Cea mai mare binecuvantare este sa fii afurisit sau caterisit de ierarhii ecumenisti pentru motivul ca marturisesti Ortodoxia si anatematizezi ecumenismul! Fragment dintr-un interviu cu Serafim Larsen, cel afurisit pentru ca a primit Taina Botezului in Biserica Ortodoxa!

Intalnirea lui Serafim cu Hristos in apa botezului

Fragment dintr-un interviu telefonic cu Serafim Larsen, un danez de confesiune luterana, care a ajuns sa cunoasca Ortodoxia prin minune dumnezeiasca si apoi, vrand sa se boteze, s-a lovit de prejudecatile preotilor ecumenisti care doar l-au miruns, dar Dumnezeu nu l-a lasat, ci a ajuns in Romania, unde  a fost  botezat la un Schit  din Arges.

Pr. Matei Vulcanescu:   Domnule Serafim Larsen, cum v-ati simtit atunci cand ati fost afurisit de episcopul Gabriel de Comane (din Patriarhia de Constantinopol) pentru ca ati indraznit sa incalcati hotararea Patriarhiei Ecumenice de a veni la Ortodoxie numai prin Mirungere, fara Botez?

Serafim Larsen: In apa botezului, am vazut pe Hristos care m-a imbratisat! Credeti ca ma intereseaza de afurisirile oamenilor atata timp cat Hristos m-a luat in brate in cel mai real mod in timpul Botezului oficiat de Parintele Ieromonah de la schitul din Romania?

Pr. Matei Vulcanescu: Ati mai putut merge la Biserica dumneavoastra dupa ce ati fost afurisit din motivul botezului?

Serafim Larsen: Nu am mai fost primit in Biserica ce tinea de Mitropolitul Gabriel de Comane ci am plecat in Biserica ce tine de Patriarhia Moscovei, unde am gasit si un duhovnic bun si de atunci sunt in aceasta Biserica si ma lupt cu patimile mele.

Pr. Matei Vulcanescu:Va multumesc, domnule Larsen!

billeder prøver 017.jpg

In fotografie este Serafim Larsen renascut prin Taina Botezului Ortodox

!   Pentru mai multe detalii urmariti (aici puteti citi si scrisoarea pe care a trimis-o preotul Paul Sebbelov, din Patriarhia de Constantinopol, sub arhiepiscopul Gabriel, cel care l-a miruns pe Serafim, lui Serafim– este infricosatoare!)

Serafim, un om nou, re-nascut prin Sfantul Botez

Marturia scrisa de Serafim Larsen despre:

1. Cum a devenit un credincios crestin ortodox!

2. Cum a fost botezat ca si crestin ortodox!

3. Care a fost semnificatia spirituala a botezului ortodox in viata lui.

 I am going to answer three regarding my spiritual life as an orthodox  christian:
1.How did I become an orthodox christian believer?
2.Why was I baptised as an orthodox christian?
3.What was the significance of the orthodox baptism on my spiritual life ?

1. How did I become an orthodox christian believer?
Late spring 2004 I was going to decide where to spend my summer holiday, it was a tradition in my familiy, that we use to spend our summerholidays abroad somewhere in Europe. I was a litte bit indecisive on where to go that year, and I mentioned it to a friend and he said: I think that you are a person who is able to feel this, and when he said so I knew that I should go to Crete, I felt as a impulse in my body, that told me it would be the right choice.
My life situation overall in 2004 was at that time very difficult. I felt I was trapped. For more than 5 years I had not been able to enjoy my life, not even momentarily.  I had lost my life even I was alive. For many years I had been playing a game, that little by little took control of me, and I was not aware of its seriousness until one day I realized it was too late. I felt I had been possesed and I knew it was very serious,  not something I could go to the doctor and to ask him to remove. Since then the only aim of my life became to find  back to the life I felt I had lost.
In the years that passed afterwards I was seeking for ways that could help me to get out of this situation, most important I meet with a clairvoiant  healer, who worked with body mind /psychosomatic tools.  The purpose working with her, was to learn to regain the sense of natural psychological borders which she explained had been spoilt since my very early childhood.  I gained a lot of experience from this work, and It became an eye opener and  made me aware about certain aspects in my life,  I would not have known about otherwise.  However I decided to end it after about 2 years, because I was not able to progress further with myself . The very moment I felt I was recovering, I would fall back to my old passions  and I would be trapped again. My situation overall had become  more serious, I was no more able to receive comfort, from another human being. I felt I was totally on my own.

