A problematiza nu insemna a da cu piatra!O scrisoare de bun simt pe care am primit-o in legatura cu Parintele Arsenie Boca

Se pare ca emotivitatea e mai tare decat Adevarul! Frescele acelea exista la Biserica Draganescu si vorbesc despre parintele Arsenie Boca. Iar credinta noastra nu este o irationalitate. Parintii au luptat impotriva ereziei. Aici e vorba de bun simt ortodox, nimic altceva. Parintii au facut si rugaciune si Sinoade Ecumenice. Invatatura Ortodoxa nu se poate contrazice pe ea insasi, asa cum nici Duhul Sfant nu se poate contrazice pe El Insusi! Ori Francisc de Assisi e sfant si atunci noi ortodocsii suntem inselati si ar trebui sa adoptam papismul, ori nu e sfant si atunci nu are ce cauta in ceata Sfintilor pictati intr-o biserica ortodoxa. Ca sa nu mai vorbim de pictura de tip holografic din biserica de la Draganescu….Se pare ca in loc de crestini ortodocsi avem oameni dornici de senzational, de efecte speciale, de minuni la minut, ceea ce arata o credinta superstitioasa, fara coloana vertebrala, sau o goana dupa idoli (prin inlocuirea lui Hristos cu alte persoane – sfinti, cuviosi, harismatici, vrajitori). Daca admitem ca parintele Arsenie Boca este inselat, inseamna ca minunile care se lucreaza la mormantul sau la chilia lui sunt de fapt lucrari demonice ale aceluiasi demon care l-ar fi inspirat in viata. Si am putea face paralela cu minunile de la papistasi (de ex. la Lurdes), de la copti (monofiziti), de la budisti, etc. Iar duhul vederii inainte putea fi duh pitonicesc. Toate acestea capata sens in momentul in care diavolul vrea sa mute atentia credinciosilor catre un personaj, distragandu-le de fapt atentia de la Hristos.

Doamne, ajută!

Vă mulțumesc pentru atenția arătată și pentru email..
Am citit articolul, de asemenea și comentariile..atât de pe blogul dvs. cât și de pe apologeticum.

Dacă îmi permiteți, îmi voi expune și eu umila părere referitor la pr. Arsenie Boca..
Mi s-au ridicat de-a lungul timpul cîteva semne de întrebare la care nu am găsit răspunsuri pe care să le consider cît de cît pertinente.
Am o idee generală despre viața părintelui, am încercat să citesc una dintre cărțile sale, dar sincer nu am reușit să o termin, simțeam că este diferită de ceea ce citisem pînă atunci din literatura ortodoxă.. și recunosc că nu mi-l pot apropia de sufletul meu.

Cîteva idei pe care le-am sesizat:
Mă întrebam, este oare posibil să se închidă ochii la aceste nereguli canonice și dogmatice pe care părintele le-a răspîndit prin pictura și afirmațiile sale legate de unirea „Bisericilor”, Biserica fiind numai Una? Oare la fel ar fi procedat Sfintii Părinți care s-au luptat până la sânge cu orice fir de erezie care se încerca a fi strecurat în Biserică? Întrebarea este retorică. Răspunsul este clar negativ. Au oare, nu plasăm învățăturile Sfinților Părinți pe un nivel inferior din cauza „evlaviei” poporului? Un popor credincios care este atras în mare parte de tot ce este senzațional (așa zisele minuni ale părintelui) și care așteaptă să se împlinească ce-și doresc fără a depune prea mult efort? După cum spunea cineva într-o conferință, oamenii au tendința de a trăi în duhovnicolatrie, unde cuvântul Hristos este rareori pronunțat…
Sunt oare tot la fel de mari cozile la moaștele (deja canonizate) ale sfinților romîni? Se vorbește sau se cunosc viețile acestor sfinți mai mult decît se discută despre părintele Arsenie? Poate exagerez, însă în zona în care mă aflu (Moldova – Piatra-Neamț, Iași) observ un curent „Arsenie Boca” răspîndit printre toate categoriile de oameni..
Din ceea ce am citit pînă acum (puțin, ce-i drept) din viețile sfinților și în general din publicațiile ortodoxe nu rețin exemple de „minuni” așa „spectaculoase” și dese precum cele ale pr. Arsenie.

Greșesc sau nu… încă nu știu. Domnul știe că nu spun cu răutate, intenția mea este de a nu alătura erezia (din motive precum ignoranța și/sau indiferența) unui adevăr atît de mult dorit și pentru care s-a luptat de-a lungul secolelor pentru a fi menținut curat – Biserica.

Iertați-mă.

Cu drag,  

IAC

IAC

46 comentarii

Filed under Uncategorized

46 responses to “A problematiza nu insemna a da cu piatra!O scrisoare de bun simt pe care am primit-o in legatura cu Parintele Arsenie Boca

  1. F

    In loc sa o lungim fara a gasi un raspuns si ratacind, vorbind mult si de multe ori aiurea, mai bine va rugati direct lui DUMNEZEU ptr. aflarea Adevarului despre pr. Arsenie Boca. Sa mai lasam mandria la o parte si sa nu ne mai bazam total pe ratiunea noastra cazuta…DUMNEZEU ne asteapta cu intrebari si este gata sa ne dea raspunsuri – de ce nu intrebam despre cele ce ne framanta ? Ne place sa o lungim, sa vedem daca e asa sau nu, ori e alba, ori e neagra…..Daca sunteti preot, atunci nu stiti sa va rugati direct lui DUMNEZEU ? Trebuie sa va spuna un nimeni, un pacatos ca mine, ce sa faceti ?…

    • ihtis

      O VECHE INSELATORIE ESTE RESUSCITATA DE EVLAVIA HABOTNICA A CREDULILOR: ARSENISMUL

      Penibilul popor roman impins la disperare cauta senzationalul in locul pocaintei si de aici resuscitarea unei vechi inselatorii: arsenismul.
      Acest Rasputin de Romania (Arsenie Boca) a avut la Sambata sute de carti de vrajitorie si magie alba dupa marturia parintelui Teofil, a crezut in reincarnare, iar la sfarsitul vietii cu toate ca putea se se intoarca la manastire (Ceausescu nefiind riguros cu viata monastica) a preferat sa ramana in statiune la Sinaia alaturi de Julieta sa (fosta maica Zamfira) cu care era casatorit civil.
      Sunt fotografii cu el imbracat in haine elegante si purtand ochelari fumurii, la vremea aceea accesibili doar securistilor.

      Tocmai adunarea in masa mai ceva ca la mormantul Mantuitorului dovedeste ca acest asa zis ”sfant al Ardealului” este un produs fabricat de politica ocultista pe credulitatea a destui disperati care nu mai cred in pocainta, ci in minuni senzationale si intr-unul sfant Arsenie Romeo Boca, calugar apostat.
      Dupa marturia parintelui Teofil de la Sambata, sute de carti de magie alba si vrajitorie din biblioteca manastirii au apartinut lui Arsenie Boca, Rasputinul de Romania care cica te paraliza cu privirea🙂
      Omul credea in reincarnare si era recunoscut pentru fanatismul si propria parere despre sine: ”Un preot bun trebuie sa fie ca mine.”

      Faptul ca sfatuia femeile sa divorteze de sotii betivi contravine cuvantului evanghelic rostit de Mantuitorul Iisus Hristos care nu da carte de despartire afara de pricina de desfranare, dar si cuvantului Sf. Apostol Pavel care zice: ”Barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa”.
      ”Iar ceea ce Dumnezeu (si nu oamenii) a impreunat, omul sa nu desparta”.

      Pentru mai multe detalii, ascultati si marturia parintelui Arsenie Papacioc, cuvantul parintelui Cleopa care zicea prin anii 80 ca saracul Boca are nevoie de multe rugaciuni, dar si marturia altor parinti luminati de Dumnezeu.

      Cred ca e vremea pentru o cercetare mai buna a credintei si eliminarea definitiva din ortodoxie a acestor elemente contaminate de misticism oriental.
      Cititi cartea ”Despre inselare” a Sf. Ignatie Briancianinov si cu ajutorul lui Dumnezeu va veti convinge.

      Parintii imbunatatiti din Sf. Munte Athos il considera si ei pe Arsenie Boca un inselat.

      Minunea nu e un criteriu absolut de sfintenie. Minuni poate face si diavolul.
      Acest om se folosea in timpul vietii sale de cultura oculta din Orient pentru a castiga increderea sufletelor slabe.
      Iar acum, datorita propagandei sioniste ce ridica senzationalul la grad de sfintenie, curentul arsenist a luat amploare, oamenii disperati sau naivi in credinta uitand de pocainta si fiind inselati usor de la calea si viata adevarata in Hristos..
      Nu intamplator media condusa de francmasoni promoveaza acest fenomen, care este si va fi din pacate, cea mai grea lovitura data in prezent ortodoxiei romanesti.

      PS: Alti clerici inselati de duhovnicolatrie asemenea lui Arsenie Boca:
      Rasputin de la rusi (anii 1870), Inochentie de la Balta (anii 1900), Daniil de la Frasinei (prezent).

  2. Se pare ca emotivitatea e mai tare decat Adevarul! Pai frescele acelea nu le-am facut eu, ele exista la Biserica Draganescu. Iar credinta noastra nu este o irationalitate. Parintii au luptat impotriva ereziei. Aici e vorba de bun simt ortodox, nimic altceva. Parintii au facut si rugaciune si Sinoade Ecumenice. Invatatura Ortodoxa nu se poate contrazice pe ea insas, cum Duhul Sfant nu se poate contrazice pe El Insus! Ori Francisc de Assisi e sfat si atunci noi ortodocsii suntem inselati si ar trebui sa adoptam papismul, ori nu e sfant si atunci nu are ce cauta in ceata Sfintilor pictat intr-o biserica ortodoxa. Ce sa mai vorbim de pictura holografica in general de pe peretii Bisericii…. Se pare ca in loc de crestini ortodocsi avem oameni dornici de senzational, de efecte speciale, de minuni la minut, ceea ce arata o credinta superstitioasa, fara coloana vertebrala….

    • F

      Cand diavolul arunca senzational si umbla cu minuni, DUMNEZEU face si mai mari minuni…au existat astfel de marturii, dupa cum am postat un comentariu pe blogul Apologeticum, cand dintr-o femeie indracita a vorbit cel necurat, nesuferind apropierea de mormantul acestui parinte si zicand ca asta e mare de tot, desigur obligat de DUMNEZEU. Si asta ne-a spus-o un preot care a fost acolo, chiar in acea zi si este un preot de incredere.
      Acolo nu se vindeca doar trupul, ci si sufletul…mai ales sufletul.
      Sunt oameni care au devenit preoti, ducandu-se acolo si simtind puterea lui DUMNEZEU ; iar acestia mai inainte erau niste pacatosi, dar care cautau Adevarul si nu erau putori…si au gasit Adevarul. Sunt multe de tot si bine ar fi sa mergeti personal acolo la Prislop, daca va intereseaza ce si cum ; nu asteptati de la mine pacatosul sa aflati ceva bun…Acolo nu e inselatoria Medjugorje sau inselatoria Slatioara, despre care nu prea vorbiti dvs. preotii si oamenii habar n-au cei cu astia si se duc ca mieii la taiat…sau ca la Noul Ierusalim – Pucioasa, Glodeni etc. ” Cei ce au minte sa i-a aminte. ”

  3. Nu cumva Imparatul este gol? Povestea aceasta se asemana foarte mult cu acea poveste numita „Hainele cele noi ale Imparatului” . Imparatul a vrut niste haine exceptionale, tesute cu fir invizibil, platite cu bani grei. Si cand a iesit sa fie admirat, toata lumea spune: Vai ce haine minunate are imparatul!. dar copii, care inca nu cunoscusera ipocrizia au spus: Imparatul este gol! Acesta era adevarul, Imparatul era gol. La fel si in aceasta poveste, vorbim de minuni peste minuni, dar nu vedem oare ca Imparatul este gol?

  4. rox

    Eu consider ca ce a vrut sa arate parintele Arsenie prin acea pictura este ce se va intimpla in viitor cu biserica (masonii vor sa unifice toate bisericile iar primii vor fi catolicii )
    Din ce am vazut siam auzit la biserica din Draganescu este ca parintele a pictat ce a vazut ca se va intimpla in viitor (fiind intr-un grad mare de credinta )
    DUMNEZEU SA NE IERTE !

    • Adica vrei sa spui ca este o pictura profetica. Dar in ce consta profetia cand pui pe cineva care deja a murit in erezie (Francisc de Assisi, Ulfila)in Ceata Sfintilor? Unde e logica. Cand stim in inafara Bisericii Ortodoxe nu exista mantuire. Unde e viitorul? Ca acestia au trecut!

