ce directiva trebuie asteptata ? Oare Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie, Sfintele Canoane, Sfintii Parinti nu mai sunt de actualitate pentru noi ? Realitatea crunta arata ca intradevar pe toate acestea le ignoram insa rasplata va fi pe masura crimelor, a varsarii de sange nevinovat, a tradarii Bisericii prin retezarea fara mila a vietii madularelor ei.
    Prin „anticonceptionale” in primul rand si prin celelalte forme de avort poporul roman a fost decimat dramatic si situatia este asemanatoare cu cea a populatiilor Apusului inlocuite masiv cu altele in special din Asia si Africa. Suntem in al 12-lea ceas ! 23.000.000 se pot inmulti de cel putin 4-5 ori (datorita „anticonceptionalelor) si vedem atunci cate suflete am ucis si cate trupuri au fost aruncate la gunoi, in canale, in cele mai murdare scursuri omenesti pline de duhoare -macar de i-am fi ingropat in pamant chiar si in afara cimitirelor si atunci am fi vazut o tara umpluta de cruci si poate ne-am fi trezit -!
    Parinte Mihai, va rog luptati pentru salvarea neamului si pentru intarirea Bisericii caci ea este tinta uneltitorilor malefici care au scos pe piata „pilula contraceptiva”. Luptati pentru acordarea prin lege a dreptului la viata inca de la zamislire pentru pruncii nenascuti, drept care cu samavolnicie li s-a rapit prin primul decret emis de regimul „democratic” din dec. 1989 – drept la viata de care noi ne bucuram, in schimb pe a celor mai mici frati ai Domnului Hristos nu-l recunoastem, desi intre noi si ei exsita o singura deosebire : clipa zamislirii.

    Iar in plan bisericesc luptati pentru a se impune o ampla dezbatere, o permanenta informare a tuturor romanilor nu numai a celor putini care participa la slujbe, pentru o necontenita misiune spre oprirea genocidului, pentru emiterea unei „reguli” privind „anticonceptionalele” avortive si paza de a face prunci, pentru rugaciune si post organizate si binecuvantate de Sfantul Sinod pentru toata Tara „cu sac si cenusa” precum ninivitenii incepand cu Parintii Episcopi.

    S-a luptat pentru aurul de la Rosia, pentru ca se dadeau niste gauri in sisturi, pentru mediu, pentru cipuri, cu multa energie si cu mare implicare din partea unor clerici, chiar a Patriarhiei si a Academiei Romane. In schimb pentru sangele nevinovat varsat prin uciderea pruncilor nostri lupta a fost si este extrem de anemica, mai ales din partea clerului, iar rezultatele se vad cu ochiul liber. Poporul se stinge. Dar acest plan ocult a fost intocmit pentru distrugerea BISERICII, iar noi cei care zicem ca suntem ortodocsi nu vedem, nu auzim, suntem surzi si muti !

    Poetul Ioan Alexandru, profund afectat de ravagiile crimelor asupra poporului striga la mormantul Parintelui Nicodim Mandita :”Unde este un profet ?, Unde esti, Parinte Nicodim, sa-i opresti ? Unde esti, Parinte ? Vino sa-i oprim ! Unde sunt tinerii si oamenii duhovnicesti ai Bisericii sa opreasca acest genocid al poporului roman ?

    Si indemna cu tristete :”..o casa unde nu vin copiii, vin strigoiii si familia aceea se dezbina. Lasati sa vina copilasii pe pe lume ! Lasati sa se nmasca pruncuti cat mai multi ! Dumnezeu se bucura extraordinar pentru fiecare copil.”

    Atata timp cat continuam macelarirea propriilor copii, prin „anticonceptionale” sau alte forme ale avortului nu ne putem numi ortodocsi (ar trebui sa ne fie rusine sa si rostim acest cuvant), ci doar oameni fatarnici mai rai decat fariseiii, caci noi ne ucidem proprii prunci de dragul duhului lumesc, adica a lui satan.

    Avem nevoie de pastori misionari, cu dragoste de Biserica si popor, cu dragoste pentru prunci, care sa se jertfeasca pentru ei spre a le se obtine dreptul la viata inca de la zamislire, drept de viata de care noi marsavii ucigasi ne bucuram desi nu il meritam.

    Nu va veti face prieteni Parinte printre oameni, cu siguranta, de aceea darul curajului va avantajeaza.

    Imi cer iertare de la Sfintia Voastra ,
    Emil Baciu

    • In privinta pilulei contraceptive, trebuie stiut ca „pilula de a doua zi” si „steriletul” sunt ucigase suta la suta.

      • Da.

        Oricum, în această problemă (ca şi în altele) consider că dacă oamenii ar fi cu adevărat catehizaţi şi ar trăi cu adevărat în Hristos şi în Biserică, nici nu le-ar trece prin cap să folosească vreo metodă contraceptivă, nici măcar „a calendarului”, necum vreuna din cele avortive. Dar dacă preoţii sunt moi în propovăduire pentru că se tem că adevărul alungă credincioşii din Biserică, şi credincioşii sunt moi în convingeri şi în practică.

    • De acord, nici pe mine nu m-a impresionat în mod plăcut replica dată de pr. Aldea părintelui Aniţulesei. Totuşi, nu cred că pr. Aldea a fost vreodată pro-avort sau pro-contracepţie, şi nici că nu există destule voci „pro viaţă” în mediul românesc. Este adevărat că, probabil, se face prea puţin pentru a catehiza publicul cu privire la învăţătura Bisericii cu privire la contracepţie (paza/ferirea de copii), un lucru atât de grav încât este opritor de la împărtăşanie chiar şi când lipseşte elementul avortiv, adică concepţia nici nu are loc.

    • mihaela ticaloasa

      Mesajul dumneavoastra mi-a ajuns la inima ca o sageata.Si eu sunt una din acele mame asasine si pacatul meu rasuna necontenit in mintea mea,dar cel mai tare doare il fatul ca am suparat pe Dumnezeul meu Cel Bun care nu ma nimicit pt o fapta asa urata si strigatoare la cer.Ca sa-mi demonstreze ca inca mai vrea mantuirea pacatosului,mi-a trimis gand lucrator spre mantuire.In nebunia mea m-am casatorit cu un catolic si am doi copii cu el.Din toata povestea aceasta inima mea sunt copii mei.Si ma intreb neincetat :cum o mama a putut face acest gest nedemn de facut de una care se chiama „mama”.Oare unde sunt doi nu putea fi si al treilea?Sunt o blestemata si unicul lucru care ma consoleaza un pic e Mila Domnului ca macar astia doi ,pe care mi i-a dat Dumnezeu sa devina crestini intr-o zi,chiar si tatal lor sa-mi devina sot in Dumnezeu,cand o fi voia Domnului!Am toata nadejdea la EL si la Maica Domnului.Nu-i usor sa convinci un eretic!Vrajmasul Binelui se lupta impotriva mea si a celor pt suflet,dar asta este pedeapsa lui Dumnezeu pt raul facut si mi-o merit din plin.Faceti de tot pentru a impuedica aceste ucideri ,cum ati zis „chiar si cu pretul vietii”,pt ca un copil/suflet salvat valoreaza o comoara in cer.Am inteles prea tarziu acest lucru,dupa ce m-am murdarit.Treceti si pe mine pacatoasa in rugaciunile voastre ca sa-mi ajute Bunul Dumnezeu sa-mi aduc familia la Dreapta Credinta!Doamne ajuta la toti ratacitii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s