Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine inafara Bisericii Ortodoxe, nici erezia „Biserici surori”, nici „teoria ramificatiilor”. Respinge acordul de la Balamant si Chambesy.

Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa Georgiana si sa condamne acordul de la Balamant si Chambesy ( erezia „Biserici surori”, recunoastera Botezului inafara Bisericii, recunoasterea ereticilor monofiziti ca ortodocsi, teoria ramificatiilor,etc) 

                                             Rugamintea este adresata de preot Matei Vulcanescu, Membru in Biroul de Misiune al Mitropoliei Veriei, Nausei si Campaniei, Sinodul Bisericii Ortodoxe Elene, Grecia.

REZOLUTIA BISERICII ORTODOXE GEORGIENE PRIVIND ECUMENISMUL

8 octombrie 1998,

Sarbatoarea Sfantului Arsenie cel Mare,

Catolicos al Georgiei ( + 887)

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei s-a intalnit pentru sesiunea din 8 octombrie in sala de conferinte a Resedintei Patriarhale. La sesiune au fost prezenti toti cei 24 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe a Georgiei. Sfantul Sinod a fost prezidat de Sanctitatea Sa Ilia II, Patriarh-Catolicos a Toata Georgia.

Sfantul Sinod a adoptat, alaturi de alte decizii de ordin administrativ si ierarhic, o hotarare eclesiastica insemnata. Impreuna cu Hotararea se aflau concluziile Comisiei Teologice care au constituit partea canonica a Hotararii Sinodale.

Chestiunile la care se refera Hotararea sunt:

1. Documentele adoptate de Comisiile Teologice ortodoxe si ne-ortodoxe

a) asa-numita Declaratie de la Balamand (intre ortodocsi si catolici)

b) asa-numita Declaratie de la Chambesy (intre ortodocsi si ne-calcedoneni)

c) asa-numitul Acord Antiohian (intre Patriarhia Ortodoxa a Antiohiei si monofizisii sirieni)

2. Sarbatorirea invierii Domnului pe stil nou de catre Biserica Ortodoxa Autonoma a Finlandei

3. Noua invatatura eclesiologica eretica – despre existenta Harului Mantuitor in afara granitelor canonice ale Bisericii – asa-numita Teorie a Ramificatiilor.

4. Savarsirea de rugaciuni comune si unele cazuri de Comuniune cu ereticii.

Documentul ce urmeaza denunta erezia ecleziologica, asa-numita Teorie a Ramificatiilor, aparuta in mediile teologiei moderniste. In aceste conditii s-a luat in considerare invatatura Sfintilor Parinti si Canoanele Bisericii. Invataturile reprezinta marturisirea eclesiologiei ortodoxe.

Sfantul Sinod a aflat informatia potrivit careia Comisia Teologica infiintata in iulie 1997 sub binecuvantarea Patriarhului-Catolicos a Toata Georgia, Sanctitatea Sa Ilia II a studiat poblemele care au cauzat poticneala pentru unele Biserici in ultima vreme.

Comisia Teologica a discutat documentele de la Chambesy (Elvetia) si Balamand (Liban), acordul intre Biserica Ortodoxa a Antiohiei si Bisericile Antiohiene Ne-calcedoniene (Orientale) incheiat in 1991, sarbatorirea inverii in Biserica Ortodoxa Autonoma a Finlandei dupa Pascalia Gregoriana si invatatura despre existenta Harului Mantuitor in afara granitelor canonice ale Bisericii, asa-numita “Teorie a Ramificatiilor”.

Comisia Teologica a contactat Patriarhiile de Constantinopol, Antiohia si Rusia si a primit informatii asupra pozitiilor diferitelor Biserici asupra problemelor mai sus numite.

Trebuie subliniat ca un numar de Biserici Autocefale, inclusiv Biserica Georgiei, nu au dat vreodata acordul sinodal asupra problemelor aduse in discutie mai sus.

Luand in considerare ca aceste probleme au dat nastere la anumite tulburari printre credinciosii nostri, Comisia Teologica a Patriarhiei Georgiei a studiat aceste materiale si a publicat concluziile in trei numere ale Buletinului Informativ al Patriarhiei. Sfantul Sinod a luat la cunostinta si a fost de acord cu concluziile Comisiei Teologice ale Patriarhiei Georgiei. Documentul de mai jos reprezinta pozitia Bisericii Ortodoxe a Georgiei care a urmat-o intotdeauna, pe care o declaram si o reafirmam cu putere.

SFANTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE A GEORGIEI A HOTARAT

I. Documentul (asa-zisa Declaratie de la Chambesy) Comisiei Teologice pentru dialog teologic intre Biserica Ortodoxa si Bisericile Ne-ortodoxe (Orientale), ale caror lucrari s-au tinut la Chambesy, este de neacceptat.

II. Acordul preliminar intre Biserica Ortodoxa a Antiohiei si Bisericile Ne-calcedoniene (Orientale) antiohiene din 1991 este de neacceptat.

III. Documentul adoptat de Comisia Internationala pentru dialog intre catolici si Biserica Ortodoxa din 23 iunie 1993 la Balamand (Liban): ?Uniatismul metoda de unire in trecut, si cautarea actuala a deplinei comuniuni? (asa-numita Declaratie de la Balamand?) este de neacceptat.

IV. Sarbatorirea invierii Domnului in Biserica Autonoma a Finlandei dupa Pascalia Gregoriana, care este impotriva hotararii Sinodului intai Ecumenic de la Niceea despre Sarbatorirea invierii este de neacceptat. Despre aceasta trebuie spus ca din punct de vedere ortodox este considerata drept incalcare a canoanelor si nu erezie. Este de asemenea important de aratat ca Patriarhia de Constantinopol (sub a carei jurisdictie se afla Biserica Ortodoxa Autonoma a Finlandei) a avut o reactie negativa fata de aceasta incalcare a canoanelor si a sugerat ca invierea trebuie sarbatorita in concordanta cu Decizia Primului Sinod Ecumenic de la Niceea (vezi scrisoarea Patriarhului de Constantinopol # 1214/1997).

V. Doctrina despre existenta Harului Mantuitor in afara granitelor canonice ale Bisericii si manifestarea ei extrema – Teoria Ramificatiilor, care recunoaste in toate denominatiunile crestine contemporane parti egale ale adevaratei Biserici a lui Hristos detinand Harul lui Dumnezeu si Adevarul in egala masura – este de neaceptat.

VI. Rugaciunile comune si Comuniunea cu ne-ortodocsii sunt de neacceptat cum de altfel a mai fost afirmat in documentul final al intalnirii inter-ortodoxe de la Tesalonic (29.04.1998 – 02.05.1998, paragraful 13, punctul b): “Delegatii ortodocsi nu vor participa la slujbele ecumenice, rugaciunile in comun, slujire si alte ceremonii religioase la adunari”.

Analiza pe larg a mai sus mentionatelor probleme a aparut in Buletinul Informativ (#1, 2, 3) al Patriarhiei Georgiei.

HOTARAREA COMISIEI TEOLOGICE A SFANTULUI SINOD GEORGIAN

Materialul studiat de Comisia Teologica – documentele comisiei mixte internationale: asa zisa Declaratie de la Chambessy? (intre ortodocsi si monofiziti), de la Balmand (intre ortodocsi si catolici) si documentele semnate intre Biserica Ortodoxa a Antiohiei si monofizitii sirieni in anul 1991, ne-au aratat ca acestea toate au la baza lor aceeasi invatatura eretica. Aceasta invatatura eretica a aparut din zorii veacului XX in principal in spatiul eterodox fiind promovata adesea de asa zisa teologie modernista.

I. Noua teologie mentionata mai sus se refera intai de toate la existenta Sfintelor Taine mantuitoare si in afara granitelor Bisericii Ortodoxe. Conform acestei teologii este cosiderat ca gruparile eretice si schismatice nu sunt complet rupte de trupul Bisericii. De aceea in Tainele (Botez, Mirungere, Hirotonie si altele) savarsite in cadrul acestor grupari lucreaza acelasi Har mantuitor al Sfantului Duh.

II. O forma extrema a acestei invataturi eretice asa zisa “Teorie a Ramificatiilor” a carei esenta este ca toate confesiunile crestine existente in momentul actual sunt vazute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin in mod egal harul Sfantului Duh si adevarul divin.

La baza acestei invataturi eretice sta interpretarea incorecta a procedurilor canonice privind primirea in Biserica a ereticilor si schismaticilor.

In cadrul Miscarii Ecumenice s-a ajuns astfel la motivatia perfecta a rugaciunilor in comun, iar uneori chiar si a savarsirii Euharistiei in comun precum si a altor slujbe religioase. De aceea la Tesalonic in perioada 29 aprilie – 2 mai 1998 la reuniunea Panortodoxa s-a adoptat documentul final in care la paragraful 13b se fixeaza pozitia tuturor bisericlor locale: “Delegatii ortodocsi nu vor putea lua parte la slujbe ecumenice, la rugaciunile in comun si la alte ceremonii religioase in cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor (C.E.B.)” .