  5. Mihai

    Daca intr-o viitoare miscare ecumenista a ortodoxiei aceasta o sa adopte „sfinti” catolici (sau poate si din alte parti) si printre acestia va fi si Assisi, oare.. cum o sa privim atunci acea pictura? precum pe cele doua turnuri gemene? sau oare in biserica nu se picteaza si draci? asta inseamna ca ii cinstim?
    Imi cer iertare, nu sunt un cunoscator si doar nestiinta cred ca ma face sa intreb.
    Doamne ajuta

    • Pictam draci in biseirica dar nu ii pictam cu aura si cu titlul de sfinti. Si in nici un caz in Ceata Sfintilor. (tocmai l-ati facut asemenea dracilor pe Francisc) Intrebare:”Daca intr-o viitoare miscare ecumenista a ortodoxiei aceasta o sa adopte “sfinti” catolici (sau poate si din alte parti) si printre acestia va fi si Assisi, oare.. cum o sa privim atunci acea pictura?” Raspuns: Trebuie sa ii privim ca pe eretici si apostati si sa ne rupem de episcopii care vor fi facut aceasta miscare. Altfel am fi devenit grecocatolici.

      • Siteul „Intreruperea comuniunii cu ecumenistii” http://teologieorthodoxa.wordpress.com/
        in care dezbat aceasta problema, in eventualitatea unei uniri mincinoase cu papistasii. E clar ca atunci Biserica ar fi, nu cea oficiala unita cu papistasii, ci o Biserica prigonita si care ar rupe comuniunea cu cei care ar face unirea cu papistasii. Ca sa poata ramane Biserica curata, Mireasa lui Hristos.

      • Un alt oarecare

        Părinte, cât de curând veți cădea sfinția voastră în apostazie și erezie. Din păcate așa s-e întâmplă cu extremiștii

      • 1. nu sunt extremist ci urmez linia lasata de Hristos si de Sfintii Parinti. Hristos spune: Cine nu aduna cu Mine risipeste! Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!
        Sfintii Parinti la Sinoadele Ecumenice au dat anatema pe eretici, urmasi ai acelor eretici sunt si astazi, romano catolicii, monofizitii, etc.
        2. extremisti sunt ecumenistii, care fac rugaciuni in comun cu ereticii, au o eclesiologie relativist-umanista si devin extremisti calcand in picioare Dogmele si Canoanele Bisericii.

    • Mihai F

      PR MATEI,asta e singura varianta posibila care l-ar exonera pe Pr Arsenie Boca.Si anume ca in viitor,sa existe,precum se si prefigureaza, un ecumenism pe fata,o cadere a Ortodoxiei(dar nu cea din catacombe)-este si profetita asta! dar ma intreb de ce oare i-au trebuit 15 ani sa picteze asta cadn putea f bine sa lase un testament, o carte in care sa explice toate lucrurile astea? si nu o pictura ambigua….

      • Nu este un motiv coerent. In cazul in care o parte a Bisericii s-ar uni cu papistasii, acea parte nu mai este Biserica, ci sinagoga. Iar cei credinciosi ar parasi aceasta sinagoga, ar rupe comuniunea cu ierarhii care ar semna o astfel de unire. Este o lipsa de logica sa pictezi un eretic in ceata sfintilor pe considerentul ca odata va fi o unire mincinoasa cu papistasii. Daca va fi aceasta unire, ea nu schimba cu nimic Viata Bisericii in Duhul Sfant. In nici un caz nu ar putea aparea pictat in Ceata sfintilor ereticul Francisc, sau la Liturghia Cereasca. Pentru ca sa nu uitam ca apare ca Ierarh la Liturghia Cereasca ereticul arian si pnevmatomah Ulfila. Sa inteleg ca vom avea si o unire cu arienii???!!!Dar arianismul nu mai exista, decat in forma yehovista. Sa inteleg ca ne unim si cu Yehovistii???? Daca ar fi considerat o profetie rea, ar fi fost pictata in zona iconografica ce ar fi permis aceasta, la exterior in aceeas zona unde sunt si alte profetii, cum ar fi omul cu telecomanda si rachete, cladiri in fum , etc. Exista, iata, un registru clar al zonei profetice la parintele Arsenie Boca la Biserica Draganescu.

      • Luminita Nicolescu

        Bine gandit! Imi sta mintea in loc. Chiar suntem incapabili sa vedem adevarul? Am citit la Mitropolotul Antonie Plamadeala un excelent portret al misticului fals sau crediciosului inselat. (” Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa” , pg.321-354) absolut deosebit.. Fara mult efort am vazut acolo portretul lui Arsenie Boca. Iar pun intrebarea: de ce atatea preoti inchisi in inchisorile comuniste, ca pr.D.Staniloaie, Pr.Arsenie Papacioc, Pr, Iustin Parvu, Pr. D.Bejan, Pr. Sofian Boghiu, Pr.Calciu etc. nu s-au lepadat de preotie in ciuda torturilor, umilintelor, chinurilor la care au fost supusi si chiar daca nu au avut ani de zile voie sa slujeasca sf.Liturghie? Vreau un raspuns logic si la obiect, m-am saturat de speculatiile unor oameni care vor cu tot dinadinsul sa-l „vada” sfant pe Arsenie Boca. E cazul ca cei ce stiu adevarul, adica ca: A.B. se ocupa cu magia alba, ca avea duh pitonicesc, ca ghicea in palma, ca la m-tirea Sambata s-au gasit carti de vrajitorie in biblioteca care apartinusera lui A.B. etc,etc. sa spuna adevarul, sa ia atitudine! Mi s-a spus: vedeti cati oameni se duc la mormantul parintelui Arsenie Boca? Asta nu va spune nimic? Nu: nu imi spune nimic. Imi spunea daca oamenii se duceau la pestere sf.Ioan de la Prislop, de care nimeni nu mai pomeneste. Mai sunt in viata batrani monahi care stiu adevarul. Trebuie neaparat contactati. Iar in ceea ce priveste psihologia multimilor stiu destule…

  6. Verde Verde

    Eu unul ma feresc sa trag inca o concluzie pentru ca nu mi se par suficiente dovezile. Practic daca citesti aceste acuze aduse impotriva Parintelui si marturiile altora e ca si cum ai vorbi despre 2 persoane diferite, nu una singura. Mi-e sa nu fie si o inscenare atat in cazul picturilor cat si in cazul declaratiilor ecumeniste, si chiar inregistrarea. Curios ca acea inregistrare a devenit populara abia dupa mutarea la Domnul a Parintelui Arsenie Papacioc( ca sa nu-l putem intreba?). In alte citate Parintele confirma ca „ecumenismul este erezia secolului”. Sa nu uitam ca si Parintele Staniloae a lucrat ani de zile cu Parintele Arsenie, iar la o slujba, cand au venit sectarii sa-i rapeasca din oi, Parintele Arsenie i-a auzit si i-a avertizat de 2 ori sa taca si sa plece ca daca nu le coase gura.

  7. Tocmai de aceea sunt foarte rezervat, prefer sa astept hotararea Sfantului Sinod al BOR atunci cand va vrea Dumnezeu sa fie in privinta Parintelui Arsenie Boca. Dar in privinta unirii cu papistasii problema trebuie discutata si va trebui sa ne pregatim pentru o eventuala rupere a comuniunii cu ierarhii ecumenisti care ar semna un act de unire cu papistasii (act deja semnat de BOR, dar nu e pus inca in practica, numit Tratatul de la Balamant, in care Biserca Ortodoxa recunoaste tainele ereticilor papistasi). Am creat acest site pentru a problematiza aceasta eventuala intrerupere a comuniunii cu acei ierarhi care in viitor ar pune in practica Tratatul de la Balamant.
    http://teologieorthodoxa.wordpress.com/

  8. Sorin

    Parinte Matei, as dori sa va scriu cateva cuvinte, referitor la problema expusa aici. Intamplator, am ajuns pe blogul dumneavoastra. Asadar, dupa ce am citit cuvintele de mai sus tin sa va spun cateva lucruri de bun-simt, din punctul meu de vedere. M-as bucura tare mult daca v-ar starni duhovniceste, pentru cercetare profunda si cautarea adevarului, nicidecum izolare si neintelegere din pricina formalismului.
    In primul rand, nu uitati ca formalismul excesiv este foarte periculos, aducand in discutie chiar faptul ca Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, a fost rastignit din pricina formalismului si a legii, nicidecum a Iubirii. Evreii L-au rastignit dupa lege!
    In al doilea rand, referitor la picturile Sf. Arsenie Boca, intrucat il consider un mare sfant, sunt lucruri de spus. Din punctul meu de vedere, Sf. Arsenie Boca nu doar ca vorbea despre lucruri, cat le si cunostea, incluzand aici ideea ca poate l-a vazut cu duhul pe Sf. Francisc de Assisi in Rai. Or, aceasta, sigur, noi nu o putem verifica, insa trebuie sa constientizam ca este o posibilitate, daca acesta, Arsenie Boca, a fost un mare sfant. Sa spunem, nu doar ca vorbea despre lucruri ci le vedea si cu duhul, viu. Referitor la Biserica Catolica, in legatura cu Sf. Francisc de Assisi, problema expusa de dumneavoastra, daca suntem ortodocsi nu il recunoastem ca sfant pe acesta, ori invers, daca este sfant, noi suntem inselati,este foarte, foarte periculoasa. Eu as dori sa va dau o idee la care sa va ganditi, respectiv… ce ar fi daca omul s-ar mantui dupa credinta luminii sufletului sau?! Sigur, excluzand inselarile, sectele, idolatria, politeismul si altele asemenea, cat sa ne referim la catolicism. Catolicii, impreuna cu Ortodocsii, sunt doua ramuri din trupul primar (temporar vorbind). Asadar, sa spunem ca primii s-au rupt din Ortodocsi, ca adevar, noi detinand adevarul si Biserica Intreaga (ceea ce este adevarat). Daca acestia s-au rupt din noi, dar totusi apartin de Biserica, vechiul trup, ruperea nu s-a facut din cauza oamenilor (ca un tot) sau din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza unora, putini la numar (din cauza ambitiilor lor necugetate). Astfel, ar putea Domnul sa lase milioane de oameni, din cauza catorva?! Daca avem un barbat catolic, dar care crede cu toata credinta si taria in lumina catolicismului, Il iubeste pe Hristos si se poarta ca un bun crestin, nu ar fi acesta, prin viata sa curata, vazut ca fiind asemenea unui Ortodox (comparabil cu fratii nostri, ortodocsi, care sunt vai si amar, de cum se comporta)?! Nu va fi acesta mai mare decat ortodoxul betiv si hulitor?! Oare, trebuie ca acel om, desi crede cu tarie si dragoste in Hristos si in biserica lui Catolica, sa fie nevoit sa caute in Ortodoxie?! Bine, sa admitem ca trebuie. Dar oare, din dragostea lui pentru Hristos, daca este adevarata, mai poate sa caute cand simte dragostea (el spune ca are totul in Biserica Catolica, fiind temator de altele)?! De ce ar fi pentru acela un efort in plus sa caute Adevarul, caci s-a nascut catolic (ce vina are acesta ca s-a nascut catolic?!), comparabil cu noi care ne-am nascut in tot confortul, netrebuind sa cautam adevarul, caci il avem?! Toti ceilalti trebuie sa caute adevarul, doar noi nu?! Catolicul nu are nicio vina ca se naste catolic, iar, asemenea, acesta consider ca se poate mantui prin Catolicism, in ceea ce crede cu tarie. Sigur, credinta lor, ca dogme, are lipsuri, dar Iubirea este multa! Am vazut, de exemplu, un film la televizor, care mi-a placut foarte mult, „Bakhita”, http://www.imdb.com/title/tt1407939/ de-a dreptul monumental (vi-l recomand). Nu spune Sf. Apostol Pavel ca, in privinta celor care nu cunosc adevarul, daca ei traiesc dupa Legea Morala din ei, intr-un mod frumos si curat, li se va lua ca fiind crestini?! Nu spune ca, noi nu trebuie sa ne taiem circumcis, intrucat aceasta se va considera ca fiind deja, pentru crestin?!
    Astfel, parinte, cautati la inima omului, mai mult decat la formalismul uneori rece, care nu numai ca nu mantuieste cu siguranta, cat poate distruge. Sigur, nu putem sa admitem ca trebuie ocolit sau respins, cat respectat, dar strictetea vine la cei care sunt mai intariti duhovniceste (la inceput trebuie sa ai mila fata de necunoastere, iar apoi vine si exigenta). Domnul cunoaste inimile oamenilor, asa cum vede si comportamentul nostru, rusinos, al ortodocsilor. Noi, desi suntem ortodocsi, ne purtam mai rau decat catolicii sau animalele. Animalele asculta de Dumnezeu, or, noi, nu mai ascultam. Cu ce este un ortodox mai mare, daca nu are dragoste, decat un catolic care are dragoste?! Nu se poate…
    Pe de alta parte, cu siguranta, daca iti este cunoscut Adevarul, respectiv Ortodoxia, precum in Mitul Pesterii al lui Platon, nu te-ai mai putea intoarce la catolicism, caci este o alta magnitudine aceasta, prima. Or, daca nu ai mers in cautare profunda ci ai iubit cu toata dragostea ta si cu toata fiinta ta pe Hristos, chiar de ai fi catolic, mare lucru este in fata lui Dumnezeu (Domnul cauta senintatea si Iubirea puternica, chiar jerfirea pe sine pentru aceasta Iubire fata de Hristos, daca este posibil).
    Referitor la canonizare. Daca admitem ca Biserica Ortodoxa Romana o ia prin balarii, vedem si noi cu ecumenismul, atunci, de ce asteptati autoritatea ei, respectiv canonizarea sinodului unei biserici corupte?! Nu este oare, fatarnicie, aceasta?! Adica, atacam BOR, spunem cat de nenorocita este, dar asteptam si ascultam cand spune ceva, cand acest ceva poate se muleaza pe inima noastra, deseori patimasa si rea?!
    Dragostea lui Dumnezeu este vie, traieste, iar formalismul rece nu mantuieste. Asemenea, va aduc aminte ca Sf. Arsenie Boca a fost impotriva ecumenismului, spunand ca este erezie, indemnand oamenii sa ramana ortodocsi, sa moara ortodocsi, sa fie pentru Hristos si Ortodoxie! Cum ar putea sa spuna un astfel de om aceasta, daca ar fi fost ecumenist sau pro-catolic?! Simplul fapt ca l-a vazut pe Sf. Francisc de Assisi in Rai si a inteles ca Domnul nu isi lasa turma cu totul, ci este atat pentru Ortodox cat si pentru Catolic, pe tot pamantul, si in China daca te duci, nu inseamna ca a admis intru totul, cat faptul ca a inteles ca Dumnezeu este milostiv pentru nestiutori (dar care sunt sinceri si iubitori cu inima)! Daca ei cred cu tarie in Hristos, nestiind ca nu sunt chiar in dogma buna, dar au iubire, Dumnezeu nu uita si nu lasa! Sigur, daca afla adevarul, Domnul are alte pretentii de la ei, implicit cerand poate, sa recunoasca adevarul, respectiv Ortodoxia!
    Nu imi place deloc faptul ca, noi, Ortodocsii, ne mandrim atat de mult, incat uitam ce inseamna dragostea adevarata, curata, ne batem cu pumnii in piept. Imi este rusine de fratii mei, si de mine inclusiv, de ceea ce facem! Nu se poate…
    Referitor la Sf. Parinte Arsenie Boca, din nou, sa nu vorbim despre puteri pe care nu le intelegem, sau despre harul Sf. Duh pe care nu il intelegem, cand apare intr-unul, sau in altul. Sf. Parinte Arsenie Boca a fost si este foarte mare, iar aceasta o demonstreaza multe! Chiar acesta, a spus nu o data ca detesta aceasta iubirea a oamenilor fata de el, numind-o chiar „iubire de fantastic”, sau ceva asemanator, iubire care nu este buna, incercand de fiecare data sa le potoleasca aceste ganduri, amintindu-le de Hristos si spunandu-le ca este un om ca si ei, pacatos!
    Cautati pomul dupa roade. Daca sute, mii de oameni s-au indreptat spre Ortodoxie si Hristos cu inima curata, acesta fiind rod bun, cum ar putea ca acest om sa fie vinovat, indracit sau inselat?! De ce ii bagati vina?! Indraznesc sa spun ca, fiindu-mi cu iertare, mult mai multi oameni a adus la Adevar, dupa moarte, Sf. Arsenie Boca, decat a adus Biserica, prin preotii sai, astazi.

