Sfantul Grigorie Palama, un sfant anatematizat de ” Biserica ” Romano Catholica. Un sfant antipapist si delirul filopapist al ecumenistilor.

Un sfant antipapist si delirul filopapist al ecumenistilor.
in Pireu, 26-03-2013

de protopresbiter Anghelos Anghelacopulos,
parohia Agia Paraschevi,

Cu multa indreptatire Biserica cea Una, Sfanta, Catholica si Apostolica a hotarat ca in a doua Duminica a Postului Mare sa fie pomenit Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Duminica aceasta este plasata, nu intamplator dupa Duminica Ortodoxiei, pentru ca este a doua Duminica a Ortodoxiei. Daca Biserica a luptat impotriva iconoclasmului care venea ca influenta din Rasarit, de la evrei si musulmani, acum Biserica va avea o noua provocare, de data aceasta venita din Apus. In aceasta Duminica sarbatorim anatematizarea de catre Biserica prin Sinoadele Isihaste (numite impreuna Sinodul al IX-lea Ecumenic), a ereticului Varlaam de Calabria, care venise din Vest pentru a latiniza, a rationaliza credinta ortodoxa (adica a o transforma in romano-catolicism).

Sfantul Grigorie Palama impreuna cu Sfantul Fotie cel Mare si cu Sfantul Marcu al Efesului (Cei trei noi Ierarhi) sunt supranumiti „batatorii de papi” si „surpatorii papilor”. Sfantul Grigorie Palama a condamnat cu tarie persoana lui Varlaam, panerezia papista si secularizarea adusa de rationalismul european papistas. De aceea pana astazi papistasii nu il considera sfant pe Sfantul Grigorie ci il numesc eretic si e condamnat de „Biserica” romano catolica.
In cartea „Cuvant demonstrativ despre Purcederea Duhului Sfant” Sfantul Grigorie spune ca: „din nou sarpele rautatii, diavolul, se ridica impotriva Adevarului”, apoi spune ca „acelas diavol care l-a inspirat pe Arie, pe Eunomie, pe Macedonie si pe toti ereticii, acelas a inspirat si pe latini sa introduca Filioque. Diavolul care este inceputul, mijlocul si sfarsitul raului, nu si-a uitat tehnica sa cea rea si avandu-i pe latini(romano-catolici) ca organe docile, si introduca o erezie noua despre Dumnezeu”. 2. Tot Sfantul Grigorie spune ceea ce avea sa spuna Sfantul Cosma Etolianul, si anume ca papa este un antihrist. (Pe Papa sa il anatematiati, pentru ca el este cauza tuturor relelor(noilor erezii)) Sf Cosma Etolianul,”Despre Credinta Ortodoxa”.

Sfantul Grigorie Palama, referindu-se la blasfemia „purcederii Duhului Sfant si de la Fiul ” le spune Romano-Catolicilor: ” Nu vom incepe nici un dialog cu voi pana ce nu veti scoate adaugirea ” si de la Fiul ” din invatatura voastra de credinta”. 3. „Nu vom avea nici un fel de comuniune cu voi, pana cand nu va veti opri de a mai spune ca Duhul Sfant ar avea doua Izvoare ale existentei Sale, pentru ca ati alterat invatatura lui Hristos. Pana ce nu veti reveni la invatatura Sinoadelor Ecumenice nu ne vom impartasi impreuna cu voi latinilor”. 4. Iata care este conditia Sfantului Grigorie Palama pentru a incepe dialogul cu latinii, scoaterea Filioque din Marturisirea de Credinta. (Conciliul II Vatican intareste erezia Filioque)
Sfantul Grigorie arata ca in spatele Filioque se ascunde o alta invatatura eretica si anume puterea nelimitata a papei de a judeca singur ceea ce este drept pentru Biserica, care mai taziu se va contura foarte bine in infaibilitatea papala. ( Daca Harul este creeat, el se poate depozita si papa este cel care dispune de depozitul de Har) Se legifereaza in felul acesta, impotriva invataturii Bisericii, un nou dumnezeu, un nou zeu, dupa modelul faraonic in care faraonul era si zeu, in crestinismul apusean noul zeu devine papa.

La Sinodul IX Ecumenic(Constantinopol1341, 1347, 1351) sunt condamnate invataturile papiste despre „lucrarile create” si „Lumina Taborca creeata”, invatand ca Dumnezeu are Fiinta si Lucrarile, care amandoua sunt necreeate, Fiinta fiind necomunicabila, in schimb lucrarile necreate sunt comunicabile fapturii, de aceea si Lumina lui Hristos de pe Muntele Tabor este necreeata. Papistasii creeaza o distanta intre Dumnezeu si oameni, intre care se interpune papa.