I mentioned to my friend about my situation,  having left my last ”anchor”,  I told him that it was my feeling that the only thing or person I imagined could help me out of my situation, would be from a person who had more than human powers or supernatural powers.
Before going to Crete I read about the Island and it´s long history and I became fascinated about the time during the Venetian Occupation in the 16`th century. I always adored the Italian kind of life style, I felt I could connect to it very much, I liked the language, the expressiveness of the people and the beautiful country.   At that time there was a broadcast series about people who were hypnotized,  describing past life experiences in detail, where they had been living, the name of city,- street and so on. It all appeared very truthful on the television. I believed  also in the reincaration of the soul  and It made me think  I could possibly  have lived on Crete in a past life, it could explain the feeling and the impulse in the body of mine.
One day before flying to Crete ,and for a very short moment I had the feeling that the earth and sky became one, everything was in harmony and peaceful, I took this as a sign that a change for the better would soon appear.
From the windows of the plane just before landing on Crete, I watched the cretan landscapes  and tears came to my eyes, I felt I was comming home.  As soon I was able to I went into the Capital town of the Island . I became touched in my heart, by the city´s atmospere and it`s well kept middleage town, and started walking around the city to look for past life experiences.
For some reason, I felt attracted also to go and visit the many and various churches , monasteries and caves where people had spend  a life in solitary. When entering the Churches, I felt protected emotionally, a comfort I could not receive from a human being, and often I spend my time practising a Buddist Meditation practise ;Vipassana means to learn to see things as they truly appear. I recall an experince when sitting in a cave,  with my eyes closed, I suddenly begin to see Christian crosses appear in my mind, the one cross after the other, simple crosses, detailed crosses, each of them different but of them were beautiful. Upon leaving the cace, I discover a stone, where people have been making the sign of the cross upon it. I began to think about the sign as a universal sign, and what was the symbolic meaning of the sign of the cross?
And I had other such unusual experiences.
One afternoon when lying down in the sand on the beach and just before falling asleep, a very beautiful golden bracelet with dark red pearls appeared in my mind, it looked like an antique treasure, laying hidden somewhere on the Island, and possible to be found. I always had this day dream to find  a treasure, that would make me economic independant. From the outlook of the landscape, it was hidden, in a area where the landscape was barren and and with hills in succession.
Some days before the end of the holiday, I went to visit an older Monastery Called Moni Gonia, not far situated from here is the Center of Chania. The monastery dates back to the 16`century. It´s architecture is very  simple that witnesses on the venetian occupation time,  it is very beautiful situated on a hill near to the coast, and where the landscape barren!.  I was touched by the atmosphere  at this place and I recall from sitting doing meditation in one of the side rooms to the church, now I see more clearly  the outlook of the landscape where the tresure is hidden, I see a coast line, sand and dark blue water. Before my exit I passed by a small shop, selling church ”souvenirs”, and I decided to buy one  small church souvenir, an icon with a stamp on its backside written on it:” Holy icon. Copy of authentic byzantine art”. The icon picture The mother of God with the child. I later found out that the Icon is called:”Hope of the dispaired”. The colours on the Icon is almost similar  to the colours on the golden bracelet, the treasure that had appeared to me.
I returned to the Hotel later on that afternoon and placed the icon next to my bed, then in the evening at about 12 pm I was taking up my Meditation . I had sat down on the floor for about 5 minutes, when something unexpected happened,  the smell of incense came into the room, like the one from the church,  and I felt there was  a presence  from the other world,  it seemed  far away but it also seemed very close. I got a feeling of the most beautiful place one can imagine, a place I had longed for always, and my first thought was; someone is watching me,- knows me and  wants  do me good, and after I  thought,  this means that Christianity is the truth, something I had never considered or believed  to be true before, now within a  few seconds, I was absolutely convinced  that Christianity is the truth. From that day on a  new perspective  came to my life, and it gave me belief , that It would be possible to get out of my misery. How and in which way, I did not know and I did not think about either but I allowed myself instead to enjoy the rest of my holiday with hope for the future.
A small leaflet from the Monastery Moni Gonia tells about the guide called ” Lady of Gonia”. Although I have never been investigating it, I am convinced that the Lady of Gonia it refers to the Mother of God, that somehow confirms my experience of her presence at this Monastery.
When I returned home, I began to searched  the internet for the meaning of the two words”Holy and Icons” which lead me to  Orthodox Christianity. At that time I knew just a little about Roman catholicism, and Protestantism I knew from the school classes,  but I had never heard about Orthodoxy. I started to read different topics on orthodoxy;-  Church History, the apostolic succesion in the Orthodox Church, the division of the One Holy and Apostolic Church in 1084 an article about the healing of the body and soul through living and the practise of the orthodox faith.  .
Often I had the experience I was guided by words or through pictures in my mind that made me take further steps, I would not otherwise have considered. I began to read the orthodox prayers. The kind of submissiveness it was something I had to get used to, also it took me time to see  that Jesus Christ is God,  I had always understood He was the son of God, but like a human being , not as God himself in a humans body . I began to take up practising fasting also, on Wednesday and fridays, not strictly but with a dedication to follow it the best I could. I got to know  about a local orthodox perish dedicated to the  Mother of God and I called up the priest, told him about my experience on Crete, and he invited me to visit the Church on a Sunday morning , he  also let me understand that orthoxy is not about a romantic dream, that one could get from having a summerholiday experience!  Some time passed until I took the decision to visit the church
The Church was situated  some 150 km distance away from my home, for the same reason I did not suceed to frequent it as often as I would have liked to, but from the beginning I felt well received in the perish and the Priest recomended me to read the The Orthodox Way by Kallistos Ware, as an introduction to the faith.
In the spring 2005 I was thinking about summer holidays , but I decided not to give it more thoughts, until one  friday evening, before going to sleep the word Rumania appeared to me. I decided to visit Rumania that Summer. It was my first visit to the Eastern part of Europe. I planned for a 2 two weeks stay.
My first impression after landing  in the rural situated airport, was that I had comed to another world. I felt an remarkable peace, everything seemed so quiet .The  material  condition of life  on the opposite, I almost could not believe, in the village the people seemed to be living from keeping a small garten in the backyard or having some few animals. On the roads one would see horse waggons and in the fields people would still be working with their hand tools. Houses along the streets were worn out and falling apart, streets seemed empty except for children playing  . Everything reminded me of what could have been a scenery from a vestern european village in the 19´th century .
On the Sunday morning I decided to find the local Orthodox Church,  only a few participators there, the priest was a young man but very dedicated to his service impressed, he acted like an adult and it impressed me .Later on that week, I got to meet with he and his wife, in all their poverty, it seemed as if Jesus Christ was present in their lives , in a hidden way.
For the second week I decided to hire a car, I had planned for a weeks stay in Moldavia, and more than one time I had experienced how impossible it was to get around in the country. Moldavia I had read about, and I knew this was the place where Orthodox Monastcism flourished. On my way,  I passed through the beautiful  Carpathian Mouintains. It was a Sunday morning and I stopped by for the Sunday Lithurgy another time. I recall when the Priest he was reading from the Gospel,  pronouncing each of the words, I felt it as if God was speaking  through him.
Later on the afternoon, I came to visit the Monastery; the Monastery of Pangarati and I was greeted by an enormous peace and stillness even before entering the Monastic area.  I spend my entire holiday, going from one Monastery to the next, and I could feel each of the time this peace and stillness  nurturing my body and soul. My trip ended in Bucovina, the upper part of Moladavia, which is reknown for its richly painted Monasteries.  peace and stillness  nurturing mym
I became one of conclusion after end of the trip to  Moldavia, that Europe had its own Tibet, hidden, and with the Christian sign of the cross.
Back home I continued to participate in the local perish. I told  about my experiences in Rumania about the Monastic life and the peace I had felt and the whole tradition that seemed so alive up to this day.
In the beginning of 2006 our priest told me to get ready for my orthodox christening. I had a meeting with him at his home,  talking about  different topics related to the Church; the differences between the Orthodox and the Roman Catholic. He described the Church as the body of Christ, with Christ as the head of the body and we members of the Church as parts of his body. At that time I did not really comprehend the true meaning behind these explanations . My intellectual understanding of the orthodox faith,  was limited, I knew the Way by Kallistos Ware and had also bought the Orthodox Church by John Meyendorff. But I prefered to read from the descriptions of the Lives of the Saints , I simply found it more interessting and inspiring to read, and it was more easy to relate it to the experiences I had on Crete and in Rumania. This was about living the faith
After this meeting, I took the final  step to leave the Lutheran Church. I also had  to choose a new name that would connect me to the Orthodox Church, the Father advised to chose the name John (Saint John Chrysostom)  which was already my name in my native language. However it happend some few weeks before my christening, one morning the name Serafim came to me, I started to read about the Russian, Saint Serafim of Sarov and  and when reading about him,  how he was saved by the Mother of God in his Childhood, I took it as a message and decided to take my name from him.
The week before my Christening, I prepared by fasting and by writing down my first confession. I was looking forward with great excitement and also hoping for a bigger change to occur in regard to the emotional and bodily distress I suffered from.
Everything related to my Christening all went quite smooth.  I did not feel a bigger change, as the one I had been looking forward to. How I was content that now I could consider myself to be an orthodox christian because it made me able to receive the Holy Communion,  as I could understand from the members in the perish, here was all the difference between now and before, that I had become a member of the Church that allowed me to receive the Holy Communion

Why was I baptised as a orthodox christian?
My Christmation took place just before the beginning of the summer holidays and I was planning for another trip to Rumania, with the wish to stay at a Monastery for a longer duration of time. I talked to a member of the Perish, who knew about a father in Bucharest, a very good friend of his, whom he would ask if he could help to arrange for a stay. I also got a letter from my father in the perish, which in english and french confirmed my orthodoxy in case I would need it to be able to receive the Holy Communion.
Before leaving I felt a little insecure, going to another place, not knowing anybody, but it was the same feeling I had esperienced in the last two years before leaving, so actually I could look upon this as  something good was about to happen.