    • La aceste lucruri am raspuns, cititi si la despre blog. Sf Ignatie Briacianinov spune clar ca Francisc de Assisi a fost cel mai mare inselat al papismului si in iad.etc.

      • Sorin

        Nu este cu putinta ca Sf. Ignatie Briancianinov, chiar de este Sfant, sa fi gresit?! Poate ca a gandit cu mintea, nevazandu-l cu duhul in Rai sau in Iad pe Sf. Francisc de Assisi. Daca a gresit Sf. Parinte Arsenie Boca?! Nu stiu. Sf. Parinte Arsenie Boca, daca nu ma insel, a vorbit despre sfintii pictati la Biserica Draganescu cum ca au fost desenati dupa cum ii vede dansul (nu stiu daca aceasta implica efectiv ca i-a vazut cu duhul sau altceva). Dar, ce stiu despre Sf. Parinte Arsenie Boca este ca a avut rod foarte bun, de mare cinste si mare ajutor oamenilor, ceea ce inseamna ca a fost bun, foarte bun.
        Asemenea, sa aduc atentiei dumnevoastra inca o problema. Eu sunt convins de faptul ca acesta nu a dorit sa fie scos din mormant din smerenie. Asemenea, mai sunt convins de faptul ca nu a dorit sa fie scos, nu pentru ca nu ar fi vrednic sa aiba trup neputrezit si frumos mirositor (moaste) ci pentru ca dansul L-a rugat pe Dumnezeu sa nu lase moaste, ci sa fie tarana ca oamenii simpli. Ei bine, daca Sinodul il va scoate din mormant (contrar dorintei sale), vazand ca nu a lasat moaste (desi este Sfant, un mare Sfant, dar a refuzat sa lase moaste din smerenie), multa sminteala va intra in oameni, iar cei care l-au vorbit de rau vor fi ridicati de oameni si crezuti, ceea ce va duce la o mare problema in societate si credinta. Vor spune, „Iata, a avut dreptate, nu a lasat moaste, nu este un sfant ci este un inselat! Sa mergem dupa aceia care au spus asa despre Arsenie Boca, caci au avut dreptate!”. Iar, astfel, mergand dupa aceia care numai prostii vorbesc, incepand cu aceasta, se vor mai rataci cativa. Diavolul este foarte marsav si viclean, aducand ganduri fel de fel si marindu-i pe cei nevrednici. Mare sminteala si hula va intra in oameni, atunci. Din toti adeptii sai, nu stiu daca vor mai ramane atatia cat sunt astazi, ei neintelegand voia parintelui si Voia lui Dumnezeu. Nu va faceti partasi cu acestia. Sa nu mai punem faptul ca a fost si marturisitor?!

    • Florin

      Referitor la mantuire.
      Am intalnit atei care traiesc dupa
      ”Legea Morala din ei, intr-un mod frumos si curat”, oare se mantuiesc?
      Am intalnit sectari care traiesc dupa” SCRIPTURA ”(uni dintre ei ,fosti ortodosii) oare se mantuiesc?
      SI cred ca daca SF Apostoli,ar fi vorbit popoarelor sa traiasca dupa”Legea Morala din ei, intr-un mod frumos si curat ”,nu ar m ai fi fost alungati batuti si ucisi. Ce rost ar m-ai fi avut sa se duca pana in India caci si acolo se traieste dupa, Legea Morala. .Si CONSTITUTIA este de fapt Legea Morala .
      Si ma intreb?care a fost de fapt rolul MANTUITORULUI pe pamant,sa fi venit degeaba?

      • Am raspuns la aceasta dilema in Ortodoxia este universala(catholica): https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/about/

      • Sorin

        Eu am scris cu atentie in aceasta privinta, in ideea ca ii excludem pe cei inselati, diverse secte, politeisti si asa mai departe, care nu stiu ce regim vor avea (eu nu stiu cum gandeste Dumnezeu). Referitor la „fosti ortodocsi”, am scris si despre aceasta, intrucat ei au cunoscut Adevarul dar au coborat o treapta mai jos, ceea ce li se va lua ca pacat (daca trec la catolicism). Eu m-am referit intr-un sens, respectiv catolic, in biserica, care nu a cautat in plus spre Ortodoxie ci s-au rezumat la Catolicismul curat. Nu m-am referit la budist sau altcineva, care, repet, nu stiu ce regim vor avea.

        Apoi, sa ne gandim putin. Sa presupunem ca doar prin Ortodoxie s-ar mantui oamenii, atunci, ce se intampla cu toti ceilalti?! De exemplu catolicul, caci la el ma refer. Se naste un om in catolicism, este bun si curat cu sufletul, pastreaza traditia lui si asculta de preotii sai, este cinstit si integru. Putem spune ca acest comportament nu i se va lua ca bun inaintea lui Dumnezeu?! In regula, sa spunem ca trebuie sa caute in alta parte. Afla ca nu este bun catolicismul, dar apoi da de mii de confesiuni. Are timp sa le cerceteze pe toate?! Nu. Continuam, apoi catolicul afla ca in Biserica Ortodoxa este Mantuirea si incepe sa cerceteze Biserica Ortodoxa. Pe langa faptul ca da de diverse secte Ortodoxe („Oastea Domnului”), da si de cei pe calendar vechi. Credeti dumneavoastra ca omul acesta poate cerceta tot adevarul lumii, sa afle tot ce au scris Sfintii Parinti Ortodocsi, faptul ca noul calendar este bun si admis, cei de pe vechiul sunt rataciti si asa mai departe?! Sa spunem apoi, afla ca Ortodocsii pe stil nou sunt cei mai buni. In regula, dar apoi se loveste de preotii vai-si-amar de ei, este scarbit si fuge, caci „pietre” slujesc in Biserica (care mai sunt si ecumenisti, adica il trimit inapoi la Catolici). Credeti dumneavoastra ca el, apoi, va trebui sa caute din nou la intelepciunea ca nu trebuie sa judece preotul, ci trebuie sa il ia ca atare, caci Harul Exista la acesta, chiar daca este beat, putand sa spovedeasca?! De unde atata putere la un om, fratilor?! Doar noi ortodocsii detinem tot adevarul si stam in confort, insa, paradoxal, suntem tara cu cele mai multe avorturi, crime, hotii etc. Fratilor, eu sunt de acord ca Ortodoxia este cea mai apropiata de Adevar, iar aceasta o cunosc si o pot si demonstra, INSA NU AM CERTITUDINEA CA DOMNUL NU PRIVESTE LA INIMA OMULUI care nu este Ortodox! Pur si simplu refuz sa cred ca pe toti cei din catolicism ii va nega, iar acestia vor merge in iad. Teoretic, daca ar fi asa, atunci nimeni nu s-ar mai putea mantui. De ce?! Pentru simplul fapt ca s-a nascut catolic (ce vina are omul acela?!), iar apoi trebuie sa urmeze rationamentul aberant de mai sus, in care exista putine sanse sa iasa intreg la minte (sa treci prin toate confesiunile, apoi sa te opresti la Ortodoxia pe stil nou). Nu se poate aceasta intrucat sunt mult prea multe informatii. Iar mai apoi, daca toti ar fi rataciti si ajung in iad, sa ajungem si la fratii nostri ortodocsi, care din 20 de milioane se mantuiesc 1 milion (daca se mantuiesc 1 milion si nu se omoara intre ei). Iar acest numar il consider mare.

        In concluzie, puteti fi dumneavoastra siguri ca Domnul ii lipseste pe toti ceilalti de El?! Va repet ca ma refer la cei care nu au puterea, intelepciunea (caci nu sunt toti inzestrati), dar au dragostea! Ii va nega pe toti, ca apoi sa se uite doar la milionul acela de romani ortodocsi?! Eu sunt de acord ca Biserica Ortodoxa este cea mai apropiata de Adevar, motiv pentru care la noi vine Sf. Lumina, intrucat avem alt statut, insa nu pot sa cred ca pe catolic, daca este bun la inima si curat, crede in Hristos, Domnul il va parasi! Dumneavoastra credeti ca Dumnezeu se termina la hotarele tarilor Ortodoxe?!

        Consider ca este pacat sa treci de la Ortodoxie la catolicism, insa nu este pacat daca, fiind catolic, nu ai puterea sau intelepciunea sau cunostinta Ortodoxiei, fiind curat cu inima. Nu mai poti bea apa de campie dupa ce ai gustat din apa de munte. Sau, altfel, daca aflii de Ortodoxie, fiind catolic, iar prin cercetare puternica aflii ca este mai buna, atunci pacat este sa nu treci la Ortodoxie! Insa, sigur, toate acestea le spun de la mine, necunoscand intelepciunea lui Dumnezeu, insa… pur si simplu nu cred ca ii uita pur si simplu, pe cei mai simpli si mai amarati, dar cu iubire!

        La ce folos sa fii Ortodox, daca nu ai fapte si viata duhovniceasca! Credeti ca ortodoxia va mantuieste pur si simplu?! Nu, cu siguranta nu. Mult mai este de tras si de luptat. Confortul acesta, al nostru, ma intristeaza si ma mahneste, caci nimeni nu ne mai ajunge la nas. Este adevarat ca nu trebuie sa coboram, sa cedam nimic, insa tot adevarat consider ca trebuie sa fim mai prudenti cand afirmam de catolici, intrucat noi nu cunoastem gandirea lui Dumnezeu (repet, catolicul curat cu inima, onest si iubitor)! Nu ma refer la secte crestine care sunt departe, sau hindusi, politeisti, inselati etc, ci, la catolic (cei care s-au rupt din Biserica Primara).

