A intrat in istorie pomenirea Sfintilor Parinti de la Sinodul al VIII-lea Ecumenic (Sinodul ce a condamnat erezia papistasa Filioque), eveniment sarbatorit in Mitropolia Pireului de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si IPS Serafim Mitropolitul Pireului

DSC_5285DSC_5188DSC_5299DSC_5289http://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/22297-8

Prăznuirea Sinodului VIII Ecumenic, rânduită în prima Duminică după Sf. Fotie cel Mare, 9 februarie 2014, instituită local în Mitropolia Pireului cu participarea Arhiepiscopului Teodosie al Tomisului

Prăznuirea Sinodului al VIII-lea Ecumenic în sfânta Mitropolie a Pireului

Înaltpreasfințitul Teodosie a arătat în predica Sa faptul că Sinodul de pe timpul Sfântului Fotie cel Mare a subliniat un adevăr dogmatic receptat de întreaga Biserică Dreptslăvitoare, ce a rămas în conștiința poporului dreptcredincios, la acest Sinod participând atât Răsăritul cât și Apusul, ceea ce dovedește că nu a fost doar un sinod local, ci a fost Ecumenic.
Înaltpreasfintitul Teodosie a mai spus că la vechile anateme au fost adăugate noile anateme ale Sinodului VIII Ecumenic împotriva adaosului Filioque și că la acest Sinod a fost recunoscut Sinodul din anul 787 împotriva iconomahilor ca al VII-lea Sinod Ecumenic (Sinodul biruinței Sfintelor Icoane).

DSC_5254

Bucurându-se de excepționala și binecuvântata împreună-slujire a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop de Tomis Teodosie, din cadrul Patriarhiei României, Profesor de Noul Testament și Decan al Facultății de Teologie a Universității de Stat din Constanța, Sfânta Mitropolie a Pireului a prăznuit strălucit – după pomenirea sărbătorească a Sfântului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, care este și protectorul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei – cinstita pomenire a celor 383 de Părinți de-Dumnezeu-purtători care au întrunit la Constantinopol, în anii 879-880 și sub președinția acestui sfânt întocmai cu Apostolii, Sfântul Sinod, care a fost caracterizat de distinși teologi, oameni cu viață sfântă, ca al VIII-lea Sinod Ecumenic.

Mai multe informatii despre acest subiect citiți mai jos

Traducere Tatiana Petrache(G.O.), Sursa: http://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/22297-8

http://www.imp.gr/2012-03-27-20-22-23/705-%CE%B5%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%B1%CF%83%CF%84%CE%B9%CE%BA%CF%8C%CF%82-%CF%80%CE%B1%CE%BD%CE%B7%CE%B3%CF%85%CF%81%CE%B9%CF%83%CE%BC%CF%8C%CF%82-8%CE%B7%CF%82-%CE%BF%CE%B9%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B5%CE%BD%CE%B9%CE%BA%CE%AE%CF%82-%CF%83%CF%85%CE%BD%CF%8C%CE%B4%CE%BF%CF%85.html

Temele pe care le-a abordat Sinodul VIII Ecumenic

Sinodul Ecumenic din 879-880 considerat al VIII-lea Sinod Ecumenic, a abordat temele ivite în intervalul de timp imediat anterior: confirmarea lui Fotie pe tronul Patriarhal şi ridicarea anatemelor Sinodului din 869-870, recunoaşterea cutumelor şi tradiţiilor bisericeşti ale fiecărei Biserici Locale, printre care era şi hirotonia „din rândul poporului” a Episcopilor, valabilitatea deciziilor fiecărei Biserici Locale, poziţia Episcopului în Biserică şi relaţia dintre Episcop şi monah, după cum se arată în Sfintele Canoane pe care le-a redactat acest Sinod Ecumenic, jurisdicţia canonică în eparhia Bulgariei şi condamnarea ereziei Filioque.