I arrived in Bucharest on a Saturday afternoon and stayed overnight before I was meeting a sister who would take me to the Sunday Lithurgy to the father who had offered his help. The Lithurgy was going to be celebrated at a Military Hospital in the middle of Bucharest.
It happend that we arrived early before the Lithurgy started. The father told me that I was late on time, but he assured me that by our prayers to God we would receive the help and find the  solution that we needed. It was the first time, I had experienced such a steadfast belief in God. After the homily, he told the perish about my wish to stay at a monastery, and we started praying. The time passed and I was told that a stay could  be arranged at a Monastery in Moldavia. However it was my feeling that this would not be the right choice,  I tried to communicate to him about Valachia  and the city of Arges, because these were words that came repeting itself in my mind before taking off to Bucharest. Quite soon after a solution appeared, two younger couples were planning a trip to a small village near Arges. They knew a Hieromonk and two younger munks living together in a Skete, and they offered me to take me up there by car.
Overnight we stayed in a small hut in the village, where the Skete was situated on a top of the  hill. Before climbing  the hill in the morning, I began to feel nervousness and almost regretting that I had taken my decision so far, however it soon passed, and having climbed the hill we entered  the Skete and went to the church, where two monks were sitting reading from the Psalms by King David.  I had fortune, because one of the two monks was able to communicate very well in english, in the meantime we spend some hours speaking together waiting for the Father Igumen to show up. My impression when I first saw him, was his human dignity  respect, and he  seemed to have a love towards the people in generel. It made me feel like I was a at home. He told that I could stay at the Monastery as I wished under the condition that I followed some few basic rules ; one of which was to participate during the morning and evening prayers in the Church. Alse he offered me to stay the guest house, so that I had a place for my privacy.
A few days passed, I was attending the Church services, communicating with the fathers , telling about my country at home and they were telling me about Rumania, we were sharing lunch and dinner together and little by little getting to know each other  better. One afternoon I began to  tell, about my inner motives for choosing to spend my time at a monastery in Rumania, I told them also about the words I  had received ”Valachia” and ”Arges” leading me to their Skete, in such a way that the Hieromonk began to listen. I felt a great need to be able to open my heart to somebody I knew would listen and would be able to understand.
The father hereafter received my complete confession, it lasted for several hours, I felt comfort and he assured me, there was absolutely nothing for me to worry about  ”God loves you very much” he said,  it was a kind of comfort and understanding  I had been serching after in in a long time. It was like being treated by a doctor for the soul. Connected to my confession the father he also asked me questions about my Christening at home, how did it pass? I was not able to explain to him in detail but he asked he if I had been baptised, to which I could say no, so by our mutual explanations, he realised that I had been receiving the Holy anoitment.
A few more days passed, until one evening I was told by the munk that the Father had decided he was going to baptise me as an orthodox christian on the first comming Sunday. Even I did not fully understand what this actually would meant, I trusted completely that it would be for my own good, I felt safe in their hands.
On the Friday we went together the three of us, to one of the neighbouring towns, to buy a large basin for the purpose of the baptise. The fathers showed such a dedication and love towards all the things connected hereto that I could not otherwise but feel that I was in the best hands!
However the very night before the baptise, on the Saturday evening, thoughts  started to occur in my mind: You don´t  need this baptise ,you know already very well how you to cure your own life, it is really no big deal , you might as well leave tomorrow and just go to enjoy the remaining days of your holiday.
It was now Sunday, and the weather was bright with sunshine, a whole community was gathered and I was feeling a bit intimadated by this whole situation, as the only foreigner among local rumanians  with the attention from this entire community. The preparation prayers for the baptise took on, in english I was also asked to read aloud from the prayers, everything had  been prepared and organised in detail by the fathers. The time had come to enter the water basin and to be put three times under the water. After the first time I did not notice any difference, but during the second time within an instant of time everything changed. While under the water, an Icon of Jesus Christ appeared for my inner eyes like a reflection in the water, and when standing upraised again my feeling  in body and soul was that of being  the son of a King,  a feeling of the Christ resurrected. ” I felt new life, vital, confident and powerful and cleansed like a baby in contrast to all the weaknes sI had been feeling some few moments before.  Within these seconds of time I also experieinced how Jesus Christ manifested himself  as  the ruler of the entire universe, showing me his power not of this world but from beyond of this world.  Many of the participants  who had been watching this change, afterwards came came to me with their congratulations , taking photoes and just sharing the joy that had embraced the whole community.
After the baptise I stayed another couple of days with the fathers, receiving instructions on how to get accustomed to live my new life as an orthodox christian, I received litteratures in english for my home studies , Cd´s with lithurgies to listen to and beside they showed their love by helping to organise  the remaining days of my holiday.
When I came home, I was meeting a brother from the perish, a foreigner with whom I had a good connection, when he first saw me he said to me; ” you really look nice rested and peaceful” . We decided to go together to the perish for the Saturdays vespers later in the afternoon, where I also told about my experience to my God father from the anoitment, how I had perceived the change and miracle after my baptise and I how felt the difference compared to the Holy anoitment. Even though he seemed curious, he advised me to tell it to our father and and also he let me km now that could bring me into troubles.
I gave him my entire explanation when he finanlly asked me whether I had been re-baptised,  confirming to him , he then got furious and told me because of this for the time, he could no longer allow me to enter his Church to receive the Holy Communion .
Some days later I received an email from him, explaining in details, the reason for his decision to dismiss me from his Perish. He stated that by my decision I had ignored and dumped the three Holy acts by his receivement: the Holy confession, the Holy anoitment and the Holy communion.  He explained furher that it was important that I understood the implication of my act, and that a great part of it was to be blaimed the Priest in Rumania who had committed a serious sinn, ingoring the Holy Mysteries by a lawful ordinated orthodox Priest. Therefore he had decided to put my case in front of the dean and the archbishop of our diocese for their further evaluation.
Some months later the Fathers wrote me an email that they had been asked by their bishop in Arges to give him their explanation for the decision to rebaptise me, and they asked me to make a short explanation of how I had felt the change before and after the baptise?.It was serious because they had demanded him removed in his ministy.
My Churhc life after the dismissal meant I now had to seek for a new perish, my decision was clear, although I could understand that my father in the Christmation could have  had feelings of injured pride, not being part of the decision to  re baptise me , I knew with my self that my Father of the baptise with his decision, had been acting by the will of God, nothing else could not explain the miracle  I had encountered . I had tried to communicate it to him, but it did not seem to interest him, he mostly seemed interessted in following the Church rules as he understood and how he had been taught, my personal experience he did not listen to, therefore I saw no meaning in trying to stay at his at his perish, even I it was a sad outcome.
My church life since then has been with the Russian Church belonging to Moscow as well as the Russian Church outside of Russia. Looking for a new perish I soon discovered that next to my door a Russian Monastery where a small community were organising Lithurgies. And by the time I also got in contact with a perish celebrating Lithurgies in my native language. So I am having two communites which I belong to, altough in a spiritual sense I feel connected mostly to the perish to where I am living. Here is the Father with whom I share most of my confessions, he knows me very well, and from the beginning I could see how serious he took everything connected to his ministry, although the language barriere means that I also miss some learnings and teachings that I wished I had been able to understand. Participating with the Russians has also brought me abroad to visit Russia, on summer travels, and I have been twice visiting and stayed for several days at the Monastery of Valaam as a pilgrim.  Some unforgettable experiences  both in terms of the naturel settings, the peace I encountered there as well the gains receiving spiritually, by attending these services from early on in the mornings.  Also it has brought me to some  understanding of the Russian people and its culture, a nation where it seems like the tradition of the orthodox faith and the sharing of love is key to a understand the soul of the russian nation.
What was the significance of the orthodox baptise on my spiritual life?
To finalise, I want to explain the significance on my spiritual life after I became re baptised?  Since the time I learned the Truth about Christianity and got to know about orthodoxy, it became my goal to become an orthodox  christian, this was what I wanted to become, even I did not know or understand what it meant. But my searching it stopped after I became orthodox baptised christian. The time in between I had been reading about the faith, attending church services regulary on a monthly basis as a catachumen , I had travelled in Rumania and  experienced  that smell of orthodoxy that had brought me to faith while on Crete, and I finally I had been received in the Orthodox Church by the Holy anointment, allowing me now to consider myself as an orthodox christian, in spite of that , the anoitment did not bring me a feeling and understanding that I had become an orthodox. The understanding and knowledge it first followed after I became re-baptised . Here are some short explanation how I feel this change in practising my spiritual life:
Spending my time as an orthodox as for an example when reading in the new testament I noticed right from the beginning a difference in the way I was now feeling life energy from reading in the Holy Scriptures. In fact I feel the presence of God in his Holy spirit and this feeling of renewel in body and soul from the moment I start reading, similar to the feeling of renewal after my re baptise, it is the feeling of being in communion with God and his Holy Spirit. Whenever I feel it is needed, if being tired after a days hard work, or if I am feeling negativity or am darkend in my mind by passions, I know I can always find ways of relief by reading in the Holy Scriptures.
Another example is the new understanding I gained through the baptise, when reading  the new testament I am now able to understand  passages  that before didn´t make any sense to me,  as if my spiritual eyes has been opened by the re baptise, as for example when St. Paul Ga. Kap 2: 20. ”I have been crucified by Christ, it is no longer I who live, but Christ lives in me”. Now I can understand the meaning behind these words by St. Pauls in relating to the experiences I get from my own life. Whenever I choose to spend my sparetime  idle as for example  when reading the sportsmagazines, surfing on the internet,  listening to the radio,  watching the television  I am always left with the feeling of emptiness, the feeling of having wasted my time, with the result of exhaustion and lack of energy . As an orthodox Christian I experience, that I do not anymore have a place I can ”escape” where I can put my soul to find peace or relaxation, except when I seek my life in Christ. Whenever I choose to do otherwise my own ”drunkenness” is being disclosed.
I also realised the truth behind the words by Jesus Christ, where ever more than one of you are gathered I am with you. This spendingmy time together with brothers or sisters in Christ, I feel it brings me meaningfulness, it brings me the feeling of life and joy, of being build up on new in te body of Christ. On the opposite I also encountered how difficult it can be also to spend my time with people outside of the Church, even they are  people that I love very much, it is the feeling of being divided compared to the feeling of oneness when I am with brothers and sister in the Church.
In Christ,