        Iar, daca, fratilor, Sf. Francisc de Assisi nu este Sfant, iar Sf. Arsenie Boca l-a pictat in Rai din greseala, nu uitati ca greseala este omeneasca! Nu trebuie sa negati un om, sau harul pe care l-a primit de la Domnul, din cauza unui pacat! Nu va mai cramponati asa, intrucat noi toti suntem cu mult mai pacatosi decat a fost Parintele Arsenie Boca! De la greseala la inselat este cale lunga!

        Referitor la Parintele Arsenie Papacioc, gandesc sa nu fie niste ambitii la mijloc, sau, din nou, greseala omeneasca! Nu stiu de ce ar afirma astfel. Dupa cate am citit, Sf. Arsenie Boca l-a stiut pe Parintele Cleopa, cand a trimis un om catre acesta, asadar se stiau bine! Daca Parintele Cleopa este considerat sfant, si acesta, atunci avem de-a face cu un conflict intre sfinti?! Nu vi se pare nepotrivit?!

        Daca am gresit din nestiinta, Dumnezeu sa ma ierte, insa astfel gandesc eu. Imi este greu sa cred ca Domnul este cu totul absent, la omul simplu, catolic, dar care iubeste cu inima! Asemenea si in privinta Sf. Arsenie Boca, intrucat il voi considera in continuare un Mare Sfant!

  9. Eu sunt deacord ca un sfant se poate insela, dar in spatele afirmatiei Sf Ignatie, cum ca Fracisc era un inselat sta traditia Bisericii Ortodoxe, Scrierile Sfintilor Parinti, etc. „Extra Ecclesia nulla salus” inafara Bisericii nu exista mantuire spune sfantul Ciprian de Cartagina. Deci nici mantuire nu exista, ce sa mai vorbim de sfintenie? Sf Ignatie Briancianinov nu spune ceva nou, ci confirma si readuce invataturile Sfintilor Parinti, a Sfantului Fotie cel Intocmai cu Apostolii, care a anatematizat sinodal pe cei ce cred in Filioque, deci si pe Fracncisc,Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Marcu Eugenicul, Toate invataturile Sindaelor ecumenice, Sinodiconul Ortodoxiei, etc.

  10. sorina

    Eu l-am intrebat pe pr. Arsenie Papacioc cind era in viata despre A. Boca si a spus ca nu merita canonizat. Pr. Antim de la Bistrita spunea ca sa pus problema canonizarii lui A. Boca in 1992 si pr. Papacioc sa opus spunand ca se face o mare greseala. Cand a fost Papacioc in vizita la Putna a spus sa fie scoase cartile lui Boca de la pangar pentru ca-s eretice. Puteti verifica.

    • Pr.Gabriel

      Ce-i drept, si eu am o anumita rezerva sufleteasca, pe care nu o pot depasi, in privinta Parintelui Arsenie Boca. Nu contest ca a adus multi oameni la credinta, chiar oameni simpli, pe care ii cunosc si eu, carora le-a schimbat profund viata religioasa.Insa, in momentul in care apar infiltrari in teologia dogmatica a credinciosului, atunci putem spune ca apar probleme. Parintele Arhim.Vasilios Papadaki, intr-o cuvantare a sa despre tineri spunea ca Ortodoxia este o teologie a iubirii, dar in acelasi timp si al nevointei, al ascezei.
      Ele se completeaza, iubirea si asceza. Insa, tocmai aici e problema, ca modul prin care se angajeaza sa placa lui Hristos, prin ceea ce i se cere, din fire, asceza, este tocmai gresit in afara Ortodoxiei. IPS HIeroteos spunea in cartile sale ca dreapta credinta-Ortodoxia- este mestesugul prin care se dobandeste buna vietuire, iar fara mestesug, metoda, nu poti avea un rezultat corect.
      La toti asa zisii sfinti catolici, Sf.Parinti (indeosebi cei din Rusia ) contesta CALEA de a atinge sfintenia. Pur si simplu, se nevoiesc ..eretic, sau cum spunea Sf.Ap.Pavel ca au ravna de Dumnezeu dar le lipseste discernamantul, dreapta socoteala, dreapta credinta.
      Dreapta credinta este ca o AXIOMA MATEMATICA. Insusita gresit, rezultat nu este concludent.
      Daca stati sa urmariti vietile acestor asa zisi sfinti catolici, veti vedea ca starile duhovnicesti atinse de acestia (fierbinteala trupului-Francisc, Stigmatele, vizualizarea mentala carnala a comuniunii cu Domnul IIsus Hristos, sau pur si simplu delirul flagelarii) sunt considerate adevarate inselari demonice. Nu de multe ori, Parintii rusi au descoperit pe sarsaila in spatele acestor nevointe. Chiar Sf.Ignatie tempereaza un monah atonit care avea „fierbintei apusene” la rugaciune.
      Orice scriere filocalica sau a Sf.Parinti te invata clar sa te feresti de astfel de stari in urcusul tau duhovnicesc.
      Chiar „Maica” Tereza intra deseori in stari febrile la rugaciune, stari ce caracterizeaza un alt duh decat cel descoperit de Parintii nevoitori.

      Asadar, stramband invatatura, s-a strambat si socoteala, iar calea merge catre prapastie.
      NU e loc de sfintenie in apusul pseudo-bisericilor.
      Apropo, stiati ca „teologii” catolici il tin in constiinta lor religioasa pe Sf.Simeon noul Teolog , ca pe unul inselat?
      Credeti ca amai are rost sa vorbim de sfintenia franco-latinilor, in astfel de caz?
      Scuzati-ma, dar acestia afurisesc tot ceea ce nu pot sa cuprinda cu ratiunea lor.

      Sincer, cred ca in cazul Parintelui Arsenie Boca ar trebui sa fim foarte atenti, nu cu rautate, ci ca pe cineva care poate gresi, ca om.
      Cu iertare,
      Pr.Gabriel

      • xena

        Părintele nu a pictat după şabloane, ci i-a pictat pe sfinţi aşa cum el i-a văzut.Si sa-mi fie cu iertare,dar nu toti preotii au har si chemare catre Dumnezeu! In cazul parintelui Arsenie Boca …nu vreti sa recunoasteti ca a fost omul lui Dumnezeu ! A fost trimis pe Pamant cu chemare si multi nu vor sa recunoasca asta. A pictat ce-i dicta inima si nu toţi stiu să priceapă adevăratul sens al picturii. Cati de Sf. Francisc de Assisi mai sunt pe Pamant si printre noi? Daca l-a pictat pe Sf. Francisc de Assisi deasupra tuturor a vrut sa spuna ceva,dar nu toti stiu sa priceapa adevaratul sens al picturii. Nu-l mai huliti si recunoasteti ca a fost trimis de Dumnezeu si culcati-va linistiti!

      • Nu se numesc „sabloane” ci se numesc „canoane”. Dar a picta pe mega eretici invederati inselati este deja o problema. Atunci cand cineva neaga toata experienta Bisericii prin acest lucru insemna, nu ca Biserica greseste ci ca cel care o neaga greseste. Persoana harismatica a fost si Arie si Nestorie si Origen, dar toti erau eretici, inselati de demoni.

      • Andreea

        Parinte, aveti dreptate. Sa nu ne inselam. Cunosc si eu cazuri de ortodocsi prea zelosi care sustin ca lor le vorbeste Iisus Hristos si care au scris si carti cu aceste dialoguri interminabile cu acel ”Iisus Hristos”. Cel mai cunoscut exemplu este Vasilica Ryden, dar eu cunosc si o femeie din Romania care a avut aceeasi problema. Ea a devenit acum o mare fana a lui Arsenie Boca, se crede o sfanta si crede ca prin ea se vor mantui multi, cu conditia sa faca ceea ce spune ea.
        Cat despre faptul ca oamenii vin la credinta prin Arsenie Boca, nu este o noutate, pentru ca acelasi lucru se intampla si pe vremea lui Inochentie de Balta, marele inselat al anilor 1900. In vremuri tulburi apar si astfel de oameni.

    • Tind sa ii dau dreptate parintelui Arsenie Papacioc, si el mare duhovnic!

    • Iulian


      Aceasta este o discutie intre Pr. Arsenie Papacioc si Pr Ioanichie Balan in legatura cu aceasta problema . Din cate deduc eu din aceasta discutie se pare ca problema pr Arsenie Boca era cunoscuta intre calugari acestia numeau acest fenomen arsenism iar pe cei acre mergeau la Sambata arsenisti . Se pare ca nu toata lumea in acea vreme era de acord cu aceste manifestari publice si de masa ale harimelor Pr. Arsenie. Se pare ca chiar si parintele Staniloae nu a fost de acord cu acestea , lucru care reiese din declaratiile fiicei sale Lidia Staniloae: „Vreau să accentuez încă o dată, cu toată răspunderea, ca una care am fost de faţă la aceste împrejurări, că tata a ţinut mult la părintele Arsenie, atâta vreme cât acesta s-a menţinut în limitele îndatoririlor de mai sus («de viaţă aspră, ascetică, riguroasă» – L.S.), încadrându-se strict în concepţiile şi prescripţiile Sfinţilor Părinţi şi ale tradiţiei monahale. Şi a aşteptat de la el realizarea unei înnoiri, a unei înviorări a religiozităţii populare, în acest cadru bine conturat. Dar, de la un anumit moment, când Părintele Arsenie Boca a adoptat alt mod de a vedea lucrurile, relaţiile dintre ei s-au răcit, tata nu i-a mai aprobat felul de viaţă, iar părintele Arsenie Boca n-a vrut să accepte critica şi observaţiile tatei. Şi sentimentele lui Stăniloae în urma acestei îndepărtări se pot descrie printr-un singur cuvânt: dezamăgire profundă”.
      „Problema” sesizata de catre Pr. Matei Vulcanescu este foarte sensibila … foarte multi credinciosi din BOR cred ca Pr. Arsenie Boca este sfant si multi dintre acestia ajung pana la fanatism . Si mie mi-a fost foarte greu sa accept ca este o problema pentru ca multa vreme chiar am crezut ca Pr. Arsenie este un sfant , astazi insa sunt mai rezervat dupa ce am cercetat cateva argumente sesizate de catre Pr. Matei Vulcanescu dar si de catre Danion Vasile. Un prieten de-al meu care este anticar a fost intrebat de o doamna daca are carti cu Pr. Arsenie Boca si el a spus in felul urmator : nu tin carti si nici nu voi tine pentru ca am gasit intr-o carte de-a Pr Arsenie ca este bun ecumenismul si in alta ca nu este bun si ca papistasii sunt eretici si atunci mi-am pus intrebarea : De cine sunt scrise aceste carti ?

  11. Doru

    Faptul ca cineva are carisma in discursuri, in prezenta fizica si gestica nu tine neaparat de prezenta Duhului Sfant in acel om.Multi conducatori de mase populare au avut aceasta carisma cu care au atras masele.
    Parintele Arsenie Boca a fost un fel de singuratic, de izolat din oastea luptatoare a pastorilor lui Hristos. El nu voia sa faca parte dintr-o multime, ceea ce l-a determinat probabil sa ramana in afara vietii de manastire treizeci de ani dupa ce a fost nevoit sa paraseasca manastirea Prislop. Altii ieromonahi si monahi iesiti din inchisorile comuniste au cautat si reusit sa revina in manastiri.

  12. rodica

    imi pare rau sa aud asa ceva de Parintele Arsenie !

    • Enaai

      Cautati Adevarul! Eu cred ca unii de aici bat campii. Oare tre’ sa facem analize sau sa ne rugam? Pai daca suntem crestini hai sa spunem si cele bune nu doar ce e rau. Am o parere buna despre pr. A.B. si am vazut oameni care s-au intors in sanul Bisericii datorita lui. Daca undeva a alunecat… Nu stiu dar voi cerceta. Vreau si eu foto, link-uri si numele cartilor unde apar ereziile daca se poate. Multumesc!

  13. Doamne ajuta!

    Si eu sunt tare nedumerita de aceste lucruri! Nici eu nu stiu ce sa mai cred. Pana acum cateva luni si eu credeam ca pr. Arsenie Boca este un mare sfant, pana cand cineva mi-a trimis niste videoclipuri filmate cu un parinte care spunea opusul a ceea ce credeam si niste texte de pe diferite site-uri de pe internet.

    Ce m-a frapat cel mai mult, avand in vedere ca sunt cu desavarsire impotriva ecumenismului, este un citat dintr-o carte a pr. Arsenie Boca, in care cineva marturisea, desi nu avea intentia denigrarii, ca pr. Arsenie Boca impartasea catolicii. Acest lucru nu mi se pare normal. Pictura ca pictura, dar acest lucru ma sminteste. Inca nu am cartile acestui parinte A.B., mi-asi dori sa le citesc pe toate, in primul rand sa ma dumiresc eu ce si cum, dar asta cum va da Dumnezeu, in viitorul apropiat.