Sinodul VIII Ecumenic
Sinodul al VIII-lea ecumenic a avut loc la Constantinopol în 879-880, pe timpul împăratului Vasile I Macedoneanul. La acest sinod s-a hotărât reabilitarea patriarhului Fotie cel Mare (care fusese depus şi excomunicat la Sinodul tâlhăresc din 869-870) şi restaurarea lui în scaunul patriarhal de la Constantinopol. De asemenea, au fost anatematizaţi toţi cei care modificaseră Crezul Niceo-Constantinopolitan, condamnându-se astfel, în mod implicit, Filioque.
Acest sinod a fost iniţial acceptat şi pe deplin aprobat de către papalitatea de la Roma (ai cărei delegaţi au fost prezenţi la sinod, la iniţiativa Papei Ioan al VIII-lea), dar a fost ulterior repudiat de Biserica Romano-Catolică, în secolul al XI-lea, care a considerat că acest sinod nu a fost unul ecumenic, ci unul tâlhăresc.[1]
Cuprins [ascunde]
1 Desfăşurarea sinodului
2 Controversa cu privire la ecumenicitatea sinodului
3 A se vedea şi
4 Note
5 Surse
6 Legături externe
Desfăşurarea sinodului

În anul 869, împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul, de comun acord cu Papa Adrian al II-lea, convocase un sinod la Constantinopol, sinod cunoscut ulterior ca Sinodul tâlhăresc din 869-870. În cadrul lucrărilor acestui sinod, a fost depus şi excomunicat Patriarhul Constantinopolului Fotie cel Mare, acuzat (pe nedrept) de erezie. Motivele reale erau însă altele, de natură politică (împăratul Vasile I Macedoneanul dorea să se alieze cu papa de la Roma şi cu împăratul francilor Ludovic al II-lea cel Tânăr), subiectivă (Vasile Macedoneanul nu uitase că Fotie fusese protejatul lui Mihail al III-lea, pe care el îl detronase şi îl ucisese) şi religioasă (Fotie se opunea expansiunii culturale şi religioase a „latinilor” în Bulgaria şi era de asemenea un opozant ferm al doctrinei Filioque).[2]
De asemenea, acel sinod confirmase plasarea Patriarhiei Constantinopolului pe primul loc ca cinstire între cele patru patriarhii răsăritene tradiţionale (deci înaintea Patriarhiei Alexandriei, a Antiohiei şi a Ierusalimului).
Cel care l-a înlocuit pe Fotie cel Mare în scaunul patriarhal de la Constantinopol, Ignatie I, şi care mai fusese patriarh şi între anii 847-858, a continuat în linii mari direcţiile de acţiune urmate de Fotie. Astfel, Ignatie a refuzat să cedeze în faţa papalităţii şi i-a readus pe bulgari în sfera de influenţă a Constantinopolului după anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au mai potolit, Fotie a fost rechemat la Constantinopol (în 876), împăratul Vasile I încredinţându-i chiar educaţia fiilor săi; mai mult, el devine totodată sfetnic al lui Ignatie, care avea să-l recomande drept succesor al său. După adormirea lui Ignatie pe 23 octombrie 877, Fotie a fost reaşezat pe tronul patriarhal, el având şi recomandarea lui Ignatie în acest sens.
La cererea insistentă a celor patru patriarhii răsăritene tradiţionale, împăratul Vasile I Macedoneanul a convocat în anul 879 un nou sinod, tot la Constantinopol, care, printre altele, să repare nedreptatea care i se făcuse Sf. Fotie cel Mare la sinodul tâlhăresc din 869-870. La sinod au venit reprezentanţii tuturor celor cinci patriarhii din acea vreme (inclusiv cei ai Bisericii de la Roma, trimişi de către Papa Ioan al VIII-lea) – în total un număr de 383 episcopi.
În cadrul lucrărilor sinodului a fost confirmată reînscăunarea lui Fotie ca Patriarh al Constantinopolului.
Fapt foarte important, acum apare momentul care va duce la schisma definitivă dintre catolici si ortodocşi. În fraza din Crezul niceo-constantinopolitan „… Sfântul Duh… care din Tatăl purcede”, catolicii au adăugat „… şi de la Fiul” (în latineşte „Filioque”). Una dintre cauzele pentru care această adăugare a fost facută poate fi aceea că textele originale greceşti, traduse imperfect în limbile occidentale, puteau să nu arate exact Sfânta Treime şi egalitatea celor trei: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. O altă cauză mai veche poate fi afirmarea, în lupta împotriva arianismului din Spania secolului VII, a divinităţii Fiului şi a Sfântului Duh.
În final, sinodul a condamnat, de asemenea, orice modificare a Crezului Niceo-Constantinopolitan original, condamnând astfel adăugarea expresiei „Filioque” în conţinutul Crezului, ca fiind o erezie. Se dădea astfel câştig de cauză punctului de vedere ortodox, puternic susţinut de Fotie cel Mare în polemica sa împotriva Romei.
Controversa cu privire la ecumenicitatea sinodului