Serafim Jens Christian Larsen

@ marturia aceasta nu poate fi preluata sau publicata decat cu acordul autorului ei, in baza legii dreptului de autor.  Pentru detalii puteti sa imi scrieti pe adresa mea: valentin.vulcanescu@gmail.com (preot Matei Vulcanescu)

39 comentarii

Din categoria Uncategorized

39 de răspunsuri la „Cea mai mare binecuvantare este sa fii afurisit sau caterisit de ierarhii ecumenisti pentru motivul ca marturisesti Ortodoxia si anatematizezi ecumenismul! Fragment dintr-un interviu cu Serafim Larsen, cel afurisit pentru ca a primit Taina Botezului in Biserica Ortodoxa!

  1. Mihai-Radu

    Doamne ajuta!

    Sunt diferente intre afurisenia data de biserica, cea data de sinod si cea data de episcop?

    Sunt diferente intre afurisenie, anatema, excomunicare?

  2. Daca afurisirea (anatema) este data fie de un Sinod, fie de un episcop, este conforma cu hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice si Locale si a Canoanelor Sfintilor Parinti atunci ea are putere de lege in Biserica si are consecinte spirituale, dar daca afurisirea sau anatema este data impotriva Hotararilor Sfintelor Sinoade si a Sfintelor Canoane atunci nu poate avea putere de lege in Biserica si nu va avea consecinte spirituale asupra celui anatematizat.
    Anatema se foloseste pentru o invatatura eretica, pentru erezie si pentru persoanele ce invata erezia, in schimb afurisirea sau excomunicarea insemna interzicerea de a primi Trupul si Sangele lui Hristos, pentru motive care se gasesc in canoanele Bisericii.

  3. Pingback: petru jigorea // blog > cuvânt ortodox > Serafim Larsen, un danez de confesiune luterana, care a ajuns sa cunoasca Ortodoxia prin minune dumnezeiasca

  4. Pingback: Ereticii primiti in Biserica Ortodoxa doar prin Taina Mirungerii, fara Taina Botezului nu sunt in Biserica, ci sunt inafara Ei? Marturia zguduitoare a danezului Serafim Larsen. Scrisoarea preotului Paul Sebbelov catre Serafim Larsen in care il mustra si i

  5. Pingback: Ereticii primiti in Biserica Ortodoxa doar prin Taina Mirungerii, fara Taina Botezului nu sunt in Biserica, ci sunt inafara Ei? Marturia zguduitoare a danezului Serafim Larsen. Scrisoarea preotului Paul Sebbelov catre Serafim Larsen in care il mustra si i

  6. Va asigur ca Serafim nu mai cauta in alta parte, are duhovnic bun si este imbisericit. A ajuns la Hristos care l-a vindecat pe Serafim si in apa botezului l-a imbratisat. Socotelile omenesti iata ca nu au de-a face cu cele dumnezeiesti.
    Sintagma ” a fi mai ortodox decat patriarhul ecumenic” nu se regaseste in Biserica Ortodoxa ci in papism, unde nu poti fi ” mai catolic decat papa”. In istoria Bisericii stim ca au fost patriarhi eretici, Nestorie este un exemplu foarte bun, dar mai sunt si multi altii. Deci in Ortodoxie poti sa fii mai ortodox decat patriarhul ecumenic fara a avea teama ca gresesti.
    Faceti o grava eroare confundand Ortodoxia cu papismul.
    In privinta ultimei fraze „ortodoxia anabaptista” conform constiintei dogmatice a Bisericii Ortodoxe nu exista Botez inafara Ei, si nici o alta Taina. In prezent conditiile aplicarii iconomiei nu se regasesc si iata ca parintele Filotei a reusit sa il convinga sa se boteze fara ca sa il jigneasca, aratandu-i adevarul.
    preot Matei Vulcanescu

    • Buna ziua,va rog sa ma ajutati cu un sfat.Locuiesc in Italia impreuna cu prietenul meu care este italian catolic,am dori sa ne casatorim si vrem sa facem cununie religioasa ortodoxa.I-am propus prietenului meu sa treaca la ortdoxie deoaorce nu vad o alta cale se ne unim in taina cununiei.Dansul a acceptat. Nu stia mai nimic despre ortodoxie,asa ca am inceput sa mergem la biserica ortodoxa romana d in italia si sa-i explic unele diferente , Am vizitat si biserici si manastiri din Romania …Anul acesta am fost de Sf Paste in Romania si mi-a marturist ca acum stie de ce ar vrea sa devina ortodox.Am vb cu parintele ortodox roman de aici despre decizia luata si ni s-a spus ca botezul este valabil cel catolic si ca se face doar mirungerea ,marturisirea credintei ,impartasirea … Majoritatea preotilor spun ca botezul nu se face,dar daca trebuie sa se faca ,eu si prietenul meu am dori sa se faca.Cui ar trebui sa ne adresam????Daca ne-am adresa la parintele de la schitul Arges ar putea sa fie botezat acolo??? sau cui am putea sa ne adresam in romania pt ca in italia cred ca toti sunt de aceeasi parere sau hotarare :cum ca nu este nevoie de botez.Acesta trecere la ortodoxie este necesara pt a ne ne putea cununa religios.Astep un rasp de la dumneavoasta,va multumesc