    Am gasit si texte pe internet, cum ca pr. A.B. era impotriva ecumenismului si a unirii cu biserica catolica si iarasi nu stiu ce sa mai cred.

    Alt text care ridica multe semne de intrebare dar care ar putea oferi niste raspunsuri bune ar fi acesta de aici:

    http://ortodoxiatinerilor.ro/modele-idoli/18946-despre-relatia-dintre-parintele-dumitru-staniloae-si-parintele-arsenie-boca

    „Şi totuşi! Răsfoind amintirile Lidiei Ionescu Stăniloae (prima ediţie: Humanitas, 2000), ne putem face o idee despre „răceala” survenită între profesor şi fostul său student. Consideraţiile fiicei marelui teolog trebuie însă „filtrate” de subiectivismul inerent oricărei evocări şi confruntate – când şansa ne-o permite – cu alte referinţe documentare. Lidia Stăniloae ne-a lăsat, indiscutabil, cea mai emoţionantă mărturie despre omul Dumitru Stăniloae. Amintirile te cuceresc prin naturaleţe şi prin acel parfum al unei lumi dispărute parcă pentru totdeauna sub „teroarea istoriei”. Din păcate, nu lipsesc inexactităţile şi unele afirmaţii discutabile, lucru observat de către comentatori. Despre biografia Părintelui Arsenie, autoarea afirmă, de pildă, că „(Zian Boca) fusese student la pictură la Bucureşti, vreme de un an. Apoi s-a hotărât pentru teologie”. Ori, din documente reiese că Părintele studiase întâi teologia la Sibiu (1929-1933), pentru ca apoi să frecventeze timp de cinci ani cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, pe care o va absolvi (cu brio) în anul 1938…”

    si

    „Lidia Stăniloae: „Vreau să accentuez încă o dată, cu toată răspunderea, ca una care am fost de faţă la aceste împrejurări, că tata a ţinut mult la părintele Arsenie, atâta vreme cât acesta s-a menţinut în limitele îndatoririlor de mai sus («de viaţă aspră, ascetică, riguroasă» – L.S.), încadrându-se strict în concepţiile şi prescripţiile Sfinţilor Părinţi şi ale tradiţiei monahale. Şi a aşteptat de la el realizarea unei înnoiri, a unei înviorări a religiozităţii populare, în acest cadru bine conturat. Dar, de la un anumit moment, când Părintele Arsenie Boca a adoptat alt mod de a vedea lucrurile, relaţiile dintre ei s-au răcit, tata nu i-a mai aprobat felul de viaţă, iar părintele Arsenie Boca n-a vrut să accepte critica şi observaţiile tatei. Şi sentimentele lui Stăniloae în urma acestei îndepărtări se pot descrie printr-un singur cuvânt: dezamăgire profundă” . Din acest fragment nu rezultă care a fost motivul real al divergenţei dintre cei doi. Acel „alt mod de a vedea lucrurile” e puţin probabil legat de transformarea Prislopului într-o mănăstire de maici, lucru care, în concepţia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, ar fi condus la un stil de viaţă „contrar prescripţiilor Sfinţilor Părinţi”. Dimpotrivă, după cum reiese din Hotărârea Sinodului Mitropolitan (9 noiembrie 1998) prezidat de către IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae Corneanu, prin care se desfiinţa actul de înlăturare a Părintelui Arsenie de la Mănăstirea Prislop „… Viaţa însăşi a mănăstirii (a fost) tributară rânduielilor pe care… obştea încropită în anul 1949 şi transformată în mănăstire de maici în luna aprilie anul 1950, le-a respectat cu sfinţenie… Obştea Prislopului nu s-a înstrăinat niciun moment de viaţa Bisericii Ortodoxe Române”…”

    Cine poate sti ce s-a intamplat cu adevarat?

    Apoi, acest comentariu ar trebui sa ne lamureasca in mare masura, mai ales ca eu sunt de partea pr. Arsenie Papacioc:

    „sorina on februarie 6, 2013 la 12:39 pm said:
    Eu l-am intrebat pe pr. Arsenie Papacioc cind era in viata despre A. Boca si a spus ca nu merita canonizat. Pr. Antim de la Bistrita spunea ca sa pus problema canonizarii lui A. Boca in 1992 si pr. Papacioc sa opus spunand ca se face o mare greseala. Cand a fost Papacioc in vizita la Putna a spus sa fie scoase cartile lui Boca de la pangar pentru ca-s eretice. Puteti verifica.”

    Cat priveste acea inregistrare cu pr. Arsenie Papacioc si pr. Ioanichie Balan, eu una nu cred si nu vreau sa cred ca ar fi adevarata.

    Spunea cineva pe un site ca noi crestinii tindem spre duhovnicolatrie si chiar asa este. In aceasta am cazut si eu, nu de putine ori si nu numai cu duhovnicii nostri ci si cu Sfinti, Sfinte. Asa este, ajungem sa-i divinizam pe robii lui Dumnezeu mai mult decat pe El! Aici cred ca este marea noastra greseala! Uitam ca acesti parinti sunt si ei oameni si pot gresi dar eu NU pot cinsti pe cei care s-au dat de partea ecumenismului!

    Si din toate comentariile pe care le-am citit pana acum, sincer, majoritatea celor care luau apararea pr. Arsenie Boca tindeau spre superstitie, nu spre credinta dreapta, ci mai mult spre adorarea idolatra si superstitioasa a acestui parinte.

    Problema mea ramane, mai ales ca nu pot sa intreb preotii despre aceasta problema, deoarece pangarele bisericilor noastre sunt pline de cartile acestui parinte Arsenie Boca, poate intr-o masura mai mare decat a altor sfinti si sfinti parinti ai Bisericii? Ma intreb acum… de ce majoritatea tinde doar spre citirea cartilor parintelui A.B. si nu se sinchisesc macar sa vada ca in tezaurul ortodox mai sunt sute si mii de alte carti poate mult mai ziditoare sufleteste?

    Parintele meu duhovnic mi-a spus sa nu citesc acatiste ale celor care nu au fost canonizati. Si ca avem sfinti destui la care ne putem ruga.

    In ce priveste pictura de la Biserica Draganescu, nu prea sunt in materie cu iconografia bizantina, insa din cate stiu pe site-ul doxologia este un articol foarte bun, un fragment din cartea unui om sfant, canonizat, al Sfantului Nicolae Velimirovici: http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/dupa-ce-poate-omul-sa-recunoasca-o-icoana-ortodoxa-maicii-domnului

    In concluzie, prefer sa ma abtin… Singurul Dumnezeu stie daca acest parinte este sfant sau nu, noi insa putem sa luam ce e bun din cartile acestui parinte, exact ca in pilda aceea cu albina care in fiecare zi nu vedea decat ce era frumos in tot ce intalnea in cale.

    Dumnezeu sa ne ierte daca am gresit si gresim, si cei pro si cei contra, sa ne lumineze si sa ne ajute sa vedem si sacul nostru greu de pacate si intotdeauna sa cerem mai multe pareri, sa nu mergem pe calea mantuirii de capul nostru, sa citim si alte carti duhovnicesti, dar mai ales sa nu ramanem numai cu cititul ci si cu implinirea poruncilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos si sa urmam sfaturile Sfintilor Parinti, curatindu-ne inima si sufletul prin spovedanie si facandu-ne partasi Sfintei Impartasanii!

  14. Vasile Ordean

    Parinte Vulcanescu, sarut dreapta sfintiei voastre.
    In privinta parintelui Arsenie Boca lucrurile sunt din ce in ce mai limpezi si mai clar argumentate. E destul sa ascultam cu atentie si sa luam aminte.

  15. Andreea

    Parinte Matei,
    Am descoperit cea mai eretica pictura din Romania, la Draganescu. Este vorba despre asa-numita ”Invierea Domnului”, in care Iisus Hristos este inconjurat de noua halouri misterioase. Ce sa fie, ce sa fie?

    Nu sunt altceva decat cele ”noua invelisuri senzoriale” sau nu mai stiu cum, din teoriile lui Rudolf Steiner (creatorul sectei antroposofilor), autor pe care Arsenie Boca se vede treaba ca nu numai ca l-a citit, ci a si crezut in aceste erezii, din moment ce le-a reprezentat in pictura sa.
    O alta erezie prezenta in aceasta pictura este reprezentarea lui Iisus inviat cu corpul transparent, ceea ce este un neadevar. Iisus Hristos nu a fost niciodata o fantoma, nici inainte, nici dupa inviere. Dumnezeu S-a facut om, nu naluca (”Nu cu naluciri infricosandu-ne pe noi” -Sf. Ap. Pavel)
    Deci aceasta pictura este si hulitoare, si eretica. Ea a dus si va duce la sminteli mari, asa cum se vede in articolul de mai jos:
    http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=4968&editie=191
    Mai sunt si alte elemente steineriste (adica antroposofice) in ”opera” scrisa a lui Arsenie Boca. Va dau aici un mic exemplu: in antroposofie se spune ca ”omul reprezintă o ființă integrată în microcosmos și macrocosmos, ce acționează simultan pe mai multe niveluri, orice acțiune a sa având urmări și în lumea spirituală” etc. O ilustrare a acestor credinte este si acest citat din ”Cararea Imparatiei”, in care Arsenie Boca delireaza de-a dreptul:
    ”Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat intrucatva. Prin simpla indreptare a energiei cunoscatoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influenteaza si se schimba. (…) Deci, cum sa nu fie in stare blestemul unei babe, aproape cojita de materie, zvarlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca vointa ei sa nu-l ajunga si sa nu-i schimbe configuratia fizica si psihica? Gandirea indreptata ca o sageata paote pricinui la tinta leziuni organice.”
    Va rog pe dvs. ca preot, sa comentati aceste afirmatii.

  16. teodul

    Va prezint parerea unui specialist in pictura, dupa el imaginea Invierii pictata de Boca este CLAR steinerista:
    Arsenie Boca: reprezentarea iconografică a Învierii
    Autor: Ioan Buduca

    (Extras din revista Luceafarul nr. 7/2014) (nota mea)