Inainte de a incepe analiza critica a acestor invataturi eretice, sa ne amintim de regulile si practica primirii in sinul Bisericii Ortodoxe a ereticilor si a schismaticilor.

Despre regulile privind primirea in Biserica a ereticilor si schismaticilor (dupa I Epistola a Sfantului Vasile cel Mare)

Dincolo de granitele Bisericii Ortodoxe, savarsirea Sfintelor Taine se limiteaza doar la indeplinirea formelor lor exterioare – insa savarsirea lor devine reala doar dupa intoarcerea ereticilor in sanul Bisericii. Doar Biserica are puterea si dreptul de a lega si dezlega. De aceea Biserica Ortodoxa, cu puterea sa divina, are dreptul sa primeasca in sanul sau pe eterodocsi fara repetarea formei exterioare a Tainelor savarsite la alte confesiuni crestine (Botez, Mirungere, Cununie, Hirotonie).

Intoarcerea eterodocsilor la Biserica mama se poate realiza in trei feluri: 1. rebotezare; 2. Mirungere; 3. Pocainta. Prin savarsirea uneia din aceste trei Sfinte Taine mentionate se indeplineste lucrarea harului sfintilor acolo unde nici nu era prezent. Pentru ca “toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh? (I Cor. 12, 11) si ?Darurile sunt felurite dar acelasi Duh” (I Cor. 12, 4).

In legatura cu acest lucru Sfantul Vasile cel Mare in a sa I Epistola canonica scrie urmatoarele: “inceputul separarii a fost schisma, iar prin aceasta despartire ei nu mai au Harul Sfantului Duh care nu li se mai da din momentul despartirii lor. La inceputuri, inainte de despartire, acestia aveau harul preotiei si prin punerea mainilor transmiteau acest har, sfintilor, iar dupa schisma au devenit laici incat nu mai aveau puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni: cei rupti de Biserica au devenit astfel incapabili de a transmite si altora harul Sfantului Duh. De aceea cei botezati de catre ei sunt socotiti ca si botezati de catre laici, iar daca revin la Biserica mama trebuie primiti prin rebotezare”.

Tot aici acest sfant parinte explica cum si de ce de la acest principiu pot apare derogari: “Iar intrucat cei din Asia au fost primiti fara sa fie rebotezati, sa fie asa”.

Acest lucru este aratat mai clar in referirile la encratiti. Sfantul Vasile cel Mare este de parere ca trebuie rebotezati: “Daca cineva a fost botezat la ei (encratiti), el trebuie rebotezat in cazul in care doreste intoarcerea la Biserica: daca totusi prin iconomia parintilor s-ar socoti altfel, sa fie asa .(…) ma tem sa nu smintesc la mantuire prin incredintarea noastra prea severa”.

Prin urmare este preferabila rebotezarea pentru cei care vin la Biserica Ortodoxa din alte grupari religioase crestine, dar daca se iau in consideratie anumite situatii concrete, functioneaza principiul iconomiei prin care pot fi primiti in Biserica si prin mirungere si pocainta. Reamintim ca astfel in toate cele trei situatii persoana primeste harul mantuitor. Este de subliniat faptul ca daca cei care revin la Biserica Ortodoxa nu fusesera botezati inainte prin intreita cufundare (sau turnare) si cu rostirea formulei ??in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh?, Biserica Ortodoxa nu ii primeste prin mirungere sau pocainta, ci numai prin rebotezare. Totodata pentru cei care se pot primi in Biserica prin mirungere sau pocainta, Biserica are dreptul de a face mai aspra primirea lor in sanul ei – adica prin rebotezare.

CONCLUZII:

Astfel chiar din prima Epistola canonica a Sfantului Vasile cel Mare reies clar urmatoarele:

– Afara de granitele Bisericii Dreptmaritoare nu exista har mantuitor. Alte grupari religioase sunt lipsite de el. Biserica recunoaste printre eretici diferite grade de ratacire. De aceea inainte de a primi in sanul ei pe cei rataciti, Biserica cerceteaza eroarea fiecaruia prevazand pentru fiecare caz modalitatea de a reveni la trupul Bisericii.

– Modalitatile de a-i primi pe eretici si schismatici sunt bazate exclusiv pe principiul iconomiei Bisericii si nicidecum presupune ca intr-o grupare religioasa sau alta lucreaza harul mantuitor al Botezului, al Mirungerii sau al Hirotoniei. Detinatoare a harului este numai una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica Ortodoxa.