Până în prezent, Biserica Ortodoxă nu a enunțat încă oficial o definiție universal acceptabilă asupra modului în care se poate stabili caracterul ecumenic al unui Sinod. Părerea acceptată aproape în unanimitate este că un Sinod poate fi considerat ecumenic și infailibil atunci când, și în măsura în care, acesta mărturisește Adevărul așa cum a fost lăsat, prin Sfânta Tradiţie, de către Sfinții Părinți ai Bisericii.
Pentru unii ortodocși, nu a mai existat nici un Sinod de o amploare sau semnificație comparabilă cu primele șapte Sinoade Ecumenice. Unele întruniri ale ierarhilor unor Biserici locale au fost numite „pan-ortodoxe”, dar acestea au fost mai degrabă simple reuniuni ale ierarhilor din diferite jurisdicții Ortodoxe Răsăritene care erau părți interesate în rezolvarea unor chestiuni specifice. Din acest punct de vedere, nu a mai existat nici un Sinod într-adevăr Ecumenic după anul 787.
Din punctul de vedere al altora, inclusiv teologi ai secolului XX, ca Pr. John S. Romanides și Pr. Georgios Metallinos (ambii vorbesc despre „Sinodul al VIII-lea” și al „IX-lea Ecumenic”), Pr. Georgios Dragas și Mitropolitul Hierotheos (Vlachos) de Nafpaktos, există și alte sinoade cu caracter ecumenic după primele șapte. De asemenea, Enciclica Patriarhilor Ortodocși din 1848 (care a fost semnată de patriarhii de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia și Alexandria, și a fost aprobată de Sfintele Sinoade ale primelor trei Biserici amintite) se referă în mod explicit la „Al VIII-lea Sinod Ecumenic”
Cei care consideră aceste sinoade ulterioare (al VIII-lea, din 879-880, și al IX-lea, din 1341-1351) drept Sinoade Ecumenice vorbesc și despre limitarea numărului de Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe la numai șapte ca despre un efect al influenței Ordinului catolic al iezuiților în Rusia (parte din așa numita „captivitate occidentală a Ortodoxiei”).
A se vedea şi

Sinod
Sinoade ecumenice
Note

↑ John Meyendorff, „Rome and Orthodoxy: Is Authority Still the Issue?”, Living Tradition, St. Vladimir’s Seminary Press, 1978, pp. 63-80
↑ The Life of Patriarch Photios of Constantinople, by Despina Stratoudaki White
Surse

Legături externe

The Eighth Ecumenical Council: Constantinople IV (879/880) and the Condemnation of the Filioque Addition and Doctrine, by Protopresbyter George Dion Dragas
The Eighth and Ninth Ecumenical Councils

36 comentarii

Filed under Uncategorized

36 responses to “A intrat in istorie pomenirea Sfintilor Parinti de la Sinodul al VIII-lea Ecumenic (Sinodul ce a condamnat erezia papistasa Filioque), eveniment sarbatorit in Mitropolia Pireului de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si IPS Serafim Mitropolitul Pireului

  1. sa inteleg ca acum .arhiepiscopiatomisului.a iesit de sub anatema si imi pot cauta Duhovnic antiecumenist in Judetul Constanta?:)astept raspuns.