Sfantul Grigorie subliniaza in scrisoarea ” Catre evlaviosul monah Dionisie” cum ca tacerea legata de problemele credintei este al treilea tip de ateism si de aceea atunci cand e in pericol credinta TACEREA ESTE VINOVATA.

Desi ne-am astepta ca liderii Bisericii Ortodoxe sa exploateze aceasta comoara de invatatura patriastica antieretica a Sfantului Grigorie Palama, urmanad in mod smerit gandirii Sfintilor Parinti, si in felul acesta sa conduca pe eretici la pocainta si intoarcere la Adevar, un grup ateologic de patriarhi, arhiepiscopi, episcopi si „teologi” laici nu numai ca se ingrijesc de multe altele, dar sunt chiar diametal opusi a ceea ce a porncit Domnul Iisus Hristos, Apostolii, Parintii, Canoanele Bisericii, Sinoadele Ecumenice si Sfinta Traditie a Bisericii noastre.

Cu totii am devenit martori ai acestei apostazii, a vizitelor dintre ortodocsi si eretici, imbratisari, rugaciuni, recunoasterea lor ca presupuse „Biserici”, semnand documente comune antiortodoxe, si alte acctiuni similare. Delirul ecumenist a intrecut orice limita din partea patriarhului ecumenist, a episcopilor si a delegatiilor Bisericilor Ortodoxe la intronizarea noului Papa Francisc, la 19 martie 2013.

Numele „Francisc” nu este un nume intamplator, la Assisi de unde era „Sfantul” Francisc se fac intalnirile interlreligioase. Papa Paul II-lea a convocat prima intalnire panreligioasa la Assisi in 1986.
In 2010 a participat si patriarhul Bartolomeu la intrunirea de la Assisi.
Papa Francisc a primit inelul petrin care il face „succesor al Sf Ap Petru” in scaunul de la Roma, pastrand(umilul, iubitorul de saraci, simplul slujitor papa Francisc I) toate prerogativele papale, insistand aspura primatului papal luciferic. (inclusiv infaibilitatea ex catedra).

Ceea ce este important de subliniat este faptul ca Biserica ortodoxa nu se bucura si nici nu ia parte impreuna cu papistasii la alegerea si intronizarea noului Papa Francisc I. Asa numitii „reprezentanti” ai Bisericii Ortodoxe se reprezinta doar pe ei insis((Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Theodoros, Patriarhul Antiohiei, Ioan Ziziulas, dl Chiril Patriarh al Moscovei, Patriarhul Irineu al Serbiei, Patriarhul din România, Daniel Arhiepiscopul Hrisostom, Arhiepiscopul Atenei și. toata Grecia, Ieronim B) [9], chiar daca au trimis scrisori de felicitare in care se exprima total ateologic ” frate iubit si sfinte episcop al Romei” sau ” sarutare a dragostei in Hristos”, iar cazuta Roma este numita ” Tron Apostolic”, iar erezia papismului a fost numita „Biserica Romanio-Catolica si biserica Sora”, care trebuie sa aduca „marturie comuna crestina in lume” La intronizarea Papei au participat aproape toata gruparea episcopilor ecumenisti nepocaiti( avandu-l in frunte pe Bartolomeu care a si dat „sarutul pacii” in „liturghia” papistasa ), care i-au adus daruri si sarutari, plecaciuni si sarutari de maini.
Cu toate aceste Biserica Ortodoxa, cea Una, Sfanta, Catholica si Apostolica nu a fost prezenta, ci a lipsit, nu s-a bucurat ci s-a intristat. E posibil ca acesta grupare sa reprezinte Biserica Ortodoxa? Bineinteles ca nu.
Cine a autorizat pe patriarhul, arhiepiscopii, episcopii acestia de a merge la Roma si a face actiunile mentionate mai sus? Ce sinod panortodox le-a dar voie? Desigur, nici unul. Credeti ca aveti consimtamantui Bisericii?

Sinoadele Locale nu pot sa sa dea consimtaminte arbitrare, fara a avea consensul Bisericii. Au renuntat papistasii la ereziile lor ca sa poata exista un astfel de consimtamant panortodox? Nu. Pentru a lua o astfel de decizie trebuie eliminate cauzele, si anume ereziile si apoi se poate lua decizia deplinei comuniuni cu Roma.
(primatul papal, Filioquie, infaibilitatea, etc)
Aceasta decizie trebuie sa fie in concordanta cu Traditia Bisericii si Sfintele Canoane.