PRIVIRE ISTORICA:

Privind la izvoarele istorice ne incredintam ca in toata lumea crestina, totdeauna si de catre toti a fost marturisita existenta unei singure Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti Biserici, care este constituita pe pamint sub forma vizibila a comunitatii de credinciosi cre?tini, cu ierarhia si cu administratia sa proprie.

Aceasta incredintare privind unicitatea Bisericii adevarate a fost intotdeauna prezenta la ortodocsi si respectiv la eterodocsi; disputele se purtau doar in jurul problemei privind care este Biserica cea adevarata. Iar convingerea ca statutul si cinstea de a fi Biserica cea adevarata a lui Hristos poate apartine doar uneia singure, nici nu se punea in discutie. In acele timpuri nimeni nu vorbea – asa cum se face astazi de catre teologii eterodocsi – ca diversele confesiuni crestine sunt de fapt ramuri ale unei singure Biserici a lui Hristos: toate aceste grupari neortodoxe fiind considerate ca schismatice si-au pierdut prezenta harului mantuitor in Tainele lor odata cu separarea de trupul Bisericii Ortodoxe .

Asa vad problema din punct de vedere eclesiologic cele sapte Sinoade Ecumenice. Biserica Ortodoxa marturiseste despre sine exclusiv ca fiind cea adevarata precum si prezenta numai in Tainele sale a harului sfintitor si mantuitor; numai ierarhia acesteia este purtatoare a harului apostolic prin care are dreptul de a lega si dezlega.

Fericitul Augustin spune ca: “Ei (ereticii) primesc harul botezului numai dupa revenirea lor in sanul Bisericii. Afara de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mantuirii. In afara se poate sa ai trepte ierarhice, Taine, Aliluia si Amin (Liturghie), Evanghelie, credinta si sa propovaduiesti pe Dumnezeu in trei ipostasuri, dar mantuire poti sa ai exclusiv in Biserica Universala Dreptmaritoare”.

In afara Bisericii Dreptmaritoare, savarsirea Tainelor, chiar in cele mai mici amanunte, nu se poate intelege decat ca forma exterioara lipsita de harul sfintitor si mantutor. Aceste forme exterioare, golite insa de har, isi recapata valabilitatea numai dupa intoarcerea in Biserica Ortodoxa.

Sa notam ca atitutdinea fata de primirea in Biserica a eterodocsilor de-a lungul veacurilor in diferite Biserici locale a fost variabila. Dar acele persoane care nu primisera Botezul dupa formula corecta (scufundare sau turnare intreita in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh) obligatoriu, in toate Bisericile si intotdeauna au fost primiti prin rebotezare. In toate celelalte cazuri, fiecare Biserica locala primea pe fostii eterodocsi coform iconomiei sale. Va prezentam mai jos cum s-a concretizat acest principiu al iconomiei divine in diversele Biserici locale:

Despre episcopii nestorieni, Sinodul III Ecumenic precizeaza ca ei sunt “straini de harul preotiei si sunt depusi din treapta de episcopi” (canoanele 1 si 2); insa sinodul Trulan in canonul 95 statuteaza ca nestorienii sunt primiti in Biserica prin Taina Pocaintei, adica nici Hirotonia lor si nici Mirungerea lor nu se repeta. Arienii (Sinodul II Ecumenic, canonul 8; Sinodul IV Ecumenic, canonul 94, s.a.) sunt primiti prin Mirungere – fara rebotezare.

La Sinodul Cartagena din 419 si la doua Sinoade de la Constantinopol a fost stabilit despre copiii botezati la donatisti sa fie primiti in Biserica prin Mirungere.

Sinodul VI Ecumenic prin canonul 95 statuteaza ca arienii sunt primiti prin Mirungere, iar nestorienii si monofizitii prin Taina Pocaintei (prin lepadare in public de eresul lor). Arienii, macedonenii, novatienii si apolinaristii sunt primiti prin Mirungere. Altii – pavlichienii, evdomienii, montanistii si sabelienii – sunt primiti prin rebotezare.