  2. Răzvan

    Minunat cum lucrează Dumnezeu. Se văd roadele conferințelor pr. Zisis pe meleagurile Dobogene. Am o nelămurire, ce părere aveți de cuv. Serafim Rose sau Sf. Ioan Maximovici, care vorbesc vehement împotriva ecumenismului și au o viziune patristică. Vă întreb în condițiile în care ei aparțin de ROCOR , grupare care din p.d.v. canonic este schismatică, BOR neavând comuniune euharistică cu aceștia. Cu toate acestea mulți au râvnă la sfinții lor, însă personal parcă mă ține ceva și nu pot accepta apartenența la această episcopie nerecunoscută.Aștept răspuns și vă mulțumesc.

    • ROCOR nu este schizmatica si nu a fost niciodata schizmatica. Pur si simplu cu binecuvantarea Patriarhului de atunci a Moscovei o parte din ierarhi, printre care si Sfantul Ioan Maximovici au parasit Rusia comunista si pentru ca nu mai putea exista comuniune eclesiatica cu Rusia Comunista au fost nevoiti sa ramana separati de Rusia, dar au avut aproape tot timpul comuniune cu Serbia Ortodoxa si cu Patriarhia Ierusalimului, iar la inceput cu Patriarhia Constantinopolului, care la presiunile Rusiei Sovietice a intrerupt apoi comuniunea cu ROCOR. Deci ROCOR nu a fost niciodata schizmatica, intodeauna a fost parte din Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceascasca si Apostoleasca. Iar acum cativa ani ROCOR sa reunit cu Patriarhia Moscovei.

      • AndreiD

        Primul mitropolit al ROCOR a participat si la intronizarea patriarhului Miron Cristea, dovada a faptului ca se recunosteau una pe cealalta ca Biserica, cu toate probleme pe care le-a cauzat acest patriarh. Este si o poza pe internet cu cei doi ierarhi.
        http://orthodoxwiki.org/Anthony_(Khrapovitsky)_of_Kiev

      • Vă mulțumesc pentru răspuns, acum realizez că e o problemă de ordin istoric și din câte am înțeles relația cu celelalte Biserici surori a evoluat mult. Nu știu însă care este statutul canonic al OCA din America, și din păcate mulți stiliști schismatici profită de această situație și îl revendică pe cuv. Serafim Rose sau pe Sf. Maximovici, punându-i pe nedrept în categoria luptătorilor împotriva noului calendar. Vă mulțumesc!

      • AndreiD

        Istoria OCA e destul de complicata. Cateva informatii poti gasi aici:
        http://ro.orthodoxwiki.org/ROCOR_%C5%9Fi_OCA
        Faptul ca stilistii revendica anumiti sfinti nu e ceva nou. Este adevarat ca Sfantul Ioan Maximovici si altii au aparat calendarul vechi si orice ortodox trebuie sa faca asta, pentru ca a fost schimbat necanonic. Dar asta nu inseamna ca harul s-a pierdut si ca trebuie sa ne facem zeci de sinoade paralele in ideea ca „aparam Ortodoxia”, dar distrugem unitatea Bisericii.

  3. represalii

    Daca Ips Teodosie a venit cu buna credinta atunci Preafericitul Daniel ar trebui sa-i faca probleme cumva…

    • OCA este biserica canonica si din pacate putin cam ecumenista.

      • IPS Teodosie a aratat prin fapte pana acum ca este antiecumenist. Sa nu uitam ca de influenta parintelui Arsenie Papacioc asupra lui. Din fapte se judeca omul: l-a chemat pe pr Metallinos si Telenghidis, pe pr Teodoros Zisis (punandu-si in pericol tronul) iar acum a mers sa marturiseasca Sinodul VIII Ecumenic. Eu cred ca IPS Teodosie este pe drumul cel bun. Serafim de Pireu nu l-a chemat degeaba. La intarit in felul acesta in Ortooxie incercand in felul acesta sa pastreze unitatea Bisericii. Daca ceva se poate vindeca inauntru, nu e nevoie sa iesim inafara. Sa plece ecumenistii din Biserica, noi nu vom pleca niciodata.