Pleroma Bisericii este impotriva acestei tradari a credintei, ii pare rau si sangereaza datorita actiunilor nebunesti ale acestor (episcoti) ecumenisti. Sfantul Grigorie Palama le raspune acestor episcopi ecumenisti: ” Cei ce nu sunt cu Adevarul nu sunt nici cu Biserica lui Hriostos” 14. Ecumenistii nu sunt cu Adevarul si nici cu Biserica lui Hristos. Sinodiconul Ortodoxiei spune: ” Lui Varlaam si Achindin, Nikifor Greogora si urmasdilor acestora Anatema(de 3 ori)” ” Anticanonicului si ereziarhului papa si patriarh al Romei celei Vechi, Francisc I si celor ce se impartasesc cu el, Anatema (de 3 ori)!” (anatema rostita de Mitropolitul de Pireu Serafim)
Nu ne-am putea imagina sa il vedem pe Sfantul Palama felicitand pe noul papa ales, sau a participa la intronizarea lui, a-i oferi cadouri, a se ruga impreuna cu el, a se sarute, a-i sarute mana.
Sa alegem cu cine vrem sa mergem inainte, cu fiara sau cu Mielul Injunghiat? Cu ereticii ecumenisti nepocaiti sau cu sfintii?

[1] Sfântul Grigorie Palama, Logosul documentar privind purcederea Duhului Sfânt A, eds Grigorie Palama, Salonic / bb 1981, LTD 1 Prefață 3-4, p. 68.
[2] Orice. Tatăl, Prolog 20-26, p. 68.
[3] Oricare ar fi. Tată, 4, 19-24, 84 p..
[4] Oricare ar fi. de exemplu, 4, 32, p. 86.
[5] VENIZELOS CHRSTOFORIDIS, controverse atunci când quieting 14 AIO,. B. Ed Observer, vreau / bb 1993.
[6] Sfântul Grigorie Palama, Scrisoare către reverendul Sun călugăr Dionisie, LTD 4, 404.
[7] imp . GR , Comunicatul de la presvygenous ocupă scaunul de domnie al Vechii Rome, în Pireu tῇ 19ῃ martie 2013 și de presă Relatii Papei cu dictatura în Argentina , în Pireu tῇ 22 martie 2013
[Opt] http://aktines.blogspot.gr/2013/03/hanukkah.html
[Nouă] http://www.romfea.gr/patriarxeia/patriarxeia/patriarxeio-mosxas/16010-2013-03-14-19-49-26
http://www.romfea.gr/patriarxeia/tapatriarxeia/patriarxeio-servias/16016-2013-03-15-01-07-56
http://www.romfea.gr/ekklisies/ekklisia-tis-ellados/16023-2013-03-15-10-21-16
HTTP:/ / www . romfea . GR / patriarxeia / patriarxeia / patriarxeio – antioxeias / 16039-2013-03-16-11-32-10
http://www.amen.gr/article12848 http://www.amen.gr/article12861 http://www.amen.gr/article12993
[Zece] http://www.romfea.gr/epikairotita/16029-oikoumenikos-sxisma
[11] http://thriskeftika.blogspot.gr/2013/03/blog-post_6926.html
[12] http://www.romfea.gr/patriarxeia/patriarxeia/patriarxeio-mosxas/16077-2013-03-19-09-47-00
http://aktines.blogspot.gr/2013/03/blog-post_538.html
HTTP:/ / www . romfea . GR / oikoumeniko – patriarxeio / oikoumeniko – patriarxeio / 16065-2013-03-18-14-53-03
http://www.romfea.gr/ekklisies/ekklisia-tis-kiproy/16107-2013-03-21-07-33-13
[13] http://thriskeftika.blogspot.gr/2013/02/blog-post_7767.html
[14] Sfântul Grigorie Palama, Scrisoarea Patriarhului Ignatie al Antiohiei, Ltd.
la 01:50
Tag-uri OIKOUMENISMOS

http://aktines.blogspot.gr/2013/03/blog-post_5497.html

traducere din limba greaca de preot Matei Vulcanescu

Sfantul Grigorie Palama asemana pe romano-catolici cu elefantul cazut. Elefantul care cade nu se mai poate ridica, de aceea doarme in picioare. La fel si adunarea romano-catolica a cazut si nu se mai poate ridica.

18 comentarii

Filed under Uncategorized

18 responses to “Sfantul Grigorie Palama, un sfant anatematizat de ” Biserica ” Romano Catholica. Un sfant antipapist si delirul filopapist al ecumenistilor.