  7. Ca unul care am botezat si papistasi si protestanti si neoprotestanti pot spune ca daca explici corect de ce trebuie sa vina prin botez nu este o problema. Iconomia are un rost, daca dispare rostul, iconomia nu isi mai are sens. Daca un sinod face iconomie doar din „traditie” atunci are o problema. Daca exista un motiv real atunci e pe linia Parintilor.
    Iar acum avem 1000 de ani de despartire fata de papistasi. Conform Parintilor Colivazi(Sfantul Nicodim Aghioritul, Sfantul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, etc), nu mai exista iconomie in cazul lor. Iconomia ar merge la o secta rupta din Biserica Ortodoxa de curand, dar nu la ereticii papistasi si protestanti.
    Sinoadele nu sunt infailibile iar constiinta dogmatica a Bisericii nu permite ca ereticii sa vina in Biserica cu jumatati de masura.
    pr Matei Vulcanescu

    ps. imi cer iertare, am vrut sa postez comentariul dvs dar din gresala l-am sters, dar va dau raspunsul.

  8. Toma Pavelescu

    Fratele Serafim (ăsta e al treilea prenume!) gândește pietist – scrisoarea lui oferă cu prisosință dovezi în acest sens. El caută „the smell of orthodoxy”, sentimente, năluciri. Cu durere o spun: nu a prins rădăcină încă în Ortodoxie – poate și din cauza unui catehumenat cu lacune sau prea scurt.
    Ortodoxia apare în toată povestea asta ca o casă dezbinată: Biserica din Danemarca l-a primit cum l-a primit, românii l-au rebotezat, și acum a ajuns la ruși. Frumos traseu: omului îi trebuie epectaza sau măcar iluzia unui progres…
    Chestiunea botezului ereticilor e mai complexă decât o prezentați aici Dvs. și au existat mai multe practici și prevederi canonice în Biserica veche. Biserica din Africa de Nord susținea rebotezarea în orice condiții (conform canonului Sinodului de la Cartagina pe care l-ați invocat) – Roma recunoștea Botezul săvârșit corect (în numele Sfintei Treimi). Sunt, în schimb, canoane ale Sf. Vasilie cel Mare care prevăd exact cum trebuia primită (prin rebotezare sau nu) fiecare categorie de eretici din vremea sa.
    Oare la noi greco-catolicii care s-au întors de bunăvoie și nesiliți de nimeni la Biserica strămoșească după 1948 au fost rebotezați? Preoții lor care au intrat în clarul ortodox au fost rehirotoniți? Botezurile săvârșite de ei au fost canonice?

    • Pentu o intelegere corecta a iconomiei si acriviei va recomand cartea parintelui Gheorghe Metallinos „Marturisesc un Botez” aparuta la edutura Evanghelismos. Aici este prezentat istoric si canonic toata problematica botezarii sau nebotazarii ereticilor.
      In Roma este prezenta si astazi asa numita „teologie a intentiei” care spune ca si un pagan poate boteza si recunoaste botezul oricui.
      Numai ca Biserica nu a acceptat in pleroma Ei aceasta teorie. Se poate vorbi mult pe aceasta tema, dar cititi cartea pr Metallinos, care se preocupa tocmai de acea perioada.

      • Toma Pavelescu

        Oh, mă tem că o referință bibliografică nu este în măsură să rezolve problema! Poate Părintele Metallinos este citit la Veria, dar nu și în Fanar sau în Danemarca. Tocmai aici e buclucul: practica noastră ortodoxă variază îngrijorător în spațiu și în timp. Iată că Botezul a ajuns piatră de scandal, cum era tăierea împrejur pe vremea Sf. Ap. Pavel la Galatia: unii vor să te facă „mai ortodox” decât alții, ca X să se laude cu tine împotriva lui Y. Dacă nu avem un etalon al ortodoxiei cum au catolicii în Papă, se pare că ne confruntăm cu o criză a sobornicității/autorității și riscăm să ajungem la anarhia totală cu jurisdicțiile noastre care se încalecă una pe alta. Arhiereii noștri au ajuns să aibă funcții pur decorative, care dau slujbelor un plus de pompă și solemnitate, dar cuvântul lor nu face doi bani pentru berbecii din turmă, așa că bietele oi cuvântătoare sunt purtate de la Ana la Caiafa și turma nu se îndreaptă nicăieri.

      • Taierea imprejur tine de Vechiul Legamant si era pentru evrei. In schimb Taina Botezului este universala. Nu se poate compara problema taieriii sau netaierii imprejur cu Taina Botezului, numita si „Nastere de sus” .
        Iconomia este buna si acceptata atunci cand isi are rostul. De aceea difera abordarea de la epoca la epoca, iar din iconomie nu se poate face lege nici dogma. Constiinta Bisericii spune ca inafara Ei nu exista Botez. Mai departe tine de motivatia pentru care il primesti pe cineva prin mirungere. Mirungerea ar fi valabila pentru o gupare care tocmai s-a rupt de Biserica Ortodoxa, sau timpul scurs de la ruptura este destul de mic, sau pentru salvarea Bisericii in anumite situatie de presiune politica, dar in nici un caz nu isi gaseste valabilitatea in erezii despartite de Biserica de aproape 1000 de ani, condamnate de Biserica prin Sinod Ecumenic si anume Sinodul VIII Ecumenic de pe timpul Sfantului Fotie cel Mare care a condamnat pe Filioquisti, tinand cont ca la acea ora Papa de la Roma era Ortodox si respinsese in Sinodul VIII erezia Filioque, erezie in care aveau sa cada mai apoi datorita formarii Imperiului Franco German sub imparatul Carol Magnus.

      • Nu se poate compara Taierea sau netaierea imprejur din Vechiul Legamant cu Taina Botezului universal valabila, care este numita in Noul Testament si „Nastere de Sus”, taierea imprejur nu aducea cu sine mantuirea, pe cand Botezul da. Conform constiintei Bisericii, botez inafara Ei nu exista. Modul in care au fost primiti in diferite epoci unii sau alti eretici poate tine de iconomia Bisericii. Despre primirea prin mirungere a ereticilor papistasi nu poate fi vorba pentru ca ne desparte 1000 de ani de erezie Filioqvista, condamanta de Sinodul VIII Ecumenic de pe timpul Sfantului Fotie unde participase si Papa, dar mai apoi sub dominatia franco germana a domniei lui Carol Magnus a fost adoptata de papii franco germni, cezaro papismul transformandu-se in papocezarism. Despre primirea prin Mirungere se poate vorbi in cazul in care unii eretici se despart de curand de Biserica, Biserica folosind iconomia pana la o vreme, sau din cauza conditiilor politice si sociale care nu ar permite botezarea lor. Dar nu si in cazul unei erezii de 1000 de ani. De aceea buna este iconomia, dar iconomia nu poate deveni regula in Biserica,si cu atat mai mult nu se poate dogmatiza (teologhisi) pe marginea ei, adica nu poate deveni dogma.