    Am fost la biserica din satul Drăgănescu (lângă Mihăileşti, judeţul Giurgiu) anume ca să văd reprezentarea iconografică a Învierii realizată de Arsenie Boca. Văzusem reproduceri fotografice ale acestei opere, dar nu eram lămurit: ce era atât de extraordinar în reprezentarea aceea? Toţi comentatorii operei iconografice realizate de Arsenie Boca la Drăgăneşti remarcau singularitatea acestei icoane.
    Acum ştiu. În reprezentarea iconografului Arsenie Boca, Învierea nu arată vederii noastre un trup. În limbajul teologic al Sfântului Pavel, nu avem a vedea, aici, trupul cel stricăcios al omului, ci avem a vedea trupul cel nestricăcios. Nu materialitatea unui trup fizic, ci spiritul care a construit prin eoni trupul fizic şi următoarele (hiperfizice) ce vor fi să fie până la Învierea cea de obşte. Dar cum să reprezinţi tu, iconograful, un asemenea trup spiritual, pe care Pavel l-a văzut în drumul Damascului şi apoi a fost orb câteva zile din pricina strălucirii sale? Cum să reprezinţi o „explozie” de lumini spirituale?
    Arsenie Boca a ales „explozia” în ROGVAIV (roşu-ornaj-galben-verde-albastru-indigo-violet) a curcubeului. Curcubeul fusese semnul celui de-al doilea legământ între Dumnezeu şi oameni. Primul – fără semn exterior – fusese legământul din Rai (interdicţia cu privire la Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului). Dar ROGVAIV-ul lui Arsenie Boca este totalmente transparentizat: roşu transparent, oranj transparent etc. Şi, totuşi, „explozia” aceasta de transparenţe (de voaluri, dacă vreţi) era chemată să reprezinte un trup, un altfel de trup. Cum? Nimeni, înaintea lui Boca, n-a îndrăznit să realizeze o icoană a Învierii în care trupul să fie invizibil. Aşadar, model iconografic pentru acest trup invizibil Boca nu avea nici în iconografia bizantină, nici în pictura tradiţiei catolice. Singurul „model” era înscris în descrierea Sfântului Pavel. Dar descrierea lui Pavel nu era amănunţită. Cum arăta capul? Cum arăta pieptul? Cum arătau membrele? Exista un al doilea „model”, dar acesta nu fusese oficializat de biserică la 1968, când pictează Boca. Şi nu este nici astăzi. Acest al doilea „model” al trupului nestricăcios al Învierii este descris (dar este descris în aşa fel încât nu-l poţi vizualiza) în diverse locuri din opera de 354 de volume (în ediţia germană) a antroposofului Rudolf Steiner. Sinteza acelor „locuri” a fost realizată abia în zilele noastre (în 2008, mai exact). Serghei O. Prokofieff, unul dintre cei mai importanţi cercetători de azi ai operei lui Steiner, este cel care a reuşit această sinteză în volumul Misteriul Învierii în lumina antroposofiei (în româneşte, la Univers Enciclopedic şi Triade, 2011). Arsenie Boca a murit în 1989 şi, neştiind limba germană, putem presupune că n-a avut acces la acele „locuri” steineriene. Cum în limba franceză, pe care o cunoştea, până în 1968 nu fusese tradusă ediţia integrală a operei steineriene, ne-a mai rămas la îndemână să facem ipoteza că Boca ar fi putut avea acces fragmentar la acest al doilea „model”. Dar această ipoteză ar fi considerată jignitoare de cei care s-au constituit în paznici ai sanctificării lui Boca, pentru că, în viziunea lor teologică, steinerismul apare a fi o rătăcire eretică.
    Cert este însă că „modelul” steinerian al Învierii este transpus iconografic, în integralitatea sa, pe peretele dinspre Nord al bisericuţei din satul Drăgănescu. Mă grăbesc să pun aici concluzia acestor dileme ce ar rezulta din căutarea unor influenţe prin lectură în ceea ce a reprezentat Arsenie Boca acolo, pe acel perete. Chiar dacă ar fi avut acea lectură, vizualizarea, reprezentarea vizualizabilă a Învierii n-are cum să vină de acolo, întrucât în conferinţele lui Steiner nimic despre Înviere nu este comunicat în sensul în care ochii de carne ar putea percepe (sau vizualiza). Steiner a pretins (iar ucenicii săi cei mai apropiaţi au mărturisit că nu era vorba de o vană pretenţie) că – în „călătoriile” sale extracorporale – a văzut chipul lui Iisus Hristos. L-a reprezentat, apoi, într-o lucrare monumentală sculptată în lemn, aflată astăzi la Dornach, lângă Basel. Dar n-a susţinut niciodată că ar fi văzut el însuşi trupul Învierii, deşi una dintre cele mai „eretice” afirmaţii ale sale este aceea că, începând din prima treime a secolului al XX-lea, prezenţa trupului Învierii în ambianţa eterică a Pământului a devenit accesibilă văzului spiritualizat şi accesabilă prin iniţierea acestui văz întru clarvedere. Ceea ce înţelegea Steiner prin clarvedere era rezultatul unui proces prin care intuiţia noastră intelectuală (aceea prin care înţelegem problemele de geometrie, de pildă) era metamorfozată în intuiţie-iubire, iar această intuiţie-iubire învaţă să devină un organ văzător şi cognitiv. În concluzie, aşadar, iconograful Arsenie Boca ori deţinea această intuiţie metamorfozată în iubire văzătoare, ori a improvizat reprezentarea Învierii.
    Cum improvizaţia în acest domeniu ar fi fost un păcat împotriva Sfântului Duh (şi Boca ştia asta mai bine decât o ştie intelectul nostru prea puţin îmbisericit), suntem constrânşi să acceptăm că iconograful bisericuţei din satul Drăgăşani a văzut trupul Învierii cu ochii lui. Cu ochii lui sufleteşti, fireşte. Ceea ce rămâne să frământe spiritul nostru este întrebarea următoare: de ce trupul Învierii apare în reprezentarea lui Boca în perfectă corespondenţă cu descrierea non-vizualizabilă din textele antroposofiei steineriene?
    Nu ROGVAIV-ul celor nouă voaluri transparente din reprezentarea lui Boca are a aduce întrebarea de mai sus în sufletele noastre, ci faptul că sunt nouă şi că sunt organizate în grupe distincte de câte trei. Exact aşa (adică de trei ori câte trei entităţi distincte) apare trupul Învierii şi în descrierea steineriană. Prima grupă de trei entităţi în descrierea antroposofică a omului este grupul corpurilor fizice: cel propriu-zis fizic (mineral, în fapt), cel eteric (o substanţă invizibilă care asigură viaţa corpului mineral) şi cel astral (o substanţă care face posibilă mobilitatea sufletească a vieţii animale şi umane). Al doilea grup de trei entităţi în viziunea antroposofică asupra omului este grupul celor trei „corpuri” sufleteşti. Ele se dezvoltă din substanţa corpului astral prin continua rafinare a acestei substanţe, care rafinare este coordonată de sus, de la nivelul instanţei spirituale pe care antroposofia o numeşte eu. Partea întrupată a acestei ipostaze spirituale este eul inferior. Partea încă neîntrupată este eul superior (sinele nostru celest sau, cum spune Biblia, chipul şi asemănarea logosului în noi). Cele trei „corpuri” sufleteşti sunt numite în antroposofie în felul acesta: suflet al senzaţiei, suflet al raţiunii şi suflet al conştienţei. Ele au o „istorie”. Abia în zilele noastre istorice are a se forma şi a se desăvârşi sufletul conştienţei, de pildă. Va fi pe deplin format, desăvârşit, abia peste câteva secole (în mileniul al patrulea) şi, când va fi în deplina sa eflorescenţă, sufletul conştienţei se va manifesta prin facultatea de a simţi prin empatie calitatea sau non-calitatea unui alt suflet, aşa cum, prin raţiune, putem „simţi” calitatea sau non-calitatea unei alte minţi.
    Aşadar, dacă un clarvăzător poate vedea, azi, voalurile unui trup uman viu, ele îi apar ca fiind şase (fizic – eteric – astral − suflet al senzaţiei − suflet al raţiunii − suflet al conştienţei). Ca să vezi toate cele nouă voaluri ale trupului Învierii, trebuie să vezi chiar trupul înviat al lui Iisus Hristos. În viitor (milenii ce nu pot fi numărate în acest fel de timp istoric), prin muncile eului, asistat de sinele nostru celest, vor avea loc şi alte rafinări corporale. Substanţa astrală va fi spiritualizată. Până acum a fost doar însufleţită. Apoi, substanţa eterică va fi spiritualizată. Iar, la urmă, şi substanţa minerală va fi spiritualizată. Atunci, numărul voalurilor unui trup uman va fi nouă şi acel trup va fi asemenea trupului Învierii lui Iisus Hristos – care, din acest punct de vedere, a fost o realizare profetică a ceea ce toate trupurile umane au a realiza în cursul evoluţiei lor antropogonice.
    Trupurile Învierii de obşte – precum trupul Învierii lui Iisus Hristos – au a avea nouă voaluri de substanţe distincte (trei de natură fizică, trei de natură sufletească şi trei de natură spirituală), fiecare substanţă fiind în corespondenţă directă cu muncile câte uneia din cele nouă ierarhii spirituale.
    Rămâne să ne frământe sufletul şi mintea cum şi de ce un văzător mistic precum Arsenie Boca şi un văzător gnostic („eretic”) precum Rudolf Steiner au putut avea aceeaşi reprezentare a trupului Învierii.
    Misteriul numărătorii. Da, există şi un astfel de misteriu în antroposofie. Într-o viziune statică, fără timp, cele nouă voaluri fiinţiale ale trupului Învierii vor ieşi la numărătoare de trei ori trei. Dar, într-o viziune dinamică, evoluţionară, apar ca fiind şapte. De unde acest „iluzionism” al numărătorii? Din faptul că substanţa fizică astrală şi substanţa sufletească pe care o numim sufletul senzaţiei este una şi aceeaşi. Altfel spus, fiinţialmente, aici avem consubstanţialitate. La fel se întâmplă şi la trecerea de la sufletul conştienţei la prima „corporalitate” spirituală (astralitate transformată în spirit, ceea ce antroposofia numeşte sine spirituală): sufletul conştienţei şi sinea spirituală sunt consubstanţiale în fiinţa lor.
    Astfel că, în ordinea evoluţionară a trupului, avem următoarele şapte voaluri: fizic − eteric − suflet al senzaţiei (astral animat de simţuri) − suflet al raţiunii − sine spirituală (suflet al conştienţei spiritualizat) − spirit al vieţii (eteric spiritualizat) − om spirit (fizic spiritualizat).
    Iată de ce şaptele ROGVAIV-ului înscris în fiinţialitatea celor nouă voaluri substanţiale ale trupului din reprezentarea iconografică a Învierii realizată de Arsenie Boca are a uimi chiar şi mai mult decât corespondenţa perfectă dintre grupurile trei ori trei din cele două reprezentări corporale: cea iconografică şi cea static-steineriană.
    În esenţă, gnoza steineriană se întemeiază pe o viziune evoluţionară a omului, altfel aspus, ea crede în reîncarnare şi este, din pricina asta, o antropogonie, nu o antropologie. Straniu – sub raport dogmatic – este şi faptul că, în reprezentarea Nunţii Împărăteşti, Ioan Botezătorul şi Ilie apar unul lângă altul, comeseni alăturaţi, ca şi cum Arsenie Boca ar interpreta reîncarnaţionist episodul evanghelic în care Iisus Hristos, la întrebarea ucenicilor despre identitatea lui Ioan, spune că Botezătorul este Ilie. Or, în dogmatica actuală a teologiei oficiale, şi în ortodoxie, şi în catolicism, doctrina reîncarnării este considerată o culme a rătăcirii în erezie. Daţi-mi voie să cred că sanctificarea lui Arsenie Boca, atunci când va fi să fie oficializată sub presiunea deja formidabilă a opiniei populare, are să fie şi un prilej pentru o mai dreaptă recunoaştere a caracterului non-eretic al operei steineriene şi pentru curajul spiritual de a repune reîncarnaţionismul în drepturile sale.

    CITITI SI VA-NGROZITI!

  17. Iulia

    Invierea lui Hristos si invierea noastra in El

    Hristos nu ramane in starea mortii decat atata cat sa se vada ca El a murit cu adevarat, adica pana a treia zi. Unirea deplina ca om cu Tatal prin jertfa Ii aduce fara intarziere starea de inviere. Aceasta arata ca nu se ajunge la inviere fara sa se treaca prin moartea ca jertfa, dar nu numai ca sa se arate ca trebuie sa se treaca de la trupul acesta muritor la cel nemuritor, ci si pentru ca starea la care se ajunge prin moartea ca jertfa e o stare de unire deplina cu Dumnezeu, deci cu totul superioara celei traite in trupul muritor. E o stare la care trece prin moarte cel ce va invia. Hristos ajunge la inviere indata dupa starea in care intra prin moartea primita ca jertfa, dar noi ajungem la ea la sfarsitul acestui chip al lumii, cand materia intreaga se va transfigura, dupa ce va servi, in forma actuala, tuturor oamenilor de dupa noi spre cresterea spirituala si spre primirea in trupul acesta muritor a mortii lui Hristos. Aceasta si ca sa ne rugam aici cu intelegere, pentru cei ce au fost pe pamant inaintea noastra. Invierea fara intarziere a lui Hristos e preinaltarea Lui (Filip II, 9) pentru ca El a primit Cel dintai moartea ca jertfa de bunayoie si pentru ca El sa ne fie nadejdea invierii tuturor si ca focar de atractie spre ea. Invierea lui Hristos prevesteste deplina „trecere” de la viata robita legilor naturii in starea actuala, la viata din Dumnezeu Cel absolut, in care materia va fi ridicata in Duhul Sfant peste legile care o robesc si prin care robeste pe om.

    Starea mortii noastre fata de pacatele placerilor egoiste e o treapta mai inalta la care urca omul in transcenderea sa. Prin moartea cu trupul, acceptata din credinta, va trece la o treapta si mai inalta. Iar invierea cu trupul va fi trecerea la cea mai inalta treapta. Starea mortii fata de pacat e o biruire a prea marilor dependente ale omului de lume si de trupul ajuns intr-o robie fata de ea prin pacat, sau prin slabirea legaturilor cu Absolutul personal. Starea mortii cu trupul va fi o eliberare completa a trupului de aceste dependente. Dar starea de inviere va fi ridicarea trupului de catre sufletul inaltat la treapta atinsa printr-o mai mare penetrare a lui de Dumnezeu, o data cu moartea trupeasca, la starea de transparenta desavarsita a lui Dumnezeu prin omul intreg. Sufletul reunifica prin aceasta trupul cu sine si, prin aceasta, cu Dumnezeu la nivelul cel mai inalt, dupa asemanarea lui Hristos. Se restabileste omul intreg, dar la treapta de suprema transcendere si de deplina transparenta a lui Dumnezeu prin el, asemenea lui Hristos si in unire maxima cu El.

    La invierea cu trupurile vor fi dusi, la sfarsitul chipului actual al lumii si cei ce nu au lucrat deloc la pregatirea lor, pentru un trup deplin transparent si care, deci, n-au trecut cu sufletul prin moarte la o treapta mai luminoasa. Caci si aceia vor ajunge la o eternitate a lor cu trupul, fiindca Hristos, inviind, a eternizat identitatea tuturor oamenilor creati de Dumnezeu in intregimea lor sufletesc-trupeasca. Dar trupurile acelora vor avea o opacitate dusa la extrem si chinurile de patimi imposibil de satisfacut, in asa fel ca nu va mai fi in ei nici o miscare de spiritualizare a lor, datorita extremei slabiciuni la care a ajuns spiritul lor. Opacitatea in care vor fi incremeniti va fi o rigiditate chinuitoare in rau, echivalenta cu extrema neputinta spirituala a comunicarii. Aceasta, nelasand sa se vada din sufletul lor nici o miscare spre bine, spre lumina, nici pentru ei, nici pentru allii, nu le va permite nici o deschidere. Deosebiti de ei vor fi cei ce s-au pregatit insuficient pentru transparenta invierii. Desi sufletele lor trec dupa moarte intr-o stare oarecum intunecoasa, vor putea fi ajutati pentru o inviere fericita de rugaciunile altora.