  1. Multumesc parinte ca luptati pentru Biserica Ortodoxa.De multe ori am patit sa aud cgiar preoti calugari ca un pik de ECUMENISM nu strica.Dar oare Iisus Hristos in pustie cand la ispitit satan sa i se inchine lui ce a zis Iisus Hristos??!Hai un pik sa ma inchin !!!! Sau ia zis Inapoia mea Satano!!?Ori Sfantul Ierarh Grigorie Palama o cutezat vre-o data sa zica ca un picut de ECUMENISM strica.Eu cred nu din nestiute ci din Vietiile Sfintilor ca ei toti Aparatori si Marturisitori ai Ortodoxiei au murit marturisind cu sangele si inimile si tota credinta lor Una Sfanta Catolica Ortodoxa Biserica.

  2. Pingback: Duminica Sfantului Grigorie Palama – A doua Duminica a Ortodoxiei | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

  3. Alexandru Iftime

    Foarte util articol, buna explicare a motivelor pentru care papistasii sunt eretici si ecumenismul este o aberatie si o blasfemie.
    Intr-adevar papa devine, pentru urmatorii lui, un fel de suveran si „zeu”, ca faraonii si in general dupa modelul regalitatii sacre din vechiul Orient, dar si al imparatilor romani pagani care foloseau si ei titlul de „pontifex maximus”, pe care il folosesc si papii incepand din sec. XV.

    • Lucian Stelian

      In CV-ul sau “pontifex maximus” a facut greseli mari muulte.Asa cum pui o Clepsidra sa masoare.Asa va fi si timpul de masurare al ultimelor sale intenti de a conduce lumea ca „Zeu”,toot ce a facut se rasfrange asupra lui,siii cand va ajunge la limita puterilor papale,nemaiavand incotro va veni in cele din urma MISELUL spre RASARIT spre Biserica care o macelorito,umilito,inselato,arso.Ca sa si recunoasca INFRANGEREA si sa se intoarca la locul care i se cuvine canonic.Sa nu uitam ca Lucifer desi alungat din Ceruri o fost Sef sa zicem pana cand Cuvantul Lui Dumnezeu,nestiut de ingeri s-a intrupat in pantecele Preasfintei Fecioare,si mai apoiu s-a rastignit ca sa ai distruga Imperiu de haos al Satanei creat pe pamant,si la legat in Iad.Tot asa si Mandrul si Infailibilul papa va fi robit de RESURSELE sale si asi va recunoaste INFRANGEREA si va veni ACASA.

  4. Oana Iftime

    Din replicile de genul „ai aratat faptele cutarui ecumenist, deci iti judeci aproapele” razbate constiinta faptului ca ecumenismul este un pacat

    Tacerea ca forma de ateism. Intr-adevar, mult se tace. Despre „smerenie” s-a mai discutat, aici. O alta cauza importanta a tacerii este „nejudecarea aproapelui”, si aceasta rastalmacita, incat sa ajunga scuza pentru tacere. Trecem faptele ecumenistilor sub tacere, ca sa nu „judecam”. Nu luam atitudine, in general, fata de problemele din Biserica, pentru a nu „judeca”. Asa vazand lucrurile, nimeni nu ar mai trebui sa spuna nimanui nimic, vazandu-l ca greseste, ci sa se faca partas la pacatul aproapelui, ca sa nu-l „judece”.

    Oricum, din replicile de genul „ai aratat faptele cutarui ecumenist, deci iti judeci aproapele”, cred ca ar fi de retinut un element fundamental- anume, acela ca in sufletul oamenilor razbate constiinta faptului ca ecumenismul este un pacat. Fiindca, daca ecumenismul nu este un lucru pacatos, iar cel care a aratat de ecumenisti pe X sau Y le-a vadit, astfel, faptele bune/virtutile, pentru ce ii reprosam ca i-a „judecat”?

    In privinta celor care din ce in mai des se intampla, in latura ecumenismului, pana la oameni si aprecierile lor, exista Scriptura, precum si Traditia, prin care Dumnezeu Insusi „judeca” partasia cu ereticii, pentru care clericul care o practica este „bun” de caterisire. Daca de acestea (adica de Dumnezeu Insusi) unii aleg sa nu asculte, trebuie lasati astfel, sau ar fi mai bine pentru toata lumea ca cineva sa-si asume sa-i „judece”, mai mult, sa-i „judece” public, aratandu-le faptele incat sa dobandeasca si altii constiinta ca ceva grav se petrece si sa vina si cat mai multi sa ii traga de maneca?