  9. Toma Pavelescu

    Problema este alta: dacă un preot canonic decide să folosească iconomia în cazul unei persoane, aceasta devine de facto mădular al Bisericii și trebuie recunoscută ca atare de toți membrii ei. Chiar dacă în comunitatea din care provine a primit doar o formă lipsită de conținut și nu Botezul în sine, harul lucrează retroactiv (Dumnezeu nu este constrâns de forme) și acel botez sterp, dar săvârșit corect în numele Sfintei Treimi, capătă sens în lumina vieții acelui credincios în adevărata Biserică a lui Hristos.
    Invocasem analogia cu tăierea împrejur, întrucât așa cum prin aceasta cineva intra în Vechiul Legământ, la fel Botezul este poarta de intrare în comunitatea Noului Legământ. La fel cum unii iudeo-creștini, pe care Pavel îi considera frați mincinoși, îi tulburau pe galatenii deja botezați, sugerând că nu era suficient Botezul pentru a moșteni făgăduințele date poporului lui Dumnezeu, ci era nevoie și de circumcizie, tot astfel astăzi adepții acriviei cu orice preț îi tulbură pe cei deja primiți în Biserică, insinuând că toată lucrarea duhovnicească ce s-a început cu ei nu are fundament.
    Tocmai în virtutea universalității Botezului, calea de acces în Biserică ar trebui să rămână cât mai larg deschisă. A se vedea, de pildă, Fapte 8, 36: „Iată apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”sau Fap. 11, 15-21. De fapt, ceea ce face ca această Taină să fie lucrătoare sau nu este nu atât forma și circumstanțele în care a fost administrată, cât rodul pe care îl aduce cel botezat în după aceea. Dacă eu trăiesc ca un păgân, deși am fost botezat canonic în Biserica Ortodoxă, faptele mele dezmint acea Taină și o fac nelucrătoare – Sf. Atanasie nu ezită s-o numească o „simplă scaldă”, cu toată canonicitatea ei.
    Or, ce fac ziloții anabaptiști? Iau un tânăr vlăstar deja sădit în Biserică și îl transplantează, fără să se preocupe de fragilele-i rădăcini și de viitoarele sale roade. Ei se mulțumesc să săvârșească brutalul transplant, cu riscul decredibilizării confraților din alte Biserici, fără să se sinchisească prea mult de creșterea celor ce le devin automat fii duhovnicești, măcar că trăiesc peste mări și țări.

    • Botezul Ortodox este vindecator, si are ca rezultat intrarea in Imparatia Cerurilor pentru cei care il primesc cu credinta si se nevoiesc prin asceza ca sa lepede patimile. Dar pentru cei care nu se lupta cu patimile, intradevar devine adevarata afirmatia Sfantului Atanasie. Iconomia este exceptia de la regula si se aplica in plan pastoral. Nu spunem ca nu sunt in Biserica cei primiti prin iconomie, dar ne intrebam daca cumva nu sunt. Este o dilema, o intrebare, nu un verdict. Cine are constiinta mantuirii cred ca trebuie sa isi puna foarte serios aceasta problema si sa ceara a fi botezat. Tocmai in virtutea universalitatii botezului ortodox este de preferat sa Botezam, altfel unde mai este logica?
      (repet, exista cazuri speciale cum ar fi bolnavi, ologi- dar si acestia pot fi botezati prin turnare)

  10. Toma Pavelescu

    Iată câteva întrebări pe care un preot de bună credință ar trebui de asemenea să și le pună într-un caz ca acesta:

    1. Secer cumva în holda altuia? De ce oare Sf. Ap. Pavel înțelegea să nu propovăduiască acolo unde alți Apostoli o făcuseră înaintea lui?
    2. Cum evit să-L „împart pe Hristos” și prin dezbinări în Biserică, ca cei slabi în credință să nu zică: „Eu sunt al lui Pavel/al lui Apollo/al lui Chifa sau al lui Hristos” (I Cor. 1)?
    3. Nu cumva cineva „suferă durerile nașterii ca Hristos să prindă chip în acesta” (Gal. 4, 19)? Cum se va simți acela dacă eu mă bag peste lucrarea lui? Nu va fi îndreptățit acela să zică cu Apostolul: „Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei” (Gal. 4, 17)?
    4. Ce pot face eu concret în viitor pentru acest fiu duhovnicesc pe care l-am răpit de la altul să ajungă la maturitatea creștină („plinirea vârstei lui Hristos”), având în vedere că nu trăim în aceeași țară și nu vorbim aceeași limbă?

    Sf. Ap. Pavel vedea bine rodul zâzaniilor aruncate de alții în holda lui:

    „În Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire. Voi alergaţi bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului? Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă. Puţin aluat dospeşte toată frământătura. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el. O, de s-ar tăia de tot (de s-ar circumcide pe ei înșiși a doua oară) cei ce vă răzvrătesc pe voi! Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi” (Gal. 5, 6-15).

    Din păcate, acrivia unora peste iconomia altora nu vădește decât un singur lucru: lipsa dragostei și a unității în Trupul lui Hristos și sfârșitul acestora poate fi doar mâncătoria reciprocă.

    • Exista o diferenta uriasa intre circumcizie si Botez. Circumcizia nu asigura intrarea in Imparatia lui Dumnezeu, in schimb Botezul da.
      Circumcizia ramanea doar un semna exterior, legamantul intre Dumnezeu si Avraam si urmasii lui, fara putere harica ce vine din Taina Botezului, care cuprinde Moartea lui Hristos, sederea in mormant, pogorarea la Iad si Invierea, prin intreita afundare cel ce se boteaza traieste aceste momente dupa cum Sfantul pavel spune. Apoi cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat.
      Daca iconomia unora nu ajunge pentru a desavarsi pe om e nevoie de acrivia altora si primii nu au motiv sa se supere.

  11. Toma Pavelescu

    Diferența uriașă dintre Circumcizie și Botez este aceeași ca între Vechiul și Noul Legământ. Nu pe asta miza analogia pe care v-am propus-o, ci pe accentul pe care îl pun anabaptiștii noștri pe formă în detrimentul harului și a libertății în Hristos, întocmai cum făceau acrivoșii iudaizanți din vremea lui Pavel. Până la urmă și asta e o formă de formalism.
    Că acrivia te face mai desăvârșit decât iconomia e îndoielnic. Eu unul mă tem că riscul mai mare e că te face mai fariseu, nu mai bun creștin. De exemplu, te face un martir închipuit care vede binecuvântări în afurisanii. Eu cred că preotul care l-a primit pe dl. Larsen în Biserică are toate motivele să fie supărat și oprirea (temporară) de la împărtășanie este justificată.
    Dacă celor ce l-au botezat le pasă câtuși de puțin de unitatea și credibilitatea Bisericii noastre, ar trebui să facă tot posibilul pentru împăcarea dintre dl. Larsen și Biserica din Danemarca, inclusiv să ceară iertare preotului peste care s-au băgat. În niciun caz să-l încurajeze să treacă de la o jurisidcție la alta și să se creadă prigonit pentru dreptate. Orice altă atitudine vine din duh de dezbinare și îl va adânci în înșelare.