    Omul nu e om cu adevarat fara trup. Dumnzeu a voit sa se faca transparent pe Sine si spiritul omului si prin materie. De aceea a creat pe om cu trup. Numai prin trup spiritul lui se comunica in intregime. Intelegerea de catre om a nesfarsitelor nuante ale existentei nesfarsit de variate, bucuria Lui deosebita de fiecare om, bunatatea de toate felurile manifestata in tot felul de acte, toate potentate de puterile corespunzatoare ale lui Dumnezeu, lucratoare in om, iau aspecte de frumuseti negraite, aratandu-se prin ochii trupului, prin dulceata glasului, prin toata delicatetea si curatia felei. Dar aceasta inseamna o transparenta a trupului dusa pana la un grad care face imposibila contestarea realitalii spiritului.

    Dar despartirea omului de Dumnezeu, Izvorul infinitei vieti spirituale, a slabit, pe de o parte, forta de iradiere a spiritului omenesc prin trup, pe de alta, a facut trupul in mare parte opac si fata hidoasa, nesimpatica, prin faptul ca omul s-a ocupat in cea mai mare masura, daca nu exclusiv, de placerile sale egoiste. Miscarile patimase din el au fost si cauza descompunerii treptate a trupului, descompunere terminata prin moarte. Omul aproape ca si-a pierdut constiinta ca are un spirit stapan pe miscarile patimase si insetat dupa imbogatirea din Absolutul personal. Spiritul si-a pierdut puterea asupra trupului, care, agitat de lacomie, de voluptati si de eforturile consumului, capata o fata urata, nesincera si se descompune treptat. Dar el totusi va invia cu uratenia ce i-a devenit proprie. Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au devenit, pentru constiinta si preocuparea lor, numai trupuri (Gen. VI, 3) netransparente spiritual.

    Pentru refacerea trupului ca mediu transparent al spiritului si al Absolutului personal, S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, suprema Existenla spirituala S-a adus jertfa si a inviat ca om, pentru a face pe toti oamenii care se unesc cu El prin credinta sa recastige prin puterea spiritului reintarit in ei de prezenta lui Hristos, trupurile in starea de suprema si vesnica transparenta. Dar cei ce nu fac si din partea lor eforturi in aceasta directie vor invia cu trupurile stapanite si cu fetele uratite de patimi.

    Invierea lui Hristos n-a fost deci o readucere a trupului Sau la starea dinainte de moarte, caci aceasta L-ar fi tinut iarasi supus stricaciunii (coruperii) si mortii. Dar n-a putut fi nici formarea unui trup cu totul strain de cel dinainte de moarte. Ci a fost o readucere la viata a trupului Sau dinainte de moarte, dar spiritualizat la maximum, patruns desavarsit de armonia si comunicativitatea spiritului unit cu Dumnezeu. Trupul lui Hristos pastra urmele cuielor. Prin el aparea viata sufletului Sau propriu, imprimata de gandurile si faptele Lui generoase si mantuitoare, purtat de extrem de luminosul sau ipostas divin. Apostolii au cunoscut in trupul lui Hristos cel inviat, trupul Lui dinainte de moarte, dar ridicat la cea mai luminoasa slava, transparenta si frumusete duhovniceasca.

    Datorita starii lui in duhovnicite, era un trup total transparent pentru sufletul si dumnezeirea Sa si deci cei ce-I vedeau isi dadeau seama de prezenta dumnezeirii in el. Era un trup eliberat de orice dependenta de conditiile vietii in lume. Participa deplin la viata Absolutului personal. Era prin aceasta un trup luminat de slava Absolutului. Era un trup al libertatii desavarsite si un transparent neumbrit al ratiunii, al inlelegerii si al simtirilor curate. Prin el nu se vede decat lumina. Deci, un trup care nu mai era supus necesitatilor comune cu cele ale animalelor. In acest fel de trup se va imbraca fiecare om iubitor de Hristos la inviere, dar pastrand notele lui personale si tot ce s-a imprimat in el prin faptele si gandurile lui cele bune din timpul vietii pamantesti. Aceasta e slava pe care o vede Sfantul Apostol Pavel cand spune: ,,Asteptam ca Mantuitor pe Iisus Hristos, care va preface chipul trupului nostru, dupa chipul trupului slavei Lui” (Filip III, 20). E aceeasi slava in care s-a imbracat trupul inviat al Domnului, care e atat de coplesit de Duhul, incat se poate spune ca Domnul cel inviat e Duhul. Iar aceasta inseamna ca trupul Lui are desavarsita libertate. Sfantul Apostol Pavel spune aceasta prin cuvintele: „Domnul este Duh. Si unde este Duhul Domnului acolo este libertatea. Iar noi toti privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava ca la Duhul Domnului” (II Cor. III, 18).

    Trupul inviat va fi in starea spre care a fost creat trupul, prin ridicarea la participarea deplina la Absolut, prin „trecerea” lui la viata total libera a Absolutului, trecere numita in evreieste „Paste”. Invierea lui Hristos e „Pastele” Lui si temelia „Pastelui” nostru al tuturor.

    Despre caracterul duhovnicesc si, de aceea, plin de slava sau de lumina al trupului inviat al lui Hristos vorbeste Sfantul Apostol Pavel si cand declara ca invierea va face si trupurile noastre trupuri duhovnicesti, nestricacioase si pline de slava: „Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu, iar Adam cel de pe urma (Hristos) cu Duh de viata datator”. De aceea si trupul nostru „se seamana intru stricaciune, invie intru nestricaciune; se seamana intru necinste, invie intru slava … Se seamana trup natural, invie trup duhovnicesc” (1 Cor. XV, 45) .

    Sfantul Grigorie de Nyssa considera aspiratia si chiar miscarea spre inviere sadite in fiinta noastra de Dumnezeu. De aceea, tot Dumnezeu o si sustine, dar nu impiedica pe om sa o savarseasca si el. „Raul nu e mai tare ca puterea cea buna … Nici nu poate fi schimbarea si alterarea mai tare si mai persistenta decat Cel ce e pururea, la fel si fixat in bine. Dar voia dumnezeiasca e neschimbabila, iar caracterul schimbator al firii noastre nu ramane fara nici un rau. Dar ceea ce se misca pururea, daca inainteaza spre bine, nu va sfarsi niciodata miscarea inainte, dat fiind drumul de parcurs. Caci nu va afla vreodata vreun capat a ceea ce cauta, ca sa se opreasca din miscarea spre aceea. Fata de cei ce aduc ca obiectie impotriva miscarii spre inviere faptul ca trupurile se descompun prin moarte si judeca dumnezeirea dupa masuri omenesti, declarand ca nici Dumnezeu nu poate invia trupul, Sfantul Grigorie spune: „Este in suflet o afectiune si iubire naturala fata de trupul cu care a convietuit, o afectiune si o cunostinla de pe urma puterii sadite in fire, in baza unirii sufletului cu El. Iar prin aceasta ramane intr-o comuniune neconfundata cu trupul propriu, care distinge pe unii de allii. Deci, sufletul atragand iarasi la sine ceea ce-i este inrudit si propriu, ce greutate ar sili puterea dumnezeiasca sa opreasca cele ce sunt familiare ca sa se miste fiecare spre ceea ce ii este propriu, printr-o atractie negraita a firii.

    Dumnezeu a pus deci firea omeneasca intr-o miscare vesnica, care, dupa despartirea sufletului de trup, le face sa tinda a se readuna. Contributia Lui la invierea celor morti e in primul rand aceea de a nu se opune pornirii sufletului de a se readuna cu trupul. Conceplia Sfantului Grigorie despre tendinta sufletului dupa trupul ce l-a avut, corespunde invataturii despre unitatea de fiinta a omului, constand din trup si suflet. De asemenea, si ideii lui despre aspiratia spre existenta fara sfarsit a omului ca intreg.

    In invatatura crestina oamenii, odata cazti in pacatul stramosesc, nu se mai pot elibera ei insisi de moartea trupului. Rolul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel intrupat, este indispensabil in scopul acesta, pentru ca omul nu poate reintra prin sine in cea mai deplina legatura cu Dumnezeu inleleasa ca si comunicare, fara sa inceapa aceasta comunicare de la Dumnezeu. Iar invierea depinde de aceasta. Daca cei plecati de aici incremeniti in rau nu mai pot sa se intoarca spre bine nici cu ajutorul lui Hristos, chiar daca invie si ei, ceilalti ajung la invierea definitiva intru fericire. In amandoua cazurile, oamenii ajung la o oprire a miscarii. Cei dintai se opresc in odihna fericita. Aceasta pentru ca umanitatea incadrata in ipostasul Fiului lui Dumnezeu e intr-o comunicare desavarsita cu dumnezeirea, in veci neschimbata, din care li se comunica si lor aceasta stabilitate de inviere, daca din partea lor s-au unit cu Hristos prin credinta. Dulceata unirii desavarsite cu Hristos e asa de mare in starea lor de inviere, ca miscarea lor se opreste intr-o vesnica odihna comunicativa in Hristos si cu Hristos Cel inviat. E o idee pe care a clarificat-o Sf. Maxim Marturisitorul. Numai asumarea firii omenesti in ipostasul Cuvantului, prin incadrarea in acest san suprem de desavarsita iubire al existenlei, asigura pe cei ce voiesc impotriva mortii definitive sau a unor reincarnari nesfarsite, provocate de etern nedepline mullumiri. Oamenii se pot uni usor cu Fiul lui Dumnezeu, Care a intrat in putinta comunicarii vesnice cu ei prin umanitatea asumata si prin iubirea nemarginita pe care le-o comunica prin ea. Iar prin aceasta ii tine statornici in fericirea maxima a odihnei in Ei, incat nu mai doresc o miscare mai departe, care se poate schimba din buna in rea, din iluzia ca e mai buna. In aceasta odihna vesnic comunicanta si in continua sporire in EI, iitline Hristos nu numai prin faptul ca e ca Dumnezeu infinit in puterea de viata datatoare a invierii, ci si prin faptul ca e Persoana si nu o esenta, ca in platonism si origenism, incapabila de o iubire constienta. E o Persoana dumnezeiasca inepuizabila in dragostea nesfarsita ce ne-o arata. La aceasta se adauga faptul ca aceasta Persoana e totodata om, aratandu-ne, in dragostea Ei nelarmurita capabila de alte si alte manifestari, o intimitate si o inlelegere umana, dincolo de care nu mai simtim trebuinta sa trecem la una mai inalta. In felul acesta, Omul Hristos Insusi e si culmea existentei fericite la care ajunge omul. Caci in El Omul insusi e si Dumnezeu. In Omul insusi afla omul odihna fericirii eteme si infinite. Dar tocmai de aceea cel ce refuza comuniunea cu Hristos refuza totul.

    De altfel, insusi Sf. Grigorie de Nyssa afirma, de pe de alta parte, neschimbarea miscarii din bine, cand vorbeste de miscarea stabila sau de stabilitatea mobila a celor inaintati in desavarsire. Iar daca exista o stabilitate eterna in bine a celor desavarsiti, de ce n-ar exista si o nemiscare din agitatia in rau a celor invartosati in el? E o nemiscare care totusi nu e o odihna. Aceasta ne arata invierea in fericire, ca o culme a intregului uman, ca o ridicare a lui din relativitatea unei continue insatisfactii si ca o implinire a aspiratiei fundamentale care-l stapaneste pe om. Iar invierea in nefericire, ca o insatisfactie fara nadejdea scaparii din ea. Dar odihna in culmea reala a fericirii nu-i o incremenire, ci o stabilitate mobila, cat si o bucurie continua in gustarea aceleiasi iubiri infinite, sau in iubirea fericita a aceluiasi Subiect infinit de iubitor. Iubirea desavarsita e si etern stabila si etern mobila pentru ca e vie si da viata, pentru ca cel ce iubeste e mereu viu in manifestarea iubirii lui catre cel iubit, e mereu viu in comunicarea plenara cu cel iubit si cel iubit mereu viu in iubirea nesfarsita ce i se arata.