In 1484, un Sinod Panortodox a hotarat primirea romano-catolicilor prin Mirungere;

In 1620, un sinod local din Moscova a hotarat primirea romano-catolicilor prin rebotezare;

In 1646, mitropolitul Kievului Petru Movila primea pe romano-catolici prin Taina Pocaintei;

In 1667, in timpul patriarhului Nicon al Rusiei, un sinod local a aprobat primirea romano-catolicilor conform procedurii de la 1484, cu acordul patriarhilor Alexandriei – Paisios si al Antiohiei – Macarios;

In 1672, un sinod local din Ierusalim a hotarat primirea romano-catolicilor si a protestantilor prin Mirungere (fara rebotezare);

In 1718, dupa indemnul Patriarhului Constantinopolului, Biserica Rusiei reafirma primirea romano-catolicilor si luteranilor prin Mirungere;

In 1755, Patriarhul Constantinopolului Chiril V a promulgat “Orosul” (semnat si de patriarhul Alexandriei – Matei si al Ierusalimului – Partenie) prin care se stabilea primirea ereticilor (intre acestia si a romano-catolicilor) prin rebotezare.

In 1757, Biserica Rusiei primeste pe romano-catolici prin Taina Pocaintei;

In 1888, Patriarhia Constantinopolului a promulgat hotararea pentru primirea prin Mirungere a romano-catolicilor. Tot in sec. XIX, in Rusia in timpul mitropolitului Filaret, Biserica primea in sanul sau pe toti crestinii apuseni prin rebotezare, iar acum pe protestanti ii primeste prin Mirungere si pe catolici prin Pocainta.

In ceea ce priveste primirea in Biserica a ierarhilor – pentru cazul in care confesiunile din care provin ei exista succesiunea apostolica si se savarsste exact ritualul Hirotoniei – este posibila primirea lor (a ierarhilor, n.n.) prin Mirungere sau Pocainta. Acestor persoane li se pastreaza aceeasi treapta ierarhica in care se aflau inainte de revenirea lor la trupul Bisericii celei adevarate.

Dupa cum putem vedea si in Pidalion, doi schismatici Zonie si Saturnin au fost primti in Biserica mama, pastrandu-si rangul lor de episcopi: “Sa stiti ca pe fratii nostri Zonie si Saturnin care au fost schismatici i-am primit in scaunele lor episcopale” (Sfintul Vasile cel Mare, I Epistola canonica).

Este foarte important in istoria Bisericii Universale de cunoscut faptul ca in paralel cu diversele Biserici locale existau si exista diferite practici de a primi pe eterodocsi, dar aceasta n-a fost niciodata motiv pentru dispute intre ele. Astfel, Sinodul din Cartagina hotaraste urmatoarele: “in legatura cu aceasta (primirea ereticior) fiecare dintre noi trebuie sa spuna ceea ce gandeste, dar nimeni nu trebuie sa judece pe altul si sa respinga unitatea (euharistica) cu cei care gandesc altfel”.

Bazandu-se pe hotararea Sinodului IV Ecumenic aproape toate Bisericile locale primesc pe monofiziti prin Mirungere; Biserica Ortodoxa a Georgiei, prin hotararea unui Sinod local de la Ruis-Urbnisi (anul 1103) practica deja de noua veacuri primirea monofizitilor prin rebotezare.

Faptul ca in afara Bisericii se pot savarsi doar formele exterioare ale Tainelor se confirma prin aceea ca in diferitele Biserici locale exista mai multe practici de primire a eterodocsilor, iar aceasta niciodata n-a starnit controverse; pentru ca daca intr-o Biserica locala se primesc ereticii prin rebotezare, in timp ce intr-alta aceeasi sunt primiti prin Mirungere sau Pocainta, este clar ca pe aceste persoane ambele Biserici locale le considera nebotezate. In prima situatie, Biserica foloseste o practica mai aspra (acrivie), iar in cea de a doua, o alta Biserica locala uzeaza de iconomie (nerepetand asupra persoanei primite forma exterioara a Tainei) si, savarsind in mod real si deplin cu puterea harului mantuitor Taina Mirungerii sau Pocaintei, realizeaza in fapt plinirea Botezului savarsit inainte de primirea in Biserica adevarata doar sub aspectul sau exterior.

CONCLUZII:

Din aceasta prezentare istorica reies urmatoarele:

– Daca in gruparile eterodoxe aspectul Tainelor savarsite ar fi mai mult decat cel exterior, atunci Bisericile Ortodoxe locale n-ar fi atat de riguroase privind primirea eterodocsilor la dreapta credinta;

– In afara granitelor Bisericii Ortodoxe exista numai forma exterioara a tainelor, golita de harul divin cel de viata facator si mantuitor. Aceste forme exterioare primesc continutul harului doar dupa revenirea persoanelor la Biserica mama.

CONSIDERATII DE DREPT CANONIC:

Canonul apostolic 46

Episcopul ori presbiterul daca va admite botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce partasie are Hristos cu Veliar; iar ce parte are credinciosul cu necredinciosul.