    Oare de ce erezia este singurul pacat pentru care canoanele prevad pocainta publica, abjurare publica, din partea clericului, a ereziei propovaduite? Nu pentru ca pericliteaza in cel mai inalt grad mantuirea sa si a turmei? Erezia nu este doar un pacat personal, care nu ar trebui sa priveasca pe ceilalti, este o problema grava a Bisericii, periclitand insesi posibilitatea de pocainta si mantuire, fiindca daca se ajunge la ruperea de har, eforturile omenesti devin zadarnice.

    Fapte au si paganii (pe la unii dintre acestia sa vezi moralitate, sa vezi asceza!), dar zadarnic. Nimic nu-ti mai foloseste, daca te pomenesti in afara Bisericii, din pricina ecumenismului „nejudecat” de nimeni si lasat sa se „imputeasca si putrezeasca”, incat sa devenim madulare uscate. Da, si asta se poate intampla, ganditi-va ca exista zone intinse in care a fost, candva, Biserica si acum nu mai este, sunt eretici sau pagani- asa vrem sa ajungem? Si pentru ce, pentru niste mofturi si ambitii demne de copii si adolescenti, intalnite la oameni in toata firea, care cu siguranta ar putea sa se comporte corespunzator varstei si pozitiei lor, cu un pic de bunavointa, atragand ajutorul lui Dumnezeu. Totusi…ne-a dat Cel de Sus mai multa minte de atat si oricand o putem folosi.

    Da, eu ii „judec” pe episcopii nostri ecumenisti si imi asum public lucrul acesta. Niciodata n-o sa ma impac cu vederea cuiva imbracat cu harul lui Dumnezeu, urmas autentic al Sfintilor Apostoli, ploconindu-se in fata ereticilor. E ca si cum Hristos s-ar fi inchinat satanei, pe acoperisul templului.

    Nu cred ca faceti asa ceva in deplina cunostinta de cauza si intelegere a situatiei. De aceea spun mereu ca sunteti oameni ca noi toti si in buna parte produse sociale. Nu e nicio rusine in asta. Cu totii ne confruntam cu „roadele” culturii trufiei, in care traim, cu necunoasterea, cu ispita indiferentei, etc, etc, etc. Cu totii avem, insa, pe Dumnezeu, in Biserica cea Una si o comoara nesfarsita de repere castigata cu eforturile celor de dinaintea noastra. Fata de aceia, care au destelenit ogorul, avem atat de putin de facut! Cu un pic de bunavointa, numai, orice se poate readuce in fagas.

    Biserica lui Hristos nu se va pierde, nu va pieri, portile iadului nu o vor birui, oamenii se pot, insa, pierde, e alegerea lor. Traditia continua sa se scrie, in fiecare clipa. Ce vreti sa sa se spuna in urma PS voastre, „dreptslavitorilor episcopi romani/greci/etc care s-au nevoit pentru apararea invataturii, vesnica fie pomenirea”, sau „rau credinciosul…luptator impotriva Bisericii celei Una…”, ori „sinedriul de la…latinocugetator, sa fie anatema”? Si pentru ce sa pierim, PS voastre si noi, poporul, pentru iluziile lumii acesteia?

    Daca vi s-ar cere sa va inchinati „dumnezeilor neamurilor”, in chipul lor de idoli paganesti, si nu in cel al falsei treimi propovaduite in „crestinismul” eretic, ati face-o? Nu cred. Daca vi s-ar cere sa va ucideti o ruda sau un prieten, pentru a dobandi, in schimb, marire, aclamatii, „pozitie”, ati face-o? Nu cred. Atunci, se cheama ca nu veti face nici ucidere sufleteasca, si ca pur si simplu nu intelegeati cat e de grava problema ecumenismului.