  4. Marturisire

    Ma iertati dar parerea mea este ca nu tb sa ne miram daca un inalt prelat marturiseste ortodoxia.sa ne miram si sa ne minunam ca ceilalti mitropoliti nu au curaj . Dupa ce vor muri nu le vor ajuta titlurile sau banii sau averile din lumea acesta.

    • Fotie

      ROCOR-ul a intrat in comuniune cu diferite grupari stiliste,inclusiv cu Slatioara.Sfantul Ierarh Ioan Maximovici si Serafim Rose au aparat calendarul iulian.Rose spunea ca Adevaratele Biserici sunt stilistii.

      • AndreiD

        In revista parintelui Serafim Rose a aparut un articol despre parintele Gheorghe Calciu, scris chiar de parintele (pe care oricum l-a laudat si in cartile lui). Articolul despre Slatioara a fost scris evident de un stilist.
        ROCOR, prin Sfantul Mitropolit Filaret, a incercat sa opreasca dezbinarea dintre stilisti, adunand toate gruparile la sanul sau. Dar caracterul schismatic al acestor grupari s-au pastrat si unele n-au stat nici cateva luni in comuniune cu ROCOR.
        Nu va mai informati doar de pe site-urile stiliste, care depun o munca asidua de dezbinare, la fel cum fac ecumensitii. Multi stilisti au devenit paranoia si li se pare ca orice a devenit ecumenist, eretic etc. Eu am multi prieteni, chiar in clerul de la Slatioara, si nu sunt asa cum sunt unii credinciosi. Nu am auzit pe nimeni sa zica de lipsa harului si alte rprostii de genul.

      • Informatiile pe care le detienti sunt trunchiate. Daca o sa mergeti la schismaticii slatioristi o sa ramaneti dezamagit. Mergeti sa va convingeti singur. Din pacate slatioristii au pozitii mateite, condamnate de Biserica.
        Nu mai vehiculati jumatati de adevaruri, sau lucruri care nu le cunoasteti in profunzime.

  5. Fotie

    La canonizarea Sfantului Ierarh Ioan Maximovici,pe langa primatul ROCOR-ului(IPS Vitalie Ustinov),au slujit si primatii „bisericilor” stiliste cu care ROCOR-ul era in comuniune(deci si Vlasie Mogarzan, „mitropolitul” Slatioarei)

  6. Fotie

    In scrierea lui Rose: CALEA IMPARATEASCA,ADEVARATA ORTODOXIE INTR-UN VEAC AL APOSTAZIEI(aici e pozitia sa eclesiologica),el spune ca ADEVARATELE BISERICI sunt gruparile stiliste.

    • Serafim Rose este un nepreot si neortodox, pentru ca nu a primit Taina Botezului Ortodox, refuzand botezul cu indarjire!
      Parerile lui Serafim Rose sunt parerile lui si nu au neaparat legatura cu realitatea. Gruparea stilista schismatica slatioara este de orientare mateita adica NEAGA harul in Biserica Ortodoxa Romana. De aici vedem ca slatioara este inafara Bisericii Ortodoxe.

  7. Elena

    Cum adica? Serafim Rose nu e botezat ortodox???:))) Pai si noi ai citim cartile si mai e si pomenit pe la slujbe ca si cuvios…Mai e putin si il fac si sfint.
    E sigur ca nu e botezat ortodox? E prima data cind aud. Si mai mult – ca a refuzat cu indirjire!
    De unde informatia asta?
    Multumesc!

    • am sa caut materialele in acest sens ca sa vedeti

      • Elena

        Am gasit doar asta:
        http://ro.orthodoxwiki.org/Serafim_Rose

        Unde scrie – la paragraful „Ortodoxie” ca: „A fost primit în Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, prin mirungere, în anul 1962.”

        Din moment ce Biserica Ortodoxa accepta oficial mirungerea ca trecere de la alta credinta la ortodoxie..care e problema?

        Daca e o problema – sa o rezolva Biserica Ortodoxa si sa o stabileasca ca norma. Nu asa..de pe un site pe altul – tot felul de pareri. Care duc doar la neincredere, dezbinare si zapaceala – de parca chiar asta s-ar vrea.