Dupa invatatura Bisericii, oricare eretic este in afara de Biserica, iar afara de Biserica nu poate fi adevarat botez crestin, nici adevarata jertfa euharistica, precum nici o alta adevarata Sfanta Taina. Aceasta invatatura a Bisericii se expune de canonul apostolic prezent cu referire la Sfanta Scriptura, care nu permite nici un fel de comuniune intre cel ce marturiseste credinta ortodoxa si cel ce invata impotriva credintei ortodoxe, desi citim si in Constitutiile Apostolice (IV, 15) Si tot astfel invatau si parinsii si invatatorii bisericesti incepand de la intemeierea Bisericii. Prin urmare ereticii nu au botez adevarat sau alta functiune preoteasca adevarata si episcopul sau prezbiterul ortodox care recunoaste de corect botezul savarsit de preoti eretici sau alta functiune preoteasca, acel episcop sau prezbiter, dupa canonul acesta, este a se caterisi din tagma preoteasca, deoarece prin aceasta arata, sau ca nu cunoaste esenta credintei sale, sau ca insusi inclina spre eres si cert este ca in ambele cazuri este nevrednic de chemarea preoteasca.

CONSIDERATII DOGMATCE:

Una din dogmele centrale ale Bisericii este unitatea acesteia. Temelia acestei unitati este regasita in al IX-lea paragraf al simbolului de credinta: “Cred intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica”.

Aceasta dogma se bazeaza si pe cuvintele scripturistice: ?Pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui? (Mt. 16,18). Din aceste cuvinte reiese clar ca Iisus Hristos intemeiaza o singura Biserica si de aceea o aminteste la singular. Sfantul Apostol Pavel vorbeste astfel despre Mantuitorul Iisus Hristos: “El este capul trupului, al Bisericii” (I Col. 1,18), “Care (Biserica) este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti” (Efeseni 1,23) Si iarasi: “Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica” (Efeseni 5,29).

Granitele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin doua conditii esentiale: a.credinta adevarata; b. unitatea euharistica (liturgica).

Sfantul Maxim Marturisitorul vorbeste astfel despre dreapta credinta: “Mantuitorul si-a numit Biserica Sa soborniceasca, dreptmaritoare”.

Despre unitatea euharistica, Sfantul Ciprian al Cartaginei scrie urmatoarele: “Trebuie sa stii ca episcopul este in Biserica si Biserica in episcop, iar cel care nu este in comuniune (euharistica) cu episcopul, acela nici nu este in Biserica si se insala cei care nu sunt impacati cu ierarhia instituita de Dumnezeu avand nadejdea sa-si gaseasca unitatea (liturgica) pierduta, afland-o la cei rataciti. Cand, de fapt, Biserica este una, soborniceasca si nedespartibila si peste toate unita si intarita prin comuniunea (euharistica) a ierarhior”.

De aici rezulta dar ca unitatea de credinta si liturgica a episcopilor formeaza Biserica adevarata a lui Hristos.

Prin Sfanta Impartasanie, fiecare om se uneste cu trupul mistic al lui Hristos, iar aceasta unire constituie Biserica lui Hristos al carei cap este Mantuitorul insusi (“Ca o paine, un trup suntem cei multi, caci toti ne impartasim dintr-o paine” – I Cor. 10,17; “Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui” – Efeseni 5,30).

Despre unitatea Bisericii ca trasatura fundamentala a acesteia, vorbesc toti Sfintii Parinti. Sfantul Ioan Gura de Aur scrie urmatoarele: “(…) astfel, cum ne invata Scriptura si Sfintii Parinti, Biserica adevarata a lui Hristos este una singura din care in diferite timpuri s-au despartit diverse adunari eretice si grupuri schismatice”.

In ace1asi timp, dogma ortodoxa despre Biserica ne invata ca Biserica lui Hristos este singurul loc unde lucreaza harul sfinsitor si mantuitor, adica unde sunt valabile cele sapte Taine ale Bisericii. Biserica este trupul mistic al lui Hristos si numai in ea se poate plini indumnezeirea omului.

Sfantul Antonie cel Mare spunea urmatoarele cuvinte: ?Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa devina dumnezeu?. Pentru aceasta, Mantuitorul a antemeiat Biserica Sa in care, incepand cu ziua Cinzecimii, lucreaza Duhul Sfant si se savarsesc Sfintele Taine.