    • Spune Evanghelia „Omul acesta era orb si acum vede!” Stiu! A fost vindecat de Hristos in zi de sambata! Serafim Larsen s-a intalnit cu Hristos in apa Botezului, facut dupa mirungere, calcand canoanele mandriilor omenesti si Hristos l-a luat in brate! Asta nu mai vedem? Nu cumva tocmai aici e fariseismul?
      preot Matei Vulcanescu

  12. Toma Pavelescu

    Mă tem că analogia Dvs. chiar nu funcționează. În cazul orbului minunea era „la lumina zilei”. Oricine îl cunoștea o putea constata. Se vede că dl. Larsen are o înclinație spre visătorie și e o fire impresionabilă (vezi cum vedea el cruci în peștera din Creta sau cuvinte scrise ca „Valachia” și „Argeș” cu „ochii lăuntrici” în drum spre mânăstire). „Vizualizările” astea suspect de voluntare sunt poate o moștenire tibetană… Oricum, ca duhovnic sigur știți că astfel de revelații „personale” (vise, vedenii, coincidențe mirabile) nu trebuiesc nici încuviințate, nici neapărat combătute. Părinții nu recomandă să li se dea prea multă atenție, pentru că cel mai adesea se dovedesc a fi năluciri. Trebuie tratate cu precauție – în niciun caz încurajate, fiindcă cel ce le are poate cădea ușor pradă înșelării și mândriei.

    „Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat? Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele. Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele.” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 34, 1-7)

  13. pr Matei vulcanescu

    Biserica Rusa a recunoscut Botezul sau in Biserica Romana, iar el se gaseste in Biserica Rusa, unde este imbisericit si are duhovnic, unde preotii boteaza pe cei care sunt mirunsi la alte Bisericii, la fel cum procedeaza si parintii din Sfantul Munte Athos si toata Grecia si Manastirea Sfanta Ecaterina de pe Muntele Sinai.

  14. Toma Pavelescu

    Refuzați în continuare să vedeți problema din perspectiva preotului care l-a primit în Biserică în Danemarca. Gândiți-vă: l-a blagoslovit să vină în România, i-a dat până și scrisori ca să se poată împărtăși. Omul nu i-a dat niciodată de înțeles că ar avea dubii asupra felului în care fusese primit în Ortodoxie (poate dacă ar fi cerut-o, l-ar fi botezat el însuși de la început). Și apoi ce face? Își părăsește duhovnicul și se lasă influențat de niște preoți străini care-i spun că trebuie să se (re)boteze. Se cădea măcar să dea un telefon să întrebe înainte să facă un pas ca acesta.
    Apoi se întoarce și povestește despre cum s-a întâlnit el cu Hristos pentru prima oară în apa botezului în România. Când s-a împărtășit mai înainte, nu s-a întâlnit cu El? Mirungerea, Spovedaniile și Împărtășaniile pe care le-a primit în Danemarca din mâna Părintelui său nu mai însemnau nimic? Fuseseră false, necanonice, calpe? „Am vazut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată” – mințise când spunea lucrurile astea după ce se împărtășea în Danemarca?
    Vă dați seamă că o astfel de atitudine riscă într-adevăr să pricinuiască sminteală într-o comunitate unde cu siguranță există alți credincioși primiți în Ortodoxie prin Mirungere poate cu zeci de ani în urmă, față de care el are motive de acum să se simtă – nu-i așa? – superior.
    Cine încurajează asemenea vagabondaje liturgice dintr-o jurisdicție într-alta, ar trebui să se gândească un pic și la consecințe. Dacă părinții athoniți și sinaiți botează occidentalii, au dreptul să procedeze cu oricâtă acrivie socotesc de cuviință cu cei ce se duc la ei de la început și ori intenționează să devină monahi acolo, ori cel puțin să rămână sub povățuirea lor duhovnicească.
    Sute de ani, occidentalii au fost primiți în Ortodoxie prin Mirungere. Regii noștri, prințesele care proveneau din casele regale europene și s-au căsătorit cu țarii Rusiei așa au fost primiți în Biserică și nimeni n-a avut niciun scrupul în privința ortodoxiei lor. Nici domnul Larsen n-ar fi avut vreunul, dacă nu se întâlnea cu Dvs.
    Cât despre confuzia pe care mă acuzați că o fac între Ortodoxie și papism, vă asigur că nu am crezut niciodată că un ierarh este infailibil sau mai presus de eroare, fie el și Patriarh Ecumenic. Primejdia cea mai mare pentru noi vine din partea cripto-ziloților ce au o atitudine duplicitară față de ierarhi: fac ascultare selectivă – când nu le convine ceva, îi acuză (de obicei pe la spate: în privat, pe internet și mai rar prin presă) de înaltă trădare, ecumenism, masonerie, erezie ș.a.m.d. Dacă îi mistuie într-atâta râvna, să-i mustre pe față, să iasă de sub jurisdicția lor și să se ducă cu toții la stiliști. Această problemă se regăsește nu numai în Patriarhia Ecumenică – față de Patriarhul Daniel și mulți alți episcopi români ziloții noștri au exact aceeași atitudine ca și față de S.S. Bartolomeu.

  15. Toma Pavelescu

    În legătură cu „suferința spirituală echivalentă cu demonizarea” de care ar fi scăpat dl. Larsen abia când s-a botezat în România și pe care o invocați ca pe o minune de la Dumnezeu pentru a valida necesitatea (re)botezării – ori era îndrăcit, ori nu era. S-a manifestat ca un posedat când i s-au citit exorcismele? Nu menționează așa ceva în scrisoarea pe care o reproduceți, nici din poze nu reiese că se găsea într-o astfel de stare. Dacă într-adevăr a suferit de așa ceva în trecut, trebuie că s-a vindecat mai demult, poate prin rugăciunile Părintelui Pavel din Danemarca.

    • Daca „sminteala” insemna nelinistea cea buna, e binevenita, daca insa este pentru a intari erezia ecumenista, atunci e rau. Calea normala de intrare in Imparatie este Botezul, pe cand Larsen nici macar tipul botezului nu il avea, fusese stropit la Luterani, iar dupa cum spune Sf Ciprian al Cartaginei Botezul insemna afundare sau prin iconomie turnare pe tot corpul. In ortodoxie exista o scara a Tainelor, intai Intri in Imparatie prin usa Botezului, api este Mirungerea si Sfanta Impartasanie. Daca sarim peste o Taina, taina urmatoare ramane nelucratoare, pentru ca nu exista spalarea prin Botez, asa cum apune Hristos: „Cine va crede si se va boteza se va mantui, iar cine nu va crede se va osandi” apara ca o conditie sineqva nona Botezul. Priviti lucrurile legalist, de ce nu incercati si o alta perspectiva asupra realitatii, si anume din punct de vedere medical, un doctor a foacut o operatie nereusita (pr Paul Sebbelov) iar altul a corectat operatia(pr Filotei de la Schit) salvandu-l pe pacient. De de sa se supere primul medic? Din contra, daca ar fi avut smerenie, ar fi cautat sa vada ce proceduri a folosit medicul al doi-lea ca sa il salveze pe Serafim.
      Pentru ca tot Sfantul Munte si Marele Meteor si toate manastirile si parohiile din Grecia Boteaza pe cei care vin doar cu mirungere, daca acestia se inviesc. Plus toat Ierusalimul Boteaza, Muntele Sinai boteaza si cununa, Rusia boteaza, etc. A se intelege clar ca nu e „rebotezare” pentru ca e absurd sa spui ca Mirungerea e Botez, Mirungerea e Mirungere si Botezul e Botez..
      Preot Matei Vulcanescu