        In plus – cum se poate ca Biserica Ortodoxa sa nu respecte Canoanele Bisericii Ortodoxe???? Upsss…!

  8. Nu pot sa cred..pai cum parinte sa spuneti asemenea lucruri abjecte despre un mare sfant al zilelor noastre,recunoscut ca atare de ortodocsii din toata lumea?! Cum sa fie neortodox si nepreot parintele Serafim Rose,tocmai el care a aparat Ortodoxia cu indarjire in veacul asta plin de inselari si caderi?!?!

    • din pacate a refuzat Taina de intrare in Biserica si anume Sfantul Botez ortodox….

      • ADUCETI DOVEZI PARINTE,DOVEZI,NU ACUZATII IN VANT! Si acuzatiile acestea impotriva cui,unui mare sfant al zilelor noastre,care a scos din bezna ratacirilor atatia si atatia oameni,in special tineri,multi din ei adepti ai satanismului,care acum sunt ortodocsi si care la randul lor propovaduiesc adevarul ortodoxiei in sodoma aia de SUA!!! E inadmisibil ce spuneti parinte,cu mare durere v-o spun,dar si cu indignare profunda!

      • si Origen a adus multi al ortodoxie , dar el singur sa osandt…

        Apologia Mirungerii la neortodoxul si nemonahul Serafim Rose:

        Fr. Seraphim Rose on the Reception of Converts

        The following is a letter[1] which was written by Fr. Seraphim Rose to Fr. Alexey Young — now Hieromonk Ambrose. It was on the problem of certain people not accepting converts who were received into the Orthodox Church through either Chrismation or Confession, but insisted that all must be Re-baptized.

        In this letter Fr. Seraphim emphasizes the fact that converts can be received into the Church through either Confession or Chrismation, and denounces the view that such a reception makes a convert an „irregular” or „incomplete” Orthodox Christian. He further points out that it is a matter which should be left to the priest and bishop to decide how one is to be received, and not the business of anyone else.

        This letter especially addresses a common problem within Orthodoxy today that is often found among the more fanatical Orthodox, especially in monastic communities here in America and abroad: the rebaptism of converts who have already been received through Confession or Chrismation. This is a great evil being done in the Church today, often done in secret without the permission of a bishop, and influenced by the baseless presumptions of schismatics who care little for the unity and welfare of the Church.

        Jan. 28/Feb.10, 1976

        We forgot to ask you how LM is getting along in your community. Is she getting a longing for big-city life? She told me that she and JK are not getting along, and she thinks it must be jealousy. But could it be that J just can’t stand L’s type —outspoken, always right, still reflecting something of the hothouse atmosphere of the “Boston”[2] approach?

        I’ve written and talked to L about this hothouse approach to Orthodoxy — filled with gossip, knowing “what’s going on,” having the “right answer” to everything according to what the “experts” say. I begin to think that this is her basic problem, and not Fr. Panteleimon directly.

        An example: she is horrified that T was received into the Church [from Roman Catholicism] without baptism or chrismation. “That’s wrong,” she says. But we see nothing particularly wrong with it; that is for the priest and the bishop to decide, and it is not our (or even more, her) business. The rite by which he was received has long been approved by the Church out of economy, and probably in this case it was the best way, because T might have hesitated much more at being baptized. The Church’s condescension here was wise. But L would like someone “to read Vladika Anthony the decree of the Sobor” [on this subject]. My dear, he was there, composing the decree, which explicitly gives the bishop permission to use economy when he wishes! We don’t like this attitude at all, because it introduces totally unnecessary disturbance into the church atmosphere. And if she is going to tell T now that he is not “really” a member of the Orthodox Church, she can do untold harm to a soul.