Vrajmasul omenirii din ziua infiintarii Bisericii a inceput lupta impotriva ei prin invataturi gresite si prin sciziunea Bisericii. Inca din perioada apostolica au aparut primele erezii, care prin raspandirea invataturilor gresite si inselare, luptau impotriva Bisericii dreptmaritoare. Despre ei, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spune: “Iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de ar fi fost de ai nostri, ar fi ramas cu noi, ci ca sa ne arate ca nu sunt toti de ai nostri, de aceea au iesit” (I loan 2,18-19).

fantul Apostol Pavel anatematizeaza pe toti ereticii din toate timpurile: “Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o – sa fie anatema! Precum v-am spus mai inainte si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit – sa fie anatema!”

Pe eretici si adunarile lor ii anatematizeaza si Sinoadele Ecumenice. Sfintii Parinti demascau si infierau aceste invataturi gresite, ucigatoare de suflet, iar pe cei care le imbratisau ii numeau uratori de Hristos si antihristi.

La fel de vinovati sunt si schismaticii al caror pacat, dupa cum scrie Sfantul Ciprian al Cartaginei “nu se spala nici cu mucenicie”, adica bineinteles daca nu s-au pocait si nu s-au intors la Biserica mama.

CONCLUZII:

Din perspectiva dogmatica reies urmatoarele:

– Biserica adevarata este una singura. Membrii ei sunt toti cei ce marturisesc invatatura ei si participa la viata Bisericii prin comuniunea euharistica.

– Biserica este singurul loc al mantuirii in care se realizeaza indumnezeirea omului si unde se infaptuieste unitatea cu trupul mistic al Mantuitorului.

– Toti ereticii si schismaticii se afla afara de granitele Bisericii si sunt lipsiti prin aceasta de harul mantuitor al Sfantului Duh, pe care il primesc credinciosii prin Sfintele Taine.

CONSIDERATII DE TEOLOGIE MISTICA:

V. Lossky scrie urmatoarele: “Din cuvintele Sfintei Scripturi, «Caci inca nu era dat Duhul, pentru ca lisus inca nu fusese preaslavit» (Ioan 7,39) se vede clar ca lucrarea Sfantului Duh inainte de infiintarea Bisericii si in afara Bisericii nu se face asa cum se intampla in cadrul Bisericii dupa Cinzecime. Mantuitorul spune «iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului (…) Acela Ma va slavi pentru ca din al Meu va lua si va va vesti. Toate cate are Tatal ale Mele sunt; de aceea am zis ca din al Meu ia si va vesteste voua» (Ioan 16, 14-15). Dumnezeirea comuna a Tatalui si Fiului se daruieste in Biserica prin Duhul Sfant, iar prin aceasta credinciosii se fac partasi dumnezeirii. Duhul Sfant daruieste credinciosilor focul dumnezeiesc – harul necreat, prin aceasta ei devenind madulare ale aceluiasi trup – cel al lui Hristos. Trebuie neaparat sa purtam numele Fiului (al lui Iisus Hristos) si sa fim madulare ale trupului Lui (adica ale Bisericii) ca sa primim Duhul Sfint”.

Sfantul Irineu de Lungdunum (Lyon) scrie: ?Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfint; iar unde este Duhul Sfant acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul Sfant este Adevarul?. Harul mantuitor al Sfantului Duh lucreaza in Tainele Bisericii, adica exclusiv in Biserica, aceasta avand granite canonice bine delimitate, vizibile.

Prin Botez omul devine madular al trupului mistic al lui Hristos, adica membru al Bisericii. De aici reiese clar ca Botezul (la fel si celelalte Taine bisericesti) nu poate exista independent de Biserica (adica in afara granitelor acesteia).

Dincolo de granitele Bisericii lui Hristos, adica la eterodocsi, ?Tainele? savarsite de acestia nu pot sa uneasca in mod real pe primitori cu Biserica lui Hristos cea adevarata (ortodoxa).

Este cu neputinta ca prin Botezul savarsit la romano-catolici, monofiziti sau protestanti, omul sa devina ortodox, adica membru al unei singure adevarate Biserici a lui Hristos. La fel este cu neputinta ca prin Hirotonia savarsita dincolo de granitele Bisericii, omul sa primeasca harul preotiei.

SFINTII PARINTI DESPRE BISERICA:

Toate cele spuse mai sus au fost dintotdeauna sustinute de catre Sfintii Parinti.

Sfantul Ciprian al Cartaginei: “In afara Bisericii nu exista mintuire: casa lui Dumnezeu este una singura si este cu neputinta sa se mantuiasca cineva in alta parte decat in Biserica (…) oricine se departeaza de Biserica devine strain de testamentul Bisericii. Cel care strica pacea si unitatea in Hristos lucreaza impotriva lui Hristos.” “Episcopia este unitatea in care toti si fiecare in parte slujesc, la fel si Biserica este una.” “Biserica soborniceasca este una singura si nedespartita; de aici unitatea ierarhior.”