  5. Ioan Gându

    Sfântul Siluan Athonitul s-a întâlnit într-o zi cu un pustnic extrem de încrâncenat, care i-a spus răstit şi vizibil încântat de sentinţa sa (îi luase deja locul Judecătorului cel Nemitarnic – sic): „Toţi ateii vor arde în iad ” (prin extindere, desigur, şi toţi iereziarhii, episcoţii şi ecumeniştii din toate timpurile şi locurile pământului). Ascultându-l cu atenţie şi cu o inimă plină de iubire hristică, Cuviosul bărbat apostolic l-a întrebat pe sărmănuţul justiţiar necruţător şi sigur pe dreptatea sa: „Şi fi-vei tu fericit acolo, în Rai, fiindcă ard aceia în. iad?”. Pustnicul, care ştia evident totul despre dreapta slăvire şi dreapta făptuire (mai bine decât toţi locuitorii pământului şi chiar mult peste înţelegerea tainică a celor dim Ţările de Sus – sic), dar absolut nimic despre dreapta trăire, s-a îmbăţoşat şi mai tare, răspunzând încă şi mai mânios: „Treaba lor, ei au vrrut-o!”. Vâzând atâta grozavă cerbicie, 3tareţul Siluan n-a mai zis decât atât: „Trebuie să ne rugăm şi pentru ei… „.
    Aşadar, pentru mântuire trebuie împlinite trei oondiţii: dreaptă slăvire, dreaptă făptuire şi dreaptă trăire! Nu doar două, cum susţinem noi, justiţiarii necruţători şi veleitarii momentului, care orbiţi, sărmănuţiii, de dreptatea noastră omenească, uităm că Judecata aparţine doar Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în locul Căruia ne substituim claudienele noastre ” judecăţi de valoare”, mai perisabile decât duhometria unor duhometrişti şi duhometriste, care cred că ştiu tot ce este scris în Sfintele Scripturi, dar acolo nu este scris ce cunosc frăţiile lor…
    „În Pateric ni se relatează, cum un sihastru (veritabil, de data aceasta), în pustie, a început să se roage împreună cu un credincios, întrucât în lume era secetă foarte mare. Şi, în momentul în care se rugau, credinciosul a văzut cum degetele de la mâinile sihastrului – care le ţinea ridicate spre cer – deveniseră zece torţe de lumină; iar după puţin timp a început să plouă. De aceea,, acum, la 2000 de ani de la Naşterea Mântuitorului, cel mai important lucru pe care mi-l doresc este să învăţ să mă rog!.” (Arhimandrit Sofian Boghiu – „Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe”).
    Sfinţia sa a adormit întru nădejdea Învierii, ştiind să se roage, căci mâna sa dreaptă mirosea, a patra zi după moartea trupului, a bună mireasmă duhovnicească!
    Dar noi, sărmănuţii săi fii duhovniceşti, atât de săraci în adevărata trăire duhovnicească şi atât de plini de zelotism şi criticism, trimiţându-i pe alţii în iad cu mare frivolitate, am învăţat să ne rugăm şi să ne iubim vrăjmaşii, sau ne-am întors la legea talionului? Mântuitorul Hristos, Împăratul Vieţii S-a rugat pentru sufletele celor care L-au răstignit, zicând::”Părinte, iartă-i că nu ştiu ce fac!”. Şi era vorba de păcatul deicidului! Nu cumva, Doamne iartă-ne, nu ştia Stăpânul Vieţii cum trebuie şi pentru cine trebuie să ne rugăm?
    Cine se simte fără de păcat, să dea cu pietre mai departe, dar dacă are o cât de mică îndoială că nu aşa se îndreaptă lucrurile, să înceapă să se roage temeinic, cu vreme şi fără vreme, măcar cum se ruga Cuviosul nostru Părinte Sofian! Sfinţii Părinţi îi certau cu asprime pe toţi cei care păcătuiau (inclusiv pe ereziarhi, episcoţi şi ecumenişti), dar o făceau plini de dragoste histică! Avem noi această dragoste cerească, suprafirească, plină de Duh Sfânt, sau mai degrabă suntem plini de părere de sine şi justiţiarism orb, taman bune pentru o penitenţă personală reală?
    Erezia, ca şi răutatea, nu se pot justifica în nici un mod, dar rugăciunea curată pentru cei căzuţi în aceste două păcate grele, poate mult mai mult decât orice altă „judecată omenească”…. De aceea, cu câtă umilinţă a duhului pot găsi în vasul meu fiinţial, vai atât de sărac în rugăciune, iubire şi smerenie, îi rog pe toţi fraţii ortodocşi, cu fapta sau doar cu numele, să ne întrebăm în mod serios:”Câţi ereziarhi, episcoţi şi ecumenişti am adus la dreapta slăvire, dreapta făptuire şi dreapta trăire prin înţelepciunea duhovnicească adevărată şi pe câţi i-am strivit sau trimis direct în iad, nemaiaşteptând Judecata Mântuitorului Hristos?”.
    Cum bine se ştie, Sfântul Serafim de Sarov, spunea tot timpul anului – Hristos a înviat, căci a înviat în veci, rugându-i, cu binecuvântarea duhovnicului, pe toţi cei care se cred fără de păcat, să arunce cu pietre în mine păcătosul, fiindcă pentru păcatele mele, cu nume anevoie de rostit, dar de purtat, prefer să-mi primesc osânda aici, şi nu Dincolo! Doamne, Iisuse Hristoase, te rugăm cu neştiută şi negrăită umilinţă lăuntrică, pune o picătură din iubirea Ta dumnezeiască în inimile noastre încă atât de sărace în dragoste şi smerenie.Slavă Ţie, mult-Milostive, pentru toate!
    Ioan Gându