      • Toma Pavelescu

        Să îl salveze de la ce? Că de boala nălucirilor și a căutărilor de senzații spirituale botezul se pare că nu l-a lecuit, dimpotrivă.
        Nu cunosc pe niciunul din cei doi preoți, nici nu mi se cade să-mi dau cu părerea dacă unul e duhovnic mai iscusit decât celălalt, dar din ce se vede, ––––– –-am cenzurat––-, pentru ca apoi să expedieze „pacientul” înapoi de unde a venit, în grija cui o nimeri (mai puțin a Părintelui Pavel, ale cărui mustrări sunt acum „binecuvântări” și prigoniri pentru „dreptate”).
        Legalistă mi se pare abordarea Dvs.: susțineți că acrivia este întotdeauna mai bună decât iconomia, indiferent de circumstanțele persoanei în cauză, or în acest caz totul pare să indice exact contrariul. Vă preocupă numai aspectul exterior (executarea formală a unui ritual după toate exigențele athonite) și refuzați să vedeți orice alte nevoi duhovnicești urgente ale pacientului (instabilitatea duhovnicească și căutarea de aventuri „mistico-spirituale”).

      • Daca viziunile lui Serafim Larsen l-ar fi condus la o alta credinta eretica, da, am putea spune ca era in inselare, dar viziunile l-au condus la Biserica Ortodoxa si inca in modul cel mai deplin, prin Sfantul Botez. Vorbiti despre el ca si cum l-ati cunoaste, inexact si trecand cu vederea tocmai harul Duhului Sfant care l-a atras in Biserica. Da, este un om sensibil care a cautat Adevarul ca si sutasul Corneliu si l-a gasit in persoana Domnului nostru Iisus Hristos care l-a imbratisat, nu in Tibet, nu in Nepal, nu in stiu eu ce experiente „mistice” ci in apa sfintita a Botezului. Iar daca puneti la indoiala faptul ca Serafim l-a vazut pe Hristos in apa Botezului insemna ca puneti la indoiala chiar rugaciunea de sfintire a Aghiasmei Mari de la Botez: „Arata-te Doamne in apa aceasta” Molitfelnic.
        Daca exista nesiguranta botezului, si in Ortodoxie canoanele permit ca sa fie Botezat, iar in cazul protestantilor si al papistasilor nu poate fi vorba de Botez.
        De aceea e gresit sa spuneti ca a fost „rebotezat”, el a fost botezat, ca nici forma botezului nu o avea corecta la luterani. Dar, desigur, cine nu vrea sa vada realitatea, nu o vede.

  16. Toma Pavelescu

    Eu vă cer iertare dacă v-am ofensat cu ceva (nu asta am intenționat): vă mai spun un singur lucru cu care și închei. După cuvântul Părinților, „binele care nu se face bine NU e bine”. Botezul dlui Larsen cade sub incidența acestei sentințe, și nu din pricina vreunui defect de ceremonial.
    Conștiința că un Preot al lui Dumnezeu se simte nedreptățit de ceva ce eu am făcut ar trebui să nu dea pace oricărui creștin de bună credință, darămite unui Preot împreună-slujitor. Chiar dacă eu aș fi de altă părere, am DATORIA să-mi cer iertare și să explic motivele care m-au determinat să acționez așa cum am făcut-o, asta dacă într-adevăr caut pacea și nu semăn vrajbă în Biserica lui Hristos.
    Acuza de „lipsă de smerenie” și „mândrie” se poate ușor întoarce împotriva mea. E ușor să nesocotești osteneala unui Preot și să-l arunci la lada cu „ecumeniști”.
    A-l boteza pe Serafim a fost ușor: cu cât trece timpul, cu atât e mai greu să îndreptați răul prin care s-a făcut acest bine (relativ sau absolut, după cum preferăm iconomia sau acrivia). Un singur lucru trebuiește acum: să-i scrieți urgent (Părintele Filotei și Sfinția Voastră) Părintelui Paul pentru a-i cere iertare, explicându-i de ce ați considerat că trebuia botezat dl. Larsen și că prin asta nu ați căutat să-l răpiți din turma lui. Apoi să-l îndemnați pe fratele Serafim să-și ceară și el iertare și să caute împăcarea cu Părintele său dintâi.
    Dacă aveți smerenie, vă va fi ușor. Dacă nu, se adeverește superlativul lui „homo homini lupus”: „sacerdos sacerdoti lupissimus”.

    • Nu sunt deacord cu sfatul domniei voastre. E ca si cum iti ceri iertare de la hot ca te-a furat si l-ai prins! Daca pr Paul Sebelov este el insus primit prin Mirungere, Harul Duhului Sfant lucreaza prin el pentru credinciosi, dar el personal se osandeste prin fiecare taina pe care o savarseste fara ca el insus sa fie botezat.
      Trebuie sa intelegeti ce insemna iconomia Bisericii si ce insemna acrivia. Iconomia insemna derogarea de la regula pentru motive de imposibilitate de aplicare a regulei. Daca insa derogarea de la regula se face, desi se putea tine acrivia, adica regula, atunci iconomia nu se umple de nici un Har, si ramane o pacaleala pentru sine insus. Se pacaleste ca e crestin ortodox fara a fi crestin ortodox. Pentru ca a ales neascultarea fata de porunca lui Hristos de a fi botezat incercand sa sara pe margini si sa folosesca iconomia acolo unde nu e cazul.

      • Toma Pavelescu

        Cine e aici hoțul și cine păgubitul Dumnezeu sigur știe mai bine și judecata Lui va fi dreaptă! În fine, nu sunt eu alt Natan și, evident, nu stau de vorbă cu alt David…

      • De asta sa fiti sigur. Dar judecata lui Dumnezu s-a si aratat! Serafim fiind impins de Duhul Sfant la Taina Botezului! Slava Domnului!

  17. Pingback: Marturia video a lui Serafim Larsen, cel care L-a vazut pe Hristos in apa botezului ortodox, desi primise Taina Mirungerii in exarhatul rus de Constantinopol | ortodoxiacatholica


  19. Pingback: Marturia video a lui Serafim Larsen, cel care L-a vazut pe Hristos in apa botezului ortodox. Primise Taina Mirungerii in exarhatul rus de Constantinopol inainte de botez. A fost excomunicat pentru ca s-a botezat! Cea mai mare binecuvantare este sa fii afu

  20. Pingback: Marturia video a lui Serafim Larsen, cel care L-a vazut pe Hristos in apa botezului ortodox. Primise Taina Mirungerii in exarhatul rus de Constantinopol inainte de botez. A fost excomunicat pentru ca s-a botezat! Cea mai mare binecuvantare este sa fii afu

  21. Pingback: Marturia video a lui Serafim Larsen, cel care L-a vazut pe Hristos in apa botezului ortodox | Ortodoxia

  22. viorel

    Domnul cu re-botezarea, cati sa-ti mai spuna ca: BOTEZUL ERETIC NU E BOTEZ? Din moment ce te-ai rupt de Biserica, nu mai ai TAINE.

  23. Pingback: Marturia video a lui Serafim Larsen, cel care L-a vazut pe Hristos in apa botezului ortodox | ortodoxiadreaptacredinta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s