Sfantul Irineu de Lungdunum (Lyon): “Cei care se departeaza de la Biserica (…) ei se pedepsesc pe sine insisi, tocmai despre ei spune Sfantul Apostol Pavel ca dupa prima si a doua mustrare, indeparteaza-te de la ei.” “Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfant. De aceea cei care nu au partasie cu ea nu au parte nici de trupul lui Hristos din care izvoraste apa vietii.”

Fericitul Teodorit: “Unul singur este trupul plamadit din mai multe madulare. Trupul unic al Bisericii dupa spusa Apostolului este al lui Hristos intrucat capul acestui trup este Hristos insusi.”

Sfantul Chiril al Ierusalimului: “Marturisirea credintei ne invata despre una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica pentru ca sa te pazesti de stricaciunea adunarilor eretice si sa fii totdeauna in sfanta soborniceasca Biserica.”

Cuviosul Teodor Studitul: “Din timpurile apostolice si pana acum in Biserica au patruns mai multe erezii (…). Dar Biserica a ramas neimpartita si neclintita si asa va ramane in vecii vecilor desi facatorii de stricaciune s-au smuls din ea.” “Marturisesc in fata lui Dumnezeu si a norodului: ei (ereticii, nn) singuri s-au rupt de trupul lui Hristos ? Biserica – ale carei chei sunt credinta, si pe care n-au inghitit-o pana acum si nici nu o vor face in veci portile iadului, adica gurile ereticilor.”

CONCLUZII:

Din toate cele spuse mai sus, Comisia Teologica a Patriarhiei Georgiei a stabilit ca la inceputul secolului XX, in cercul teologilor modernisti s-au formulat urmatoarele invataturi eretice:

– Valabilitatea Sfintelor Taine si in afara granite1or canonice ale Bisericii lui Hristos celei adevarate.

– Asa zisa “Teorie a ramificatiilor”.

Toate aceste invataturi contrazic radical eclesiologia ortodoxa si sunt absolut inacceptabile pentru Ortodoxie.

Comisia noastra condamna categoric ereziile amintite mai sus si decurgand din aceasta respinge practicarea rugaciunilor in comun si – in unele situatii – chiar a impartasaniei comune. Prin pozitia noastra suntem de acord cu documentul adoptat la Sinodul Panortodox de la Tesalonic (29 aprilie – 2 mai 1998) anume cu alineatul 13b, in care se spune: “Delegatii ortodocsi nu vor lua parte la slujbele ecumenice, la rugaciunile in comun, la proslavirea lui Dumnezeu si la orice ceremonie religioasa din cadrul C.M.B”.

Iar in ceea ce priveste primirea ereticilor si a schismaticilor in Biserica Ortodoxa procedura recomandata se bazeaza pe principiul iconomiei si nicidecum nu inseamna ca intr-o oarecare grupare din afara Bisericii lucreaza harul Sfantului Duh – al Botezului, al Mirungerii sau al Hirotoniei.

Detinatoarea harului este exclusiv una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica Ortodoxa. Amin.

preluat de pe siteul: http://www.ortodoxie-catolicism.ro/

6 comentarii

Filed under Uncategorized

6 responses to “Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine inafara Bisericii Ortodoxe, nici erezia „Biserici surori”, nici „teoria ramificatiilor”. Respinge acordul de la Balamant si Chambesy.

  1. cristi r

    RÂNDUIALA RUGĂCIUNII cum se cuvine a primi pe ereticii romano-catolici sau greco-catolici care vin la credinţa ortodoxă
    https://carteromaneasca.wordpress.com/2012/06/06/randuiala-rugaciunii-cum-se-cuvine-a-primi-pe-ereticii-romano-catolici-sau-greco-catolici-care-vin-la-credinta-ortodoxa/

    RÂNDUIALA RUGĂCIUNII cum se cuvine a primi la credinţa ortodoxă pe ereticii luterani, calvini, baptişti, ori alţii
    https://carteromaneasca.wordpress.com/2012/06/05/randuiala-rugaciunii-cum-se-cuvine-a-primi-la-credinta-ortodoxa-pe-ereticii-luterani-calvini-baptisti-ori-altii/

  2. Pingback: Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor

  3. Pingback: Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor

  4. Pingback: Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor

  5. Pingback: Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s