    • „Din replicile de genul “ai aratat faptele cutarui ecumenist, deci iti judeci aproapele” razbate constiinta faptului ca ecumenismul este un pacat

      Tacerea ca forma de ateism. Intr-adevar, mult se tace. Despre “smerenie” s-a mai discutat, aici. O alta cauza importanta a tacerii este “nejudecarea aproapelui”, si aceasta rastalmacita, incat sa ajunga scuza pentru tacere. Trecem faptele ecumenistilor sub tacere, ca sa nu “judecam”. Nu luam atitudine, in general, fata de problemele din Biserica, pentru a nu “judeca”. Asa vazand lucrurile, nimeni nu ar mai trebui sa spuna nimanui nimic, vazandu-l ca greseste, ci sa se faca partas la pacatul aproapelui, ca sa nu-l “judece”.

      Oricum, din replicile de genul “ai aratat faptele cutarui ecumenist, deci iti judeci aproapele”, cred ca ar fi de retinut un element fundamental- anume, acela ca in sufletul oamenilor razbate constiinta faptului ca ecumenismul este un pacat. Fiindca, daca ecumenismul nu este un lucru pacatos, iar cel care a aratat de ecumenisti pe X sau Y le-a vadit, astfel, faptele bune/virtutile, pentru ce ii reprosam ca i-a “judecat”?

      In privinta celor care din ce in mai des se intampla, in latura ecumenismului, pana la oameni si aprecierile lor, exista Scriptura, precum si Traditia, prin care Dumnezeu Insusi “judeca” partasia cu ereticii, pentru care clericul care o practica este “bun” de caterisire. Daca de acestea (adica de Dumnezeu Insusi) unii aleg sa nu asculte, trebuie lasati astfel, sau ar fi mai bine pentru toata lumea ca cineva sa-si asume sa-i “judece”, mai mult, sa-i “judece” public, aratandu-le faptele incat sa dobandeasca si altii constiinta ca ceva grav se petrece si sa vina si cat mai multi sa ii traga de maneca?

      Oare de ce erezia este singurul pacat pentru care canoanele prevad pocainta publica, abjurare publica, din partea clericului, a ereziei propovaduite? Nu pentru ca pericliteaza in cel mai inalt grad mantuirea sa si a turmei? Erezia nu este doar un pacat personal, care nu ar trebui sa priveasca pe ceilalti, este o problema grava a Bisericii, periclitand insesi posibilitatea de pocainta si mantuire, fiindca daca se ajunge la ruperea de har, eforturile omenesti devin zadarnice.

      Fapte au si paganii (pe la unii dintre acestia sa vezi moralitate, sa vezi asceza!), dar zadarnic. Nimic nu-ti mai foloseste, daca te pomenesti in afara Bisericii, din pricina ecumenismului “nejudecat” de nimeni si lasat sa se “imputeasca si putrezeasca”, incat sa devenim madulare uscate. Da, si asta se poate intampla, ganditi-va ca exista zone intinse in care a fost, candva, Biserica si acum nu mai este, sunt eretici sau pagani- asa vrem sa ajungem? Si pentru ce, pentru niste mofturi si ambitii demne de copii si adolescenti, intalnite la oameni in toata firea, care cu siguranta ar putea sa se comporte corespunzator varstei si pozitiei lor, cu un pic de bunavointa, atragand ajutorul lui Dumnezeu. Totusi…ne-a dat Cel de Sus mai multa minte de atat si oricand o putem folosi.

      Da, eu ii “judec” pe episcopii nostri ecumenisti si imi asum public lucrul acesta. Niciodata n-o sa ma impac cu vederea cuiva imbracat cu harul lui Dumnezeu, urmas autentic al Sfintilor Apostoli, ploconindu-se in fata ereticilor. E ca si cum Hristos s-ar fi inchinat satanei, pe acoperisul templului.

      Nu cred ca faceti asa ceva in deplina cunostinta de cauza si intelegere a situatiei. De aceea spun mereu ca sunteti oameni ca noi toti si in buna parte produse sociale. Nu e nicio rusine in asta. Cu totii ne confruntam cu “roadele” culturii trufiei, in care traim, cu necunoasterea, cu ispita indiferentei, etc, etc, etc. Cu totii avem, insa, pe Dumnezeu, in Biserica cea Una si o comoara nesfarsita de repere castigata cu eforturile celor de dinaintea noastra. Fata de aceia, care au destelenit ogorul, avem atat de putin de facut! Cu un pic de bunavointa, numai, orice se poate readuce in fagas.