        Another example: L was very pleased that Q was baptized [after having been a member of the Russian Church Abroad already for several years]: Finally he did it “right”! But we are not pleased at all, seeing in this a sign of great spiritual immaturity on his part and a narrow fanaticism on the part of those who approve. Saint Basil the Great refused to baptize a man who doubted the validity of his baptism, precisely because he had already received communion for many years and it was too late to doubt then that he was a member of Christ’s Church! In the case of our converts, it’s obvious that those who insist or are talked into receiving baptism after already being a member of the Church are trying, out of a feeling of insecurity, to receive something which the Sacrament does not give: psychological security, a making up for their past failures while already Orthodox, a belonging to the “club” of those who are “right,” an automatic spiritual “correctness.” But this act casts doubt on the Church and her ministers. If the priest or bishop who receives such people were wrong (and so wrong that the whole act of reception must be done over again!), a sort of Church within the Church is created, a clique which, by contrast to “most bishops and priests,” is always “right.” And of course, that is our big problem today — and even more in the days ahead. It is very difficult to fight this, because they offer “clear and simple” answers to every question, and our insecure converts find this the answer to their needs.

        At times we would like to think that the whole “Fr. Panteleimon problem” in our Church is just a matter of differing emphasis which, in the end, will not be so terribly important. But the more we observe, the more we come to think that it is much more serious than that, that in fact that an “orthodox sectarianism” is being formed at that expense of our simple people. Therefore, those who are aware of all this must be “zealots according to knowledge.” The Church has survived worse temptations in the past, but we fear for our converts lest in their simplicity they be led into a sect and out of the Church.

        God is with us! We must go forward in faith.

        Notes:

        1. This letter is from “Letters from Father Seraphim”

        2. The references in this letter to „Boston” refer to the schismatic Old Calendar Holy Transfiguration Monastery in Brookline, MA. The references to „Fr. Panteleimon” refer to the same monasteries’ founder and spiritual father.

      • Pai si tocmai parinte,cuviosul Serafim explica in aceasta scrisoare ceea ce oricum stiam,ca nu neaparat toti cei ce devin ortodocsi sunt botezati din nou,sunt anumite conditii,de aceea unii sunt primiti prin mirungere sau prin impartasire si rostire a adevarului de credinta etc. si faptul ca preotul\episcopul care il accepta pe noul venit in ortodoxie decide ce trebuie facut pt primirea lui.Cu ce a gresit cuviosul aici? Dvs. practic sustineti ca cei din ROCOR erau toti neortodocsi si nepreoti din moment ce l-au primit pe cuviosul Serafim Rose doar prin mirungere(daca intr-adevar nu a fost si botezat iarasi,desi ar trebui sa ne confirme asta cineva care chiar are cum sa afle asemenea detalii).

      • andrei-d

        ultras47,
        Taina Mirungerii se aplica celor ce au fost botezati ortodox, apoi au parasit ortodoxia. Sunt reprimiti prin Taina Mirungerii deoarece ei au fost botezati o data, si nu mai e nevoie. Asa ca trecerea la ortodoxie a oricarui sectant sau pagan se face prin Taina Botezului. „Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati imbracat!” Intradevar, si eu acum am aflat vestea asta, si observasem in cartile lui, defapt viata lui ca a fost DOAR mirusns, dar el defapt nu fusese botezat inainte, si asa a intors sute de mii poate spre ortodozie, dar mantuirea nu i-o putem garanta! Am dreptate(conform Traditiei), parinte Matei? Doamne ajuta!

      • Serafim Rose este nebotezat, deci, conform canoanelor, e nemonah, nepreot, necrestin!

  9. PS: Nu este adevarat ca ar fi afirmat parintele Serafim ceva de genul ca doar cei pe stil vechi sunt ortodocsi adevarati,dimpotriva,a cautat sa vindece schisma asta tampita dintre cei ce folosesc calendarul nou si cei ce il folosesc pe cel vechi:

    http://classicalchristianity.com/2013/06/02/on-the-solution-to-old-calendarist-divisions/

    http://classicalchristianity.com/2013/06/25/fr-seraphim-rose-and-new-calendar-world-orthodoxy/

    • Daca Biserica Rusa greseste de 200 de ani asta nu insemna ca gresala e transformata in adevar! Faptul ca o Biserica Locala face traznai nu insemna ca traznaia devine lege! Acestia rmana nebotezati, nemonahi, nepreoti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s