    Aceasta fericire culminanta, in comuniune cu Fiul lui Dumnezeu, Cel intrupat si inviat ca om pentru veci, si cu toti cei uniti in aceasta comuniune, nu poate avea loc fara transparenta spirituala maxima si prea curata a trupurilor, deci fara induhovnicirea desavarsita a lor, sau o are ca efect pe aceasta. Iubirea, transparenta spirituala prin trupuri, care asigura in acelasi timp integritatea complexa a fiintei si a vietii umane, si induhovnicirea egala cu o negraita imbogatire si adancire spirituala, tin la un loc. Dar la aceasta culme a fericirii prin inviere nu poate ajunge omul de unul singur dupa moartea sa, ci toti impreuna la sfarsitul lumii. Caci ea e o comuniune universala, o bucurie a fiecaruia de fiecare. Dar ea e daruita unora si refuzata altora, pe temeiul unei judecati de obste. La judecata aceasta se va osandi, sau se va pune in evidenta pentru veci, ceea ce au facut cei mai dinainte din istorie pentru inaltarea sau degradarea urmasilor si in ce masura urmasii s-au rugat pentru pacatele inaintasilor si au topit prin faptele lor bune faptele rele ale acelora si urmarile lor in ei, si in aceia, in baza comunicarii din iubire intre ei si aceia. Antecesorii se vor mantui prin bunele influente lasate asupra urmasilor, iar urmasii se vor mantui pe ei si pe cei dinaintea lor prin rugaciunile si faptele lor bune pentru inaintasi, dar si prin influentele lasate asupra urmasilor, iar urmasii se vor mantui pe ei si pe cei dinaintea lor, prin rugaciunile si faptele lor bune pentru inaintasi, dar si prin influentele bune lasate asupra urmasilor, care mai vin dupa ei la existenta, sau prin rugaciunile si faptele sale in numele acelora. Aceasta va descoperi rostul succesiunii generatiilor in istorie, sau va lumina insusi rostul istoriei, ca umanitate succesiva chemata sa inainteze, dar nu in mod silit, spre tinta de suprema desavarsire a ei in Dumnezeu, in mare masura, in mod solidar. Istoria se va arata solidara prin reciprocul bine sau rau ce si l-au facut generatiile anterioare si cele posteroare. Ea e chemata la o purificare continua pana la judecata din urma pentru Imparatia de veci. Dar faptele pentru inaintasi si urmasi nu pot sa nu fie si fapte pentru contemporani. Asa ne preparam pentru imparatia vesnicei iubiri intre noi.

    Cei buni se vor face atunci deplin transparenti prin trupuri, iar cei rai isi vor arata chiar in opacitatea lor nu atat materiala, cat intunecoasa spiritual, egala cu insingurare a lor, egoismul si dusmania pe care le-au intretinut in istorie, indiferent in care timp au trait. Cei de la sfarsit vor fi condamnati nu pentru influenta rea asupra urmasilor, ci pentru lipsa rugaciunilor si a faptelor bune altruiste catre contemporani, pentru predecesori. Toti trebuie sa crestem spiritual prin iubirea fala de toti. Toti avem datorii fata de toti. Vom fi mantuiti si dusi in Imparatia iubirii, sau osanditi la o insingurare schizofrenica pentru ceea ce am facut sau nu am facut tuturor. Aceasta pune in lumina importanta fiecaruia ca far de lumina sau ca izvor de intuneric, de ura si de amagire in istoria omenirii, oricat de modest ar fi, intrucat s-a facut prin influenta avuta in ea, o pricina de osanda sau de mantuire si mai mare pentru sine si pentru altii.

    Dar de transparenta spirituala oamenilor prin trupuri, care se va arata atunci, tine si transparenta lor prin lumea obiectelor, prin cosmos. Cei buni vor lumina atunci deplin, comunicandu-se mai mult si prin lumea materiala. Cei rai o vor acoperi de intuneric si o vor face o piedica in comunicare. Aceasta isi va descoperi prin cei buni, pe de alta parte, sau in modul acesta, sensurile ei adanci si frumuselea armoniilor din ea, caci oamenii nu vor mai fi opri li la uzul lucrurilor, ca mijloace de intretinere a trupurilor. Miscarile de suprafata a fortelor din ea, corespunzatoare trebuintelor trupesti, vor fi coplesite de aratarea adancimii lor spirituale, de revelarea tot mai mare a minunatelor lor armonii, ca si de contemplarea linistita a acelor sensuri de catre oameni, care vor vedea in ele pe Dumnezeu, concomitent cu adancirea lor in ei insisi si in ceilalti, prin comuniunea dintre ei.

    Nu se poate sa nu tinda si lumea spre o linta a desavarsirii ei, care nu poate fi decat o deplina revelare a frumusetilor ei in Duhul Sfant. Numai miscarea spre o astfel de tinta a deplinei ei transparenle si iluminari pentru Dumnezeu si spre starea de mediu de comunicare desavarsita intre oameni, ii poate revela sensul de opera creata prin Cuvantul in Duhul Sfant, pentru a se umple tot mai mult de El.

    Acesta va fi „cerul nou si pamantul in care locuieste dreptatea” (II Petru III, 13; Apoc. XXI, 1), sau viata comuniunii in iubire. Acestea vor fi aduse nu printr-o transformare evolutiva, ci dupa multe zguduiri sociale, dependente de voia oamenilor si de o influenta demonica asupra ei si printr-un foc care va desface stihiile arzandu-le si va facte sa piara cerurile de acum (II Petru III, 10). Dar si ele vor contribui la cresterea spirituala a unora, ca sa ajunga si ei la invierea intru fericire. Nu numai omul, ci si universul trebuie sa treaca prin moarte pentru a transcende starea actuala supusa unor legi rigide, pentru a deveni mediu transparent al Absolutului personal, care va coplesi legile ce robesc acum pe, oameni prin iubirea comunicanta a acelui Absolut, care va umple si persoanele umane.

    Invierea lui Hristos ne-a revelat chipul actual al lumii ca destinat sfarsitului, sau transfigurarii. Pana la invierea lui Hristos nu se stia de aceasta. Se cugeta ca chipul acesta al lumii, in care persoanele apar si par ca mor definitiv, va dura vesnic in sensul lui, ca un Cronos care naste mereu prunci noi, pe care-i mananca. Invierea lui Hristos ni s-a aratat ca inceputul partii finale ale acestui chip al lumii, caci Hristos lucreaza la invierea Lui, prin trupul eliberat de rigiditate a lui, asupra lumii ca sa o ridice la starea de mediu potrivit vietii oamenilor inviati cu trupul pentru vesnicie. De aceea, Apostolii prezinta timpul de dupa invierea lui Hristos, ca timpul de pe urma.

    Prin ea s-a proiectat asupra lumii si a timpului lumina sensului. Lumea aceasta nu poate fi din veci si nu poate dura in veci, ca o lume care naste oameni ca sa-i omoare. Aceasta ar arata-o ca o existenta prin sine, dar profund imperfecta, profund imprimata de rau, ceea ce implica o totala contradictie; sau ca o existenta care in aceasta imbinare de bine si rau, sau mai degraba dominata de rau, nu are nimic mai puternic deasupra ei, in non-sensul ei. Invierea lui Hristos „a umplut toate de lumina”. Invierea lui Hristos si invierea noastra in El arata victoria finala a binelui in ea, ca adevarata relatie intre oameni. Ea da un sens si o tinta pornirii de transcendere spre comuniune, traita de oameni in lume si arata pe Dumnezeu lucrand pentru transparenta Sa tot mai luminoasa, chiar prin trupurile oamenilor si prin cosmosul legat de ele, ducandu-Ie spre eternitatea fericita a deplinei transparente si comunicari ale Sale si a oamenilor intre ei. (Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae)

  18. https://sfintiinugresesc.wordpress.com/2016/03/26/iata-primul-episcop/ Da. Si daca tot vorbim… spuneti un cuvant despre Prislop, pe care l-ati mai spus Sfintia Voastra>> [ PS Galaction ].
    – Acum, despre Prislop, eu le-am mai spus crestinilor; cumva si eu am tras un semnal de alarma, pentru ca, cercetand si unele carti ale ucenicilor parintelui Arsenie Boca, mi-am dat seama ca-s multe rataciri si acum a iesit o cartulica numita “Fenomenul Arsenie Boca” si cine-i interesat si verea sa se mantuiasca, atuncea trebuie sa judece si sa gandeasca in duh ortodox. In duh ortodox, ca asa, omeneste, putem da cate si cate interpretari, mai stiu eu, sa-i luam apararea unuia sau altuia in duh lumesc, dar nu, mantuirea nu-i in duh lumesc! Mantuirea este in duhul ortodox, in duhul invataturii Sfintilor Parinti. Si daca analizam lucrarea de la biserica Draganescu, cu pictura lu Francisc de Asisi si Ulfila, doi eretici intr-o biserica ortodoxa!, apar intrebari. Cum le-am mai spus si altadata: trebuie sa-si puna fiecare semn de intrebare: mergand acolo sau sustinand ideea ca Arsenie Boca este sfant, oare nu si tu te faci partas la toate stricaciunile pe care le-a lasat in Biserica Ortodoxa? Atunci si mantuirea proprie a acelora..
    – E sub semnul intrebarii.
    – Negresit, negresit e cu semnul intrebarii
    pagina 14 , februarie 2016 – interviu luat de Ing. geolog Gabriel BARBIER in CREDINŢA-ORTODOXĂ – Revista de cultură, atitudine şi spiritualitate ortodoxa a Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului – Articolul “Paziti-va de misionarii ecumenismului” (partea a 2-a)

  19. Reblogged this on sfintiinugresesc and commented:
    2 decembrie 2012 -” Se pare ca emotivitatea e mai tare decat Adevarul! Frescele acelea exista la Biserica Draganescu si vorbesc despre parintele Arsenie Boca. Iar credinta noastra nu este o irationalitate. Parintii au luptat impotriva ereziei. Aici e vorba de bun simt ortodox, nimic altceva. Parintii au facut si rugaciune si Sinoade Ecumenice. Invatatura Ortodoxa nu se poate contrazice pe ea insasi, asa cum nici Duhul Sfant nu se poate contrazice pe El Insusi! Ori Francisc de Assisi e sfant si atunci noi ortodocsii suntem inselati si ar trebui sa adoptam papismul, ori nu e sfant si atunci nu are ce cauta in ceata Sfintilor pictati intr-o biserica ortodoxa. Ca sa nu mai vorbim de pictura de tip holografic din biserica de la Draganescu….Se pare ca in loc de crestini ortodocsi avem oameni dornici de senzational, de efecte speciale, de minuni la minut, ceea ce arata o credinta superstitioasa, fara coloana vertebrala, sau o goana dupa idoli (prin inlocuirea lui Hristos cu alte persoane – sfinti, cuviosi, harismatici, vrajitori). Daca admitem ca parintele Arsenie Boca este inselat, inseamna ca minunile care se lucreaza la mormantul sau la chilia lui sunt de fapt lucrari demonice ale aceluiasi demon care l-ar fi inspirat in viata. Si am putea face paralela cu minunile de la papistasi (de ex. la Lurdes), de la copti (monofiziti), de la budisti, etc. Iar duhul vederii inainte putea fi duh pitonicesc. Toate acestea capata sens in momentul in care diavolul vrea sa mute atentia credinciosilor catre un personaj, distragandu-le de fapt atentia de la Hristos.”

  20. Pingback: 2012, 2013, 2014, 2015 – Parintele Vulcanescu a fost aici – sfintiinugresesc

  21. https://sfintiinugresesc.wordpress.com/2016/04/22/reincarnarea-in-manuscrisele-secrete-ale-lui-boca/ Reincarnarea in manuscrisele secrete ale lui bOCA gasite in 2008 – LUCRU SEMNALAT DE UN COMENTARIU LA http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20943989-primele-demersuri-privind-posibila-canonizare-parintelui-arsenie-boca-comisie-cerceta-cerceta-viata-activitatea-scrierile-acestuia.htm <>

    IATA CITATUL RESPECTIV : „Principiul spiritual al vieţii, sufletul, intră, prin naştere, în lumea fizică, într-un corp, cu care duce împreună – sub legea sau categoria timpului, o durată determinată – durata vieţii acesteia -.
    În momentul naşterii sufletul pierde cunoştinţa de sine, în sensul că nu-şi mai aduce aminte, nu mai ştie despre anterioritatea sa nimic.
    Fenomenul tare se aseamănă cu intrarea unei nave cosmice în păturile dense ale atmosferei terestre, când, potrivit unghiului calculat de intrare în vederea aterizării, capsula se învăluie în flăcări la mii de grade şi legătura radio cu pământul se întrerupe.
    Aşa ceva se petrece şi în perioada intrării sufletului, entitate spirituală, în pătura densă a biologiei, în lumea fizică. Poate că de aci vine „convingerea” că intrând în trup am intrat în temniţă şi întuneric şi în lanţurile patimilor, care au acest specific că ne leagă de modul acestei vieţi fizice, cu tendinţa de-a ne convinge că aceasta-i singura viaţă existentă. ” [TEXT http://lavi-enrose.com/principiul-spiritual-al-vietii ]

    Cititi “predica” lui bOCA [ atentie sa nu va convinga sa deveniti adeptii reincarnarii ] https://sfintiinugresesc.wordpress.com/2015/08/30/cuvinte-vii-hule-despre-reincarnare/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s