      Biserica lui Hristos nu se va pierde, nu va pieri, portile iadului nu o vor birui, oamenii se pot, insa, pierde, e alegerea lor. Traditia continua sa se scrie, in fiecare clipa. Ce vreti sa sa se spuna in urma PS voastre, “dreptslavitorilor episcopi romani/greci/etc care s-au nevoit pentru apararea invataturii, vesnica fie pomenirea”, sau “rau credinciosul…luptator impotriva Bisericii celei Una…”, ori “sinedriul de la…latinocugetator, sa fie anatema”? Si pentru ce sa pierim, PS voastre si noi, poporul, pentru iluziile lumii acesteia?

      Daca vi s-ar cere sa va inchinati “dumnezeilor neamurilor”, in chipul lor de idoli paganesti, si nu in cel al falsei treimi propovaduite in “crestinismul” eretic, ati face-o? Nu cred. Daca vi s-ar cere sa va ucideti o ruda sau un prieten, pentru a dobandi, in schimb, marire, aclamatii, “pozitie”, ati face-o? Nu cred. Atunci, se cheama ca nu veti face nici ucidere sufleteasca, si ca pur si simplu nu intelegeati cat e de grava problema ecumenismului.”
      Oana Iftime

      • Bineinteles ca ne mahnim pentru cel care face gesturi eretice, ne ranim si sangeram, nu ne bucuram si nu avem bucuria sadica pentru faptul ca un frate, un om ce este facut dupa Chipul lui Dumnezeu se osandeste! Doamne fereste! Sa nu fie. Mai degraba este tocmai aratarea dragostei ce o purtam pentru toti eterodocsii si pentru episcopii care fac ecumenism. Daca amesteci patima urii cu masca marturisirii ortodoxe nu poti merge departe. Daca nu il iubesti pe eterodox si ecumenist nu poti sa il indrepti.Niciodata Parintii nu au avut ura fata de eretici ci fata de erezie. Erezia trebuie urata, pentru ca il face mincinos pe Dumnezeu. Sangereaza sufletul crestinilor ortodocsi cand vad un ierarh ca face ecumenisme, nu este o bucurie, este o mare tristete.Dar iubirea fata de acel ierarh creste exponential si rugaciunea pentru luminarea lui trebuie sa insoteasca mustrarea care este o datorie, o obligatie, pentru ca nu sunt pecate personale ci erezia care ne priveste pe toti, care face Biserica sa sangereze. Cand toti te lingusesc si iti spun ca ceea ce faci faci bine, ajungi sa crezi asta, si defapt sa nu fie asa. De acea a spune adevarul in dragoste si in chip smerit dar ferm este dovada de iubire. Oare de ce a fost ucis Sfantul Ioan Botezatorul? Pentru ca infiera relatia lui Irod cu Irodiada, sotia fratelui sau. Oare cand ii numea „pui de naparca” nu ii iubea? Sau le spunea ca sa se indrepte?

  6. Apocatastaza este condamnata de Biserica. Apocatastaza sustine ca toti si demoni si toti oamenii se vor mantui pana la sfarit, pentru ca Dumnezeu e bun si nu lasa pe nimeni sa se chinuiasca. Aceasta invatatura origenista a fost condamnata de Biserica. Din pacate unii chiar vor ramane in iadul vesnic, nu pentru ca Dumnezeu ar fi rau ci pentru ca acestia nu vor sa se mantuiasca iar Dumnezeu nu mantuieste cu forta.

  7. Domnul Gandu nu va mai aprob comentarii pentru ca faceti confuzie intre mere si pere. Una este erezia, altul e pacatul moral. Erezia afecteaza tot Trupul Bisericii si Parintii au anatematizat ereticii si ereziile lor. Deci vad ca reinterpretati pe Sfinti. Sfantul Teodor Studitul spune ca erezia trebuie imediat infierata public, pentru ca ea ucide pe multi. Si nici un crestin nu e scutit de a infiera erezia.

  8. probabil ca din vreo lista de mailuri, nu va cunosc, dar baniesc ca nu strica mailurile de la mine.

  9. Iulian

    Doamne ajuta Parinte,

    Am inteles ca pe blogul dvs s-ar gasi si materiale privind teologia energiilor necreate a Sfintului Grigorie Palama. Daca este asa, v-as ruga sa-mi dati linkurile

    Sa va ajute Dumnezeu in toate !

    PS: va rog sa nu afisati adresa mea email

  10. Iulian

    Multumesc foarte mult Ana Elisabeta pentru bunavointa !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s